> News of the day <

O melodie frumoasă …din alte timpuri

Ai fost femeia visurilor mele – Azur Erai frumoasa ca regina noptii, Cand aparei razand in fata portii, Cu glas incet atunci eu imi sopteam Cat de mult te iubeam. Erai frumoasa ca regina noptii, Cand aparei razand in fata portii, Cu glas incet atunci eu imi sopteam Cat de mult te iubeam. Ai fost … Read more

iulie 2010
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Ian   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Carte Poştală video din …Turnu Severin

Drapelul României – sugestiv!…

Drapelul României – sugestiv!…

Cele trei culori ale drapelului românesc – roşu, galben şi albastru – sunt de origine străveche, iar reunirea lor pe stindardul naţional are adânci semnificaţii istorice, exprimând dăinuirea noastră neîntreruptă pe aceste locuri în care ne-am plămădit ca popor, legăturile permanente între românii de ambele versante ale Carpaţilor, idealurile de unitate şi independenţă nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existenţe.

Mihail Kogălniceanu şi generatia sa primiseră tricolorul, prin tradiţie de la străbuni şi o dată cu el şi explicaţia însemnătăţii pentru toti românii. Este, deci, fără îndoială că în perioada modernă s-a păstrat o tradiţie mai veche, din bătrâni, a tricolorului. Dar unde se află izvorul de la care porneşte tradiţia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacrată Transilvaniei şi publicată la Braşov în 1851, se face menţiunea că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatăm că cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacice, se află în Novella XI, dată la 14 aprilie 535 de împăratul roman Justinian (527 – 565) cu prilejul fixări teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea, alături de regiuni din Panonia Secunda, părţi din fosta Dacie română, formată din Dacia Cisdanubiană (Dacia Mediteraneea şi Dacia Ripensis) şi Dacia Transdanubiană, aceasta din urmă fiind alcătuită din ţinuturile vecine cu Dunărea, de la gura Tisei până la vărsarea Oltului, ale Banatului şi Olteniei.

Decretul imperial, care stabilea şi însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptă, în prima diviziune, scut roşu, în mijlocul căruia sunt văzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo, în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adică albastru), cu semnele tribului burilor, ale cărui două laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele două scuturi) auriu (galben)”.

Adunarea la un loc, pe acelaşi drapel, a celor trei culori, roşul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni şi albastrul – azur al românilor transilvăneni, reprezintă o singură ţară, alcătuită din provinciile ei Moldova, Muntenia şi Transilvania şi un singur popor. Nu mai încape nici o îndoială că la acest adevăr se gândea Mihail Kogălniceanu când spunea, în 1867, că tricolorul românesc înseamnă “neamul nostru, din toate ţările locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel şi când s-a înfăptuit acesta? Cercetarea istorică ne conduce, cum e şi firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al ţărilor românesti, care a întrunit sub sceptrul său, în anul 1600, stăpânirea Munteniei, a Transilvaniei şi a Moldovei.

Călăuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducător, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tării Românesti şi Ardealului şi a toată Tara Moldovei”, a făurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate româneşti, care de la el a devenit simbolul unităţii noastre naţionale.

Prin Constituţia din 1866 şi prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 şi 1872 s-a stabilit ca tricolorul să aibă culorile aşezate vertical, în ordinea albastru alături de hampă, galben la mijloc şi roşu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din feţe stema ţării”.

Tricolorul, astfel instituit, avea să triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga naţiune, a proclamat independenţa noastră de stat. Că independenţa de stat a fost gândul ce domina cugetele şi simţământul ce încălzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile măreţe. Un întreg popor a acţionat ca un singur om însufleţit de o unică hotărâre, să-şi cucerească neatârnarea. Statul român şi-a cucerit independenţa deplină prin sângele ostaşilor săi, alături de care s-au jertfit şi fraţii lor din teritoriile aflate sub stăpânire străină, veniţi să lupte sub stindardul tricolor al ţării în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independenţei de stat a României a dat un puternic imbold mişcării de eliberare naţională a românilor din Transilvania, constituind o premiză importantă a desăvârşirii unificării naşional statale, ce se va înfăptui la 1 Decembrie 1918.

Fântâna cinetică din Drobeta Turnu Severin

Fântâna cinetică din Drobeta Turnu Severin – operă a sculptorului Constantin Lucaciu este inaugurată în anul 1979 după începerea lucrărilor la marea hidrocentrală de la Porţile de Fier I. Constantin Lucaciu născut în Bocşa Română – judeţul Caraş Severin, profesor de sculptură este laureat al Premiului Herder în anul 1984.

Începând cu1993, Constantin Lucaciu este profesor al Departamentului de sculptură al Academiei de Arte Frumoase din Cluj Napoca. Operele sale monumentale se găsesc în diferite oraşe ale României, cele mai notabile în Bucureşti, Constanţa, Brăila, Reşiţa, Drobeta Turnu Severin, iar alte sculpturi ale sale se găsesc în numeroase muzee din ţară. În anul 2007 s-a inaugurat Muzeul Constantin Lucaci, muzeu sub egida Vaticanului ce se află în Sanctuarul San Francesco di Paola, Clabria, Italia

În afara României, sculptura cinetică Stea este o parte a expoziţiei permanente “Fucina degli Angeli” din Veneţia (alături de opere ale luiMark Tobey, Picasso, Max Ernstşi Chagall). Alte lucrări ale artistului se găsesc în colecţii particulare sau publice din oraşele Antwerp, Copenhaga, Ferrara,Milano ,Roma , Veneţia, etc.

Din copilărie şi adolescenţă are trei mari pasiuni: studierea universului, pentru care ia lecţii de matematică şi fizică, muzica şi bucuria de a modela. Studiază desenul şi arta modelajului cu pictorul Tibor Botlik, format în mediul artistic parizian de început de secol.

Constantin Lucaciu. Solitar, deschizător al unui nou drum în sculptură, Constantin Lucaci a edificat în mai bine de cinci decenii de creaţie o operă originală ca viziune şi limbaj plastic. Cu studii la Bucureşti, la Roma, cunoscător al sculpturii din marile muzee europene, artistul se dataşează net prin devenirea creaţiei sale, prin unitatea gândirii filozofice şi ştiinţifice cu adecvarea formei plastice. Etapele creaţiei sale, trepte ale cuprinderii, trăirii şi înţelegerii mereu mai profunde a universului, a conexiunii dintre fenomene aparent paradoxale, mărturisesc lupta crâncenă, fără egal, în plastica românească a mijlocului de veac, pentru cucerirea acelei forme unice „tainică contopire cu un vis de zbor spre înalturi”, singura investită cu harul sugerării armoniei cosmice, a bucuriei existenţiale. Destinul lui Lucaci se află sub semnul fugii de accidental, de nesemnificativ şi chiar de evident în măsura în care acesta înseamnă reprezentare artistică deja uzată; el optează pentru o logică proprie, novatoare, dictată de intuirea şi revelarea esenţelor realităţii. Unitatea organică, armonia elementelor, muzicalitatea mişcărilor ce include şi disonanţa, determină într-un limbaj nefigurativ putinţa transfigurării lirice. Viziunea sa tangentă la cele mai noi concepte şi teorii ştiinţifice contemporane este implicit şi o întoarcere la izvoarele armonice ale artei româneşti, la organicitatea sa. Lucaci acordă consideraţie deplină materialului, preţuieşte mai ales materialele dure ce te obligă la disciplina sintezei, ce trebuie cucerite bărbăteşte: piatră, mar¬mură şi mai ales granit, oţel inoxidabil. Fără etapa granitului în care realizează sinteza formelor figurative, nu poate fi înţeleasă etapa oţelului inoxidabil – când ajunge la sublimarea formei, la metafora sculpturală revelatorie, când îndrăzneşte prima oară în arta românească să utilizeze consecvent oţel inoxidabil polisat, limpezind fiinţa sa adevărată – dincolo de utilitate, durată, dincolo de rezistenţă şi duritate, frumuseţea şi capacitatea de a sugera zborul extraterestru, sentimentul nemărginirii spaţiale. Spaţiul egal de puternic, alături de volum este chemat la colaborare prin concepţia polifonică monumentală a operelor sale. Chiar lumina devine parte integrantă a structurii imaginii. Gândite ca pentru o „artă spectacol”, formele durate în oţel, imense oglinzi polisate captează şi dăruie capricios lumina, antrenând-o într-un sistem general al mişcării, descins parcă din alt tărâm în care timpul şi spaţiul sunt relative, suverană fiind doar esenţa mişcării. în patrimoniul nostru se află din ciclul Spaţiu şi lumină, lucrarea Zbor, databilă în 1966. Un alt aport valoros şi inedit în arta românească sunt fântânile sale cinetice, complexe, polisate în oţel, capabile să execute un sistem general al mişcării ce reconfigurează infinit lumina, spaţiul, apa, într-o adevărată simfonie”. (A.R.)- Zbor, „Spaţiu şi lumină” – LUCACI Constantin

Dan Grigorescu: “E o sculptură ce cuprinde înţelesurile marilor spaţii stelare, ale mişcării astrelor, ale imenselor nebuloase din care se îcheagă formele . Aşa cum muzica sferelor se poate imagina ca principiu irdonator al mişcării în nesfârşita întindere a cerurilor, construcţia armonică a sculpturilor sale întemeiază un sistem de raporturi între forma vizuală şi cea sonoră. O muzică încă neauzită se ascunde în volumele acestea ce dezvoltă largi curbe, ritmuri de mare coerenţă, care izbucnesc, neaşteptate, în florescenţe strălucitoare sau săgetează, cutezătoare spaţiu”


imagine şi editare video danny water

Petite fleur şi …mai multe interpretări!

O melodie minunată, un cântec excepţional cântat de autori diferiţi!

şi în fine interpretarea cea mai reuşită după părerea mea – Harry Deuter:


Asculta mai multe audio Muzica

Infecţia intestinală cu Escherichia Colli

Escherichia Colli este o bacterie care poartă numele lui Theodor Escherich, medic pediatru şi profesor la universitatea din Munchen şi Viena şi care o descoperă în 1885. Este un microb care trăieşte în special în intestinul animalelor cu sânge cald dar şi în cel al peştilor şi în general este utilă organismului gazdă, ea aducând de exemplu un important aport de vitamina K – factor de control al coagularării sângelui. Colonizează în mod normal intestinul copilului la 40 de ore de la naştere odată cu apa sau cu ajutorul persoanelor care manipulează copilul şi alcătuieşte 80% din flora intestinală aerobă a adultului. Este germenele cel mai frecvent responsabil pentru infecţiile urinare sau pentru toxinfecţia alimentară numită şi “diareea călătorilor” deoarece apare mai ales la turiştii care schimbă des locaţia şi consumă apă şi alimente nesecurizate, neigienizate. Toxinfecţia alimentară este produsă de un serotip – enterohemoragic. Cea mai mediatizată toxinfecţie alimentară este cea din 1982 din America iar calea de transmiterere au fost hamburgherii. Cele mai des întâlnite simptome sunt spasmele abdominale sau crampele severe, abdomenul dureros şi sensibil, diaree care iniţial este apoasă apoi poate deveni sanguinolentă, greaţă, vărsături, temperatură, frisoane, ameţeală, oboseală, irascibilitate, anxietate.

Cum pot fi contaminate alimentele?

Apa este vectorul principal de transmitere.

Apa freatică este infestată foarte uşor de reziduurile fecale provenite de la animale de la gunoaiele menajere sau de la îngrăşămintele naturale folosite în agricultură. Cu această apă – sau mai corect din punct de vedere lingvistic – soluţie apoasă pentru că ea conţine dizolvate o mulţime de alte substanţe noi spălăm legumele şi fructele infestatându-le cu colibacili. Înnotul în apă contaminată – lacuri, piscine, staţiuni, baze de agrement neigienizate sunt alte căi de infestare cu Escherichia Colli. Vectori de transmitere şi de contaminare pot fi şi muştele din spaţiile unde sunt depozitate alimentele, praful sau pământul depus pe legume sau pe fructe şi care este introdus în corp atunci când acestea nu sunt spălate.

Personalul sănătos care tranşează carnea se infestează din intestinele animalelor sacrificate care conţin aşa cum spuneam, în mod normal aceşti colifoni fecali. Acest personal va contamina apoi restul de carne dar şi celelalte alimente pe care le prelucrează dacă nu respectă procedurile şi normele de lucru igienico-sanitare. Consumul cărnii insuficient preparate termic (crude) sau a laptelui nefiert şi care a luat contact cu aerul sau reziduri fecale animale (uger nespălat înainte de muls sau spălat superficial) poate fi o altă sursă de infestare. Vacanţele în locuri neigienizate unde nu există filtre de apă sau nu sunt respectate normele de igienă legale de asemeni.

Cum prevenim toxinfecţiile cu bacterii intestinale?

În primul rând persoanele bolnave, cele care au diaree, leziuni la mâini, temperatură sau oricare alte semne de boală infecţioasă nu vor avea voie să lucreze la prepararea alimentelor destinate consumului public.

Respectăm regulile de igienă – spălatul mâinilor, spălatul legumelor şi fructelor, a cărnii, tranşarea ei cu instrumente altele decât cele folosite pentru fructe şi legume sau pâine, respectarea modului de păstrare a alimentelor perisabile – carne, ouă, peşte, lapte, a timpilor şi temperaturilor de preparare a acestor alimente.

Cum păstrăm alimentele în frigider?

Ne ferim să depozităm în frigider fructe, legume sau zarzavaturi necurăţate şi nespălate. Astfel, riscăm să introducem o dată cu ele în frigider microbi patogeni, ouă de paraziţi, gândaci sau viermi. In general, atât fructele cât şi zarzavaturile trebuie păstrate numai în casete din material plastic.

Alimentele crude, pregătite sau conservate, nu pot fi ţinute în frigider decât un timp limitat, timp ce diferă de natura produsului :

Astfel, carnea crudă de porc sau de vacă, care trebuie aşezata pe raftul cu temperatura cea mai scăzută, nu va trebui păstrată mai mult de 4-5 zile; peştele crud îşi păstrează prospeţimea doar 2 zile, după acest timp trebuie neaparat gătit, iar în ce priveşte carnea tocată, termenul maxim de păstrare nu trebuie să depaşească 24 de ore.

Conservele de carne şi peşte trebuie consumate, mai ales vara, în ziua când se deschid ambalajele metalice. Dacă însă ne mai rămâne neconsumată o parte din alimentul respectiv, acestea vor trebui transferate în ambalaje de sticlă acoperite; în aceste condiţii mai pot fi păstrate fără riscuri, carnea – 48 ore, peştele 12-24 ore.

Preparatele ce încorporează albuş sau gălbenuş de ou nu vor fi ţinute prea mult în frigider, chiar dacă le plasăm în spatiul cu temperatura cea mai scăzută.

Maioneza, ca şi mâncărurile sau salatele pregătite cu maioneză, pot fi păstrate cel mult 24 ore, iar prăjiturile cu cremă de ou doar 12 ore. Ingheţatele pe bază de ou au ca termen maxim 48 de ore.

Nu punem foarte multe în frigider, deoarece supraaglomerarea diminuează capacitatea de răcire a aparatului şi împiedică găsirea în timp a alimentelor necesare, astfel că ţinerea uţii deschise prea mult, favorizează creşterea temperaturii interioare cu mult peste limita utilă, adică peste+4 grade Celsius.

Necesitatea sau Obligativitatea – aşa cum se întâmplă în tările civilizate a dotării bucătăriilor cu echipamente performante de purificare a apei menajere de la robinetele aflate în hoteluri, restaurante, cantinelor dar şi în gospodăriile proprii. Pentru o corectă şi completă informare a publicului mai trebuie spus că cele mai performante echipamente de purificare şi de filtrare a apei conţin membrane osmotice care reţin toate formele de bacterii, paraziţi sau virusuri aflate în apa de la robinet dar şi substanţele chimice poluante.

Televiziunea – opiul popoarelor

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ troznirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

articol preluat de pe site-ul http/ro.alter media.info Clasat în: Mass-media/Cenzura de Wes Moore, Disinformation.com Motto: The nearest analogy to the addictive power of television and the transformation of values that is wrought in the life of the heavy user is probably heroin. (Terence McKenna, Food of the Gods)

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea

medeor

Efectele nocive ale televiziunii.


Nimeni nu a ajuns om de cultură stând în faţa televizorului

Privitul la un punct fix –televizorul, semiîntunericul, mintea oprită doar la o singură problemă, derularea rapidă a ideilor emise fără posibilitatea analizei, interpretării conştiente/ personale – are efect hipnotic

Risipă de energie mentală. Creierul primeşte circa 40% din energia tuturor organelor, din care 2/3 „investeşte” în privire şi ochi. Chiar dacă nu facem nici un efort să privim la TV, nu trebuie să uităm că acest lucru poate fi evaluat în bani; consumăm energie mentală atunci când stăm cu ochii deschişi în faţa tubului catodic sau plasmei Tv.

Promovează obiceiuri incorecte – eleva olimpică porno, profesoara porno, etc, alcool, droguri,

Consumul senzaţiilor tari fără implicare duce la apariţia şi cultivarea unor relaţii superficiale cu cei din jur, senzaţia golului interior, lipsa identităţii, parazitismul social

Favorizează obezitatea – metabolismul este mai lent când mâncăm în faţa televizorului – în special copii

Scade imaginaţia, ingeniozitatea. Copii de la ţară care nu au crescut cu televizor, sunt mai creativi, mai descurcăreţi în viaţă.

Neputând ajuta oamenii care au avut accidente sau au fost abuzaţi şi pe care îi vedem la Tv, se creează starea „nu pot face nimic”, neimplicare – o problemă globală – vezi crima din New York unde 10 martori au privit pe geam din apartamentele personale o femeie care a fost înjunghiată de 7 ori şi nimeni nu a sunat la poliţie.

Privitul imaginilor violente deculpabilizează privitorul, acesta priveşte/ acceptă cu seninătate violenţa în viaţa reală.

Într-un an copii văd prin intermediul desenelor animate echivalentul a 22 de zile de cursuri despre război. La 4 ani, copilul a văzut deja peste 8000 de fapte violente de la desenele animate.

22% din copii criminali au recunoscut că au făcut ceeace au văzut la Tv.

La tv copii învaţă să nu-şi respecte părinţii, să mintă, să aibă un comportament agresiv,

Sexualitatea promovată de tv scade cu mult vârsta primului contact sexual cu consecinţele de rigoare.

Încurajează pierderea timpului – resursa noastră cea mai importantă. Un adult de 80 de ani a petrecut 100 000 de ore din viaţa lui în faţa televizorului tot atât cât la servici.

2/3 din căsătorii se încheie cu divorţ din cauza NEIMPLICĂRII- trăsătură specifică privitorilor la tv

Prin tv se transmit cel mai uşor furia, ura, frica, în detrimentul liniştii, relaxării, păcii sufleteşti, dragostei

Televizorul ne spune cum să ne îmbrăcăm cum să vorbim, cum să gândim. El a devenit stăpânul vieţii noastre


Televiziunea este tetină, doică, pedagog naţional – creatoarea noii generaţii de video-copii. Pentru copii noştrii televiziunea a devenit axa reper a vieţii lor.

Funcţia principală a televiziunii este aceea de a pregăti creiere disponibile la publicitate oricare ar fi ea (comercială, politică).

Televiziunea este drog pentru că a devenit singura alternativă de distracţie pentru milioane de oameni. Tubul catodic înlocuieşte lipsa de aventura din viaţa noastră, el oferă visul cu ochii deschişi, evadarea într-o lume imaginară


Cel mai frumos curcubeu la Tr Severin

După ropotul de ploaie scuturat spre seară (16.06.2010) deasupra Severinului, iată că iese Soarele şi ne oferă un curcubeu cu arc complet aşa cum rar mi-a fost dat să văd. Nu cred în coincidenţe dar după ziua agitată de ieri când lumea pe stradă vorbea că a început revoluţia la Bucureşti şi că arde Parlamentul cu Moţiune cu tot, iată că Dumnezeu în nesfârşita Lui generozitate, ne trimite un semn. O fi de bine, o fi de rău?…

Înclin să cred că e de bine, nu că aş fi eu mai optimist de felul meu şi pentru că am o credinţă profundă în viaţă, da prea era frumos!.

În toate timpurile a fost considerat un semn “ceresc” aducător de bine, pace şi prosperitate. Să nu uităm că acest dar divin este “opera” soarelui şi a picăturilor de apă pură din atmosferă. Puritatea apei îndeamnă la puritatea sufletului – condiţie necesară şi obligatorie pentru împlinirea binelui promis din Cer!…

Braga – băutură ieftină şi sănătoasă

braga


„Ieftin ca braga” este o expresie care capătă din nou consistenţă în aceste timpuri de criză, dar, oamenii inteligenţi ştiu că, în general lucrurile sau oamenii ieftini în care am investit s-au dovedit până la urmă foarte scumpi. Nu este şi cazul bragei. Nu este vorba de Braga – capitala antică a Portugaliei şi nici de zeul nordic Braga cel care purta un potir plin cu băutură rezultată din cereale fermentate. Braga era băutura favorită a romanilor şi era asemuită cu un nectarul divin. Inventatorii acestei băuturi au fost tot tracii, mai precis femeile trace care făceau turte de mei, murături delicioase, brânzeturi fermentale excepţionale, borş şi desigur, bragă.

La noi o regăsim în majoritatea târgurilor unde la simigerii erai întâmpinat şi îmbiat cu covrigi, alviţă şi limonadă dar mai ales cu o băutură tulbure, dulce acrişoară, uşor alcoolică, numai bună de potolit setea pe timp de caniculă.

În România interbelică, vânzătorii de bragă, numiţi generic „rumelioţi” (turci, bulgari, aromâni, armeni) purtau un mintean colorat cu găitane negre, şalvari, fesuri roşii cu ciucure negru, iar în picioare opinci specifice cu vârful în sus. În Bucureştiul „vechiului regat”, îi vedem descrişi de George Costescu purtând o tavă cu dulciuri într-o mână şi cu o doniţă cu bragă rece ca gheaţa în cealaltă (aveau cu ei şi gheaţă).

De cinci parale (moneda oficială din acele timpuri) primeai o cană mare cu bragă rece şi două feluri de dulciuri (bucuria copiilor).

Braga se obţine din fermentarea meiului măcinat şi a fost readusă în ţinuturile noastre de turcii nomazi începând cu secolul X din Asia Centrală. Este o băutură igienică deşi apare tulbure, mucilaginoasă, coloidală (componentele se află în suspensie aşa cum este şi sângele nostru, mediul apos intracelular, sau apa structurată coloidal de particulele Flanagan-Coandă), conţine cantităţi mici de alcool rezultat din fermentaţie acidă de tip lactic (microorganismele cele mai des întâlnite sunt Sacharomices cerevisiae şi Coli saprofit care îi dau şi aroma particulară, pronunţaţă şi care o face atât de specială). Într-un cm3 de bragă dulce se găsesc 784 500 germeni, iar – într-un cm3 de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după 5 – 8 zile, se găsesc 5 850 000 germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice. Unii comercianţi îi adaugă din nefericire zaharină sau aspirină pentru a se păstra mai mult timp suficient cât să fie vândută. Braga mai conţine o mulţime de vitamine, minerale, enzime sau fitonutrienţi proveniţi din seminţele de cereale sau mei iar compoziţia (şi implicit gustul) sunt cu atât mai mari cu cât apa folosită este mai pură (apa de reţea sau din pânza freatică este deja saturată în minerale sau alte componente chimice dizolvate).

Cum se prepară?

Se amestecă 2 kg de tărâţe de grâu cu 1 kg de făină de porumb (mălai), se obţine un aluat care se coace la cuptor. Acesta se pune la dospit apoi (după ce a fost scos) într-un butoi de lemn unde se mai adaugă apă şi drojdie pentru a fermenta. După 5 zile se strecoară în vase de lut sau de sticlă şi se mai poate îndulci după gust cu miere sau zahăr.

Altă reţetă se referă la braga obţinută din malţ. Malţul se obţine din grâu, orz, secară, porumb în cantităţi egale care se pun într-un vas cu apă acoperit. Când încep să încolţească se scurge apa iar seminţele se pun la uscat apoi se macină cu râşniţa. Acesta este malţul care împreună cu mălaiul se pune într-o altă oală cu apă care se fierbe obţinându-se o pastă consistentă ca mămăliga (o mestecăm la fel pentru a nu se prinde şi pentru a obţine densitatea dorită). Din această compoziţie se fac turte care se rumenesc pe tavă în cuptor la foc iute apoi sunt scoase şi puse la răcit. Se rup apoi în bucăţi mici şi se pun într-un vas cu apă de circa 10-12 litrii ( o găleată prevăzută cu canal de scurgere). Se lasă 3-4 zile la fermentat apoi se scurge obţinându-se celebra de-acum bragă. Turtele folosite mai pot fi refolosite încă o dată dar cu mai puţină apă. La canalul de scurgere al vasului, se aşează crenguţe ca să nu se înfunde/astupe scurgerea.

Unde mai putem bea bragă în Severin?

În Turnu Severin, încă de pe timpul epocii ceauşiste, un bragagiu celebru a fost Moni care mai prepara delicioasa alviţă cu nuci şi susan sau îngheţata râvnită de noi toţi cu care ne desfătam în copilărie, baclava sau gustoasa bragă. Mai existau unele familii turce dar s-au împuţinat până la dispariţie odată cu scufundarea insulei Adak-Kaleh când s-a ridicat barajul Porţile de FierI. Azi îi continuă tradiţia cu aceeaşi discreţie şi pricepere harnicul Ionică pe care îl putem vedea în cartierul Crihala. Mai găsim bragă şi pe strada Crişan ( în zona Casei Tineretului) la un vânzător ambulant însă nu este la fel de bună (este exagerat de dulce de la edulcoranţii sintetici folosiţi).

Carte poştală video din Turnu Severin 18.06.2010

Am descoperit azi, sub nişte tei care scuturau valuri de arome dulci,

de miresme feminine, de parfumuri dumnezeieşti o comunitate de gâze frumoase, liniştite şi … vii. Locuiau în carcasa abandonată a unei Dacii 1300 – primele modele!. Mi-am amintit, privindu-le, de o altă zi când, în urmă cu mulţi ani, mă aflam sub teii din cimitirul de la ţară şi priveam un fragment de craniu proaspăt scos de groparii pe jumătate beţi, craniu ce aparţinuse unei bătrâne care trăise demult, (mama Veta) pe când eram copil. În orbitele goale îşi făcuseră cuib nişte gâze mai închise la culoare dar la fel de vii ca acelea pe care le-am văzut azi. Moarte şi viaţă, viaţă şi moarte… Când mă gândesc la moarte mă apucă un dor nebun după lumină şi mă deprim rău atunci când văd întuneric. Iată în câteva minute un crâmpei din ziua de azi: puţină viaţă vie, oameni indiferenţi şi, parcă din ce în ce mai mult întuneric…

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: “Puşca şi cureaua latăăăăăă… “.Apoi recunoaşte că e impotent: “Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia “dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: “Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

Cum ar arăta lumea fără România …video

Cum ar arăta lumea dacă România nu ar fi existat?

Un film despre avort

Jurnalul unui copil nenascut

Saptamana 1:
5 octombrie
Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.

Saptamana 2:
19 octombrie
Unii sustin ca eu nu sunt inca o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firmitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.

Saptamana 3:
23 octombrie
Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai tarziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.

Saptamana 4:
25 octombrie
Azi a inceput sa-mi bata inima de una singura. De acum incolo, ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni. Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea, voi muri.

Saptamana 5:
2 noiembrie
Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.

Saptamana 6:
12 noiembrie
La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mangaia parul mamei.

Saptamana 7:
20 noiembrie
Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fii! Esti fericita, mami?

Saptamana 8:
25 noiembrie
Mami si tati probabil se gandesc ce nume sa imi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Teodora.

Saptamana 9:
10 decembrie
Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?

Saptamana 10:
13 decembrie
Acum aproape vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?

Saptamana 11:
24 decembrie
Oare, mami aude ticaitul inimii mele? Unii copii vin pe lume putini bolnavi. Inima mea insa este puternica si sanatoasa. Bate intr-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa!

Saptamana 12:
28 decembrie
Astazi, mama mea m-a ucis.

Traiesti emotii negative (manie, tristete, vinovatie)
…atunci cand iti amintesti de experienta avortului?
…cand vezi bebelusi, femei insarcinate, hainute de copii etc.?
…sau daca este mentionat cuvantul avort?
…cand vezi copilasii care au varsta pe care ar fi trebuit sa o aiba copilasul tau?
…in preajma datei in care a avut loc avortul sau a datei in care ar fi trebuit sa se nasca copilul?

Ai observat vreo schimbare in comportamentul tau dupa avort, de exemplu, cosmaruri, ganduri ciudate?
…tendinte autodistructive, cum ar fi gandul sinuciderii, tulburari de alimentatie sau cresterea consumului de alcool si narcotice?
…tendinta de izolare in relatii sau, dimpotriva, de exagerata dependenta?

Daca te-ai confruntat sau inca te confrunti cu aceste probleme care te afecteaza, suna pentru a primi mai multe informatii si sfaturi.

Asociatia PRO VITA pentru nascuti si nenascuti
Valea Plopului
Valenii de Munte; Jud. Prahova
Mobil: 0746.014.605

Carte postala video …Severin 21.06.2010

Cui îi este dor de traficul din Bucureşti să vină la noi!… Poate îi vine inspiraţie să scrie şi ceva versuri pentru posteritate sau aduceri aminte. Poate nu aşa mediocre ca acestea…

plouă bălos faruri şi ochi de peşte

ţopăie fantomele ciobanilor din Crihala

semaforul întâmplărilor viclene dogoreşte

cufărul cernit al zapisului cu răscoala


claxonează jalnic mieii orfani

plouă abundent cu goarne lugubre

morţii cu morţi sunt încă duşmani

tunete lungi ne trimit doar veşti sumbre


infirmiera aia cumsecade din morgă

vine şi fruntea vrea să mi-o şteargă

cu cârpa de diftină sfâşiată

din izmenele hoitului rigid de pe targă


parbrizul şiroieşte, ca un nebun furnicar

alerg încremenit la-ntâlnirea fixată

sperând s-O văd – o privire măcar

iertata-ngenuncheata desfrânată


ciobanii acvatici surghiuniţi din Crihala

şuieră norii înnegriţi de catran

flutură diftină ordonând răscoala

trezitul în viaţă, bătrânul şaman


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 21.06.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală video din… Severin 26.06.2010

Nu sunt nici un admirator absolut al guvernanţilor actuali sau trecuţi, dar nici un critic demolator şi definitiv. Încerc să observ puţinul bine care există în jurul meu, pentru ca prin conştientizare să determin o schimbare de perspectivă. Adică dinspre moartea anticipată de unii (oricum e cert că vom muri într-o bună zi dar nu pentru că o anticipează ei) , înspre viaţa vie cu copii vii, care se joacă sau cu femei vii, harnice care stau ore în şir în picioare şi îşi vând munca semenului de la oraş. Viaţa oricum va fi victorioasă într-o zi fie că le place, fie că nu. Iată câteva lucruri pozitive din Severinul de azi: un parc ce într-o bună zi ne va da tuturor fără deosebire, oxigenul necesar şi primenitor al unei atmosfere din ce în ce mai sufocate ba de combinatul chimic, ba de eşapamentul canceros al maşinilor tot mai numeroase, o piaţă nouă şi cât de cât igienică (mai ştie cineva cum arăta piaţa dinainte cu mesele groase de beton ca acelea de la morga spitalului?)
Sau televiziunea locală pomenită de precupeţele oneste care nu ştiau că sunt filmate cu molecularu? (am “cules” mai multe păreri pozitive asemănătoare de pe stradă, dintr-o bancă, de la coadă la bragă, de la coada la ziare, de la florărie, etc fără să le am decât în memorie – altfel vi le arătam şi vouă, şi din cele negative, desigur, destule). Mai ştie cineva cum era Severinul când nu avea decât televiziunea centrală şi eventual pe cea sârbească sau bulgărească (“prinsă” cu ligheanul)? Răspuns: Nu, dar sunt detui care sunt vrednici în a le critica pe cela existente acum!
Dincolo de unele scăpări iertabile, televiziunile severineşti (necontaminate de forţa distructivă a celor centrale specializate într-ale “convingerii” maselor), au încă o doză de naivitate, onestitate, sinceritate ceeace le face a fi preferate încă de severineni sau de cei de la ţară aşa cum era acea femeie minunată din Jiana Mare!…

Aşa arăta şi parcul de la gară când s-au plantat primii arbori (hotelul Parc încă nu exista!). Azi este un loc minunat de promenadă!…

România anilor 30 şi criza actuală

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu, e parcă adresată actualilor conducători ai României, deşi ea a fost scrisă cu peste 60 de ani în urmă. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi:

- Guvern vândut străinilor.

- Alogeni care conduc ţara din umbră.

- Mai rău chiar, nimeni rămas care să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă.
Practic, putem transpune scrisoarea eroului neamului românesc, situaţiei zilelor noastre, doar cu schimbări de nume. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!


RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

“Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara , deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

Adevărata criză este criza incompetenţei

Sa nu pretindem ca lucrurile se schimba dac intodeauna facem aceleași lucruri. Criza este cea mai binecuvantata situație care poate aparea asupra tarilor si oamenilor, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitatea precum și ziua se naște din noapte. In perioada de criza se nasc invențiile, descoperirile și marile strategii. Cine depasește criza se depașește pe sine insuii, fara a ramane depasit. Cine atribuie crizei eșecul, iși amenință propriul talent și respecta mai mult problemele decât soluțiile.

Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema tarilor si persoanei este lenea si indiferenta pentru a nu găsi soluții și ieșiri din astfel de situații. Fără criza nu exista duel, făra duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara o criza nu exista valoare. In perioada de criza infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere. Daca vorbim de criza promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului.

In loc de toate acestea, este mai bine sa muncim! Sa terminam o data cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi.

Albert Einstein

Povestind Severinul…

Duminică, soare, linişte. Plec de acasă pe la 11 să mă tund, întrucât voi fi naş săptămâna viitoare şi “agenda” va fi sigur foarte încărcată. Aşadar m-am dus alături de mine, lângă Biserica de “carton”, pe dreapta. M-am aşezat pe un scaun şi am aşteptat conştiincios să-mi vină “rândul”. După circa 10 minute, un sfert de oră am ieşit în parcul de vis-a-vis să alung plictiseala. Copii la joacă, Biserica nouă mult avansată în construcţie, skateri, relaxare… M-am întors după vreo 15 minute tocmai când era finisat clientul de pe scaun. Mai aveam două persoane înaintea mea. Doamna sau domnişoara care purta nişte blugi prea strânşi ca să îi încapă colăceii esterici (esteri=grăsime), s-a apucat de tuns cu molecularul la ureche, apoi după câteva minute a renunţat … la client şi a ieşit să-şi continue convorbirea. Am stat… am stat… apoi m-am ridicat, am ieşit şi am plecat frustrat la altă frizerie. Pe Crişan, mai în jos frizeria la poarta căreia am bătut, mi-a răspuns o bruneţică ochioasă care mi-a spus că “e ocupată, mai târziu!”. OK!- am răspuns şi am plecat la următoarea, aceea faţă în faţă cu fântâna de pe Splai. Aici nu era decât frizeriţa care mătura părul clientului care tocmai plecase. Am întrebat dacă pot să mă tund, mi-a spus că da, dar după altcineva care era pe-afară. Bine am spus şi m-am aşezat pe scaunul de aşteptare. A venit băiatul care era sortit spilcuirii înaintea mea, dar frizeriţa plecase … unde?… nu ştiu! M-am apucat să citesc revistele înşirate, vechi de luni şi ani de zile, iar când am terminat interviurile cu Răduleasca, şi cu alte dive dâmboviţene, nemaiavând ce face m-am decis să mă întorc acasă netuns dar hotărât să scriu. “Unde ai stat atâta?” mă întreabă iritată nevasta, şi “De ce nu te-ai tuns?”… Uite de’ aia!

Şi ne mai văităm că ne ia încornoratul. Păi să le ia pe ele, da cu nărav cu tot!…

Carte poştală …video din Turnu Severin

01.07.2010

Mergem pe drumuri ostenite şi mergem ce mergem apoi stăm căteodată la semafor (unii rămân definitiv) şi stând aşa şi uitându-ne la nori încep să ne treacă tot felul de gânduri. Bine că nu ne trece altceva… altcineva… altundeva…

Pe aici cândva, îşi păşteau oile netulburaţi, ciobanii de la marginea Severinului… Mintea o ia razna. o fi bine? o fi rău?

…azi întâi iulie, se anunţă că a început criza şi la noi. …

.

freamătă greu talăngile sub bitum

uitară de furci şi flinte ciobanii răsculaţi

mieii zbiară jalnic un roşu ultimatum

sar la roţile încinse câinii însetaţi


mă privesc hipnotic ciobanii din Crihala

cu ochi întorşi în pleoapa coclită cerebrală

vin norii albi, hirurgi să spintece cabala

oului roşu din par bolnava moleşeală


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 01.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală video …Severin 02.07.2010

Se spune că blestemul nostru ca popor ar ţine de transformarea lupilor dacici în câini. Există însă câini şi … câini…

Generic vorbind, chiar şi aşa, câinele e mai puţin predispus la lătrătoare trădare decât este predispus românul.

Iată, o imagine sugestivă a ceeace suntem!…

Imagini şi gânduri secundare – o altă carte poştală video…


se retrag dinspre ziuă ciobanii crihalici

cu mieii în braţe şi sare sub pleoape

opinci luminate, calcaneii asfaltici

copite crăpate, căţele mioape


pleacă irevocabil din orbita formală

nu mai vor, nu-nţeleg, i-am uitat prea curând

i-am trădat, muzgurit, cu impura cerneală

vlăstare nedemne, stupide potăi, numai lupi nicicând


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 02.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală…video Severin 05.07.2010


O ieşire “la ţară” din deprimantul Severin, prilej de meditaţie, re-creere şi aduceri aminte…

uscat e azi drumeagul vechi alchimic
privesc încrâncenaţi ciobanii albi crihalici
din stropul de cleştar păianjen Sfetnic
ignobilii urmaşi, flecarii jalnici

doar strajnicul dulău al Marelui Sigiliu
zadarnic vrea să spună că Timpul nu-i trecut
misterul vieţii noastre se-ascunde în detaliu
patimă spurcată orgoliu prefăcut

şi totuşi e acelaşi şi norul dar şi casa
mirosul de tămâie şi floarea din prichici
icoana deşirată adună încă seara
la masa tainelor letale nevrednici osândiţi

dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 05.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Patriotism adevărat!…

Musulmanilor care doresc să trăiască după legile islamice li s-a pus în vedere să părăsească Australia , în contextul în care guvernul a ţintit radicalismul într-o incercare de a decapita potenţiale tentative de atac terorist.

Citat:
“IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
“IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de îngrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majorităţii australienilor.

Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbaţi şi femei în căutarea libertăţii.

Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţati limba!

Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credinţele voastre fără a vă întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.

Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU ŞI STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu caldură să profitaţi de o altă mare liberatate australiană, LIBERATATEA DE A PLECA.

Dacă nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Aşadar, acceptaţi ţara pe care VOI aţi dorit-o.”
Prime Minister Kevin Rudd – Australia

Aurul şi mintea românilor…

” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos…De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

“Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand “observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale “Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura

si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem,
si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Lacrimile noastre, ale românilor ardeleni , sunt mai scumpe decât aurul şi veşnicia mai lungă decât trădarea guvernanţilor post-decembrişti care vânzând Roşia -Montana ne condamnă la moarte istorică.

Să ne solidarizăm toţi românii, toţi locuitorii acestei ţări pentru a face un zid viu întemeiat pe 2 milenii de istorie, de a proteja ceea ce este cu adevărat peren şi strălucitor în istoria Roşia Montana.

Ajutaţi familiile de acolo să nu vândă istoria şi truda neamului românesc din Apuseni!

Prof. Univ. Dr. Ioan Sabău-Pop

Danny Water … aventuri în Severin!

Nu e prima dată când sar să ajut oameni aflaţi în nevoie şi nu e nici momentul şi nici nu-mi stă în fire să epatez cu astfel de gesturi pe care le faci şi …atât. Vreau doar să povestesc cum am păţit ultima dată la celelalte inundaţii. Am umplut maşina cu vreo 5 saci cu haine şi pături şi m-am dus la …Prefectură. Aici gardianul m-a trimis sus la ultimul etaj (!!!) că acolo a auzit el că ar fi cineva cu ajutoarele… De ce la ultimul etaj?!? Am urcat, am întrebat, am văzut … o duduie care mi-a spus că „e cineva da e plecat să îşi ia ceva de mâncare”, să mai aştept. Cât? … O scurtă ridicare din umeri şi o privire laterală uşor iritată!…
Cobor hotărât să întreb chiar la biroul prefectului pe secretară sau, mă rog pe cineva, da mă răzgândesc şi ajung în stradă. Mă duc la Poliţie iar aici cineva mă îndrumă la Pompieri. Mă duc la autogară însă militarul de aici mă trimite pe undeva pe la Carpaţi. Mă învârt pe lângă complexul comercial Carpaţi şi o femeie care venea de la cimitir îmi arată poarta unde să bat să întreb. Aici un bărbat mă întreabă ce textile am adus şi după ce car sacii pe un hol într-o cameră mă roagă să le scot şi să le aranjez pe sortimente: pături la pături, haine de damă la haine de damă, copii la copii şi bărbaţi la bărbaţi!… Pălării, încălţăminte, mănuşi, alte accesorii de asemeni fiecare cu zona sa…OK! după care trec să scriu ce am adus într-un registru. Mai aveam un milimetru şi explodam de nervi însă m-am abţinut eroic şi după ce am scris ce era de scris am plecat uşurat şi iritat pe comoditatea stupidă a unor semeni de-ai mei. Le-am spus că sunt mulţi oameni care vor să doneze da nu ştiu unde şi cum, şi le-am sugerat să facă nişte puncte de colectare în intersecţiile din Crihala sau autogară unde sunt multe blocuri că oamenii ies din casă şi vin direct fără să mai fie puşi pe drumuri, da s-au uitat la mine ca la un arici chel şi-atunci i-am lăsat în durerea lor!
Azi a fost altfel. Am întrebat e drept patru persoane unde să duc sacii şi a cincea abia m-a trimis ferm la „Pompierii” de la autogară (unde mai fusesem cu câţiva ani în urmă şi „dădusem mărunt din buze” de nervi). De data asta am nimerit-o!. Nici nu am apucat să cobor din maşină că au şi fost lângă mine doi băieţi extrem de politicoşi care au pus mâna imediat şi au luat sacii cu păturile, plapuma şi hainele pe care le aranjase nevastă-mea. Un autograf rapid şi … următorul!
Parcă e altceva. Există iată speranţă că se schimbă ceva!… Imaginile sunt dovada că nu mint. La prima întâmplare nu aveam tel cu cameră că vă arătam peripeţiile prin care a trecut cineva care a vrut doar să … ajute!
Doamne ajută!

Carte poştală video… Andar de la Drub

Dacă te ridici pe vârfuri vezi Dunărea de la el din atelier. Andrei Coptil – un om modest, frumos, parcă prea timid dar cu inimă uriaşă. Lucrările lui sunt însemnate cu pecetea „autentic” şi fac această necesară precizare pentru a-l delimita de lucrările „originale” ale altor „dătători din mână” cu pretenţii de artişti. Îi spuneam prietenului Andrei (sau mai bine i-am spune Andar la fel cum îl chema pe fratele vitreg al lui Zalmoxe) că are atitudinea unui carp. Pentru încă iubitorii de istorie, carpii au fost acei daci liberi care nu au fost niciodată îngenuncheaţi de romani. Dacii aveau un cult al apelor (ex fântâna sacră a lui Apollo Istrios – Tămăduitorul de la Histria) dar Apa care avea cele mai mari puteri purificatoare era fără îndoială Dunărea pe malul căreia ne aflăm şi noi azi. Andrei nu este din Severin. Îmi spune că a plecat în urmă cu 23 de ani de pe lângă Dej şi după peregrinări prin locuri diferite (Serbia) s-a decis să se lase sedus de Zâna Inspiraţie chiar aici pe malul Dunării. Danu-Viu sau „râul viu” era venerat de celţi la fel de mult ca şi de daci (Istru sau „Ist- râu”). Sunt cunoscute ritualurile războinice care se petreceau la Drub pe malul Danu-Biului (Danu –beau sau „beau apă din râu”) când dacii luau apă în gură se tarnsformau în fiare (lupi) şi jurau în faţa preoţilor să nu se întoarcă decât după ce au ucis ultimul duşman. Andrei are alura unui Maestru al Iniţierii aşa cum era unul din cei Trei Preoţi daci care asistau ritualul danuvian.

Niciunde nu vei întâlni un altar mai curat (dedicat tatălui plecat la cele veşnice) decât în atelierul lui Andrei – „adeverinţă” de suflet curat, iubitor şi atât de rar. Un tablou şi o cruce de salcâm („din lemn de argint” cum spune el) rezenată de un perete înroşit parcă de lacrimi…

Andrei Coptil Tăcutul nu duce nici un război cu nimeni, nu ucide pe nimeni decât poate mediocritatea care a năvălit în sufletele noastre precum buruienile peste o grădina părăsită. El este fragil, graţios şi periculos de inspirat. Lucrările lui merg foarte bine aşezate în dormitorul bărbaţilor cu bani dar care nu mai ştiu să iubească. Sunt mai eficiente (părerea mea) decât 100 de pastile de viagra. Andrei invită creierul privitorului şi mângâietorului de lut ars să-şi amintească refelexele, tiparele originare care stau la baza gestului simplu de a iubi. Mâinile lui transfigurează iniţiatic pământul severinesc iar cel care s-a abătut pe aici a trecut degeaba dacă nu a luat cu el măcar o fărâmă de lut ars aducător de minte din atelierul Andarului Severinean.

www.comunitateadearta.com/profile/andreicoptil

Sugestii de …vindecare


Sugestii de vindecare – vizualizarea
În afară de medicamentele prescrise cu generozitate de medici, pacienţii nu ar trebui să uite de „doctorul” personal aflat 24 de ore din 24 la dispoziţia lui şi care nu cere nici programare şi nici şpagă – mintea proprie şi sistemul imunitar care poate fi pus la treabă prin intermediul „instrumentului” aflat chiar între urechi. Iată câteva idei utile de ştiut. Imaginile mentale sunt cel mai uşor acceptate de creier, devin realitatea noastră. Vizualizarea are 4 componente: frecvenţa – pacienţii trebuie să-şi vizualizeze starea în care sunt vindecaţi zilnic şi permanent, cât de vii sunt imaginile (claritatea imaginilor mentale este direct proporţională cu viteza cu care se vor realiza), intensitatea sau gradul de emoţie care însoţeşte imaginile mentale (entuziasmul, convingerea că vindecarea se va produce din interior) şi durata (cu cât vizualizăm mai mult vindecarea organului „defect”atât este mai probabil să se întâmple). Pentru a susţine cele afirmate, puţină istorie este necesară.
Carl Simonton radiolog la Univ Texas, în 1971 întâlneşte un pacient de 61 de ani care de 5 ani făcea chimioterapie şi radioterapie pentru un cancer laringian. Acesta era în statiul final în care nu-şi mai putea înghiţi nici măcar saliva. Simonton i-a sugerat exerciţii de vizualizare a sistemului imunitar (leucocite care distrug tumora). Pacientul i-a spus cu greutate că aceste „chestii” sunt valabile pentru cei foarte credincioşi, nu pentru el. „Dar tu nu trebuie să fii un sfânt ca să ţi se întâmple un miracol!”. i-a spus Carl, convins fiind de afirmaţia lui. În 2 luni tumoarea pacientului a regresat deşi şansele lui de supravieţuire erau estimate sub 5%. A murit la 70 de ani din alte cauze.


„Fii atent la gândurile tale. Cele pozitive produc substanţe chimice vindecătoare iar cele negative produc substanţe chimice care favorizează boala şi moartea” mai spunea Simonton (e valabil pentru noi mai ales când vine vorba de presa scrisă sau televizionistică sarcastică, „otrăvitoare”, anti-vindecătoare). Acest medic – Carl Simonton care conduce câteva clinici renumite în SUA, a „crescut” având ca mentor spiritual pe Emille Coue…


Emile COUE 1857-1926, farmacist si psihoterapeut francez, organizatorul şcolii de Psihologie Aplicată din Nancy, a descoperit că, prin activarea resurselor interioare şi folosind autosugestia, o persoană îşi poate conduce mai bine exis¬tenţa. Revelaţia lui s-a produs atunci când a dat nişte caşete cu pâine unui pacient care insista să îi dea un anume medicament pentru care nu avea recomandarea medicului. A folosit metoda şi cu alţi pacienţi (practic îi minţea spunându-le că le dă medicamentul “minune” dându-le de fapt apă cu zahăr sau pilule de …pâine!) şi a constata că “merge!”, funcţionează. El scrie: „în cazul în care subconştientul nostru este sursa multelor rele din viaţa noastră, el ne poate aduce şi vindecarea afecţiunilor noastre morale şi fizi¬ce. El a mai declarat: „Aveţi în voi înşivă instrumentul propriei voastre vindecări” iar formula pentru care a rămas consacrat în istoria medicinei este „Mă simt tot mal bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere”, formulă cunoscută de către toată lumea, formulă care trebuie pronunţată de douăzeci de ori, cu voce înceată, dimineaţa şi seara, ca pe o rugăciune/litanie, într-o stare de relaxare. Subconştientul nostru poate fi reprogramat în întregime, prin această propoziţie simplă, pozitivă, iar efectul “placebo” – spaima industriei farmaceutice are explicaţii în această zonă.
Succesul dr. Coue a fost continuat de către un medic ger¬man, Johannes Shulz, care a folosit metode de accelerare a vin¬decării. Dr. Shulz era psiholog si cerceta metode pentru a-si ajuta pacienţii să depăşească depresia, nevroza, anxietatea si alte afecţiuni mentale care îi împiedicau să fie fericiţi. El a des¬coperit că, cu cât era cineva mai relaxa în timp ce îşi spunea formula farmacistului Coue: „Mă simt tot mai bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere”, cu atât îşi revenea mai rapid.


După un timp, dr. Shulz a dezvoltat procesul cunoscut sub denumirea de „condiţionare autogenică”. El a descoperit că, dacă se foloseşte un proces organizat de relaxare a pacien¬tului şi apoi acesta este încurajat să vizualizeze şi să rostească mesaje pozitive, constructive, noua informaţie pare să pă¬trundă direct în subconştient şi, odată acceptată de acesta, pot fi observate îmbunătăţiri rapide şi remarcabile în starea fizică şi mentală.
Dintre toate ţările lumii, această metodă s-a dezvoltat în Germania de est la cel mai înalt nivel. Tehnicile folosite erau atât de avansate, încât erau tratate drept secrete de stat şi apărate cu străşnicie de securitate. Folosindu-le, germanii din est au câştigat mai multe medalii la olim-piade, decât orice altă ţară din lume. Condiţionarea autogenică le-a permis să-si programeze sportivii, astfel încât aceştia să ob¬ţină performanţe deosebite.
Unul dintre motivele pentru care această metodă funcţi¬onează atât de bine este acela că ea foloseşte o lege mentală importantă – Legea relaxării. Potrivit acestei legi „în orice muncă mentală, efortul se boicotează pe el însuşi”. Acesta este opusul modului de funcţionare a lucrurilor în lumea fizică. (aici, dacă doriţi să bateţi un cui într-un lemn, cu cât loviţi cuiul mai tare, cu atât mai rapid şi mai adânc va pătrunde în lemn, pe când în cazul psihicului, lucrurile stau “pe dos”).
Dacă doriţi să dezvoltaţi un nou model de gândire, opu¬sul este adevărat. Cu cât sunteţi mai relaxaţi, sau pe punctul să „nu încercaţi”, cu atât mai rapid gândul pare să fie acceptat de subconştient şi cu atât mai curând vor apărea şi rezultatele.
lată forma cea mai simplă prin care puteţi aplica această metodă cu avantaje maxime : alegeţi-vă o poziţie confortabilă, într-un fotoliu sau întins pe pat, închideţi ochii, respiraţi adânc şi începeţi să vorbiţi celor şase părţi ale corpului – braţul stâng, braţul drept, piciorul stâng, piciorul drept, pieptul şi capul.
De fiecare dată când inspiraţi şi expiraţi, rostiţi o formulă. Repetaţi procedeul cu fiecare dintre celelalte cinci părţi ale cor¬pului, pe care le-am menţionat, pornind de la braţul stâng, apoi cel drept, apoi pieptul şi, în cele din urmă, capul şi gâtul. În mai puţin de zece minute, veţi reuşi să vă relaxaţi com¬plet organismul. Mintea/creierul se va afla în starea alfa (12-14 ciclii/secundă). Veţi fi pregătit pentru o programare profundă. Apoi rostiţi formulele potrivite de vindecare.
Această metodă este numită adesea autohipnoză sau autosugestie şi este extrem de eficientă în mai multe domenii. Mai întâi, o puteţi folosi pentru a vă depăşi temerile şi pentru a vă consolida încrederea în relaţiile cu alte persoane, în munca pe care o desfăşuraţi, în viaţa financiară, în sănătate şi în alte acti¬vităţi. Ea vă poate ajuta să vă vindecaţi de o mulţime de maladii, să rezolvaţi probleme precum timidita¬tea, teama de a lua cuvântul în public şi senzaţia de nervozitate care poate apărea în rezolvarea unor încercări din viaţa cotidi¬ană, sau, ea vă poate ajuta să vă acceleraţi dezvol¬tarea îndemânării motrice în jocuri sportive, precum tenis, golf, schi, hochei, patinaj, fotbal, baschet, etc.
Aceasta este o formă de repetiţie mentală. Vizualizaţi-vă ca fiind sănătos în mod repetat în imaginaţia voastră, vizualizând de fie¬care dată performanţele pe care le aveaţi când eraţi sănătos programând astfel, subconştientul pentru aducerea la îndeplinire a acestor iamgini-comenzi.
Subconştientul nu poate face diferenţa între o experienţă reală şi una viu imaginată – mai ales cea pe care o imaginaţi când vă aflaţi în stare de relaxare totală. Subconştientul accep¬tă imaginea mentală ca pe o comandă şi care va ghida acţiunile viitoare. Data următoare când veţi realiza activitatea respectivă, veţi fi mult mai relaxaţi şi încrezători. Vă veţi simţi mult mai bine decât înainte, parametrii fiziopatologici se vor apropia de normal (analizele).
Mulţi pacienţi o aplică în locul sau concomitent cu medicaţia alopată sau homeopată, mulţi sportivi olimpici, medaliaţi cu aur, folosesc această tehnică sau una similară. Iar oamenii de afaceri de succes o folos¬esc pentru a obţine un avantaj psihologic în orice întâlnire, negociere sau confruntare. va urma
Danny Water

Carte postala video …Severin 11.07.2010.mpg

Acelaşi Severin puţin deprimant, mult mai frumos şi sigur motiv de inspiraţie…
Pentru că a fost ziua de naştere a soţiei mele în urmă cu câteva zile i-am reamintit că o iubesc la fel de mult ca acum aproape 30 de ani şi în loc de poem de dragoste mi-au “ieşit” aceste aceleaşi versuri. Nu pot digera defel acest sentiment al eşecului unei generaţii descendentă din oameni buni. Şi totuşi, DE CE?…

îngenunchează blând păstorul crihalic
cuprinde blajin genunchii cuviinţei
lipeşte-un obraz de uterul angelic
sâmbure zburdalnic patima nefiinţei…

prunc neisprăvit laş şi râzgâiat
îşi zăuită tatăl la hotar de plai
izgoneşte câinii trişor deşănţat
prăpădeşte turma cu hoţi de mălai

„unde-am greşit Doamne că noi l-am iubit
greu l-am mai crescut şi-acu ne alungă
unde-i e iubirea, ce l-o fi orbit”
şopteşte ciobanul şi-ncepe să plângă

„să intre veneticii în tronuri de smoală
să piară năravul din puiul de om
să scape Crihala de pocita fiară”…
ocărăşte muica blestem monoton

se-adună cojoace grele inocente
la masa întoarsă pentru grea poruncă
„găsiţi taina bună că limba iar minte”…
descântec şoptit de rană-adâncă

n-au plecat ciobanii ei sunt iar aici
rânduiala bună vor s-ntoarcă-acum
la ai lor nepoţi confuzi şi agnostici
iude şuţi flegmatici săvârşiţi pe drum

dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 11.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Cine pe cine mai manipulează…

Am primit pe email câteva materiale cel puţin interesante asupra cărora nu fac nici un comentariu. Le postez exact aşa cum le-am primit spre analiză şi învăţare de minte! O fi adevărat, o fi minciună nu ştiu!…

Un circ portocaliu, marca Dan Senzationescu
Dupa doar cateva zile de arest, perioada in care a fost transformat intr-un erou national, Dan Diaconescu a fost eliberat, spre bucuria romanilor care se hranesc zilnic din laturile OTV. Daca unii ma acuzau deja ca sufar de teoria conspiratiei, dupa ce am spus ca tot acest circ cu arestarea micului mogul e o mare cacealma, deja nu mai am nicio indoiala ca Basescu isi pregateste marele exit, dupa ce nu va mai fi presedinte, iar PD-L va fi oale si ulcele.
Ma uitam ieri la niste tuciurii cu armonica cum incantau o multime de analfabeti transfigurati de “onoareaµ de a participa la concertul organizat in cinstea eliberarii lui Dan Diaconescu din puscarie.
Stiti cine erau acestia? Fosii si viitorii votanti ai lui Traian Basescu. Evident, nu a fost vorba de niciun santaj in cazul acestui scandal. Dosarul a fost ales in asemenea mod, incat sa cada automat la orice obiectie a avocatilor apararii, iar excesul de zel al procurilor DNA sa para unul monstruos, care sa il victimizeze pe Diaconescu.
Si chiar, mai este cineva in Romania care nu a aflat ca DNA se afla, la propriu, sub comanda lui Traian Basescu?
Presedintele Romaniei sufera si el de scenarita. Cu un partid portocaliu care plonjeaza in sondaje cu capul in jos, inconjurat de personaje sinistre pe care nu o sa le mai voteze nimeni, marinarul trebuie sa supravietuiasca si dupa ce nu va mai fi presedinte.
Dosarul Flota, chiar daca acum a disparut subit din atentia justitiei, va putea apare iar sub o guvernare PSD, de exemplu. Iar marinarul va avea nevoie, pana la prescrierea faptelor, de un partid care sa il sustina, sa voteze impotriva inceperii urmaririi penale si asa mai departe.
Si aici intra in scena partidul poporului, condus de Dan Diaconescu, milionarul in euro care isi cumparar iaht, dar nu are vreme sa mearga la dentist!

“L-ati alege pe Dan Diaconescu in functia de presedinte?, este noul sondaj OTV pentru care romanii arunca 0,5 euro per SMS.

Cu declarata doctrina nationalista, pe linia lui Iorga, Dan Diaconescu s-a apucat deja sa ii umfle lui Basescu barca de salvare, dupa ce PD-L lui Blaga, Videanu si Berceanu va fi doar istorie.
Ati observat cum la OTV toata lumea era vinovata pentru arestarea lui Diaconescu in afara de Basescu, care controleaza de fapt, totul?
Chiar si ziaristii de serviciu ai presedintelui au inceput sa inventeze scenarii in care micului mogul i s-au pus impotriva toti marii moguli, Patriciu, Vantu, Diaconescu, pentru ca a spart blocada securista si masonica a mass mediei din Romania.
Evident, iţi vine sa te urci pe pereti cand vezi atata minciuna si ignoranta din partea unor ziaristi care pana deunazi descoseau itele complicate ale afacerii Crescent, exact cand romanii cu foamea in gat protestau in fata palatului Victoria.
Deputatul PD-L Danut Liga, de meserie adventist este doar un pion din ingineria financiara pe care o orchestreaza OTV. Potrivit lui Cozmin Gusa, tombola “100% adevaratµ, care a avut loc la OTV, este finantata de membrui ai cultului adventist din SUA si Marea Britanie si avea ca scop spalarea de bani, premiile oferite castigatorilor avand valoarea de piata sub cea declarata oficial.
Si cand prin “televiziunea poporuluiµ se spala bani portocalii, cum putem crede ca patronul ei, Dan Senzationescu, a fost arestat de procurorii lui Basescu pentru santajul comis asupra unui primar al PC dintr-o comuna aradeana?
Deci daca nu v-ati saturat de tigani, de manelisti, de analfabeti, de stoarfe, de badigarzi, de travestiti si de poponari va anuntam ca de acum incolo ii veti gasi inregimentati in partidul poporului lui Dan Diaconescu, cu acelasi sinistru Traian Basescu in spate, care traieste, simte, bea si injura, ca oricare din telespectatorii OTV.
Altfel spus: MANIPULARE !!!
Sursa: George Bara-Napocanews

Dan Diaconescu, ori despre OTV-izarea Romaniei
Urmaresc cu consternare felul in care se face singur spaghetti detembelviziune Dan Diaconescu, in aceste momente, pe postul de televiziune OTV.Practic, Diaconescu impinge pana la extrem din nou ceea ce a inceput de multavreme.
Acest Andy Kaufmann tragic al televiziunii romane a decis sa-si facapartid. Numele va fi, normal, ca la orice partid populist de extrema dreapta(deocamdata bramburista), Partidul Poporului Roman.
Simbolul acestui partid, pe care Dan Diaconescu afirma ca-l va infiintaimpreuna cu colegii sai de celula, va fi o pereche de catuse. Probabil ca, dacaacest partid monstruos, care ne otevizeaza democratia noastra tot mai fragila,va exista, el va fi votat in masa de puscariasi, fosti puscariasi si, ingeneral, de pegra infractorilor din tara aceasta.
Dan Diaconescu a inceput campania electorala (HotNews)
Ceea ce ma distreaza este ca baiatul asta a invatat foarte repede, cu instinctul olteanului smecher, de unde bate vantul si, in afara de puscariasi, mizeaza pe religie. Adicatelea, a venit din bulau cu o bratara de matanii negre, simple, pe care ar fi primit-o de la colegii de arest (printre care deexemplu se afla acel om de mare caracter – santajistul de la Electrica si suntcurios ce functie va avea el in partidul lui Dan OTeVel Diaconescu).
DD a fost eliberat. Guru OTV vrea sa-si faca partid si va candida lapreseditie (Ziua Veche)
De asemenea, ar fi fost sfatuit, vezi Doamne, de colegii de celula, ca,pentru a fi eliberat in ziua de vineri, sa tina post negru, si a tinut. O a doua categorie deci de votanti ai partidului condus de OTeVel Diaconescu va fi cea a femeilor sincere, de la tara sau de la oras, gatitorese, ori poate nu, care se uita la telenovele in draci in timpul zilei, tampindu-si neuronul stingher, iar seara si noaptea isi freaca axonul de sticla televizorului dat pe OTV.
Iubita lui Dan Diaconescu a plâns ore în şir (Cancan)
Dan Diaconescu si Silviu Alupei saluta solidaritatea lui Victor Ciutacu, Dana Grecu si pe cea a lui Sorin Rosca Stanescu. Si a lui Bogdan Chirieac nu? Ori poate a lui Razvan Dumitrescu! Pe cea a minunatului om Gabriela Vranceanu Firea nu? Dar pe cea a eminentului politolog Valentin Stan?

De ce nu aduna OTeVel toti sceleratii, infractori dovediti si nedovediti, evazionistii, perversionistii vietii publice romanesti, sa-i puna pe toti sadanseze pe sarma la Oglinda TV si sa-i faca vicepresedinti ai PartiduluiPoporului Roman?
Dan Diaconescu are interdicþie de a vorbi la OTV despre cazul sãu (Romanialibera)
Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este ca printre toti acesti membri ai cucurbitaceelor publice flescaite ale vietii publice din Romania exista si oameni de calitate, pe care ii respect si care nu inteleg ce Dumnezeu cauta acolo.
In rest, autotelenovela lemuriano-freudiano-catapeteastmatica, cu amestecarea nu-stiu-carei asociatii britanice a jurnalistilor, a Bisericii, alui Nicu Gheara, a congregatiei fotbalistilor cu trei picioare si cincizeci de maini si a gainilor filosoafe va continua, ca o farsa.
Si sloganul cretinoid-inteligentandru lansat de Ovidiu Zara, “DanDiaconescu are stat”… Farsa de prost gust insa nu este ca Dan Diaconescu este in libertate sau arestat si in aceste conditii, fiind anchetat de DNA pentru arfi santajat un primar, va trai bine-mersi ani in sir, pe termene fara numar date de instante birocratizoidale.
De exemplu, se maresc toate pensiile si salariile, se micsoreaza taxele siimpozitele, procesele vor dura foarte putin si se vor desfasura numai cu jurati, se vor da 20.000 de euro despagubire fiecarui roman pentru ce a indurat pana in acest moment si alte aberatii de genul acesta, asa cum si-ar dori DanOTeVel Diaconescu.
Farsa de prost gust este ca toate aceste lucruri, parca trase la sapirograf dupa intorsatura hidoasa pe care au luat-o lucrurile in Romania interbelica intre cele doua razboaie mondiale, dupa anul 1930, se petrec cu tara, in care parca tot raul, toata voma, tot jegul si toata aroma de flegma si derutaebrietara se varsa in mediul public, pervertindu-l.
Stiu numele cui il voi uita de astazi inainte.
Cu televizorul, am mintit “boborul” si am imbogatit clica veche si pe cea noua.
OTV ….mistere si mistere !!!!

Cine este adevăratul patron al postului OTV?
Dezvăluire şocantă, făcută redacţiei Exploziv-NEWS, de către celebrul procuror Alexandru Lele: adevăratul patron al OTV nu este Dan Diaconescu, ci un fost puşcăriaş pentru contrabandă cu petrol, evadat prin Vama Borş din Bihor (vamă al cărei şef, la vremea respectivă, era actualul ministru de Interne, Vasile Blaga) şi odraslă de fost prefect!
Dan Diaconescu, imediat după alegerile prezidenţiale, a schimbat acţionariatul la OTV în modul următor: 80% Adrian Tarău-jr., 15 % “alţii”, “senzaţionalul” DD rămînînd cu un procent absolut nesemnificativ, de doar 5% din “televiziunea poporului”. Cel care l-a arestat, în 2001, pe Tarău-jr este chiar procurorul Lele, iar acest lucru l-a costat demiterea din Procuratură şi întocmirea unui Dosar Penal, la ordinul lui Adrian Năstase (dosarul trebuia finalizat, la ordin, cu aruncarea în puşcărie a procurorului, dar Cristian Panait, cel desemnat să se ocupe de “problemă” a ales să se sinucidă decît să-şi condamne colegul nevinovat – n.r.). La vremea aceea, Tarău era principalul sponsor al PSD, iar acum el face afaceri cu mafia din PDL. Un alt amănunt penal legat de Dan Diaconescu: în schimbul campaniei pro-Băsescu a primit, ca donaţie, o vilă somptuoasă la Los Angeles. Donatorul, sau mai exact spus, donatoarea, aşa cum este scris în actele pe care procurorul Lele ni le-a pus la dispoziţie, este nimeni alta decît… Elena Udrea. Acum, atît. Deşi dat în urmărire generală pentru continuarea executării pedepsei, din acest an el poate intra nestingherit în România (ceea ce şi face!), graţie relaţiilor pedeliste la nivel înalt.
Tarău, cît şi Diaconescu sînt prinşi într-un Dosar Penal a cărui muşamalizare se tot încearcă, la Parchetul General, şi în care mai apare un personaj pedelist: Silviu Prigoană! “Caracatiţa contrabandei cu petrol a lui Tarău jr., omul din spatele biroului lui Dan Diaconescu, de la OTV, se desfăşoară nestingherită şi azi, în plus el şi-a orientat activitatea către traficul ilegal cu armament” – spune procurorul Lele, căruia îi mulţumim pentru curajul cu care ne-a pus la dispoziţie detaliile anchetei de mai jos:
În spatele lui Dan Diaconescu se află Adrian Tarău, fiul fostului prefect de Bihor din partea PDSR, arestat de procurorul Alexandru Lele, apoi fugit prin Vama Borş, cercetat pentru contrabandă cu produse petroliere. Şeful vămii din judeţul Bihor era Vasile Blaga, ministrul de Interne de acum. Din datele pe care procurorul Alexandru Lele (ţinut, timp de 6 ani, în afara sistemului judiciar de către caracatiţa intereselor PSD-PDL, dar repus în funcţia de procuror-şef în urmă cu un an, graţie unei hotărîri a CEDO!) ni le-a pus la dispoziţie, rezultă că Tarău face afaceri nu doar cu Dan Diaconescu, ci şi cu Silviu Prigoană, Lucian Colţea, Vasile Blaga şi Adrian Videanu. Pe numele lui Tarău au fost deschise nu mai puţin decît 9 Dosare Penale pentru contrabandă cu produse petroliere, spălare de bani, evaziune şi absolut toate dosarele au fost muşamalizate de Mafia PDL-PSD! Toate! (Asta, da, luptă împotriva corupţiei! – n.r.).
Firma prin care se fac afacerile ilegale este “Intersis Corporation” (care, culmea, tot pe data de 5 ianuarie 2010, cînd s-a schimbat acţionariatul în OTV, au fost operate şi în această societate schimbări de acţionari, în modul următor: 30% Adrian Tarău – pînă pe 5 ianuarie deţinuse 50 % din acţiuni – 30 % Dan Diaconescu (interesantă rocada între OTV şi Intersis!) şi 40 % Silviu Prigoană!).
În fapt, încă din anul 2001, prin “Intersis Corporation” era importată benzină din Slovacia, dar în actele prezentate la vama lui Vasile Blaga era menţionat kerosen, pentru a nu fi plătite TVA-ul şi taxa de drum. Banii obţinuţi din contrabandă “fugeau” în conturi americane. Alte două firme, “Herti” şi “Yvnork”, au cumpărat combustibil de la “Intersis Corp” prin Slovacia şi Ungaria. “În aceste operaţiuni au fost implicaţi, aşa cum am dovedit eu în dosarul pe care l-am instrumentat, membri de marcă din PSD şi PDL, dar şi din UDMR. Contrabanda era monitorizată, dar şi ocrotită de Serviciile Secrete prin Virgil Măgureanu (al cărui partid a fost înghiţit de PDL-ul lui Traian Băsescu) ş, apoi, prin Radu Timofte, ambii foşti şefi ai Serviciului Român de Informaţii! La Parchetul General, Tarău jr. a fost protejat de procurorul-şef Tănase Joiţa şi de Ovidiu Păun. (nota red. – încă de acum un an, ofiţeri curajoşi din SRI ne semnalau faptul că în spatele acestora se află şi Victor Bout, celebrul traficant de arme, care aproviziona Al-Qaeda şi a avut afaceri de acest gen şi în România). Am cerut cooperarea FBI şi CIA, pentru a putea obţine, în dosar, date despre filiera lui Tarău în alte ţări, iar cele două instituţii, extrem de cooperante şi prompte, au stabilit că adresele firmelor din SUA erau false: 25 Grey Stone Manor, 19958-977, County of Sussex, Delaware (de altfel, coincidenţă sau nu, în Delaware sînt şi multe dintre afacerile lui Adriean Videanu – nota red.). De asemenea, adresele din Ungaria – Retek U 33-35, Budapesta, H-1024, erau false”, ne declară acum procurorul Lele. El a stabilit că, în Ungaria, Mafia lui Tarău era coordonată de Lajos Siska, sponsor de marcă al PSD şi UDMR, prin firma “Herti” din Oradea (oraşul ministrului de Interne Vasile Blaga!). Caracatiţa contrabandei cu benzină a lui Tarău jr., omul care stăpîneşte acum OTV-ul, este următoarea: licenţa de import pentru firmele din sfera lui Tarău jr. şi Silviu Prigoană (este vorba despre mai puţin mediatizatele firme în care Tarău este asociat cu Prigoană, şi anume: “Herti”, “Yvnork” şi “Lucmir”, n.r.). Aici sînt implicate atît firme fantomă din SUA (ca ţară “importatoare” a petrolului furat de Tarău), cît şi cele din ţara “exportatoare”, spune Lele.
* * *
NOTA REDACIŢEI: Pentru că şi-a permis să deranjeze afacerile clanului Tarău, procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din magistratură, în 2002. Parchetul General l-a trimis pe Cristian Panait, un tînăr procuror, să-l “ancheteze” pe Lele şi, în urma “cercetărilor”, i s-a cerut celui din urmă să îl scoată vinovat pe procuror, pentru fapte imaginare, nefondate şi neprobate prin absolut nimic. Panait, în ciuda presiunilor făcute de şeful său ierarhic superior, a dat NUP în cazul Lele. Propunerea a fost respinsă, însă, de către şeful său. După cîteva zile, Panait s-a aruncat pe fereastră şi a decedat. Şeful lui Panait era Ilie Picioruş.
Exploziv – News
Caracatita multinationala: din Oradea, in SUA
Publicat de Paul Cristian Radu in data de 30-May-02 00:00
Adrian Tarau, fiul fostului prefect PDSR Bihor (foto: Mediafax)
Ce era atit de grav in dosarul lui Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor, incit s-a ajuns la cercetarea procurorului care l-a arestat, Alexandru Lele, si – prin ricoseu – la sinuciderea magistratului Cristian Panait? O retea multinationala de contrabanda, prin care s-au spalat sume imense de bani negri, proveniti din operatiuni suspecte, inclusiv din trafic de droguri, sustine Alexandru Lele. “Evenimentul zilei” a demarat o ancheta proprie in decursul careia s-au adeverit si cele mai sumbre previziuni ale procurorului oradean: firma americana “Intersis Corporation”, de la care s-au “aprovizionat” in ultimii cinci ani toti importatorii de petrol din nord-estul Romaniei (inclusiv Tarau junior), dar si firme din Ungaria, Ucraina sau Slovacia, nu exista in evidentele fiscului american, iar sediul declarat in toate actele este fals. Mai mult, nici o firma din Delaware nu a declarat autoritatilor americane ca ar derula operatiuni de export de combustibili in Europa de est. Ei bine, fiul fostului prefect PDSR de Bihor a lucrat tocmai cu aceasta firma: importul de benzina din Slovacia (declarat in acte drept “import de kerosen”, scutit de TVA si taxa de drum) care face obiectul dosarului “Tarau”, s-a derulat prin “Intersis Corporation”, mai exact fililala acesteia sud-est europeana cu sediul la Budapesta. Platile externe, prin care sume importante de bani au iesit din Romania,
s-au facut in conturile “fantomei” americane din Geneva si New York. Alte doua firme care livrau combustibili pentru firmele lui Tarau, “Herti” si “Yvmark”, au “cumparat” combustibili tot de la firma americana “Intersis Corporation”, via Slovacia si Ungaria, iar banii s-au topit peste granita. Surse din serviciile de informatii sustin ca firma “Intersis Corporation” ar fi controlata indirect de traficantul rus Victor Bout, cel banuit ca ar fi facut numeroase livrari de armament catre reteaua terorista al-Qaeda.
In toate documentele aflate in posesia noastra, inclusiv in documentele de plati valutare externe (acte emise in Slovacia, Ungaria sau Romania) “Intersis Corporation” si-a declarat sediul in 25, Greystone Manor, 19958-977, County of Sussex, Delaware. Orasul Sussex nu exista in Delaware, iar numarul de cod postal aferent, 19958-977, este cel al localitatii Lewes. Implicit, strada si numarul sint false. Pe unele documente mai este trecuta o adresa, cea a filialei din Ungaria: Retek u.33-35, Budapest, H-1024. Dupa ancheta pe segmentul ungar de contrabanda, soldata cu numeroase arestari, nici acest sediu nu a fost de gasit. Reprezentanta maghiara a lucrat in spatiul Europei de est si-l are ca unic reprezentant pe ungurul Lajos Siska. Acesta poate fi regasit si in actionariatul uneia dintre firmele importatoare, “Herti” SRL Oradea. Firma “Herti” este unul dintre sponsorii declarati ai filialei PSD Bihor.
Licente oarbe
Ministerul Industriei si Comertului a eliberat mai multe licente pentru importul benzinei pentru aviatie, beneficiare fiind firmele oradene “Herti”, “Yvmark” si “Lucmir”, prin care Tarau junior a derulat operatiuni cu combustibili. In toate licentele acestor firme, partenerul extern este “Intersis Corporation”, tara vinzatoare – SUA, tara de origine a combustibilului – Slovacia, iar tara platitoare – Romania. Din corespondentele si documentele oficiale incheiate la tranzactiile dintre ungurul Lajos Siska, pentru “puiul” maghiar al fantomei americane si Slovchem A.S. (echivalentul Petrom-ului din Romania) rezulta clar ca Slovchem a livrat pentru Romania doar benzina sau motorina, si nu kerosen. Daca procurorul Aurel Mascas de la Parchetul Curtii de Apel Oradea ar fi asteptat rezultatele comisiei rogatorii romano-slovace si raspunsurile de la Interpol, ar fi aflat ca firma “Lucmir” (la care Adrian Tarau avea drept de reprezentare si semnatura in banca, inclusiv acces in conturi) a importat din Slovacia benzina auto si nu kerosen, iar cursul anchetei ar fi fost altul. Alexandru Lele a probat tocmai aceste lucruri: infractiunea de contrabanda si nu cea de inselaciune, cu participarea nu doar a patronului firmei “Lucmir”, Mirce Liviu Pocse, zis “Vedem”, ci si cu cea a complicelui Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor. Lele a extins cercetarile si asupra altor dosare, pe urmele relatiilor de afaceri dintre Adrian Tarau si celelalte firme din Bihor (“Herti” si “Ivmark”) care au importat combustibili prin firma americana fantoma. Procurorul Lele n-a mai ajuns sa-si definitiveze cercetarile fiindca dosarele i-au fost luate si au inceput represaliile. ( Nicoleta Savin, Paul Cristian Radu, Daniel Neamu)
Recurs in anulare pentru colegul lui Tarau Jr.
Parchetul General a declarat, ieri, recurs in anulare in dosarul privindu-l pe patronul bihorean Mircea Pocse, unul dintre partenerii de afaceri ai lui Adrian Tarau. Motivul invocat de procurori este netemeinicia si nelegalitatea hotaririlor pronuntate de Curtea de Apel Oradea prin care Pocse a fost condamnat la o pedeapsa de un an inchisoare la locul de munca, in propria sa firma, pentru inselaciune, fals in inscrisuri sub semnatura privata si evaziune fiscala. Intr-un comunicat de presa remis ieri seara Parchetul General precizeaza ca in acest dosar anchetatorii si judecatorii care au pronuntat sentinta nu au administrat toate probele necesare pentru stabilirea corecta a incadrarii juridice a faptelor lui Pocse, cea de contrabanda cu produse petroliere. (M.B.)
Generalul Sandu: “Fara mandat de arestare, Tarau nu poate fi dat in urmarire prin Interpol”
Generalul Florin Sandu, seful Politiei Romane, sustine ca pe numele lui Adrian Tarau nu a fost emis un mandat de arestare in lipsa. De aceea, politia nu poate cere, inca, urmarirea internationala a acestuia. In schimb, deoarece disparitia lui Tarau seamana izbitor cu cea a Ioanei Maria Vlas – care a parasit si ea Romania cu citeva zile inaintea inceperii urmaririi penale – politia romana a solicitat Interpolului informatii legate de Tarau, cu scopul identificarii locului in care se afla in prezent. Potrivit altor surse, reluate de presa in aceste zile, Tarau, insotit de sotie si copil, ar fi plecat in SUA.
Tarau zice ca se intoarce
Adrian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor, a declarat, ieri, pentru Mediafax, ca este in drum spre Romania, se intoarce din Italia si ar putea sa ajunga la Oradea miercuri seara (n.r. – ieri seara). Tarau a mai spus ca este decis sa lamureasca toate controversele legate de cazul sau si cel al procurorului Alexandru Lele. “S-au vehiculat despre mine informatii cum ca as fi un fugar si ca vreau sa ma sustrag cercetarilor. Nu este asa. M-a surprins in mod neplacut redeschiderea vechiului dosar, cu atit mai mult cu cit am fost audiat pe marginea lui in mai multe rinduri, chiar si dupa ce am depus plingere impotriva procurorului Lele pentru arestare abuziva. Sint decis sa clarific odata pentru totdeauna situatia mea”, a mai spus Tarau.
Nicoleta Savin, Paul Cristian Radu, Daniel Neamu

La moartea Mădălinei Manole

S-a născut în acelaşi an cu mine 1967 dar cu vreo două luni mai târziu. Moartea ei mă înspăimântă ca şi cum ar fi murit cineva de-al meu din casă. Am ascultat muzica ei, am admirat sinceritatea ei, bunul simţ (atât de rar!), gingăşia exprimării, delicateţea, fragilitatea. O Femeie într-un cuvânt frumoasă. Îmi aduc aminte de o emisiune la PROTv cred, (după despărţirea ei de Şerban), în care spunea cât de mult îşi doreşte să fie mamă. O femeie este neîmplinită dacă nu dă Viaţă – asta e menirea ei principală, TOATE femeile ŞTIU asta. Adică nici milioane de fani, nici milioane de discuri sau de cântece, nu Jeep-uri de zeci de mii de euro sau vile sofisticate nu egalează bucuria de a aduce pe lume o viaţă nouă. Şi am iubit-o atunci pentru că am înţeles că vorbeşte o FEMEIE matură, coaptă la minte, nu o piţipoancă de teapa celor care au inundat ecranele şi creierele românilor – chiloţărese promovate de o mafie media extrem de spucată şi lipsită de scrupule.

Eu NU CRED că Mădălina s-a sinucis. Ea nu era tipul de om care să-şi trădeze copilul, să-şi trădeze românii simplii care se bucurau să o audă, să o vadă, să o atingă, să se umple de sufeletul ei cinstit, onest, AUTENTIC. Ea nu s-a ruşinat NICIODATĂ că e româncă, nu a spus că s-a săturat de România, şi nu cred că a decis Ea luptătoarea să dezerteze atât de ruşinos. Spre deosebire de alte dive dâmboviţene care ţipă la fotografi dacă nu le-a aranjat corespunzător cu photoshopul o geană sau un sfârc, Mădălina a cucerit inimile cu felul ei simplu „nelucrat” de a fi. Ea nu era o „fiţoasă”…

Prieteni care citiţi aceste rânduri, să nu credeţi că ea s-a sinucis. Dacă e aşa înseamnă că toţi avem chiar azi, o mare problemă. Înseamnă că răul a stricat aşa de mult fiinţa noastră încât Speranţa lucrurilor şi faptelor bune nu mai are ce căuta în mintea şi sufletul nostru . Şi nici Regretul!

Eu nu cred…

Dumnezeu s-o odihnească şi să aibă grijă de sufletul ei ales…

Descântec de jurnalist

Viaţa noastră a devenit un text banal, mediocru inventat într-o redacţie de ziar sau de televiziune. În această locaţie „sfântă”, inspiraţia amestecată cu mirosul de transpiraţie, odicolon sofisticat şi cabluri încinse este reprodusă pe hârtie sau pe promter de nişte jurnalişti pretenţioşi, fuduli, suficienţi şi ţanţoşi şi destinată unui public mediocru alcătuit majoritar din orbeţi.

Mă ciup de mână, de tâmple şi deşi simt usturime, tot îmi vine să spun că nu exist, că e doar o minciună şi că doar ce scriu scribii procurori ai naţiunii e adevărat. Privesc la oamenii care se preling agale, împingând cărucioare cu copilaşi moleşiţi de căldură înspre pădurea Crihala sau dinspre pădure spre Splai, tineri pe rotile sau îndrăgostiţi timizi pofticioşi de umbră şi singurătate şi încerc să mă conving că nu sunt într-un film născocit.

La televiziuni dacă (mai) privim, vedem tot felul de indivizi care îşi lasă discret pe scaun sau pe faţa de masă producţiile intranazale lipite de degetele acuzatoare, şi care, infatuaţi ne fac şi ne desfac viaţa şi mintea. Să ne aminitim de Revoluţia televizionistică decembristă, de securiştii-terorişti care trăgeau (aghioase probabil) din toate părţile spre studiol 4 (sau care-o fi fost) plin de responsabilii cu Revoluţia în timp ce sunetiştii şi cei de la emisie îşi dădeau coate uimiţi de limbariţa măscăricilor din faţa camerelor de filmat. Măscărici, măscărici, da azi se bat pe burtă cu miliardarii mapamondului.

Scriu aceste rânduri revoltat de ştirea potrivit căreia ultimul interviu al Mădălinei Manole ar fi fost de fapt o „făcătură”, o invenţie a unui ziarist sau ziariste care se scremea să umple o pagină albă ca să-şi justifice existenţa, banii încasaţi de la un şef generos şi mătreaţa scuturată pe foaie.

Cineva văd că ia atitudine claxonând clubul român de presă şi acuză agera redacţie de practică necinstită sau nedeontologică, dar în România noastră iubită totul a ajuns o făcătură sinistră – chiar şi jalnica noastră viaţă de nu mai ştim dacă mai suntem vii sau nu.

Sunt o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită” ar fi declarat artista cu câteva ore înainte de a-şi lua zilele. …

Daţi-mi o cutie cu metoclopramid că îmi vine să vărs …

Iertaţi-ne stimaţi tovarăşi jurnalişti că încă dăm din picioare – vorba cântecului!… Necrologul nostru a fost deja publicat! Dar al lor?…

Încă un accident pe …Independenţei


La intersecţia Progresul cu Independenţei, două străzi cu prioritate au loc probabil cele mai multe accidente din Severin. Azi am trecut pe lângă o maşină (a câta oare) care ” s-a suit” pe casa de pe colţ. Odată a văzut (într-o duminică) o mireasă plină de sânge şi cu rochia superbă sfâşiată ieşind din maşină, în acelaşi loc fatidic. Bietul proprietar a înfipt două traverse de cale ferată să-şi apere casa de asaltul maşinilor dar degeaba, Într-un timp era de vânzare casa, Acum nu mai ştiu dacă şi-a schimbat proprietarul dar accidentele continuă…

Carte poştală … cruci de jurământ

Am fost invitat azi 18.07.2010 la hirotonirea finului meu Marius şi la resfinţirea Bisericii unde a primit darul preoţiei de la Înalt Preasfinţitul Părinte Dr. Irineu Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. La întoarcere am fost nedumerit să observ în acest sat cu case mici, vechi, pitite după perdele de verdeaţă, o mulţime de cruci pe marginea drumului, dar nu la întâmplare. Am decis pe loc să mă opresc şi să aflu taina/tâlcul acestor cruci nefireşti/nemaivăzute şi am aflat-o. Acum o s-o aflaţi şi voi din acest film (crucile erau cu zecile ca şi fântânile de la porţi dar spaţiul e prea mic pentru a le arăta pe toate). Această simbioză a oamenilor simpli de la ţară cu părinţii lor le dă o stare de linişte, confort şi siguranţă. Aceşti oameni n-or să fie niciodată deprimaţi pentru că au la cine „striga” după mintea potrivită: la „podişcă”, pe băncuţa de lângă fântână sau la răscruce acolo unde sunt adunaţi la sfat Ei, Bunii…

Şi ar mai trebui să aflaţi că există ( iată Dovada!), o legătură Reală între strămoşii noştrii (ei n-au murit, ne veghează, sunt cu noi, putem cere „minte” la ei) şi răscrucea de drum sau destin (semnul/simbolul Libertăţii Alegerii – Dar Dumnezeiesc ce ne face asemeni Lui), Fântâna (Apa) şi Podul sau „podişca” aşa cum spunea femeia simplă din sat. Satul este până la urmă contul nostru de înţelepciune din care ne hrănim după ce ni s-au strepezit dinţii cu înţelepciunea telefilosofilor sau jurnaliştilor scuturători de pix.

Dar să revenim la lucruri care merită!…

Apa e aceeaşi de la facerea Lumii şi apariţia vieţii pe pământ (1460×1015 tone). Spuneam la o emisiune tv că putem afirma fără să riscăm prea mult să greşim, că o picătură de apă dintr-o lacrimă a lui Iisus Christos este posibil să se regăsească azi în trupul unuia dintre noi. Apa este legătura fizică şi spirituală dintre noi şi Istoria noastră pe care nu o putem minţi fără să ne riscăm pierderea/spurcarea sufletului. Cât despre pod, el este legătura cu ei, cu iubiţii noştrii şi prea curând şi pe nedrept uitaţii/ridiculizaţii părinţi…

Dar despre sfinţirea Bisericii, despre finul Marius şi despre un alt prieten cu acelaşi nume dăruit şi el tot de Bunul Dumnezeu, într-un articol viitor unde veţi putea vedea şi imagini video excepţionale…
dan alexoae dr nobel

Din nou despre minerale

Auzim zi de zi la vecini, la televizor, în revistele mondene, pe holurile policlinicilor sau laboratoarelor poveţe, sfaturi “docte” cum că trebuie să “luăm minerale şi vitamine pentru întărire” în special a sistemului imunitar, “oferta” fiind mai mult decât generoasă. Întâlnim cutii cu etichete atent vopsite în farmacii, la negustori ambulanţi care le recomandă foarte “avizaţi”, în târgul de vechituri pe tarabe sau pur şi simplu pe capota maşinii alături de adidaşi sau detergenţi, în aprozare şi chiar la piaţa de legume şi fructe, lângă merele îmbujorate de ruşinea acestei “concurenţe” nefireşti. Decât să cumpere două kile de mere, unul de struguri şi unu de caise, omul mai bine ia de aceeaşi bani o cutiuţă colorată cu pilule aromate sintetic şi “umplute” cu minerale “salvatoare”.
Am mai spus şi cu alt prilej că mineralele sunt de trei feluri: minerale anorganice, (metalice), chelatizate şi organice (sau coloidale). Primele au o rată de absorbţie stabilită de nutriţionişti celebrii în urma măsurătorilor între 3 – 13% (rata de absorbţie este mai crescută la copii şi mai mică la adulţi sau vârstnici), cele chelatizate (care au un suport proteic pentru a le “ajuta” -forţa să intre în celulă prin “canalele” ionice membranare – 40% rata de absorbţie) şi mineralele coloidale a căror rată de absorbţie este de peste 98%. Acestea din urmă se găsesc în legume, fructe, seminţe şi în general în “compoziţia” organismelor vii.
Sintagma sau cuvintele “vitamine şi minerale” sunt promovate ca fiind sinonime cu sănătatea aşa că dacă nu ne “mineralizăm” sau nu ne “vitaminizăm” cu bumbii coloraţi (mai ales copiii) vom fi foarte betegi. O singură întrebare de bun simţ ar trebui pusă: cum ar arăta oamenii dacă ar primi o alimentaţie integral şi exclusiv anorganică sau sintetizată în laboratoarele chimice?
Am aprofundat de curând o informaţie care aduce lumină în plus în această ofertă de minerale comerciale anorganice, desigur. Acestea, se spune într-o revistă medicală americană nu pot aduce/susţine viaţa în celule spre deosebire de cele naturale care sunt foarte uşor preluate şi folosite la repararea ţesuturilor sau pentru susţinerea funcţiilor corpului, fiind invocată mişcarea de spin a electronilor (mineralele anorganice au atomi şi electroni cu o mişcare de spin inversă acelor de ceasornic şi deci desincronizată de restul structurilor corpului). Pentru o mai bună înţelegere, spinul este o caracteristică fundamentală a particulelor elementare în fizica cuantică. Wolfang Pauli – laureat Nobel a introdus primul conceptul de “spin” urmat fiind de Ralph Kronig, Bohr, Heisenberg, Erwin Schrodinger sau Paul Dirac majoritatea acestora premiaţi “Nobel”.
Mineralele sunt de regulă substanţe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanţe solide cristalizate. Ele sunt substanţe naturale solide, mai rar fluide, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componenţa rocilor şi minereurilor.
Tipuri de minerale întâlnite în natură.
Mineralele native sunt elemente chimice care se găsesc în natură fie în forme pure necombinate (se cunosc 23 asemenea elemente -18 metale şi 5 nemetale), fie sub formă de sulfiţi şi săruri de sulf, halogenaţi (cca. 140 de halogenide), oxizi şi hidroxizi formaţi printr-o legătură a unui metal sau nemetal cu oxigenul sau cu o grupare hidroxilică (-OH) – circa 400 de oxizi, carbonaţi ,nitraţi, boraţi, sulfaţi, selenaţi, teluraţi, cromaţi, molibdenaţi, wolframaţi, fosfaţi, arsenaţi, vanadaţi, silicaţi germanaţi, etc.
Din aceast motiv organismul nostru reacţionează în prezenţa acestor minerale ca şi cum ar fi vorba de nişte toxine activând mecanismele de apărare (imunitare) sau de eliminare. Spre deosebire de celula animală (umană) celula vegetală (complet diferită de cea umană numai prin faptul că noi nu suntem plante şi nu putem realiza fotosinteza) poate asimila mineralele anorganice transformându-le în minerale organice cu dimensiuni mult reduse şi uşor de asimilat. Mineralele anorganice dizolvate în apa minerală, sau cea freatică pot provoca artrite, dureri articulare sau renale, hipertensiune arterială, calculi biliari sau renali sau “înfundarea conductelor” – arterelor prin care circulă sângele. Dr Norman W. Walker un adept al dietei vegetariene care trăit după unii 119 ani şi care a scris o mulţime de cărţi, afirmă că un om bea într-o viaţă cam 4500 de galoane de apă şi circa 300 de kilograme de rocă minerală odată cu apa!!!. Această materie anorganică-minerală trebuie eliminată prin rinichi, vasele limfatice şi de sânge sau prin celelalte canale de excreţie. Dar cum fiecare american bea zilnic cel puţin un produs cola cheltuind circa 70 de dolari pe săptămână pe băuturile răcoritoare în SUA încasările din comerţul cu “răcoritoare” este estimat la circa 11,7 miliarde de dolari pe an!. Cei mai atenţi americani la sănătatea lor (din ce în ce mai mulţi) au început să care de acasă la serviciu sau la şcoală ulcioare ceramice cu apă purificată osmotic pe care o păstrează la frigider în loc să dea bani pe sticlele de plastic sau la automatele de apă “plată”. E un gest sigur, nedureros, responsabil, inteligent şi, desigur mai ales ieftin.

Mediocritatea – un fleac „mediocru”

Încercam deunăzi împreună cu prietenul Sorin, stând pe malul Dunării la Drobeta şi străluminaţi de un apus de soare mirific, să ne explicăm de ce un individ care a avut de-a face în viaţa lui cu Excelenţa, alege brusc, fără nici un motiv infidelitatea, mediocritatea,  denigrarea.

De ce trădăm, de ce alegem mereu să acceptăm, să promovăm facilul, fleacul, discreditarea, bârfa, compromisul?

Semnalam într-un articol anterior că românii pleacă pe meleaguri străine pentru o simbrie lunară de cele mai multe ori modestă şi cu mult sub preţul la care îşi vând munca şi priceperea locuitorii din ţările respective (fenomenul este întâlnit chiar la noi „acasă” unde, firme puternice, transnaţionale îşi plătesc angajaţii români mult sub salariul pe care îl oferă pentru aceeaşi muncă altor angajaţi de pe alte meleaguri).

De ce se întâmplă aşa este o întrebare care transcede principiile sindicalismului iar răspunsul se află chiar în cultura şi educaţia noastră mediocră, obscură de multe ori, insuficientă, limitată, incompletă, specific românească.

Potrivit dicţionarului, ”mediocru” este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, “medio” însemnând mijlociu şi “ocris” – munţi, pietre cu aceeaşi înălţime (de aceeaşi mărime).

Din cele mai vechi timpuri teama oamenilor de a nu deveni mediocrii, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii. Românii sunt nevrozaţi sau depresivi şi pentru că au fost obişnuiţi ca altcineva să le ducă de grijă, altcineva să hotărască ce le este bine şi ce nu, altcineva firoscos să le facă, să le dreagă, să le spună…

În realitate, aşa cum se întâmplă pe alte meleaguri mai îmbelşugate, oamenii sănătoşi la minte nu îşi doresc să fie modeşti, ordinari, imperfecţi, banali, “invizibili”. Ei caută să fie în pas cu noutatea, se autoperfecţionează, se autodepăşesc, aleg ori de câte ori au prilejul existenţa de tip “premium”. (…)

“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, îi povestesc lui Sorin, unde avea maşina firmei străină nouă  la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea,  dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”. (…)

În Sfânta Scriptură ni se spune că faptele „căldicele” nu sunt folositoare. „Am să te vârs din gura mea!” scrie în Apocalipsă, „pentru că eşti căldicel, adică nici rece nici în clocot”.  Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).  În prezent personajul nostru lucrează/moneşte pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!.  (…)

Îi mai spuneam prietenului Sorin, că „mediocritatea incoloră este o altă cauză a situaţiei precare în care ne aflăm dar şi motivul lipsei „cu desăvârşire” a  anticorpilor supravieţuirii”.

Ne tăiem singuri aripile, la fel ca nefericitul instalator despre care povesteam mai înainte, castrăm entuziasmul, pasiunea şi alegem flecăreala confortabilă, inertă, sterilă, ne-rodnică. Pentru că Sorin îmi spune că personajul nostru ar merita un premiu Nobel pentru prostie, îi aduc aminte de epigramistul George Zarafu care într-o pledoarie celebră scria hâtru că „Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

„Deşi mediocritatea este noua doctrină a societăţii democratice în care vieţuim, nu te speria prea tare Sorine! Mediocritatea nu este atât de periculoasă pentru creştere şi inteligenţă pentru că în răul, în păcatul pe care îl face ea este totuşi ceeace este: mediocră!”.  …

Să ne ascultăm …urechile

Deşi o mulţime de oameni consideră urechile ca fiind cel puţin ridicole ca aspect, ele au făcut obiectul corecţiilor chirurgicale de când există această ramură medicală pe pământ. Cu 600 de ani înainte de Christos, chirurgul indian Sushruta a folosit un fragment de obraz pentru a repara chirurgical o ureche care lipsea.

Egiptenii antici credeau că „aerul vieţii” intră prin urechea dreaptă iar „aerul morţii” prin cea stângă. Perforarea urechilor semnifica la ei, împiedicarea spiritelor rele să pătrundă în corp. Cea mai veche mumie din lume – veche de 5000 de ani – descoperită într-un gheţar din Austria, are urechile perforate cu găuri de 1,2 centimetrii. Navigatorii îşi perforau urechile crezând că vor avea vederea mai bună; lucru explicabil dacă ne gândin că auriculoterapia chineză veche de peste 5000 de ani considera lobul urechilor ca fiind reprezentarea capului (locul unde îndeobşte se perforează urechea pentru cercei este chiar locul reprezăntării ochiului.

Multe picturi creştine îl reprezintă pe Iisuc Cristos ca intrănd în corpul Mariei prin ureche („auzind cuvântul Domnului”).

Dacă vedem dimineaţa un pliu care taie lobul urechii, înseamnă că am dormit pe acea ureche sau am vorbit prea mult la telefon. Dacă însă acest pliu este permanent acolo e semn că putem avea parte de un atac de cord sau că avem sau vom face diabet. Se mai numeşte şi semnul lui Frank, a fost citat în literatura de specialitate în 1973 şi studii ulterioare confirmă această legătură cu bolile de inimă şi diabetul.

Urechile (dar şi nasul) cresc pe tot parcursul vieţii; ochii au aceeaşi dimensiune de la naştere toată viaţa.

În urechea internă există anumite proteine care se numesc stereociline (studiu efectuat de cercetătorii Universităţii Auvergne din Clermont-Ferrand, Franţa) şi care distorsionează zgomotele când suntem în locuri aglomerate – gări, discoteci, etc pentru a ne putea concentra asupra anumitor sunete care ne interesează.

Cerumenul sau ceara din urechi conţine cerumen, sebum, celule moarte plus încă alte 40 de substanţe. Femeile care au în urechi o ceară umedă, au risc mai mare de a face cancer de sân; acest fapt a fost evidenţiat în special la femeile japoneze care în mod normal, la fel ca toate asiaticele, au în urechi o ceară uscată.

Această ceară protejează urechile de apă, ciuperci, sau o mulţime de alţi microbi. În ea se opreşte praful, murdăria exterioară, musculiţele, furnicile care ajung accidental în ureche sau alte creaturi.

Dacă reducem grăsimile din meniu, urechea va secreta mai multă ceară; sau dacă ne spălăm în urechi cu prea multă insistenţă. Curăţarea exagerată a urechii duce la o secreţie abundentă de ceară. Dacă găsim pe pernă sau cearceaf ceară din urechi, este semn bun, înseamnă că urechea se curăţă singură.

Dacă din ureche curge secreţie apoasă, purulentă sau cu sânge trebuie mers degrabă la orelist pentru a stabili cauza.

În ureche nu se introduc obiecte pentru curăţare, nici măcar acele beţigaşe cu vată. Singurul care are acces în canalul urechii este degetul mic pentru a înlătura excesul de ceară. De aceea i se mai spune auricular.

Când ne mănâncă urechile fie avem o alergie, fie ne spălăm prea mult în urechi. Mâncărimea de regulă semnifică o secreţie insuficientă de ceară (adică puţină). Scărpinatul stimulează secreţia de ceară. Dacă din ureche curge o secreţie gălbuie, urât mirositoare şi ne mânâncă tare, avem otită externă sau urechea înnotătorului şi trebuie mers la medic pentru că infecţia poate cuprinde oasele şi duce la moarte.

Hipocrate trata infecţiile urechii cu lapte de om; egiptenii cu lapte de vacă şi grăsime de raţă.

Când urcăm Stârmina sau mergem cu avionul ni se înfundă urechile; se numeşte barotraumă sau „ureche de avion”. Poate semnifica o infecţie a urechii, afecţiuni inflamatorii ale articulaţiei temporomandibulare sau colesteatoame. Urechile înfundate pot fi semn al unei boli numite sindromul Meniere care mai dă ameţeală, hipoacuzie sau pierderea auzului.

Când auzim zgomote în urechi fără să avem vreo sursă de muzică, se numeşte tinitus în latină, adică „a suna ca un clopoţel”.   Aceşti oameni aud sunete pulsatile, foşnete, vuite sau cârâituri de greier. Sunt în general semne de îmbătrânire şi toţi le vom auzi într-o zi. Sunt semne de afectare a nervului auditiv.

Pentru a evita aceste zgomote supărătoare putem păcăli creierul punând lână pat când dormim un ceas care ticăie, o muzică plăcută în surdină sau facem exerciţii de relaxare şi concentrare.

Mai pot apare ca reacţie la alcool, cafea, sau medicamente de tip aspirină, antibiotice, antiinflamatoare.

Aceste zgomote ne mai pot anunţa o boală a tiroidei, o alergie, anemie, hipertensiune arterială, ateroscleroză, sau uneori pot indica prezenţa unei tumori cerebrale sau un anevrism cerebral.

Scăderea uzului şi surzirea semnifică necesitatea ascultării vocii lăuntrice. Problemele de auz ţin de calitatea umană numită smerenie sau „ascultare”  în tradiţia ortodoxă.

Există oameni care îşi aud inima bătând în urechi atunci când stau în pat cu capul pe pernă. Semnul acesta este normal, însă dacă este auzită doar într-o ureche, şi atunci când nu suntem întinşi pe pat, se numeşte tinitus pulsatil sau obiectiv sau cenestopatie. Este semn de hipertensiune arterială, de rigiditate a vaselor de sânge; dacă apare însoţit de o durere bruscă de cap trebuie mers la Urgenţă pentru că poate anunţa un accident vascular cerebral.

Atunci când începem să ne pierdem auzul, această boală poate începe cu o ascuţire a acuităţii auditive (hiperacuzie). Cu alte cuvinte începem să credem că soacra vorbeşte prea tare sau colegii de serviciu şi îi rugăm să nu mai „ţipe” aşa tare. Această boală – surditatea poate fi consecinţa abuzului de aspartam de exemplu (un îndulcitor artificial folosit de diabetici), de antibiotice (kanamicină, streptomicină, etc) antialergice, antiinflamatoare, analgezice. Se întâmplă frecvent studenţilor care abuzează de băuturi răcoritoare acidulate, gazoase care conţin aspartam.

Auzul slab mai poate însemna o lipsă de magneziu în organism, sau afecţiuni ale coloanei cervicale după o „smucitură” sau în cadrul sindromului de stres post traumatic.

Există oameni care se trezesc mai ales noaptea din somn cu senzaţia unei bubuituri; se numeşte sindromul capului care explodează. Deşi crează panică acestor oameni, nu are legătură cu nici o problemă medicală.

Când auzim voci sau cântece pe care nu le cântă nimeni, ar trebui să consultăm un medic pentru a stabili cauza.

Bătrânii trecuţi de 70 de ani au o scădere progresivă a auzului datorată vârstei, presbycusis dar şi tinerii pot suferi de scăderea treptată a auzului – otoscleroză- se numeşte boala. Femeile albe aflate în perioada sarcinii, datorită modificărilor hormonale pot suferi de diminuarea auzului. Frecventarea discotecilor sau a restaurantelor zgomotoase poate afecta auzul în sensul scăderii lui; prin comparaţie, un avion cu reacţie produce 140 de decibeli iar un concert rock 150 decibeli. Mp3 sunt azi marele vinovat de epidemia de surzenie care se prefigurează la nivel mondial.  Într-o oră de audiţie muzicală, bacteriile din interiorul urechii cresc cu 700%.

Când ne trezim dimineaţa cu auzul dispărut brusc  trebuie mers la medic pentru e elimina posibilitatea existenţei unui neurinom sau a sindromului Meniere sau a unei boli autoimune a urechii interne.

Fumătorii au risc mai mare cu 70% de a-şi pierde auzul dar şi nefumătorii care stau în preajma fumătorilor (risc dublu).

Medicii legişti au observat de-a lungul timpului că urechile păroase au legătură cu bolile de inimă. Prezenţa unui inel alb în jurul irisului  (se mai numeşte arcus senilis) e semn că ai putea muri de o boală de inimă – afirmă Robert Superko – fondator al Laboratorului Inimii de la Universitatea Berkeley, California.

Doctorii suedezi au constatat că persoanele care s-au născut  sau au avut ca sugari înălţimea sub limitele normale, vor surzi mai repede.

Sexologul Edwin Gregg susţine că urechea nu e numai o importantă  zonă erogenă la femei, dar e şi oglinda vaginului. Edwin Gregg a studiat problema timp de mai mulţi ani şi a ajuns la concluzia că, după ureche, poţi să afli şi cam care e atitudinea unei femei faţă de sex. De exemplu femeile care poartă cercei mari şi roşii sunt mândre de sexualitatea lor şi sunt foarte active. Cele care îşi ascund urechile în păr sunt foarte iritabile şi timide când e vorba de sex.

Ochii – o "avere" preţioasă


Ochiul uman este interfaţa între lumea exterioară şi cea interioară. Se comportă asemeni unei camere video şi deşi are multe lucruri în comun cu o cameră video, aceasta din urmă este mult mai limitată decât ochiul uman.
Ochii sunt formaţi din peste 2 milioane de componente, şi sunt pe locul 2 ca şi complexitate după creier.
Cel mai important instrument al creierului este atenţia. Privirea este direcţionată de atenţie iar energia mentală urmează atenţia. 40% din energia întregului organism merge la creier. Noi consumăm energie pentru a culege informaţii.
Deşi atunci când deschidem ochii, fără să facem nici cel mai mic efort, şi pur şi simplu vedem, vederea consumă două treimi din energia creierului. Vederea se întâmplă 90% în minte şi doar 10% se datorează ochilor.
Cu alte cuvinte, latura fizică a vederii înseamnă doar 10% din ce se întâmplă când citim aceste cuvinte. Psihiatrul Bennet Brown din Chicago a condus un experiment cu 10 pacienţi care sufereau de schizofrenie (personalităţi multiple), pe parcursul manifestării a cel puţin trei personalităţi. Cu 10 oameni a obţinut 30 (treizeci!) de măsurători. Curbura corneei era diferită de la o personalitate la alta, iar transformările apăreau în decursul a câteva minute, atunci când pacientul trecea de la o personalitate la alta. Această cercetare este un tulburător exemplu al modului în care se poate transforma corpul uman din punct de vedere fizic.
Există 6 muşchi externi ataşaţi fiecărui glob ocular care lucrează în perechi pentru a ne ajuta să mişcăm ochii în toate direcţiile.
Cei 4 muşchi drepţi sunt localizaţi în jurul ochiului. Dreptul superior – mişcă ochiul în sus, dreptul inferior îl mişcă în jos. Dreptul median şi dreptul lateral – la stânga şi la dreapta.
Aceştia patru oferă ochiului posibilitatea de a se mişca în orice direcţie. În plus mai există doi muşchi oblici care apropie ochii unul de altul. Aceştia sunt ataşaţi de osul de lângă nas cu ajutorul unui tendon lung.
Când vrem să focalizăm pe un obiect, mişcăm, rotim lentilele camerei; la ochi este suficient să contractăm aceşti muşchi oblici care strâng globul ocular pentru a focalize imaginea şi a vedea clar. Fiecare milimetru de alungire sau turtire a globului ocular echivalează cu 3 dioptrii în cazul miopiei (ochiul are 25 mm diametru)
Înăuntrul ochiului mai există un muşchi ce reglează cantitatea de lumină ce intră în ochi şi altul în jurul cristalinului.
Cornea este responsabilă de 80% din puterea de focalizare a ochiului iar cristalinul 10%.
Efectul maxim este la interfaţa dintre aer şi pelicula de lacrimi.
Acuitatea vizuală a ochiului uman variază cu maxim 2 dioptrii în timpul zilei. Dacă măsurăm vederea la interval de câteva ore vom obţine valori diferite.
În 1950 au fost studiaţi eschimoşii din Alaska. Nici unul copil sau adult, nu prezenta miopie. În 1966, Francisk Young au descoperit doar într-o comunitate că din 253 de copii 45% prezentau miopie. Nici unul din părinţii acestora sau bunici nu avea miopie.
Explicaţia ţine de introducerea învăţământului şcolar şi reducerea timpului petrecut în afara camerei, în aer liber unde ochii pot privi departe şi astfel relaxa.
Ochelarii sunt doar o orteză şi când sunt şi de firmă aduc un profit la nivel global de circa 50 de miliarde de euro.
Atunci când purtăm ochelari lentilele acestora fac practic toată munca ochiului de focalizare ( când ochelarii focalizează în locul muşchilor, aceştia se atrofiază, nemaifiind folosiţi).
De aceea de la an la an numărul dioptriilor creşte. Prin urmare, muşchii ochilor noştrii nefolosiţi îşi pierd „antrenamentul”.
Este ca şi când am ţine mâna dreaptă imobilizată timp de 20 de ani şi apoi într-o bună zi ne-am apuca de tenis. Ce se va întâmpla cu braţul imobilizat timp de 20 de ani de zile?
Muşchii îşi pierd vigoarea şi puterea atunci când nu mai sunt folosiţi. La fel ca în cazul fotbaliştilor neantrenaţi, nesincronizaţi, necoordonaţi – este situaţia în care se află ochii noştrii.
Problemele apar ca urmare a unor stari cronice de tensiune (stress) în muşchii ochilor şi care cauzează cele mai multe deteriorări.
“Turtirea”, comprimarea ochiului cu doar 1 (un) milimetru înseamnă 3 dioptrii, 2 milimetrii egal 6 dioptrii!
Este similar situaţiei muşchilor cervicali care produc înţepenirea gâtului cu dureri de cap, amorţeli în braţe, ameţeală, probleme de concentrare, atenţie, memorie, etc sau a muşchilor lombari cu acuzele specific lombare dar nu numai.

Ce facem?
1.Hidratare de preferat cu apă, nu cu soluţie apoasă minerală. Cel mai important element care intră în compoziţia ochiului – peste 80% este apa, nu Berea, cola sau alte soluţii pretins hidratante care în realitate ne dezhidratează cronic.
2.Relaxarea ochilor prin procedee simple, la îndemâna oricui, nesofisticate şi eficiente.
3. Antrenamentul muşchilor prin exerciţii specifice înainte de a ajunge să purtăm orteză adică ochelari.
4. vitamina C – protejează ochii de radicali liberi. Se găseşte în ochi de 7 ori mai mult în ochi, (de 10 ori în cristalin) decât în oricare alte organe ale noastre. O luăm din legume şi fructe crude.
5. vitamina A – este consumată atunci când privim lumina strălucitoare, fluorescentă, monitorul de la calculator, Tv –ul, etc. E mai bine să o luăm din legume cum ar fi morcovii (suc proaspăt), afinele, sau legumele galbene şi verzi sub formă de beta caroten – care se depozitează în ficat decât din farmacie. Doza zilnică maxim 10 000 u.i.
6. luteina şi zeaxantina consumate pentru a avea o vedere foarte clară – se găsesc în varză, spanac, lăptucă.
7. vit B1 menţine muşchii ochiului sănătoşi – se găseşte în cereale, soia, gălbenuş de ou
8. vit B2 – ne ajută să ne acoodăm când intrăm într-o cameră întunecoasă şi venim de la lumină puternică. Lipsa ei înseamnă senzaţii de arsură, oboseala ochilor, imposibilitatea de a vedea la apusul soarelui. O înghiţim din migdale, soia, lapte
9 .Vit B6 – asigură echilibrul emoţional. Se găseşte în banane, drojdie de bere, orez, pui, ouă, peşte, cereale
10. vit B12 – insuficienţa ei duce la cataractă şi glaucom. Se găseşte în peşte, ouă, lapte, fructe de mare.
11. Vit E – ajută fluxul de sânge să aducă oxigen la ochi. Asigură elasticitatea cristalinului, a muşchilor oculari. Se găseşte în germeni de grâu, nuci, migdale.
12 .Calciul- ameliorează miopia, ajută retina desprinsă, glaucomul. Băuturile carbogazoase eliminând calciul din organism, favorizează miopia. Se găseşte în legumele şi fructele verzi, seminţele de susan, etc
Exerciţii:
Imaginaţi-vă că aveţi ochii la ceafă şi priviţi de acolo. Apoi că îi aveţi la o palmă înaintea nasului. Vederea se îmbunătăţeşte simţitor. E ca şi cum am manevra un buton de claritate la televizor. Puteţi, pentru că doar 10 la sută din vederea noastră este fizică, restul -90% este mentală, interioară.

Optimizare…mentală


Ne confruntăm zilnic cu tot felul de probleme care sunt generatoare de emoţii puternice şi care ne scad fie nivelul de inteligenţă, fie pe cel de spontaneitate. Nu trebuie să uităm că o sursă importamntă de putere ne vine din trecut, din succesele trăite de noi sau strămoşii noştrii dragi şi aşa s-ar explica de ce în aceste articole uneori aduc în discuţie sau fac referiri la evenimete istorice. Românii au avut totuşi o istorie glorioasă, străbunii noştrii au cunoscut emoţiile succesului şi respectul contemporanilor nu o dată, iar a o minimaliza sau a o arunca în desuetudine şi ridicol aşa cum fac unii înseamnă a ne lipsi de un important cont sau sursă de putere mentală. Cea mai facilă, imediată, generatoare de falsă deşteptăciune sau de aparentă inteligenţă este metoda/gestul contrazicerii/anulării a orice, a oricui şi cu orice prilej, mai ales în media iar succesul specialiştilor băgători de seamă iar atenţia opiniei publice opace, non-selective e asigurat măcar pentru un timp. Dar despre această formă de escrocherie mediatică, într-un articol viitor. Ce mai putem face pentru a ne folosi eficient în situaţii potrivnice de encefalul pe care îl plimbăm şi îl avem cu toţii la inventar?
Mai întâi am putea să acceptăm că aceste circumstanţe nefavorabile fac parte din existenţa noastră iar eşecul sau înfrângerea sunt teste/extemporale naturale pe care ni le dă viaţa pentru a ne întări, pentru a câştiga minte din ele. Cum ne protejăm emoţional? Răspuns: externalizăm evenimentul negativ încetând să mai dăm vina pe noi înşine. Păstrăm astfel casa minţii ferită de gunoaie emoţionale inutile şi nocive. Dacă vom accepta fatalitatea şi „ghinionul de a ne fi născut în România” ca mod de gândire (aşa cum ni se „injectează” zilnic mai pe faţă, mai pe dos) înseamnă că vom fi condamnaţi pentru totdeauna să fim neputincioşi, aşa cum suntem în prezent. A fi responsabil nu înseamnă a fi vinovat pentru ceeace ni se întâmplă rău în viaţă!. Adoptând o astfel de atitudine nu vom permite greşelilor să ne ruineze total viaţa mentală. Noi suntem responsabili pentru modul în care reacţionăm la evenimente sau emitem răspunsuri (mai rar!), pentru acţiunile noastre pe care le vom iniţia în viitor şi pentru modul în care interpretăm o situaţie anume şi NU pentru cauza sau motivul acelei experienţe în sine. Din nefericire interpretează alţii zilnic pentru noi ce ni se întâmplă servindu-ne comentarii la conservă şi menajându-ne efortul de a gândi noi cu creierul nostru. Dacă ne spunem că noi suntem cauza nefericirii sau a evenimentului neplăcut (suntem „români, suntem păcătoşi, suntem…) ne vom scădea nepermis de mult nivelul energiei mentale iar energia psihică, să nu uităm, este esenţa mişcării noastre prin această viaţă.
De asemeni, o altă modalitate de a merge înainte pe cărările dificile ale vieţii este redescoperirea, reînvăţarea sărbătorii. Noi cunoaştem şi succese mici, mărunte, nesemnificative pentru cei din jur dar care sărbătorite corespunzător accentuează, ne marchează mintea cu amprenta victoriei, a succesului viitor. Aceste gesturi pot constitui o importantă şi constantă sursă de energie mentală. A serba o mică realizare personală cu familia, cu prietenii fără ca asta să implice costuri materiale excesive (adică fără grătare, mici, bere, manele), readuce pe ecranul nostru mental entuziasmul – sursa biruinţelor viitoare. Sărbătoarea victoriei de după meciul de fotbal face parte din meci, din joc!. Nu există vreun gol marcat de jucătorii din NBA –ul american, fără ca ceilalţi colegi să bată palma cu el sau să-l bată măcar pe spate. Cu aceste gesturi mărunte se construieşte succesul. După atâta „filosofie a răului perpetuu şi inevitabil” servită generos de televiziunile centrale, românii se simt din ce în ce mai stânjeniţi, şi aproape că este desuet sau imoral să mai feliciţi pe cineva pentru ceva. Când vom invita firesc în viaţa noastră succesul (atitudinea omului de succes), dificultăţile nu vor mai părea aşa de mari, ne vom simţi inteligenţi (nu doar „români mediocrii, superficiali şi proşti”) iar nivelul de energie mentală şi entuziasm va fi suficient de ridicat pentru a ne propulsa din mlaştina puturoasă şi confortabilă în care ne zbatem din ce în ce mai deprimaţi.

Criptosporidioza boala “mâinilor murdare”.

Criptosporidioza este una din cele mai comune boli transmise de apa contaminată din toată lumea.  Deşi până în anul 1976 nu s-a putut identifica cert elementul cauzal, acesta a fost legat de mâinile murdare iar confirmarea a venit odată cu descoperirea oochisturilor în apa infestată. Protozoarul ajunge în intestinul subţire unde atacă mucoasa declanşând o boală diareică ce se poate rezolva de la sine în cazul persoanelor cu un sistem imunitar sănătos dar care poate fi mortală pentru bătrâni, copii sau pentru persoanele cu un sistem imunitar deficitar sau slăbit. Este una din cele mai răspândite şi comune boli din ultimii 20 de ani iar principalul organ afectat este sistemul imunitar. Din intestinul omului sau animalului bolnav parazitul ajunge în materiile fecale iar apoi prin intermediul apei comtaminate, acesta ia contact cu alimentele şi este introdus din nou în organism. Oocistii de criptosporidium au un grad ridicat de contaminare (sunt înalt infecţioşi), necesitând doar 10-1000 unităţi pentru a cauza boala umană (100 de germeni sunt suficienţi pentru a declanşa simptomatologia). Localizarea parazitului în intestin este intracelulară dar extracitoplasmatică, contribuind la rezistenţa marcată a speciilor de Cryptosporidium la tratamentul cu antibiotice. Cantităţi mari de oocişti sunt excretate şi sunt rezistente la condiţii de mediu nefavorabile, incluzând din nefericire clorurarea aplicată pentru tratarea apei. Sursele de contaminare sunt persoanele care nu se spală pe mâini după folosirea toaletei, apa din bazine de înnot, apa infestată din locurile de agrement, alimentele spălate cu apă contaminată. Trebuie precizat că această vietate (oochisturile) este rezistentă la tratamentul apei cu clor şi poate supravieţui  în apa infestată timp îndelungat. Primele simptome ale bolii apar după două zile sau după zece (dar în medie cel mai adesea) după şapte zile şi se manifestă prin greaţă, vărsături, diaree apoasă sau mucoasă, dureri de stomac (crampe abdominale), febră, dezhidratare, indispoziţie, scădere în greutate. Persoanele cu sistemul imunitar puternic pot să nu prezinte semne însă sunt o sursă de contaminare pentru alte persoane cu care vin în contact. Oamenii cei mai expuşi la contaminare sunt cei care înnoată în piscine neîngrijite corespunzător sau în locuri neigienizate (bălţi, lacuri, heleştee), copii îngrijitorilor de animale, personalul medical sau nemedical care îngrijeşte bolnavi de boala Cryptosporidioză, turiştii şi excursioniştii care folosesc apă din surse nesecurizate (hoteluri, pensiuni, alte locaţii care nu au instalate echipamente de purificare a apei menajere) sau persoanele care iau contact cu fecalele umane în diferite împrejurări (sex anal).  Nu există un tratament sigur şi de încredere pentru enteritele cu cryptosopridium. Antibioticele au rezultate în unele cazuri dar acestea sunt de obicei temporare. Principalele gesturi terapeutice sunt cele de rehidratare orală cu apă sau intravenoasă cu soluţii corectoare ale dezhidratării şi o dietă de preferat fără lactoză. În Statele Unite ale Americii se estimează că există peste 60 de milioane de persoane care sunt infestate cu acest cryptosporidium şi pentru că boala diareică de obicei recidivează, şi este dificil de controlat, toate organismele implicate în prevenirea îmbolnăvirilor recomandă securizarea surselor de apă. The Center for Disease Control din SUA şi Canadian Drinking Water Quality (Health Canada’s Guidelines) recomandă sisteme de filtrare a apei care să conţină “plase” cu ochiuri mai mici de 1 micron pentru a putea reţine în siguranţă oochisturile Crypto. Tot aceste Centre pentru controlul bolilor recomandă (la fel ca în cazul toxoplasmozei, altă afecţiune frecvent întâlnită sau giardioza şi care au ca vector de transmitere apa) echipamentele de purificare a apei care folosesc membrane osmotice (osmoză inversă) care reţin împurităţi cu dimensiuni de până la 0,0001 microni şi care sunt considerate cele mai sigure din lume. Un sistem de canalizare şi de epurare eficientă a apelor fecaloid menajere din comunităţi este de asemenea obligatoriu.

Ce ştim despre menstruaţie

Funcţionarea ciclului menstrual este asemănătoare lansării unui vehicol spatţial, în cazul nostru oul, în timp ce se amenajează pista de lansare.
Un dispozitiv gigantic, uterul trebuie pregătit pentru cazul în care micul călător intern se reîntoarce fertilizat.
În acelaşi timp tot ce s-a construit trebuie dărâmat ca să poate reîncepe luna viitoare totul de la capăt.
Este ca şi cum Cape Canaveral este dărâmat şi refăcut în fiecare lună până pe 30.
Când se termină perioada menstruală, ovarele încep să secrete, să elimine în sânge unul din principalii hormoni sexuali feminini – estrogenul. Apariţia acestuia este raportată Centrului Hormonal Superior – Hipofiza, care elimină şi ea un hormon de sprijin – hormonul de stimulare foliculară – FSH.

În timp ce estrogenul are acţiune asupra tuturor organelor de repreducere, FSH determină mărirea stratului interior al uterului.
La suprafaţa ovarului, oul este pregătit de lansare, momment în care începe secreţia celuilalt hormon feminin – progesteronul care intensifică pregătirile deje făcute asupra uterului.
Hipofiza răspunde şi ea la secreţia acestuia printr-un contra-hormon- LH sau hormonul luteinizant. Când nivelul de FSH şi LH în sânge atinge un anumit nivel, oul este lansat în abdomen. După ce pluteşte ceva timp în imensitatea pustie abdominală, este cules de două pâlnii imense – trompele uterine. În uter toate celulele sunt pline de sânge şi pulsează ritmic aşteptând oul lansat.
Dacă oul nu este fertilizat de un spermatozoid, Controlul Central apasă butonul „distruge” şi totul se prăbuşeşte. Membrana uterină şi sângele de rezervă este înnăbuşită şi eliminată fără milă. Celulele de la suprafaţă sunt lăsate să moară de foame; încete încet se vor desprinde şi vor fi eliminate cu milioanele.
Fluidul menstrual conţine jumătate sânge şi jumătate mucoasa sau membrana uterină desprinsă care s-a rupt. Sângele menstrual nu se coagulează, deci nu sunt cheaguri în sângele menstrual. De ce? Până de curând era un mister; s-a constatat însă că acest sânge a fost deja coagulat apoi el se lichefiază şi curge liber.
În următoarele trei zile toată magnifica şi ambiţioasa lucrare se duce pe apa Sâmbetei. De aceea menstruaţiei i se mai spune şi „Plânsul Uterului Dezamăgit”.
Proiectul va fi reluat însă luna următoare.

Apa şi originile vieţii

În 1952 Stanley Miller şi Harold Urey efectuează la Universitatea din Chicago un experiment testat mai înainte şi de Alexander Oparin. Acesta a dorit să dovedească în laborator cum a apărut viaţa pe pământ în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Ei au reluat testele sovieticului şi au amestecat într-un balon de sticlă apă pură, metan, amoniac şi hidrogen. Apa a fost încălzită până a fost adusă la stadiul de vapori, s-au generat descărcări electrice între doi electrozi, apoi apa a fost răcită până s-a condensat pe pereţii vasului de sticlă. Experimentul s-a repetat iar după o săptămână, cercetărorii au afirmat că în balonul de sticlă se formaseră substanţe organice de tipul aminoacizilor, zaharurilor sau lipidelor. Oparin – academicianul sovietic afirmase că primele forme de viaţă se numeau „coacervate” şi aveau o structură asemănătoare celulelor aşa cum le ştim azi în sensul că exista o masă interioară gelatinoasă organică înconjurată de o membrană ce susţinea în interior componentele biologice primitive. În prezent termenul de „coacervat” nu se mai foloseşte de mult iar cercetătorii pe care îi pomeneşte manualul de biologie au avut de atunci numeroşi adepţi dar mai ales oponenţi. Cea mai nouă, cea mai simplă şi în acelaşi timp spectaculoasă teorie cu privire la apariţia vieţii aparţine americanului Gerald Pollack – Doctor, profesor de bioinginerie la Universitatea din Washington şi consultant extern la National Science Board. Pentru cititorii care nu au auzit de el, acesta a afirmat că „esenţa ştiinţei este simplitatea” deşi oamenii de ştiinţă au aplecare spre „studiul mecanismelor complicate şi complexe”.

Profesorul Pollack, în urmă cu câteva luni (septembrie 2009) i-a trimis o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cere sprijinul pentru înfiinţarea unui Institut finanţat de guvern care să grupeze cercetători capabili să aducă rezolvare unor probleme grave cu care se confruntă omenirea azi: cancerul, SIDA, introducerea unor forme de energie noi şi mult mai ieftine, anticiparea cutremurelor, etc. El invocă conservatorismul exagerat al ştiinţei „moderne” şi barierele de finanţare de care se lovesc cercetătorii care au sau pot oferi soluţii marilor probleme contemporane. El afirmă că Institutul propus de el va fi capabil să „răstoarne ştiinţa actuală cu susul în jos”. Dar, revenind la apa şi apariţia vieţii pe pământ, Pollack aduce o noutate şi anume demonstrează în 2008 că apa în structurile vii cunoaşte o stare diferită (a patra) de cele pe care le cunoaştem noi (solidă- gheaţa, gazoasă şi lichidă) şi anume starea „gelatinoasă” de cristal coloidal. Această apă se găseşte doar în structurile vii şi este o stare care favorizează organizarea moleculelor în structuri polimerice hexagonale fapt ce permite existenţa membranelor celulare dar şi a celorlalte componente chimice intracelulare în stare coloidală şi nu dizolvate aşa cum se petrece în apa vrac obişnuită amorfă (despre diferenţa dintre mineralele anorganice din apa minerală şi cele coloidale aflate în structurile vii seminţe, fructe sau legume am vorbit într-un articol anterior). Teoria lui dar şi experimentele prezentate în cadrul celor câteva zeci de conferinţe (alături de Vladimir Voeikov de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moskova sau Figueroa, Zhao, Safronov, Clegg, Miller, Bernstein, Trevors, Reitz, Sokolov, Grinko, Yakovenko, etc) susţin şi confirmă afirmaţiile şi experimentele lui Masaru Emoto (teoria intens combătută şi ridiculizată conform căreia apa are memorie). Structurile cristaline coloidale hexagonale sunt suportul ideal al informaţiei vii şi facilitează transmiterea informaţiei intra şi intercelular. În esenţă el susţine că viaţa a apărut ca urmare a interacţiunii apei pure cu razele soarelui (fotonii) urmată de disocierea moleculelor de apă în atomi de hidrogen şi gruparea OH urmată de structurarea moleculelor şi generarea unei diferenţe de potenţial electric de circa 200 mv între interiorul pozitiv al acestor structuri globulare şi „membrana” negativă.

Teoria lui vine şi o completează pe cea a laureatului Nobel Albert Szent Gyorgyi care afirmase cu câţiva ani înainte că „Viaţa este un dans al apei”. Cercetarea sa se bazează pe cele mai noi metode tehnice cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară sau difracţia neutronilor şi se anunţă ca fiind una din cele mai mari descoperiri ale secolului în care tocmai am intrat. În afară de studiile cu privire la apariţia vieţii pe pământ el studiază noi materiale pentru fabricarea membranelor osmotice destinate echipamentelor de purificare a apei în comunităţi.
În scrisoarea sa trimisă la Casa Albă el mai afirmă că „progresul ştiinţific în epocile trecute a fost posibil întrucât oamenii de ştiinţă au fost liberi să cerceteze iar curiozitatea lor nu a avut bariere. De aceea unul ca Fleming a putut descoperi Penicilina. Azi, birocraţia şi elitele financiare încorsetează tot mai mult cercetarea ştiinţifică dependentă de fonduri pentru că aceste grupuri stabilesc ce anume trebuie cercetat, studiat şi ce nu trebuie”… Alături de Profesorul Doctor Gerald Pollack semnează alte câteva zeci de nume de renume din lumea ştiinţifică mondială. Răspunsul Preşedintelui SUA este aşteptat încă de întreaga lume.

Despre virtuţile tăcerii

“Ajungem la cunoaşterea de sine prin tăcere şi linişte, prin trezvie şi luare-aminte. Părăsind cuvintele, apare o nouă conştiinţă. Tăcerea ne trezeşte din limitarea conştientizării, din nedeşluşitul viziunii” –spunea părintele Visarion.

“Tăcerea este o cale de a aştepta, o cale de a veghea şi o cale de a asculta cele ce se petrec înlăuntru şi în afara noastră. Este o cale a interiorizării, a opririi şi apoi a cercetării cămărilor inimii, şi centrul vieţii. Tăcerea nu este niciodată o simplă încetare a cuvintelor; Mai curând ea este pauza ce leagă toate cuvintele rostite şi nerostite – şi de fapt le dă sens. Tăcerea este cleiul ce lipeşte atitudinile cu acţiunile noastre. Tăcerea este plinătate, nu gol; ea nu este absentă, ci conştientizarea unei prezenţe. Intreaga fugă în pustie se poate rezuma prin prioritatea şi practicarea liniştirii” adăuga părintele Pimen.

Vrem cu toţii răspunsuri, gândim intens la ceeace avem de făcut, ne programăm mereu acţiunile; răspunsurile nu vin însă din memorie sau din gândire ci din liniştea din interior pe care uneori reuşim să o aducem în noi.

Când suntem liniştiţi şi tăcuţi ştim cel mai bine ce avem de făcut; tăcera activează inteligenţa profundă, la supraconştient.

Când vom reuşi să ne conectăm la linişte şi când vom deveni tăcuţi, viaţa noastră se va umple cu noi sensuri.

Atunci când avem o problemă şi suntem străbătuţi de întrebări, să îngăduim acestora să se aşeza precum noroiul din apă; în loc să gândim activ agitaţi la soluţii să le lăsăm mai bine să plece. Când vom fi liniştiţi soluţia va apărea din acea zonă necontrolabilă a gândirii de dincolo de noi.

Este înţelepciunea care vine din tăcere. Pentru că aşa cum spunea Rabindranath Tagore, “Micul adevăr e din cuvinte, limpezi şi scânteietoare-n minte: Marele Adevăr este o mare de tăcere cutremurătoare”.

Creierul şi grăsimile


Creierul este cel mai „gras” organ din organism. Grăsimile pot determina „arhitectura” neuronilor, a sinapselor şi terminaţiilor dendritice sau por influenţa nivelul neurohormonilor care sunt eliberaţi în sinapse.
Dacă oferim grăsimi nepotrivite creierului acesta poate deveni ineficient; membranele care „îmbracă” neuronii se pot întări, rigidiza sau zbârci iar comunicarea la nvelul dendritelor poate fi întreruptă.
Tipul de grăsimi cu care ne „construim” creirul este una din cele mai importante decizii pe care le luăm spre binele sau în defavoarea noastră.
Atunci când îndemnăm copilul să mănânce un hamburgher sau când mergem la un fast-food, ar trebui să ne amintim că grăsimea saturată din cartofii prăjiţi sau din brânza grasă de pe pizza, poate opri dezvoltarea celulelor cerebrale.
Cercetătorii ştiu cel mai bine că animalele de laborator hrănite cu untură saturată, nu învaţă la fel de bine şi trec cu greutate testele comparativ cu cele hrănite cu uleiuri neasturate de soia de exemplu.
„Grăsimea din alimentaţie are efecte covârşitoare asupra funcţionării creierului” afirmă dr. Carol Greenwood profesor la Universitatea din Toronto.
Grăsimi care stimulează creierul:
Acidul docosahexaenoic (DHA) – cea mai stimulativă grăsime, se găseşte în peşte sau fructe de mare
EPA-Acidul eicosapentaenoic, cealaltă grăsime omega-3 se găseşte de asemenea în peşte şi untura de peşte.
Acidul linoleic – grăsimi omega-3 cu lanţ scurt se găsesc în verdeţuri, nuci, seminţe.
Grăsimile mononesaturate – conţin antioxidanţi, se găsesc în uleiul de măsline şi sunt utile pentru memorie şi sistemul vascular
Grăsimi periculoase pentru creier:
Grăsimile saturate din carne, lapte, unt, brânză
Uleiurile vegetale hidrogenate: margarina, maioneza, mâncarea procesată
Acizii graşi trans din margarină, hrana de tip fast-food, cartofii prăjiţi
Uleiurile vegetale procesate excesiv: de porumb, de floarea soarelui, de şofran.
Efectele dăunătoare ale grăsimilor saturate asupra creierului sunt cumulative; adică dacă mai mulţi ani am avut un regim alimentarcu multe grăsimi animale, creierul nostru a început să se adapteze acestui tip de alimentaţie ( cu alte cuvinte s-a„prostit”).
” Un pic de îngheţată cu sirop de ciocolată sau o prăjitură mică cu cremă din când în când nu dăunează” afirmă dr Carol Greenwood; pericolul apare când avem un regim alimentar nepotrivit mai mult timp.
Un studiu efectuat de Richard Mayeux şi colegii săi de la Universitatea Columbia a arătat că persoanele trecute de 65 de ani care au mâncat multe grăsimi animale au şansa de 5 ori mai mare de a face Parkinson, comparativ cu lotul de indivizi care au avut un regim alimentar sărac în grăsimi animale.

Sugestii de …vindecare

Sugestii de vindecare – vizualizarea

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5yfB57Wvj5Q]
În afară de medicamentele prescrise cu generozitate de medici, pacienţii nu ar trebui să uite de „doctorul” personal aflat 24 de ore din 24 la dispoziţia lui şi care nu cere nici programare şi nici şpagă – mintea proprie şi sistemul imunitar care poate fi pus la treabă prin intermediul „instrumentului” aflat chiar între urechi. Iată câteva idei utile de ştiut. Imaginile mentale sunt cel mai uşor acceptate de creier, devin realitatea noastră. Vizualizarea are 4 componente: frecvenţa – pacienţii trebuie să-şi vizualizeze starea în care sunt vindecaţi zilnic şi permanent, cât de vii sunt imaginile (claritatea imaginilor mentale este direct proporţională cu viteza cu care se vor realiza), intensitatea sau gradul de emoţie care însoţeşte imaginile mentale (entuziasmul, convingerea că vindecarea se va produce din interior) şi durata (cu cât vizualizăm mai mult vindecarea organului „defect”atât este mai probabil să se întâmple). Pentru a susţine cele afirmate, puţină istorie este necesară.
Carl Simonton radiolog la Univ Texas, în 1971 întâlneşte un pacient de 61 de ani care de 5 ani făcea chimioterapie şi radioterapie pentru un cancer laringian. Acesta era în statiul final în care nu-şi mai putea înghiţi nici măcar saliva. Simonton i-a sugerat exerciţii de vizualizare a sistemului imunitar (leucocite care distrug tumora). Pacientul i-a spus cu greutate că aceste „chestii” sunt valabile pentru cei foarte credincioşi, nu pentru el. „Dar tu nu trebuie să fii un sfânt ca să ţi se întâmple un miracol!”. i-a spus Carl, convins fiind de afirmaţia lui. În 2 luni tumoarea pacientului a regresat deşi şansele lui de supravieţuire erau estimate sub 5%. A murit la 70 de ani din alte cauze.


„Fii atent la gândurile tale. Cele pozitive produc substanţe chimice vindecătoare iar cele negative produc substanţe chimice care favorizează boala şi moartea” mai spunea Simonton (e valabil pentru noi mai ales când vine vorba de presa scrisă sau televizionistică sarcastică, „otrăvitoare”, anti-vindecătoare). Acest medic – Carl Simonton care conduce câteva clinici renumite în SUA, a „crescut” având ca mentor spiritual pe Emille Coue…


Emile COUE 1857-1926, farmacist si psihoterapeut francez, organizatorul şcolii de Psihologie Aplicată din Nancy, a descoperit că, prin activarea resurselor interioare şi folosind autosugestia, o persoană îşi poate conduce mai bine exis¬tenţa. Revelaţia lui s-a produs atunci când a dat nişte caşete cu pâine unui pacient care insista să îi dea un anume medicament pentru care nu avea recomandarea medicului. A folosit metoda şi cu alţi pacienţi (practic îi minţea spunându-le că le dă medicamentul “minune” dându-le de fapt apă cu zahăr sau pilule de …pâine!) şi a constata că “merge!”, funcţionează. El scrie: „în cazul în care subconştientul nostru este sursa multelor rele din viaţa noastră, el ne poate aduce şi vindecarea afecţiunilor noastre morale şi fizi¬ce. El a mai declarat: „Aveţi în voi înşivă instrumentul propriei voastre vindecări” iar formula pentru care a rămas consacrat în istoria medicinei este „Mă simt tot mal bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere”, formulă cunoscută de către toată lumea, formulă care trebuie pronunţată de douăzeci de ori, cu voce înceată, dimineaţa şi seara, ca pe o rugăciune/litanie, într-o stare de relaxare. Subconştientul nostru poate fi reprogramat în întregime, prin această propoziţie simplă, pozitivă, iar efectul “placebo” – spaima industriei farmaceutice are explicaţii în această zonă.
Succesul dr. Coue a fost continuat de către un medic ger¬man, Johannes Shulz, care a folosit metode de accelerare a vin¬decării. Dr. Shulz era psiholog si cerceta metode pentru a-si ajuta pacienţii să depăşească depresia, nevroza, anxietatea si alte afecţiuni mentale care îi împiedicau să fie fericiţi. El a des¬coperit că, cu cât era cineva mai relaxa în timp ce îşi spunea formula farmacistului Coue: „Mă simt tot mai bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere”, cu atât îşi revenea mai rapid.


După un timp, dr. Shulz a dezvoltat procesul cunoscut sub denumirea de „condiţionare autogenică”. El a descoperit că, dacă se foloseşte un proces organizat de relaxare a pacien¬tului şi apoi acesta este încurajat să vizualizeze şi să rostească mesaje pozitive, constructive, noua informaţie pare să pă¬trundă direct în subconştient şi, odată acceptată de acesta, pot fi observate îmbunătăţiri rapide şi remarcabile în starea fizică şi mentală.
Dintre toate ţările lumii, această metodă s-a dezvoltat în Germania de est la cel mai înalt nivel. Tehnicile folosite erau atât de avansate, încât erau tratate drept secrete de stat şi apărate cu străşnicie de securitate. Folosindu-le, germanii din est au câştigat mai multe medalii la olim-piade, decât orice altă ţară din lume. Condiţionarea autogenică le-a permis să-si programeze sportivii, astfel încât aceştia să ob¬ţină performanţe deosebite.
Unul dintre motivele pentru care această metodă funcţi¬onează atât de bine este acela că ea foloseşte o lege mentală importantă – Legea relaxării. Potrivit acestei legi „în orice muncă mentală, efortul se boicotează pe el însuşi”. Acesta este opusul modului de funcţionare a lucrurilor în lumea fizică. (aici, dacă doriţi să bateţi un cui într-un lemn, cu cât loviţi cuiul mai tare, cu atât mai rapid şi mai adânc va pătrunde în lemn, pe când în cazul psihicului, lucrurile stau “pe dos”).
Dacă doriţi să dezvoltaţi un nou model de gândire, opu¬sul este adevărat. Cu cât sunteţi mai relaxaţi, sau pe punctul să „nu încercaţi”, cu atât mai rapid gândul pare să fie acceptat de subconştient şi cu atât mai curând vor apărea şi rezultatele.
lată forma cea mai simplă prin care puteţi aplica această metodă cu avantaje maxime : alegeţi-vă o poziţie confortabilă, într-un fotoliu sau întins pe pat, închideţi ochii, respiraţi adânc şi începeţi să vorbiţi celor şase părţi ale corpului – braţul stâng, braţul drept, piciorul stâng, piciorul drept, pieptul şi capul.
De fiecare dată când inspiraţi şi expiraţi, rostiţi o formulă. Repetaţi procedeul cu fiecare dintre celelalte cinci părţi ale cor¬pului, pe care le-am menţionat, pornind de la braţul stâng, apoi cel drept, apoi pieptul şi, în cele din urmă, capul şi gâtul. În mai puţin de zece minute, veţi reuşi să vă relaxaţi com¬plet organismul. Mintea/creierul se va afla în starea alfa (12-14 ciclii/secundă). Veţi fi pregătit pentru o programare profundă. Apoi rostiţi formulele potrivite de vindecare.
Această metodă este numită adesea autohipnoză sau autosugestie şi este extrem de eficientă în mai multe domenii. Mai întâi, o puteţi folosi pentru a vă depăşi temerile şi pentru a vă consolida încrederea în relaţiile cu alte persoane, în munca pe care o desfăşuraţi, în viaţa financiară, în sănătate şi în alte acti¬vităţi. Ea vă poate ajuta să vă vindecaţi de o mulţime de maladii, să rezolvaţi probleme precum timidita¬tea, teama de a lua cuvântul în public şi senzaţia de nervozitate care poate apărea în rezolvarea unor încercări din viaţa cotidi¬ană, sau, ea vă poate ajuta să vă acceleraţi dezvol¬tarea îndemânării motrice în jocuri sportive, precum tenis, golf, schi, hochei, patinaj, fotbal, baschet, etc.
Aceasta este o formă de repetiţie mentală. Vizualizaţi-vă ca fiind sănătos în mod repetat în imaginaţia voastră, vizualizând de fie¬care dată performanţele pe care le aveaţi când eraţi sănătos programând astfel, subconştientul pentru aducerea la îndeplinire a acestor iamgini-comenzi.
Subconştientul nu poate face diferenţa între o experienţă reală şi una viu imaginată – mai ales cea pe care o imaginaţi când vă aflaţi în stare de relaxare totală. Subconştientul accep¬tă imaginea mentală ca pe o comandă şi care va ghida acţiunile viitoare. Data următoare când veţi realiza activitatea respectivă, veţi fi mult mai relaxaţi şi încrezători. Vă veţi simţi mult mai bine decât înainte, parametrii fiziopatologici se vor apropia de normal (analizele).
Mulţi pacienţi o aplică în locul sau concomitent cu medicaţia alopată sau homeopată, mulţi sportivi olimpici, medaliaţi cu aur, folosesc această tehnică sau una similară. Iar oamenii de afaceri de succes o folos¬esc pentru a obţine un avantaj psihologic în orice întâlnire, negociere sau confruntare. va urma
Danny Water

Despre fibre şi cancer

Seminţele sunt acea parte a plantei din care poate creşte altă plantă. În cazul erbaceelor acestea sunt boabele. Fiecare bob, la rândul lui are trei componente: germenele, endosperma şi tărâţele. Germenele este partea care poate fi fecundată prin polenizare, endosperma este sursa de energie necesară tinerei  plante să se dezvolte iar tărâţa este exteriorul dur care protejează germenele.

Seminţele pot fi consumate intregi sau măcinate sub formă de făină integrală; doar că aceasta nu poate fi păstrată prea mult timp deoarece grăsimile din germene râncezesc rapid.

Doctorul Dennis Burkit a observat prima dată în 1960, atunci când profesa chirurgia în Uganda, că există o legătură directă între consumul de fibre şi bolile digestive.

El a observat că localnicii ugandezi  care mănâncă foarte multe legume şi fibre nu aveau cancer de colon, boli de inimă sau diverticulită de colon – boli frecvente în rândul personalului britanic de la ambasadă dar care mânca făină albă rafinată şi carne.

Fibrele sun solubile şi nesolubile. Fibra intră în structura legumelor, fructelor, seminţelor. Întrucât nu poate fi descompusă de enzimele digestive, valoarea sa nutritivă este zero. Celuloza este fibra clasică, nesolubilă în timp ce pectina sau beta-glucanul sunt fibre solubile prezente în fructe şi ovăz. Acestea scad colesterolul, tensiunea arterială, protejează interiorul arterelor şi controlează diabetul. Beta-glucanul de exemplu absoarbe apa din intestine şi formează o gelatină care izolează colesterolul din alimente sau unii acizi biliari. De aceea tărâţele reduc colesterolul; însă cantitatea este importantă. 3-4  grame zilnic de beta-glucan sunt suficiente pentru a reduce cu 5% nivelul colesterolului adică scăderea cu 10% a riscului de a face infarct; o cantitate mai mare poate fi dăunătoare. Asta înseamnă doar o cană de tărâţe de ovăz fierte pe zi.

Potrivit unui studiu efectuat la nivel european la care au participat peste jumătate de milion de persoane din 10 ţări, s-a constatat că fibrele pot reduce riscul apariţiei cancerului de colon cu peste 40%. Finlandezii care adoră pâinea neagră sunt pe locul 33 la incidenţa cancerului de colon. Cerealele integrale mai conţin vitamine, minerale, lingani – anticancerigeni, rutin care împiedică formarea cheagurilor de sânge, dar şi o mulţime de alte fitonutrienţi.

Câte fibre consumăm zilnic? 40 de grame de cereale integrale minim, o felie de pâine neagră sau paste din cereale integrale fierte, legume şi fructe.

Soia şi cancerul de sân

În anii 40’ fermierii australieni au observat că oile care păşteau un anumit tip de trifoi nu se mai reproduceau normal. La analiza urinei acestora s-a constatat că se regăsea o substanţă numită equol – similară unui hormon feminin – estrogenul. Bacteriile din intestinul oilor transformau anumiţi fitonutrienţi din compoziţia trifoiului în equol.
Alimentul de bază în Asia- soia conţine de asemeni fitoestrogeni sau izoflavone.
Femeile care, de-a lungul vieţii sunt supuse unei cantităţi mai mari de estrogen ,sunt supuse în acelaşi timp riscului de a face cancer de sân. Acestea sunt femeile care ajung devreme la pubertate (aici un rol important îl au ambalajele de plastic, sticlele de plastic în care depozităm apa, sucurile, etc) sau intră târziu la menopauză, fac puţini copii sau nici unul.
Numărul total de cicluri de-a lungul vieţii este legat de riscul de a face cancer de sân.
Japonezele au un ciclu lunar care mai lung – de 32 de zile comparativ cu femeile nord-americane al căror ciclu este de 29 de zile; asta înseamnă că japonezele au cu până la 40 de cicluri mai puţin pe parcursul vieţii. În urina lor există peste 1000 de fitoestrogene decât în cea a femeilor nord-americane. Explicaţia poate ţine de faptul că japonezele consumă de 30 de ori mai multe produse de soia, iar cele care emigrează în America şi trec la alimentaţia tipic americană vor avea acelaşi risc de a face cancer de sân ca şi ceilalţi americani.
Celulele mamare conţin receptori pentru estrogeni de care se poatre lega estrogenul exact ca şi cum am băga o cheie în broască. Acest fapt stimulează nucleul celulelor care în final duce la proliferare (înmulţire) celulară. Izoflavonele din soia sunt nişte estrogeni slabi; aceştia se fizează pe receptorii de pe celule dar nu influenţează nucleul şi nici nu lasă estrogenul să se mai fixeze pe receptori. Este ca şi cum am introduce în broască o cheie nepotrivită; nu o putem răsuci dar nici alta în loc nu mai putem introduce.
Cercetătorii de la Harvard au desoperit că şobolanii trataţi cu izoflavone timp de două săptămâni şi apoi injectaţi cu celule canceroase au prezentat mult mai puţine tumori dezvoltate. Conform rezultatelor unor cercetări efectuate în Singapore, incidenţa cancerului de sân este invers proporţionlă cu consumul regulat de soia.
Genisteinul – principala izoflavonă din soia mai are o proprietate şi anume reduce dezvoltarea vaselor de sânge care alimentrează tumorile (efect anticancer).
Soia are efect protector mai mare atunci când este consumată înainte de pubertate; după memopauză efectele sunt nesigure.
Soia mai conţine un acid gras specific, acidul alfa-linoleic care, scade riscul apariţiei bolilor cardiace independent de scăderea colesterolului.

Arta bucuriei de a trăi

Azi am să încerc să reproduc pentru cititorii noştrii fragmente dintr-o discuţie interesantă pe care am avut-o ieri cu o bună şi erudită prietenă – Nina despre timpuri, oameni şi vremuri. Astfel de discuţii de altfel, ca a noastră, se pot auzi la fiecare scară de bloc, la piaţă, la coadă la bancă sau la fiecare poartă de român.

„De ce eşti aşa trist azi, m-a întrebat Nina?”. „Nu ştiu, dar hai să vedem!” i-am răspuns (…). Majoritatea dintre noi cei mai trecuţi de 40 de ani am fost educaţi în spiritul ideilor proletare (să munceşti, să nu minţi, să nu furi, să ajuţi, etc) nu foarte diferite de cerinţele unui bun creştin. Partea negativă a acestei educaţii primite a fost faptul că am fost învăţaţi, ne-am obişnuit (de ce oare?) să trăim fie în trecut (din amintiri) fie cu speranţa unui viitor măreţ, luminos, grandios şi care o să se materializeze eventual pe lumea cealaltă.

Acesta ar fi motivul principal pentru care atunci când aducem vorba de prezent, suntem atât de nefericiţi. Pentru că speranţa este cea care ne ţine verticali şi ea e cea care moare ultima (eu personal cred că murim cu regretul), toţi liderii politici, religioşi, anali-ştii sau soci-ologii promit sau vorbesc despre o societate ideală  care va funcţiona cândva în viitor şi în care oamenii vor avea de toate, vor fi liberi şi eventual nu vor mai avea nevoie să fie conduşi de guverne, instituţii sau reguli. (…)

Trăind în imaginaţie sau imaginar, refugiindu-se în vis, românii nu mai văd (sau nu mai vor) prezentul cenuşiu ipocrit iar nefericirea actuală devine astfel redusă în intensitate sau chiar neînsemnată. Televiziunea, noua religie a mileniului în care am intrat, cel mai eficient instrument de condus masele populare, are grijă să ne ofere cu generozitate iluzii sau gumă de mestecat/anesteziat pentru creier.

Tinerii noştrii însă, care au primit o altfel de educaţie postrevoluţionară, care nu prea citesc cărţi şi nici la telenovele nu prea stau, nu mai cred la fel de mult în aceste promisiuni, himere sau poveşti. Iată ce îmi spunea un tânăr  severinesc cu ceva timp în urmă: „când Iisus a fost întrebat când va veni, a răspuns: „Foarte curând!”, o promisiune incertă care poate însemna mii de ani sau niciodată iar ideea că ar exista un Dumnezeu undeva care ne iubeşte e cel mult o glumă bună!” Fără comentarii!(…). Consecinţa imediată a stingerii entuziasmului tinerilor mai ales, („en”-înăuntru, „theos” – Dumnezeu) este aprinderea flăcării depresiei, deprimării. Ce este paradoxal, îi mai spuneam prietenei mele, este că depresia se regăseşte mai mult în rândul populaţiilor şi ţărilor bogate şi mai puţin la cele sărace sau subdezvoltate. De ce oare? Oamenii bogaţi au tot ce le trebuie, au tot ce şi-au dorit în schimb nu mai au vise, speranţă, entuziasm. Ziua de mâine e din ce în ce mai întunecată pentru ei, frica de a pierde banii îi paralizează iar criza aceasta anonimă apărută brusc de nicăieri, fără explicaţii coerente o face încă şi mai neagră. (…)

Viaţa nu va înceta niciodată să fie paradoxală şi probabil asta o face să fie atât de frumoasă, de mirifică. Pentru că dacă eşti sărac îţi e foame, dar dacă eşti bogat şi ai de toate, nu mai ai poftirea, râvna, voirea, idealul pentru care ai plecat cândva la luptă. Dintr-un anume punct de vedere, oamenii care au eşuat, rataţii de lux, sunt tocmai cei care au cunoscut succesul. Ei au milioane de euro şi tot atât de multă frică (nu mai au somn). Ei au sperat că atunci când vor avea bani mulţi vor avea o viaţă liniştită, împlinită, însă tensiunea care i-a condus toată viaţa a devenit starea lor firească, modul lor de a fi şi când au ajuns să aibă milioanele pe care le-au dorit atât de mult, constată că nu se mai pot afla pacea sufletească.

Neliniştea indusă de banii mulţi, frica de a nu redeveni săraci, grija afacerilor nu îi lasă să fie tihniţi, să se relaxeze. Aşadar se poate afirma fără riscul de a greşi că ei de fapt nu au câştigat nimic, că ei sunt de fapt nişte învinşi. Au pierdut liniştea şi sănătatea strângând bani, nu mai au sensibilitate, nu mai ştiu ce este frumuseţea, şi mai grav, cred că orice se poate cumpăra cu bani.

Bucuria este un sentiment care trebuie cultivat cu grijă şi delicateţe, este o artă, o ştiinţă care te pune în legătură cu marile lucruri ale vieţii şi uneori în satele noastre între ţăranii modeşti o mai poţi întâlni uneori. Majoritatea oamenilor noştrii bogaţi sunt goi şi pustii şi din acest motiv ei pot fi consideraţi săraci. Cei mai săraci dintre noi. Sunt oameni săraci, dragă Nina, care au o fiinţă interioară extrem de bogată şi am în minte chiar acum o femeie de la munte pe numele ei Domnica Trop care este săracă material dar are un suflet mare şi frumos cât toată România (…).

În Occident unde oamenii au ajuns la un nivel material foarte ridicat, la o treaptă situată sus comparativ cu ţările sărace, aceşti oameni sunt statistic cei mai predispuşi la ipocrizie, nebunie, depresie, sinucidere (de ce suntem noi fascinaţi de toţi aceştia care vin la noi şi ne facem „preş” în faţa lor?). În Occident sunt cei mai mulţi psihanalişti la numărul de locuitori dar la fel de rataţi ca şi bogaţii lor pentru că deşi văd toată ziua depresii, disperări, ei nu sunt în stare să se trateze nici măcar pe ei înşişi. (…)

În această scurtă viaţă, aşadar, cel mai important lucru este după părerea mea, să îi dăm un sens iar bucuria, iubirea, dragostea, sărbătoarea, generozitatea pot da sens vieţii.(…)

Din fericire,îi mai spuneam Ninei, există chiar lângă noi, în Severin oameni cu bani dar şi cu suflet generos, nespurcat de milioanele strânse şi care nu stau pe gânduri când e vorba să ajute. Se spune că Dumnezeu „lucrează” tot prin intermediul oamenilor şi atunci îi ajută pe unii „să aibă” (cum ar fi Doamna pe care o ştie şi Nina) ca să poată „cu ce” atunci când El decide că o făptură are urgentă nevoie. Atunci depresia, nefericirea se topeşte în mulţumire şi o fericire nesperată apare străluminând atât viaţa celui ce are cât şi pe cea a celui ce primeşte. Undeva, nu ştim unde, Dumnezeu zâmbeşte mulţumit…

Ce atitudine avem în faţa problemelor?

A  recomanda cuiva să nu mai fie preocupat de probleme e ca şi cum i-ai spune să nu mai facă baie sau să nu se mai spele pe dinţi.

Majoritatea oamenilor cred că rezolvarea problemelor înseamnă lupta cu ele, efortul, implicarea asiduă.

A fi concentraţi mereu asupra problemelor – oricare ar fi acestea, înseamnă a le ţine vii în mintea noastră, adică o reţetă sigură de a ne împiedica să trecem de ele.

Atunci când ne-am tăiat într-un ciob am alergat la spital unde am fost curăţaţi, cusuţi, pansaţi. Am lăsat rana să se vindece fără să o zgândărim, fără să o analizăm zilnic de o sută de ori. Rana se vindecă de la sine dacă suntem liniştiţi şi o tratăm cu blândeţe.

Problemele noaste trebuie tratate, „vindecate” asemănător. Gândurile pe care ni le facem în legătură cu problemele generează emoţii, reacţii mari consumatoare de energie. Frica, furia, nerăbdarea, negativismul ne ţin pe loc sau ne opresc din drum.

Un prieten imparţial ne va spune că la oricare problemă există o soluţie; dar noi nu suntem în stare să o vedem deoarece suntem prizonierii propriilor noastre reacţii emoţionale.

În loc să ne agităm, să ne lamentăm, în loc să ne ocupăm mintea cu amănunte penibile, să ne liniştim, să ascultăm, să reflectăm detaşaţi. Înţelepciunea noastră profundă, tăcută, va ieşi la suprafaţă odată cu soluţia. Prietena nostră liniştită – intuiţia ne va oferi soluţia la problemă. Cu cât mai liniştiţi vom fi în faţa problemelor, cu atât mai uşor vom reuşi să le rezolvăm.

Să râdem mai mult de noi înşine

Oamenii care se iau prea mult în serios, care îşi contabilizează greşelile, sunt cei care le repetă cel mai des.

Atenţia este instrumentul cu care operează creierul; dacă atenţia noastră este „prinsă” de amănunte confuze, neinteresante, contradictorii, comportamentul nostru va fi la fel, deoarece el urmează „indicaţiile” creierului la fel cum face un câine credincios.

Energia mentală este cel mai puternic instrument de care dispunem. Putem s-o risipim cu detalii, griji, amănunte  sau s-o investim în soluţii, în ocazii favorabile.

Mintea pozitivă va înţelege sugestiile şi va mobiliza organismul pentru a împlini lucrurile care contează cu adevărat.

A fi de partea pozitivă a situaţiilor înseamnă a economisi energie psihică sau mentală, înseamnă a „cheltui” această resursă eficient. A rămâne bine dispuşi în orice situaţie nu înseamnă a fi insensibili sau „nesimţiţi”, ci înseamnă a refuza să creezi o problemă suplimentară. Umorul ne ajută „să rupem lanţul ghinionului” şi să vedem pădurea (ansamblul problemei) şi nu doar copacii (amănuntele).

Fiecare problemă conţine soluţia în ea însăşi. Când suntem prea serioşi nu mai putem vedea soluţiile, răspunsurile.

A râde în faţa greutăţilor (chiar şi în gând) este o atitudine sănătoasă şi o modalitate eficientă de ieşire din impas.

Metode prin care putem controla glicemia


Amidonul (se găseşte în cartofii albi şi orez) poate ridica glicemia mai mult decât zahărul sau bomboanele. Orezul care are bobul lung şi la care boabele rămân lipite la gătit, are un indice glicemic ridicat; orezul ale cărui boabe se separă după ce este gătit are indice glicemic scăzut. Pastele făinoase au indice glicemic relativ scăzut şi reduc tendinţa la îngrăşare dar şi glicemia.
Toate legumele se digeră încet producând creşterea lentă a glicemie; aici sunt incluse fasolea, năutul, lintea, soia sau arahidele. Dacă ne oferim alimente cu indice glicemic ridicat, trebuie să le combinăm cu alimente cu indice glicemic scăzut; de exemplu combinăm fasolea cu orezul şi obţinem un indice glicemic intermediar.
Alimentele cu indice glicemic ridicat (dulciurile, sucurile, etc) sunt eliminate rapid din stomac, şi măresc glicemia deşi stimulează puternic pancreasul să producă insulină.
Salata, morcovii, roşiile, ceapa, castraveţii, salata verde, broccoli, avocado, nucile au practic indice glicemic „zero”. Carnea nu creşte glicemia dar grăsimea forţează/oboseşte pancreasul să o digere (lipaza este enzima care digeră grăsimile şi este produsă de acelaşi pancreas care secretă şi insulina).
Pâinea făcută din făină măcinată fin, fursecurile, biscuiţii au indice glicemic mare deoarece particulele mici de amidon trec rapid prin tubul digestiv. Zahărul are indice glicemic 65 iar pâinea 70 de exemplu.
Patru linguriţe de oţet sau de zeamă de lămâie reduc indicele glicemic cu 30%; a mânca o salată preparată astfel este indicată atunci când consumăm mâncare cu indice glicemic ridicat.
Este mai sănătos să mâncăm de 6 ori pe zi în loc de trei. „Omul a fost proiectat să mănânce puţin şi des” afirmă dr. Benton.
Trebuie neaparat să servim micul dejun; noaptea scade nivelul glicemiei şi el trebuie refăcut. Creierul este dependent de glucoza din sânge aşa că el (memoria, atenţia, concentrarea) are cel mai mult de suferit dacă nu mâncăm nimic dimineaţa.
Dr Richard Anderson – cercetător şi specialist în diabet recomandă suplimentele alimentare cu crom care „normalizează” glicemia – „ o ridică dacă e joasă şi o coboară dacă e mare”.

Treningul şi arta seducţiei

Ca urmare a interesului provocat de unele articole anterioare, continuăm azi să vă supunem atenţiei alte informaţii utile vieţii dumneavoastră de cuplu. Doamna Adela O. din Tr Severin de exemplu într-o lungă scrisoare ne aduce la cunoştiinţă faptul că soţul ei „s-a lenevit” de câţiva ani, că viaţa lor intimă „nu mai este cum era la început” şi, în final, ne cere câteva sfaturi.  Le oferim, atât cât ne ajută priceperea, acestei doamne dar şi tuturor celor interesaţi de acest subiect.

Doamnă Adela,

După cum constataţi şi D-voastră corect, viaţa noastră este parcă tot mai săracă, mai searbădă, mai decolorată, mai deprimantă. Ne-am obişnuit să ne aşezăm cu sfială parcă, zilnic în faţa televizorului şi cu privirile captive, fixe, să ne servim conştiincioşi porţia de nefericire. Viaţa noastră nu înseamnă numai ştirile „lucrate” îndelung de specialiştii în panică des-interesaţi şi ne-vinovaţi ci şi acel strop de plăcere dumnezeiască pe care o au la îndemână atât cei putred de bogaţi cât şi cei săraci – în egală măsură-dragostea. Mâncăm din ce în ce mai prost (românii consumă cele mai proaste alimente din UE), bem o apă din ce în ce mai stricată, avem cele mai mici salarii din UE, şi, ce este şi mai tragic, facem dragoste cel mai puţin. Un strop de dragoste, o fărâmă de iubire, un pic de atenţie şi de tandreţe nu dăunează sănătăţii, dimpotrivă!.

Cum apreciem dacă românii se mai iubesc în dormitor la fel de mult ca la început?. Desigur, sunt metode, tehnici, teste care evaluează acest lucru dar eu m-aş opri la un aspect vizibil şi la îndemână pentru oricine dintre noi – şifonierul. Hainele pe care d-voastră le purtaţi la servici vă arată celorlalţi şi vă definesc ceeace sunteţi – o femeie de afaceri. O altă femeie poate fi o simplă măturătoare, o profesoară sau un medic. Când vine vorba de erotism, de dragoste, de sex, hainele (tot ele!) pot induce, iniţia, declanşa, susţine plăcerea sau dimpotrivă, ucide.

Am argumentat într-un articol anterior cum funcţionează creierul bărbatului. În esenţă el este mult mai vizual decât cel al femeii şi de aceea hainele cu care vă îmbrăcaţi în acele momente intime sunt extrem de importante. Femeile noastre au uitat de hainele incitante care să stimuleze vederea bărbatului (să aibă cu „ce îşi clăti ochii”), şifonierele româncelor (şi probabil şi al d-voastră) fiind pline cu pijamale cu floricele sau ursuleţi, lălâi, lăbărţate, decolorate sau cu treninguri asortate eventual cu şlapi de plastic. Un studiu efectuat de cercetătorii germani arată că una din cauzele principale pentru care bărbaţii „se lenevesc” când vine vorba de a presta în dormitor, este (la nivel european, dar nu numai) un accesoriu vestimentar complet asexuat numit trening. Acesta apare sub forma a două piese bluză şi pantaloni în jurul anilor 70 pentru uzul sportivilor, era fabricat din nylon şi căptuşit cu bumbac (din anii 80 fiind croit şi integral din bumbac). Are un tipar larg, dând senzaţia unor forme pline (pentru comoditate şi confort). La noi este îmbrăcămintea specifică fanilor de muzică tehno sau hip-hop dar şi maneliştilor, motiv pentru care aceştia se mai numesc popular şi „foiţari”.

Obiceiul de a purta plicticosul trening atunci când vă întoarceţi acasă de la muncă, desfiinţează pur şi simplu pofta soţului d-voastră de mai face dragoste („moartea pasiunii”) şi este o reţetă sigură pentru a-l păstra cu ochii lipiţi de televizor. Dar nu înseamnă însă să defilaţi în sandale cu toc înalt şi fustă scurtă strâmtă prin casă, mai ales dacă aveţi şi treabă de făcut. Însă, pentru ocaziile speciale, intime este obligatoriu să aveţi câteva piese care să aţâţe privirile şi creierul soţului d-voastră. O pereche de ciorapi plasă şi o fustă purtată cu nimic pe dedesupt pot fi două accesorii vestimentare garantat seducătoare şi destul de ieftine. Un chimonou confortabil, larg, care să dezvăluie doar puţin din sutien sau din sânii goi vă poate transforma într-o femeie fatală. Un furou deochiat care îi transmite lui că sunteţi pregătită pentru prostioare sau pur şi simplu un maiou cu dantelă de mătase vă poate transforma într-o bombă sexy. Mai puteţi îmbrăca un tricou al lui ceva mai larg ca să poată cădea de pe umeri uşor sau o pereche de şalvari asortaţi cu bijuterii metalice zgomotoase care incită la mişcări senzuale. Mai puteţi pune pe d-voastră un prosop în jurul taliei (se desface uşor) sau o pătură groasă, moale, caldă, plăcută sub care să vă ascundeţi cu totul şi unde să puteţi face nebunii. Cât mai multe.

Cu siguranţă un procent foarte mic din volumul şifonierului românilor este dedicat acestei plăceri lăsate de Dumnezeu (întâmplare care ne mai aminteşte uneori că încă suntem vii). Aceste accesorii simple mai au rolul de a vă aminti că încă sunteţi femeie, că trebuie să vă faceţi frumoasă pentru soţul d-voastră şi că, deşi sunteţi de atâta timp împreună, nu sunteţi nici amici şi nici „frate şi soră”.

Cum să descifrăm personalitatea bărbatului după chiloţii care îi poartă?

Senzaţia pe care o încearcă o femeie când vede un bărbat cu şosete flauşate în picioare şi nişte chiloţi tetra lălâi pe el, este cu siguranţă, una non-erotică. Majoritatea femeilor nu agreează bărbaţii care poartă chiloţi cu crocodili sau o riglă centimetrică desenată pe ei sau îmbrăcaţi cu acei chiloţi cu gaura stupidă situată anterior!.

Bărbatul care poartă chiloţi boxeri cu dolari desenaţi este unul zgârcit chiar şi în a oferi plăcere partenerei; cel care poartă chiloţi de culoare gri-murdar e genul solitar care şi-i spală singur iar cel care poartă chiloţi largi ca nişte paraşute este genul „copil” care vrea să meargă la culcare (desigur, singur!…). Bărbaţii care poartă chiloţi albi, clasici sunt „iepuraşii” standard, iar cei care poartă tanga este posibil să fi văzut prea multe filme proaste pentru adulţi!. Bărbaţii care au desene animate imprimate pe chiloţi nu au nevoie de o femeie ci mai degrabă de o doică sau bonă. Cel mai mult femeile apreciază bărbaţii care poartă boxeri negrii sau roşii mulaţi şi care îmbracă o zonă cu gazonul defrişat.

Pentru a nu îmbătrâni îmbrăcată alături de soţul d-voastră ar mai trebui să ştiţi că dezbrăcatul lent, la lumina lumânărilor parfumate, mişcările lente, muzica ambientală discretă, intensifică dorinţa şi plăcerea. Aşa cum soţul d-voastră, la fel ca toţi bărbaţii se crede extraordinar (fără cusururi), tot aşa ar trebui să procedaţi şi d-voastră pentru a elimina/scăpa de complexele legate de celulită, sâni lăsaţi, etc. Vă aşezaţi în faţa oglinzii şi vă spuneţi zâmbind că sunteţi frumoasă (uitând de zonele imperfecte). Această atitudine se va transmite automat şi soţului d-voastră. De asemeni nu uitaţi că hainele despre care v-am amintit mai înainte se poartă demn, cu corpul drept, mândru la fel ca dansatoarele flamenco.

Siguranţa de sine este cel mai puternic afrodisiac, iar pentru menţinerea cât mai mult timp a erecţiei soţului nu uitaţi să condimentaţi seara cu necesarele complimente…

Dragoste şi prostituţie

Toţi străinii care vin pe la noi sunt încântaţi de ospitalitatea românescă, de amabilitatea, de sarmăluţele şi mămăliguţa noastră dar mai ales de fetele noastre. După ce am vândut tot ce se putea vinde, iată că într-un mod elegant, ne sunt aduse argumente bine „lucrate” în favoarea industriei pornografice.
Deşi inţial au fost ridiculizate, „vedetele” au fost cu discreţie transformate în „idoli” şi, apoi, cultivate cu răbdare şi profesionalism, (Monica Gabor Columbeanu, sau Laura Andreşan- „profesoara” de sex, sau Sexi Brăileanca, sau Simona Senzual, sau pornoelevele din Gorj, sau din Motru (nu mai ştiu exact), sau porno eleva olimpică care (cacofonie asumată) aprecia într-un interviu că pentru ea „sexul este artă”!).
Ce înţeleg părinţii din această campanie uneori agresivă, alteori discretă şi abil condusă? Ce înţeleg tinerele fete abia dumirite la viaţăde la aceste „vedete” care epatează o condiţie materială de invidiat? Că sexul şi pornografia sunt o profesie absolut „normală”. Afacerea cu trupurile copiilor noştrii are astfel un fundament cel puţin aparent, perfect justificat. „Ce îmi aduce cartea şi ce îmi oferă sexul”? Iată întrebările existenţiale ale tineretului care apreciază conform unui sondaj efectuat în Bucureşti că „sexul în grup este cea mai bună formă de distracţie”. Răspunsurile nu trebuie căutate prea insistent pentru că se văd cu ochiul liber. Oameni cu facultăţi şi doctorate şomeri şi care trăiesc de azi pe mâine şi puştoaice care conduc maşini sport şi cheltuie sume uriaşe (pentru cei mai întâi pomeniţi).
Pentru a nu fi acuzaţi de puritanism sau conservatorism sau de concepţii de viaţă comunistoid-retrograde, vom încerca în cele ce urmează să aşezăm lucrurile în această zonă, într-o albie cât de cât firească având ca reper ceeace a spus acum 2000 de ani Hipocratikus din Kos : ”Dumnezeu ne-a binecuvântat cu sănătate şi bun simţ”.
„Bunul simţ” în acepţiunea noastră vor fi noţiunile de anatomie, fiziologie şi psihologie care ne vor ghida- sperăm, spre informarea corectă atât a mămicilor neştiutoare dar şi a tinerelor fete şi tinerilor băieţi, dornici de informaţii mai mult decât din experienţe sexuale incerte, eşuate şi frustrante.
De ce nu se spune tinerilor adevărul despre sex?
Răspuns1: pentru că această industrie a pornografiei aduce un profit anual (cui?) estimat la circa 100 miliarde de euro, adică mai mult decât venitul intern brut al României. Răspuns2:pentru că Biserica a indus în mintea oamenilor frica de sex („sexul este păcat”, este o „ruşine”, etc)- iar oamenii caută informaţii (unde altundeva?) în zona industriei pornografice care însă nu are aproape nimic în comun cu sexul adevărat. Răspuns3: oamenii neinformaţi, limitaţi, neştiutori, frustraţi sexual sunt mai uşor de condus, de supus, de manipulat. De ce în cazărmile militare sexul este interzis, iar soldaţilor li se administrează sedative- tip bromuri? Pentru a elimina sexul din mintea acestora şi pentru a fi cat mai receptivi la ordinele primite. Dar despre manipulare, politică şi alte asemenea lucruri într-un articol viitor.
Ce este iubirea?
Iubirea este de două tipuri; Abraham Maslow –doctor în psihiatrie, le-a numit „iubirea nevoie-carenţă” şi „iubirea autentică”.
Iubirea „necesitate” sau „carenţă” depinde de celălalt; este o iubire imatură. Te foloseşti de celălat ca de o unealtă. Exploatezi, manipulezi, domini. Şi celălalt încercă la fel cu tine. A te folosi de o altă fiinţă este un gest total lipsit de iubire.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că majoritatea oamenilor asta învaţă în copilărie. Copilul depinde de mamă; dragostea lui este o „iubire necesitate”; el nu se hrăneşte doar cu lapte de la mama sa, ci şi cu iubire odată cu laptele. Mama sa este hrana sa, este viaţa lui. De aceea el va iubi pe orice femeie îl va proteja, îl va ajuta să upravieţuiască, şi îi va satisface necesităţile. De aceea milioane şi milioane de oameni rămân infantili toată viaţa. Pentru că ei au nevoie de dragoste ca de o hrană.
Când depindem de altul suferim; dependenţa este mizerabilă, este sclavie. Persoana de care depinzi are un ascendent asupra ta şi atunci începi s-o urăşti, cauţi să te răzbuni pe ea. Nimănui nu-i place să fie legat, dependent de cineva. Partenerii se „înfometează” unul pe celălalt pentru ca dependenţa să fie mai mare, astfel că iubirea lor a devenit un fel de comerţ. Când îi ceri celuilalt iubire eşti un cerşetor; celălalt procedează la fel. Doi cerşetori frustraţi care se simt traşi pe sfoară. Înainte se simţeau mizerabil singuri acum se simt mizerabil împreună. Acum însă putem arunca vina pe celălat: din cauza lui ne simţim nenorociţi, nefericiţi. Cei care se îndrăgostesc dintr-o nevoie de iubire, nu au iubire şi ca urmare nu pot dărui iubire. Sunt doi imaturi pentru că doar doi imaturi se pot înţelege.
Omul devine matur doar atunci când înţelege că este mai important să iubească decât să fie iubit. Atunci începe să împartă, să reverse, să dăruie necondiţionat.
Doar o persoană matură dăruie pentru că are de unde dărui. Atunci nu mai eşti dependent, atunci poţi să iubeşti indiferent dacă celălalt te iubeşte sau nu.
Atunci iubirea a devenit o stare interioară, şi nu o simplă relaţie.
Iubirea înseamnă abundenţă; înseamnă să o împărtăşeşti pentru că nu mai ştii ce să faci cu ea. Celălalt poate să simtă iubirea ta sau să nu o simtă; tu însă ştii sigur că ea se revarsă.
Florile nu înfloresc pentru ca noi să le lăudăm mirosul, isvoarele nu curg ca să ne potolescă nouă setea, ele pur şi simplu înfloresc, pur şi simplu curg.
Când eşti matur, oamenii imaturi nu te mai atrag deloc. O persoană matură nu se îndrăgosteşte. Ea se regăseşte în iubire. O persoană matură pur şi simplu dăruieşte iubire, se simte recunoscătoare pentru că ia-i acceptat iubirea. Nu aşteaptă niciodată mulţumiri, nici măcar n-are nevoie de mulţumiri.
Când două persoane mature se iubesc se produce un paradox: ele se iubesc, sunt împreună şi totuşi extraordinar de singure.
Uniunea lor nu le distruge individualitatea ci o îmbogăţeşte. Două persoane mature care se iubesc se ajută să devină autonome, să devină mai libere. Ele sunt din ce în ce mai independente, mai spontane, mai originale, mai libere.
Persoanele imature creează o închisoare, persoanele mature se ajută reciproc să distrugă limitările. Libertatea este valoarea supremă a iubirii. Iubirea este energie dinamică, ea nu poate fi înlănţuită, depozitată, stagnată.

Ce este dragostea?
Răspuns: până la alte definiţii este chimie. Creierul, suportul minţii, cel mai important organ sexual, este format din neuroni care funcţionează cu ajutorul chimiei. „Cocktail-ul” chimic format între neuroni, în sinapse, ne determină caracterul, personalitatea, dispoziţiile sau comportamentul . Viaţa vrea de la noi un singur lucru: să o perpetuăm şi pentru asta ne “premiază”.
Cei mai importanţi hormoni implicaţi în viaţa sexuală sunt dopamina, serotonina, oxitocina, prolactina, feniletil amina, adrenalina sau noradrenalina.
Dopamina sau „biomolecula placerii”este suportul chimic voinţei şi al senzatiei placerii. Dopamina se acumulează la nivelul lobului frontal al creierului si creează starea de extaz (în timpul orgasmului). Dopamina îi face pe bărbati şi pe femei să simtă plăcere când fac sex (adică au primit “recompensa”pentru perpetuarea speciei). Pasiunea de la începutul relaţiei este încercarea primară, hormonală a creierului de a forma o legătură cu un potenţial partener; el este cel care creează o stare de euforie, de exaltare şi o emoţie atât de puternică suficientă pentru a-i convinge pe oameni că e vorba de iubire. În realitate este un şiretlic biologic al naturii care durează între 3 şi 36 luni perioadă în care se poate produce împerecherea şi procrearea. Oamenii consideră în mod greşit că ar fi vorba de iubire. Însă, după sexul cu aceeaşi parteneră, nivelul de dopamină al masculului scade brusc şi refuză să crească, doar dacă apare altă parteneră. După starea de orgasm, individul resimte o stare de oboseală şi nevoia de odihnă. Aceasta este atribuită eliberării de prolactină care în timpul orgasmului blochează receptorii la dopamină. Acest lucru se întâmplă pentru protejarea resurselor chimice (dopamina) obţinute de creier cu importante sacrificii energetice. Însă, plăcerea produsă de dopamină poate da dependenţă anumitor indivizi, la fel ca drogurile. Bărbatii şi femeile dependenţi de plăcere, adică de dopamină îsi schimbă partenerii după câteva săptămâni, în loc să îmbunătătească relatia cu actualul partener. Când casa devine prăfuită, sau partenerul nu mai este atrăgător acestea la un loc pot însemna lipsă de dopamină. “Noutatea” stimulează creierul să producă dopamină. După ce bărbatul a făcut sex cu femeia adică şi-a donat genele, supravieţuirea speciei este asigurată doar dacă masculul găseste altă parteneră. Astfel că, femeia, care înainte era cea mai frumoasă de pe pământ, devine dintr-o dată, cea mai putin dorită. Se numeşte “Efectul Coolidge” şi a fost studiat pe sobolani.

Oxitocina – Este un hormon “romantic” deoarece creează sentimentul de ataşare de cealaltă persoană. Este hormonul relaţiilor îndelungate şi al ataşamentului de aceeaşi persoană.Cu cât mai multă oxitocină,cu atât mai mult durează relaţia. Oxitocina este secretul monogamiei. Când s-a injectat oxitocină în creierul sobolanilor, s-a constatat că aceştia nu mai caută parteneri noi (leacul pentru”efectul Coolidge”).
Oxitocina se mai numeşte şi hormonul ”mângâierii” fiind declanşat atunci când este atinsă pielea cuiva uşor. Ea sporeşte sentimentele partenerilor şi sensibilitatea la atingere. Până la 16-17 ani şi băieţii şi fetiţele au receptorii pentru plăcere dispersaţi pe toată suprafaţa corpului. La pubertate şi adolescenţă, pielea băieţilor se îngroaşă iar receptorii Merkel pentru plăcere sunt cel mai mult grupaţi pe vârful penisului care este de o mie de ori mai sensibil decât vârful degetelor. În cazul femeii situaţia este altfel. Femeia păstrează receptorii pentru plăcere dispersaţi pe tot corpul aşa că ea va fi fericită atunci când este mângâiată peste tot. Ceeace vedem în filmele porno cu femei mângâiate doar într-un loc (aşa cum procedează bărbaţii cu ei înşişi când se masturbează) nu are legătură cu anatomia şi fiziologia umană ci doar cu o manipulare vizuală bine regizată. Pentru un cunoscător al anatomiei şi fiziologiei masculine şi feminine, filmele porno sunt cel mult comice sau poate mai corect jalnice.
FEA- feniletilamina, hormon natural, ne face să simţim că plutim şi este responsabil de euforia de la începutul relaţiei. Aceasta împreună cu adrenalina face ca inima să ne palpite, mâinile să transpire, pupilele să ni se dilate şi să ne dea furnicături- “fluturi” la stomac. Ne dă voiciune şi ne face să ne simţim excelent.
Noradreanalina este stimulată de activitatea fizică. În 8 minute de exerciţii fizice,creşte de 10 ori. Combinaţia FEA, Dopamină, Noradrenalină, este deosebit de puternică şi de “periculoasă” pentru parteneri pentru că este irezistibilă.
Serotonina ne dă sentimentul de mulţumire, sau satisfacţia care apare imediat după sex, şi incită la somn.

Adrenalina, un hormon eliberat in conditii de stres, este responsabil pentru starea de excitatie si comportamentul de asumare a riscului. Este un hormon care produce excitaţie. Oamenii obţin adrenalină când riscă şi îşi înşeală nevasta (se simt bărbaţi când se gândesc că soţul înşelat ar putea să apară), când fac sex în pădure, în toaleta unui restaurant sau club, în scara blocului, în lift, în parc, sau în maşină. Aruncatul în cap de pe macara, căţăratul pe gheaţă, plimbatul pe motocicletă într-o roată, sporturile extreme, alpinismul, skateboardul, sporturile aeronautice, planorismul, parasutismul, zborul cu motor şi zborurile ultrauşoare produc adrenalină dar şi mulţi bani. Imaginile porno au acelaşi efect: asigură, pentru câteva clipe, ore, nevoia noastră de adrenalină, de excitaţie.
Cui se adresează industria pornografică?
Răspuns: bărbaţilor singuri care se masturbează. Ei sunt în proporţie de peste 95% “beneficiarii” acestor producţii. Spre exemplu, într-un singur an – 2005 s-au “produs” 13 588 de filme hardcore din care 20% care conţin imagini cu copii (Internet Filter Review şi National Society for the Prevention of Cruelty to Children, 10/8/03).

Cum sunt păcăliţi bărbaţii de imaginile pornografice.
Pentru a înţelege mai uşor mecanismele, trebuie ştiute măcar câteva deosebiri dintre bărbaţi şi femei. Spre deosebire de femei care sunt “auditive” (le place să gândească cu voce tare sau să se audă vorbind), bărbaţii sunt vizuali (le place mai mult să vadă).
Creierul femeii este mai mic decât al bărbatului, dar deşi bărbatul are cu 4 miliarde de neuroni mai mult, femeia este cu 3% mai inteligentă pentru că are un creier mai bine organizat dar şi mai multă materie cenuşie (studii făcute de Bente Pakkenberg – Danemarca şi Ruben Gur de la Univ Pensylvania).
Animated brain Pictures, Images and Photos
Creierul bărbatului este specializat, compartimentat. El se concentrează doar asupra unui singur lucru odată. Când bărbatul citeşte, el este aproape surd. Dacă se bărbiereşte şi îl întrebi de vorbă, aproape sigur se va tăia. Dacă în timp ce bate un cui femeia se apucă să îi spună ceva, sigur îşi va lovi degetele. Majoritatea femeilor se pot spăla pe dinţi şi face alte activităţi în acelaşi timp, de ex să lustruiască o masă; bărbatul va sta cu picioarele depărtate în faţa oglinzii, corpul aplecat şi îşi va mişca şi capul după periuţă.
Sistemul senzorial al femeii este mult mai sensibil decât al bărbatului; ea simte imediat când altă persoană e supărată, bărbatul trebuie să vadă lacrimi, palme pe obraz sau să i se spună acest lucru. Femeia simte dacă un cal va da cu copita, bărbatul nu; femeia vorbeşte cu pisica, bărbatul dă cu piciorul în ea când nu e văzut.
Ochii femeilor diferă de cei ai bărbaţilor. Femeia descifrează direcţia privirii ochilor partenerului, bărbatul nu. Femeile au un număr dublu de celule conice care sunt sensibile la culoare în retină; bărbatul doar vreo 7 milioane. De aceea bărbaţii descriu sumar ceeace văd, femeile descriu nuanţe greu de înţeles de bărbaţi.

Femeia are o vedere periferică mai amplă decât a bărbaţilor (are un unghi de cel puţin 45 de grade pe ambele laterale ale capului, dar poate merge până la 180 de grade). Ochiul bărbatului deşi este mai mare, el îl are configurat pentru privirea de tip „tunel”, adică vede bine la distanţă ca şi cum ar privi printr-un binoclu. Din această cauză bărbatul nu găseşte niciodată ceva în frigider sau ciorapii, îşi acuză soţia că ascunde lucrurile de el, dar găseşte imediat cârciuma. De fapt, creierul bărbatului caută în frigider cuvântul U N T ; dacă nu este scris vizibil, are şanse să nu-l găsească. De aceea bărbaţii îşi mişcă tot timpul ca radarul capul atunci când caută un obiect apropiat. Numărul accidentelor de copii băieţi este dublu faţă de cel al fetiţelor. De asemeni femeile care se uită „lung” după bărbaţi sunt foarte rar prinse făcând aceste gesturi, pe când bărbaţii sunt mereu acuzaţi că se „uită”, deşi s-a dovedit experimental că femeile se „uită” mai mult decât bărbaţii, doar că nu sunt prinse, având un câmp vizual periferic mai mare. De aceea femeia este mai pricepută la băgatul aţei în ac şi la observarea detaliilor, amănuntelor. Bărbatul vede mai bine noaptea dar la distanţă, femeia şofer se simte orbită de celelalte maşini.
Când o femeie intră într-o încăpere unde se află 50 de cupluri,îi trebuie sub 10 minute pentru a detecta care cupluri se înţeleg şi care nu; un bărbat caută întâi intrările, ieşirile apoi posibili duşmai, posibili prieteni sau observă un bec ars, sau un geam spart.

Datorită unui corp calos mai mare (cu 30%)care permite un transfer rapid al informaţiilor senzoriale, unei femei îi este foarte greu să fie minţită (doar dacă vrea ea), în schimb bărbatul poate fi uşor minţit deoarece creierul lui mai puţin dotat nu poate remarca toate inadverdenţele dintre limbajul verbal şi non verbal al femeii. De aceea femeilor le este foarte uşor să mimeze un orgasm; ca să mintă o femeie, bărbatul ar trebui s-o facă în scris sau la telefon.
Auzul femeii este mai sensibil ca al bărbatului; ea poate discuta şi poate fi atentă şi la altă discuţie în acelaşi timp. Dacă sună telefonul, bărbatul le va cere celorlalţi să tacă; el nu poate auzi când merge televizorul, când zdrăngăne farfuriile sau când cântă muzica. Femeia aude scâncetul copilului aflat în altă cameră, bărbatul nu.
Pielea femeii este de 10 ori mai sensibilă la atingeri şi mângâieri decât a bărbatului. În timpul unei conversaţii două femei sunt de 6 ori mai tentate să se atingă decât doi bărbaţi. Când o femeie e supărată pe un bărbat, invariabil va spune: „nu mă atinge!”.

Pielea bărbatului e de 4 ori mai groasă decât a femeii. De aceea bărbaţii fac riduri mai greu. Sensibilitatea băieţilor la mângâiat dispare la pubertate când se concentrează doar într-un singur loc.
Simţul gustativ al femei este net superior bărbatului; bărbaţii discern mai bine gustul sărat şi cel amar şi de aceea preferă berea, în timp ce femeile preferă dulciurile. Dulcele pe care ele îl oferă copilului semnifică iubirea.
Nasul femeii este mai sensibil mai ales la ovulaţie. Ea poate simţi „magnetismul” bărbatului –feromonii, în timp ce bărbatul, nu.
Creierul femeii poate detecta prin miros (nervul olfactiv este cel mai scurt şi merge direct în aria olfactivă) starea sistemului imunitar al bărbatului în mai puţin de 3 secunde de la întâlnire. Bărbaţii cu sistem imunitar puternic sunt „irezistibili”. Animalele îşi miros excrementele, iar britanicii au descoperit că mirosul propriei transpiraţii din axilă este un puternic sedativ.

Femeile au obiceiul să gândească cu glas tare; în astfel de cazuri, e foarte important ca bărbatul să nu îi dea nici un răspuns.
Bărbaţii nu au darul vorbirii deoarece nu există un centru precis în emisfera lor stângă. De aceea băieţii, bărbaţii mormăie şi pronunţă cuvintele mai greu decât fetele. Când vorbesc bărbaţii ei folosesc pentru a încheia o propoziţie doar 3 tonuri, femeile 5 tonuri. Am văzut de exemplu, la emisiunile sportive cum comentează un meci o hadbalistă şi un forbalist care foloseşte foarte puţine cuvinte compartiv. Bărbaţii când stau împreună pot trece ore fără să îşi pronunţe măcar un cuvânt (la pescuit de ex). Dacă într-un grup de femei nu se vorbeşte, este o problemă extrem de serioasă. Singura situaţie când bărbatul vorbeşte mult e atunci când e beat.
Când se termină o zi, creierul bărbatului, clasifică, îndosariază problemele fără să-i mai preocupe în mod special; femeii îi vin mereu în minte problemele. Singura modalitate de a scăpa de le este să le conştientizeze, să se descarce verbal. Ea nu vrea soluţii şi nici concluzii, vrea doar să vorbească.
Femeile pot să privească la televizor, pt să vorbească cu copii şi să bârfească; bărbaţii pot ori să vorbească, ori să privească şi le roagă să nu mai trăncănească. Ei nu pot face două lucruri în acelaşi timp. Femeile consideră că trebuie să se simtă bine şi să comunice nu să stea ca statuile la televizor. Vorbitul pentru femeie înseamnă stabilirea de relaţii şi prietenii; pentru bărbat vorbitul înseamnă referire strict la fapte. După ce vine dintr-o vacanţă de două săptămâni petrecută cu prietena ei, o femeie tot mai stă două ore de vorbă. Bărbatul vorbeşte mult în gând; când bărbatul priveşte pe geam, el de fapt gândeşte, vorbeşte în gând. Femeia crede că nu are ce face, că se plictiseşte sau că e leneş şi îi cută ceva de lucru. De aceea bărbaţii preferă să bea în linişte. Pentru a se înţelege mai bine cu femeile, bărbaţii trebuie să vorbească mai mult. Când gândesc cu voce tare, femeile cred că aceasta este o formă de afecţiune, însă bărbatul percepe asta diferit. El crede că femeia îi înşiră o grămadă de probleme pe care el trebuie să le rezolve şi intră în panică, se enervează şi începe să-i spună ce are de făcut. Bărbatul trebuie să înţeleagă că atunci când vorbeşte, femeia nu aşteaptă soluţii; femeia trebuie să înţeleagă că atunci când bărbatul nu vorbeşte, nu e nimic în neregulă. O femeie foloseşte zilnic între 6000 şi 8000 de cuvinte pe zi, 2-3000 de sunete şi între 8 şi 10 000 de gesturi pentru a comunica, adică peste 20 000 de „cuvinte” (în 10 secunde poate schimba 7 expresii faciale). Bărbatul pronunţă între 2 000 şi 3 000 , 1000 de sunete vocale, şi 2000 de semne nonverbale, adică în medie vreo 7000 în total adică 1/3 din cât foloseşte o femeie. După ce a terminat de vorbit, femeia se simte uşurată şi fericită. Femeia ar trebui să înţeleagă că bărbatul nu poate duce o discuţie pe mai multe planuri; el de regulă vorbeşte simplu, clar, concluziv; el se concentrează doar asupra unei singure idei. Aşadar femeia trebuie să îi vorbească simplu, şi să-i spună un singur lucru, o singură idee la care să se poată gândi. Bărbatul nu poate şi vorbi şi asculta în acelaşi timp. Bărbaţii se întrerup din vorbit între ei doar dacă apare o rivalitate; dacă femeia îl întrerupe din vorbit şi mută discuţia pe mai multe planuri, bărbatul practic este surd. Dacă femeia vrea să se împrietenescă cu cineva, va vorbi foarte mult; ea consideră cuvintele ca pe o răsplată pe care o acordă. Dacă o femeie ne vorbeşte mult, înseamnă că i-am plăcut. Vorbitul pe ocolite, funcţionează doar între femei; bărbatul nu ştie regulile unui astfel de limbaj aluziv, ambiguu, polisemantic. Când comunică, femeile pun sentimente în vorbe, bărbaţii doar se exprimă. Vocea ascuţită a femeii vine de la nivelul de estrogen, vocea groasă cu tonalitate joasă a bărbatului vine de la testosteron. O voce joasă poate fi obţinută prin aplecarea bărbiei, şi reducerea ritmului într-unul monoton.

Creierul femeilor reacţionează la oameni şi chipuri, creierul bărbaţilor reacţionează la obiecte şi forma lor. Bărbaţii nu vorbesc niciodată serios despre sex, ei doar glumesc. Femeile cred că bărbaţii se adună pentru a povesti ce au făcut în pat cu ele; fals. Dacă unul face aşa ceva ceilalţi pleacă sau tac dezaprobator. Femeile nu se abţin când vine vorba de sex; ele discută tot felul de tehnici, strategii, durată, dimensiuni, etc în termeni adesea mai vulgari decât bărbaţii. Pentru că bărbatului îi place întodeauna să aibă dreptate (altfel se consideră ratat), femeia va avea grijă să se asigure că bărbatul nu va simţi că a greşit când discută astfel de chestiuni. Bărbaţii urăsc să fie criticaţi şi de aceea preferă să se însoare cu fecioare neştiutoare. Bărbaţii urăsc sfaturile: de aceea nici celui mai bun prieten nu-i spun problemele deşi acesta poate ar avea o soluţie bună. Bărbatului îi dai sfaturi doar dacă le cere, altfel îi spui că ai încredere în capacitatea lui de a rezolva problemele. Femeia vorbeşte doar pentru a se elibera de stres. Ea vrea doar să fie ascultată, nu „reparată”. Când o femeie vorbeşte, este întreruptă de bărbat cu soluţii; dar ea nu vrea soluţii vrea doar ca cineva să o asculte. Când bărbatul este stresat, i se activează logica şi orientarea în spaţiu: la femeie este activată funcţia vorbirii putând să vorbească ore în şir doar pentru a fi compătimită. Când un bărbat are de-a face cu o femeie supărată, trebuie doar să o asculte cu atenţie. Când bărbatul este stresat, supărat, foloseşte emisfera dreaptă, imaginativă – vorbeşte în gând, în timp ce la femeie este activă emisfera stângă- emisfera limbajului şi a vorbirii.


Când o femeie priveşte la televizor, ea caută o poveste, bărbatul schimbă mereu canalele în căutarea unei soluţii la gândurile lui. Bărbaţii stresaţi beau alcool, femeile stresate mănâncă multă ciocolată şi invadează magazinele. Femeia este mută doar când este jignită sau minţită sau maltratată şi se sperie când bărbatul tace. Ea începe să îl facă să vorbească, să îl încurajeze, dar el refuză, considerând că ea nu are încredere în el. Când un bărbat se izolează trebuie lăsat în pace; când o femeie se izolează, trebuie iniţiată urgent o discuţie lămuritoare.
Dacă bărbatul bănuieşte că femeia este stresată o lasă în pace să se poată concentra şi să găsească o soluţie. Mersul la cumpărături pentru femei e ca vorbitul; le destinde chiar dacă la final nu cumpără nimic. Pentru a face un complimet sincer unei femei trebuie să îi oferim cât mai multe amănunte. Bărbaţii visează că fac sex cu două femei, femeia visează că face sex cu doi bărbaţi, cu unul face sex, cu celălalt vorbeşte după ce a făcut sex. Când fac sex, bărbaţii simt nevoia să se golească; când fac sex femeile simt nevoia să se umple. Vorbitul, tandreţea, atenţia acordată o umple pe femeie. Pentru că bărbatul nu poate face decât un singur lucru o dată, el nu vorbeşte în timp ce face sex; dacă femeia începe să vorbească în timpul sexului, s-ar putea ca lui să-i treacă erecţia. Femeia poate să vorbească şi să facă sex în acelaşi timp. Ea are nevoie de multe vorbe frumoase de la el. De aceea compromisul care menţine erecţia este reprezentat de sunetele gen „oooo!”, „ahhh!”, „daaaa!”.
Pentru majoritatea femeilor, orgasmul este ceva secundar, ea vrea mai mult intimitate, căldură şi ceva tensiune.

Cum sunt “agăţaţi” bărbaţii de industria pornografică? (“Pornografie” înseamnă literal “a scrie” despre “prostituţie”).
Răspuns: arătându-le femei cu organele genitale expuse sau trupurile goale care să le excite schemele mentale (patternurile înnăscute).
Iată câteve astfel de scheme mentale care îi transformă pe bărbaţi în prizonieri ai imaginilor erotice.
Forma atletică a corpului femeii; mesaj: poate să apere progeniturile de pericol
Sânii plini; mesaj: decolteul sugerează de fapt fesele femeii şi organul “ascuns” de sub ele.
Picioarele lungi; mesaj: atrag atenţia spre zona unde se întâlnesc. Înseamnă maturizare sexuală. Fustele scurte sau tocurile înalte au menirea de a lungi picioarele. Bărbaţii nu preferă picioarele musculoase ci puţin mai grăsuţe, mai feminine. Femeia la ovulaţie alege inconştient fuste mai scurte.
Talia subţire; mesaj: arată că nu e gravidă deci, disponibilă. Cel mai puternic mesaj îl transmit e raportul fese/talie 70%. Aceasta era forma sticlei de coca cola.
Fesele rotunde în formă de piersică; mesaj: elemente nutritive pentru viitorul pui. Are aceeaşi semnificaţie ca şi cocoaşa cămilei. Unduirea lor atrage atenţia. Marline Monroe avea un toc mai scurt tocmai pentru a-şi undiu mai bine şoldurile.
Abdomenul plat; mesaj: nu este însărcinată deci poate fi însămânţată.
Spatele arcuit, formele rotunde – semne de fertilitate
Gâtul lung ca o lumânare – accentuează feminitatea comparative cu gâtul scurt al bărbaţilor. Aceştia doresc instinctiv să-l sărute.
Faţa de fată de 14 ani – trezeşte instinctele paterne, ocrotitoare la bărbat. Explicaţia pentru chirurgia estetică.
Gura senzuală – oamenii sunt singurele fiinţe cu buzele în afara gurii. În satare de excitaţie şi buzele şi organele genitale feminine sunt umflate, dilatate, mărite (“ecou genital”). Transmit puternice semnale sexuale. Timp de 6000 de ani rujul de buze a fost doar roşu. Excitarea femeii mai produce îmbujorarea obrajior. Aşa se explică industria cosmeticelor.
Ochii senzuali – ochii femeilor care iubesc se dilată de plăcere, sunt mari şi sunt atrăgători pentru bărbat. De aceea machiajul măreşte ochii şi genele cu rimeluri, contururi, etc
Nasul mic de fetiţă trezeşte la bărbat instinctele protectoare, paterne. Nici un manechin nu are nasul mare.
Raderea părului pubian – transformă femeia într-o copilă pentru bărbat.
va urma

Otrăvuri şi antidoturi

S-a considerat mereu că bucătăria este cea mai periculoasă cameră din casă, deoarece aici se petrec cele mai multe operaţii cum ar fi tăiatul, operarea cu diferite mixere şi blendere, fierberea, prăjirea şi prezenţa obiectelor casabile. Însă privind din punctul de vedere al termenilor de sănătate şi conform statisticilor de rănire, baia este cea mai periculoasă cameră din casă.

Institutul Naţional de Ocupaţie Siguranţă şi Sănătate din SUA a descoperit că dintre chimicalele folosite în produsele pentru igiena personală, 884 au fost raportate ca fiind toxice şi 125 ca fiind agenţi cauzatori de cancer, statistică surprinzătoare avînd în vedere că la începutul secolului cancerul era o boală rară. În ziua de azi însă, se pare că o persoană din patru moare din cauza acestuia. Cercetări făcute în Germania, Elveţia, Japonia şi SUA au evidenţiat că multe substanţe prezente frecvent în şampon, pastă de dinţi, creme de piele şi alte produse de igienă personală, pot duce la apariţia unor boli ale ficatului, plămînilor, inimii şi creierului, precum şi la chelire prematură, formarea cataractei, cancer de mediu („environmental cancer”), dermatite de contact şi afecţiuni ale ochilor la copii. Majoritatea populaţiei nu are nici cea mai mică idee despre daunele aduse organismului prin folosirea zilnică a unor produse aparent în regulă.

Cum ne apărăm de aceste substanţe toxice? Iată câteve sfaturi:

Umplem locuinţa cu plante vii!. Filodendronul de exemplu absoarbe din mediu formaldehida, amoniacul, benzenul, tricloretilenul, xilenul,etc purificând aerul.

Spălăm întodeauna fructele şi legumele înainte de a le consuma cu apă filtrată. Dacă nu avem apă purificată, folosim o soluţie de suc proaspăt de lămâie. Consumăm mai multe fructe decât legume pentru că fructele au mai mulţi antioxidanţi şi astringenţi. Fructele au darul de a menţine  sistemul limfatic curat, măresc rezistenţa celulelor, în special cele  nervoase

Când suntem la volan, tinem închis sistemul de ventilare a aerului către exterior. Ne asigurăm că sistemul de evacuare a gazelor de eşapament nu are scurgeri.

Folosim pentru igiena personală- săpun, şampon, doar produse 100% naturale. Orice produs aplicat pe piele ajunge în sânge, iar apoi la creier, rinichi, ficat, putând produce în timp probleme de sănătate. Este vorba de organismul nostru; când el cedează, nu mai este nimic de făcut.

Evităm să gătim mâncarea- o omorâm; dacă totuşi trebuie să gătim, folosim aburul şi nu foc asupra alimentelor; folosiţi numai vase de gătit din sticlă sau inox.

Consumăm numai apă obţinută prin osmoză inversă- cea mai sigură apă din lume; nu o depozităm în ambalaje din plastic; are putere mare de absorţie şi poate atrage  toxine din plastic.

Bem apă numai din pahare de sticlă; evităm paharele din plastic în special pentru băuturi calde sau fierbinţi.

Evităm mişcarea în zone cu trafic intens. Alegem pentru plimbare zonele împădurite.

Sarea – ce mai ştim

Vedem şi auzim zilnic de câteva zeci de ori îndemnul să evităm folosirea în exces a sării, zahărului şi grăsimilor. Ce ar mai fi de ştiut în legătură cu aceste substanţe şi de ce trebuie ele “evitate”?

Pe muntele de sare de la Meledic (Subcarpaţii Vrancei)

Pe pământ sarea se găseşte în cantităţi destul de mari dar inegal răspândită (110 ×15 tone) în Europa fiind cele mai multe zăcăminte, iar aici cele mai multe resurse – peste 300 de masive de sare aflându-se în spaţiul carpatic. Primele aşezări omeneşti sedentare în Europa apar în zona Schela Cladovei – Lepenski-Vir (între mileniile XVII-VI i.e.n) situată de o parte şi de alta a Dunării (Porţile de Fier) în apropierea unor izvoare sărate şi sulfuroase. La români, din cele mai vechi timpuri, pâinea şi sarea erau considerate sacre şi în semn de cinste, oaspeţii erau primiţi cu astfel de bucate (simbolul ospitalităţii noastre). Herodot pomeneşte despre existenţa unor grupuri de oameni care trăiau în perimetrul unor “dealuri de sare” (cartea IV,cap.CLXXXI-CLXXXV), Homer o numeşte “divină” iar Platon “substanţa zeilor”. Zeiţa mării se numea Salacia şi pentru că soldaţii romani care păzeau “drumul sării”- via Solaria- de la Rosetia la Roma îşi primeau solda în sare, de atunci a rămas consacrat termenul de “salariu”. În Biblie se spune: „Să vă spun de ce sunteţi aici pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ. Dacă vă pierdeţi puterea de a săra, cum vor mai gusta oamenii dumnezeirea? Atunci v-aţi pierdut folosul şi veţi sfârşi la gunoi. (…) Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni”. Pentru că şi atunci sarea era alterată, impurificată cu nisip sau ghips, Iisus dorea să sublinieze ideea de Non-Compromis/ Ne-contaminare când vine vorba de credinţa în Dumnezeu. Tot în Biblie citim că soţia lui Lot s-a transformat într-un stâlp de sare neascultând porunca lui Dumnezeu iar Elisei a “îndulcit” apele Ierihonului cu sare. Ţăranii noştrii au grijă să asigure animalelor lor din “bătătură” sau staul ( de la stână) “bulgărul” de sare. În poveştile poporului român se vorbeşte despre “drobul de sare”  cărat în spinare (Ion Creangă a fost acuzat că ar fi plagiat povestea “Capra cu trei iezi” după aceea a fraţilor Jajob şi Wilhelm Grimm – “Lupul şi cei şatpe iezi”), dar mitul sării se regăseşte în majoritatea culturilor populare orale. Tot strămoşii noştrii considerau că a vărsa sare aduce ghinion în casă. Scoţienii, conform tradiţiei, când se mută în casă nouă, prima dată aduc cutia cu sare iar Shakespeare pomeneşte sarea în scrierile sale de peste 37 de ori.

Sarea este un ingredient necesar şi obligatoriu din meniul oricărui mamifer, nu doar al omului. Necesarul minim de sare este evaluat la 1g/zi pentru copii mici, la 10g/zi pentru cei peste un an până la 14 ani, 25g/zi pentru adulţi la muncă uşoară şi 30g/zi pentru munci grele în zona temperată. Când consumul de sare scade sub 0,1984 grame pe zi, apare dorinţa de a mânca sărat. In caz de pierdere a sării (prin transpiraţie abundentă sau diaree) organismul îşi pierde vigoarea, iar la o diminuare mai serioasă a cantităţii de sare, acesta moare.

Majoritatea oamenilor prezintă un deficit al sării în organism deoarece industria  a “curăţat” prin procedee de rafinare chimice de “impurităţi”  - calciu, magneziu, oligoelemente sarea aşa cum se regăsea ea în natură, oferindu-ne doar o substanţă cu gust sărat numită clorură de sodiu (o combinaţie de sodiu şi clor). Astfel că, la fel ca în cazul zahărului alb, sarea a devenit o substanţă agresivă din punct de vedere biochimic sau o “otravă”. Organismul nostru poate “scăpa”/ elimina această substanţă nenaturală, anorganică între 4,8 şi 7 grame prin rinichi şi încă altă cantitate prin piele. Întrucât majoritatea alimentelor conţin sare (pentru conservare) iar papilele noastre gustative sunt excitate zilnic de sarea adăugată din solniţa de pe masă, organele noastre de excreţie sunt mereu suprasolicitate (organismul este nevoit să  neutralizeze excesul folosindu-se de preţioasa apă pe care o ia de la celule acestea fiind astfel mai mereu deshidratate). Consumul exagerat de sare dublat de consumul exagerat de carne are ca efect un exces de acid uric care combinat cu cristalele de clorură de sodiu se depune în articulaţii întreţinând artritele sau guta.

Spre deosebire de sarea refinată, aşa cum o folosim noi în prezent, sarea naturală (aceea de rocă sau “de sac”) are o structură cristalizată geometric naturală (datorită presiunilor şi vibraţiilor foarte mari la formare în urmă cu milioane de ani) ceeace face ca mineralele şi oligoelementele astfel cristalizate geometric să fie absorbabile prin peretele celular (sau disponibile biochimic). Sarea naturală s-a format timp de milioane de ani ca urmare a unor presiuni foarte mari aşa cum s-au format şi cristalele de cuarţ. La fel ca acestea, cristalele de sare sunt mai întâi de toate purtătoare de informaţie (înainte de a fi condiment sau excitaor al papilelor noastre gustative). Cristalul de cuarţ (“inima” microprocesoarelor din calculatoare, televizoare, radiouri, etc) are o formă geometrică perfectă (hexagonală) astfel că la o anumită presiune începe să vibreze sau să producă tensiune (câmp electric). Celulele noastre nu pot absorbi decât elemente organice (o altfel de definiţie a ceeace este “natural”) şi aşa se explică de ce mineralele din apa “minerală” nu pot fi absorbite oricât de multă apă am cumpăra sau oricâte zile am sta la “băi”. Iar ceeace nu poate intra în celulele noastre nu poate fi metabolizat adică este inutil. Sistemul nostru nervos (creier, măduva spinării, nervi) trimite comenzile şi primeşte informaţiile din mediul extern sau intern sub forma impulsurilor nervoase care sunt de fapt transferuri ionice de energie electrică (polarizarea şi depolarizarea membranelor celulare, potenţialul electric, “jocul” ionilor de sodiu şi potasiu, cu fiecare impuls nervos  eliberându-se 90mV tensiune). Acesta este de fapt suportul electrochimic pentru gândurile şi acţiunile noastre (stimulii vizuali, auditivi, tactili, olfactivi, gustativi, etc sunt astfel convertiţi chimic şi electric în gânduri şi ulterior în acţiuni). Nici măcar un gând nu este posibil fără existenţa ionilor de sodiu şi potasiu, nicidecum, mişcarea. Atunci când efectuăm simplul gest de a bea un pahar cu apă, miliarde de impulsuri electrice (frecvenţe electromagnetice) stau la baza acestei acţiuni, iar transmiterea tuturor comenzilor la muşchi şi organe este condiţionată de sare. Când cantitatea de sare din organism este diminuată avem de-a face cu un deficit de informaţie şi de energie. Astfel că încep să apară dezechilibre care conduc în final la boală şi suferinţă. Ni se spune – la recomandarea medicilor, că excesul de sare nu este sănătos. De acord! Dar ce înseamnă exces şi raportat la ce? Un copil de 20 de kilograme nu are nevoie de tot atâta sare ca un adult aşa cum am precizat mai sus. A reduce/elimina sarea din alimentaţie înseamnă a reduce de peste 11 000 de ori viteza transmiterii impulsului nervos de la şi dinspre creier (o metodă televizionistică de a ne transforma în “legume” docile?). Excesul de tutun şi medicamente este mult mai periculos dar şi mult mai profitabil (accize, taxe, impozite plătite de cei “docili” la bugetul mondial). Care este cea mai des auzită recomandare medicală în spital? “Redu consumul de sare” adică să reducem sau poate să “tăiem” legăturile informaţionale cu creierul pentru ca acesta să nu rejecteze (alergii) medicamentele înghiţite şi generos recomandate. Dar “zahărul”? Zahărul natural din fructe sau miere de albine este sintetizat din APĂ (CO2+H2O) şi intră/participă la formarea/ structurarea acidului dexoxiribonucleic (ADN) adică a suportului informaţiei din corpul nostru şi implicit a evoluţiei noastre. Atenţia, concentrarea, memoria, evoluţia genetică au legătură directă cu glucoza (sau “zahărul”). Colesterolul (“grăsimile” – căci la aceasta se face referire în mesajul radio-tv), ajută  la  formarea membranelor celulare (structură lipoproteică), la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovare, este indispensabil digestiei lipidelor (în urma transformării de către ficat în acid biliar), “unge” peretele interior al arterelor (care altfel ar fi distruse în timp scurt aşa cum sunt distruse localităţile de viituri).

Nivelele scăzute/joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, impotenţei sexuale, comportamentului violent, sinuciderii şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar. În manualele mai vechi de medicină, valorile normale ale colesterolului erau considerate 300 mg (la un HDL -35mg/dl de sânge) – JAMA 2001; 285:2486-2497. O comisie medicală de la OMS a stabilit însă că aceste valori sunt prea mari şi le-a scăzut la 200. O singură cifră modificată/schimbată a adus în portofoliul/conturile industriei medicale câteva zeci de milioane de bolnavi (36) şi câteva miliarde de euro profit! (4,3). A scăzut însă şi mortalitatea sau morbiditatea odată cu această schimbare sau cu înmulţirea etichetelor de medicamente “hipocolesterolemiante”? va urma

Sucul de sfeclă

Aristotel aminteşte de cultivarea sfeclei şi de utilizarea frunzelor; babilonienii şi chinezii o cultivau însă cu 1000 de ani î.Ch. Avicenna o aminteşte în lucrările sale medicale iar Rudolf Breus – celebru terapeut austriac- considera sucul de sfeclă roşie un remediu sigur pentru tratarea cancerului şi leucemiei. Pentru a avea efecte mai puternice el îl recomanda a fi băut pe îndelete, cu linguriţa.

Sucul de sfeclă roşie ajută la producerea hemoglobinei – componenta „roşie” a sângelui, are rol în prevenirea şi tratarea bolilor sângelui, bolilor digestive sau cele ale rinichiului.

Într-o fază incipientă, atunci când corpul nostru nu este adaptat la reacţiile de „curăţare” induse de sucul de sfeclă roşie, e bine să fie utilizat împreună cu suc de morcov.

Sucul se sfeclă poate determina scăderea tensiunii arteriale, ameţeală, greaţă, scăderea pulsului.

Pentru a evita aceste neajunsuri temporare, sucul va fi amestecat cu miere de albine sau suc de lămâie (acesta din urmă elimină senzaţia de greaţă); sau putem consuma după ce am băut suc de sfeclă roşie, varză murată sau suc de fructe în concordanţă cu boala noastră.

Pentru a reduce secreţiile nazale, vom picura în fiecare nară suc de sfeclă fermentat.Pentru copii el este nevoie a fi diluat cu apă purificată osmotic.

Cei care au senzaţii neplăcute în gât când beau sucul de sfeclă, îl vor amesteca  sau dilua cu apă purificată osmotic.

Proporţia este de 4 unităţi de suc de morcov la una de suc de sfeclă. Se  bea de două ori pe zi câte o cană de 250 ml.

Atenţie! nu se bea proaspăt; înainte de consum va fi lăsat la întuneric 2-3 ore.

Două vorbe despre colesterol

Colesterelolul este produs în special în ficat dar în general în aproape toate celulele histiocitare şi reticulare care sunt peste tot în organism. Este o substanţă utilă care intră în structura membranelor celulare şi asigură „lubrifierea” vaselor de sânge care altfel ar fi distruse de torentul sanguin prin frecare.

Pentru a putea fi transportat unde este nevoie de el, colesterolul se leagă de nişte proteine „transportoare” numite LDL sau colesterolul „rău” care se găseşte în sânge şi HDL sau colesterolul „bun” care aduce înapoi la ficat excesul de colesterol de la diferitele organe.

Colesterolul este crescut în obezitate, diabet, xantomatoze diverse, alcoolism, sarcină şi este scăzut în insuficienţă hepatică, în unele boli infecţioase, pneumonie, febră tifoidă, endocardită malignă, hipertiroidism.

Valorile normale sunt:

Colesterol total< 200 mg/dl
LDL<100 mg/dl
HDL>60 mg/dl

În determinarea riscului de boală, alături de LDL crescut, un rol important îl mai au:

Prezenţa sau absenţa bolii cardiace ischemice

Afectarea arterelor membrelor inferioare – aşa numita “arterită”, afectarea arterelor cerebrale, prezenţa unui anevrism de aortă, diabet zaharat, multipli factori de risc asociaţi: fumat, hipertensiune arterială (TA>140/90 mmHg), HDL<40 mg /dl

Istoric familial de boală cardiacă ischemică (BCI) precoce ( BCI<55 ani la rude de sex masculin şi BCI<65 ani la rude de sex feminin), vârsta (bărbaţi>45 ani, femei>55 ani)

va urma

Danny Water răspunde

Dl. Dan Alexoae,

Vă rog din suflet dacă este cu putinţă să mă îndrumaţi ce aş putea să fac în privinţa unor probleme la coloana vertebrală. Am dureri cumplite dimineaţa, care mă trezesc din somn în jur de ora 4-5 a.m.
De 6 ani o duc aşa, mi-au făcut analize, filme, spun că aş avea un început de hernie de disc şi un început de scolioză. Am făcut şi tratament cu Milligamma, Mydocalm, Ketonal, kinetoterapie o vreme, acupunctură, simt însă de la o vreme că îmi obosesc cumplit şi picioarele şi mi se umflă, uneori fără motivaţie, am muncă de birou, stau mult pe scaun, mi s-a dat să port şi un corset care acum vara îmi este un pic cam dificil să îl port, vă specific şi vârsta 37 de ani.
Vă rog din suflet să mă sfătuiţi ce să fac, recunosc că sunt speriată de situaţie.
Cu stimă şi mii de mulţumiri, Lorena Preda

Doamnă Lorena Preda

Vă mulţumesc pentru mesaj şi încredere. Înainte de a încerca să vă explic despre ce este vorba, aşa cum văd eu situaţia dumneavoastră dar şi a altor persoane aflate în situaţia d-voastră trebuie să vă dau o veste mai puţin optimistă- problemele coloanei sintetizate într-un cuvânt înseamnă dezhidratarea nucleului pulpos intervertebral, iar regenerarea lui se face extrem de încet şi de greu sau deloc. Dar hai să vedem cum se întâmplă de fapt.

Dumneavoastră aţi putut alerga, sări, apleca, ridica greutăţi până acum deoarece aveaţi între vertebre nişte „bule” sau pungi cu apă numite „nuclei apoşi” sau pulpari intervertebrali.

Între vertebre se află un disc intervertebral care ţine vertebrele legate unele de altele iat în mijlocul acestui disc se află perna de apă despre care vă spuneam. Toate aceste componente la un loc se mai numesc „sistem hidraulic precomprimat” deoarece au rolul de a amortiza forţele ca nişte telescoape la maşină care apar când ne mişcă, mergem, alergăm, ridicăm mobila sau plasele la piaţă.

Apa după cum ştiţi nu poate fi compresibilă spre deosebire de aer, ea fiind la fel de dură ca şi oţelul. De aceea se spune că noi „plutim” pe cele 23-24 de „pernuţe” dintre vertebre.

Sper că nu vă plictisesc cu teoria dar e util să înţelegeţi ce se întâmplă, mai ales că doctorii nu au nici timp, nici chef şi nici interes să vă spună aceste lucruri „de manual”. Nucleul acesta pulpos este compus din apă aprox 88% şi nişte proteine hidrofile (iubitoare de apă)  cu denumiri ceva mai academice – acid hialuronic, condroitină, agrecani, versicani, biglicani, lumicani, etc. O singură moleculă dintre aceste proteine poate atrage ca un magnet prin difuziune osmotică din ţesutul vascular perivertebral peste 2000 de molecule de apă dezvoltând o forţă brizantă care depărtează vertebrele „umflând” perna de apă şi lăsându-ne să ne mişcăm.

Când se întâmplă asta şi mai ales cum? Când ne mişcăm, ele se negativizează şi devin ca nişte mici „magneţi”. Aşa se explică de ce, atunci când d-voastră staţi, durerea e mai mare decât atunci când faceţi mişcare şi de aceea este recomandată kinetoterapia adică exerciţiile de recuperare care în esenţă înseamnă mişcare.  Dar ceeace nu se spune (nimeni nu are interes deoarece degenerarea (citiţi dezhidratarea cronică) discului (mai corect spus a nucleului pulpos) aduce profit tuturor celor din lanţul medical.

Când nucleul nu mai are apă suficientă, nu mai are cine dispersa forţele care apar când vă mişcaţi şi sar „în ajutor” muşchii care se contractă protejând canalul medular (Aşa apar contracturile musculare sau „spinarea ţeapăn㔺i „mersul de raţă”).

Apoi, nici aceştia nu mai pot compensa aceste forţe (nu acesta este rolul lor ci ca să ne ţină verticali şi să ne ajute la mers), şi atunci restul de nucelu pulpos (ca un magiun) începe să iese datorită presiunii dintre vertebre în exterior fisurând discul şi generând aşa numita hernie de disc. Când iese la exterior poate întâlni fie un nerv (de obicei sciaticul) fie măduva spinării – dar asta se vede exact pe RMN). Durerea are caracteristicile nivelului la care este afectat discul – de obicei L2-L3, L3-L4, L4-L5, L5-S1. În această ecuaţie, soluţia înseamnă regenerarea acelui nucleu apos. Cum? Cam patru lucruri ar fi de făcut. 1. Hidratare cu apă care hidratează. Nu este o glumă. Aşa cum sunt 50 000 de tipuri de „pâine” pe lumea asta tot aşa şi cu „apa”. Dumneavoastră nu aţi băut apă până acum, ci o soluţie minerală apoasă care mai mult rău v-a făcut decât bine. Ea este Marea Vinovată de ceeace vi se întâmplă acum!. Apa minerală sau cea de la robinet sau cea de la izvor este o soluţie care nu hidratează corect. Celulele noastre se hidratează DOAR CU APĂ. Organismul d-voastră a „ars” ani de zile calorii ca să „strecoare” apa de la robinet sau apa pe care aţi cumpărat-o dar acest lucru nu se întâmplă la infinit. Dezhidratarea cronică afectează nu numai coloana vertebrală ci şi sistemul circulator, inima, rinichii, colonul, pancreasul, creierul etc. Uzura mecanismelor interioare devine vizibilă (la RMN şi radiografii) începând cu 30-35 de ani. Pentru a avea o apă corectă sunaţi-mă vă pot ajuta să nu fiţi păcălită aşa cum am fost eu cândva.

2. Trebuie să creşteţi aportul de proteine hidrofile şi acestea se găsesc în cartilagiile de pe capetele oaselor de pui sau vită (ronţurile). Dar cel mai bine ar fi să faceţi o „cură” de artrostop rapid trei luni apoi artrostop-hial încă o lună pentru consolitarea efectului terapeutic al celui dintâi (TOŢI oamenii ar trebui să fac o astfel de cură anual chiar dacă au sau nu au probleme cu coloana, pantru a întârzia degenerarea discului). 3. Mişcarea ajută, iniţiază, declanşează, condiţionează „împreunarea” apei cu moleculele hidrofile din artrostop. Cea mai indicată mişcare este mersul pe jos („regele mişcării”) dar şi aşa-numitul program Williams. În curând am să postez un film cu acest program de exerciţii. 4. Există o masă inversă (am să vă trimit un link să vedeţi despre ce este vorba) în principiu a sta cu capul în jos.

Astfel se realiniază fiziologic vertebrele, inima se odihneşte iar creierul va fi mai bine irigat. Dar, atenţie la tensiune şi la vreo boală de inimă sau cerebrală, e bine să aveţi pe cineva priceput lângă d-voastră care să vă supravegheze.

Alte sfaturi utile: Pentru că în concepţia medicinii orientale chinezeşti, sciatica urmează traiectul meridianului vezică urinară – aceasta înseamnă dificultatea de a elimina, renunţa, evacua scheme mentale vechi, la obiceiuri proaste, la un anume confort, la vechile memorii, etc. Înseamnă tensiuni legate de unul din cele 5 planuri de viaţă (cuplu, familie, casă, muncă, apartenenţa la o ţară- fiecare din cele 5 vertebre lombare fiind legată de câte unul din aceste simboluri). Durerile de spate mai sunt considerate a fi reprimarea furiilor sau frustrărilor – mai ales sexuale.

Ce mai faceţi în timpul crizei de lumbago.

Evitaţi carnea (conţine acid uric ce solicită mult rinichii – amplificând durerea de spate).  Ţineţi post două zile pe săptămână măcar.

Când apare durerea violentă beţi imediat două pahare mari de apă purificată osmotic. De cele mai multe ori durerea se calmează în câteva minute. Durerile musculare mai sunt asociate cu dezhidratarea acumularea de deşeuri imposibil de eliminat în muşchi. Cine are misiunea de a elimina aceste deşeuri? Apa corectă metabolic adică apa pură (purificată osmotic) şi aceasta este raţiunea postului doar cu apă pură. În primele 48 de ore aplicăm gheaţă apoi cald. Poziţia de dormit în pat – cu un sul sub genunchi sau cu o pernă între picioare când staţi culcată pe o parte. Imediat ce durerea se ameliorează trebuie să faceţi mişcare – mers pe jos. Când staţi la birou, genunchii trebuie să stea mai sus decât şoldurile, şi un scăunel e foarte indicat. Când vă machiaţi nu vă aplecaţi la oglină ci staţi pe un scaun. Nu vă aplecaţi înainte fără să îndoiţi genunchii. Când munciţi la sol staţi pe un scăunel, nu aplecată. Nu purtaţi tocuri înalte şi folosiţi un „încălţător” ling, care să nu vă oblige să vă aplecaţi.

În legătură cu scolioza trebuie să ştiţi că coloana vertebrală creşte până pe la 18-20 de ani adică până când începem să ne maturizăm. Cum se face asta? Între două planuri unul fiind linia umerilor (linia braţelor sau „tatăl”), cealaltă cea a şoldurilor (sau a „mamei”). Când copilul refuză să se maturizeze deoarece viaţa pe care o intueşte nu-i place, nu-l satisface sau părinţii/profesorii nu îl ajută să o înţeleagă sau să se adpateze (maturizeze) atunci refuzul inconştient de apărăsi confortul copilăriei, refuzul de „a creşte” obligă coloana să crească într-un plan lateral. O discuţie cu un psiholog v-ar ajuta dar şi masa despre care v-am mai spus mai înainte.

Tratamentele pe care le-aţi până acum, sunt simptomatice adică reduc contracturile musculare, durerea sau inflamaţia. Nu au legătură cu ceeace v-am povestit mai înainte. Lipsa durerii nu înseamnă sănătate sau vindecare, dar acesta este un secret al medicilor bine păzit şi ţinut departe de urechile pacienţilor. Sper că nu am fost prea lung în explicaţii, am să le postez pentru a le citi şi alţii. Sper de asemeni, să îmi transmiteţi şi veşti mai bune în curând. Dan Alexoae – kinetoterapeut

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0YikMsUxjFk]

Reply:

Dl. Dan Alexoae,
Va multumesc din suflet pentru raspunsul dv. Am sa va deranjez in legatura cu “trimiterea” catre apa. Si da, aveti dreptate in tot ceea ce mi-ati spus despre problemele mele (…).  In legatura cu ceea ce spuneati dv. vis-a-vis de psiholog, am gasit o doamna doctor care ma ajuta mult, sunt sub o terapie florala Bach de care sunt convinsa ca stiti, mi-a spus ca va incerca sa lucreze cu mine sa vada unde anume nu se intampla acel “click”.
Sper si am credinta ca va fi bine. Inca o data multumiri din suflet. O zi senina va doresc!
Cu stima, Lorena Preda

Nu-i aşa că nu ştiai?

În stare embrionară, omul are atât organe sexuale femeieşti cât şi bărbăteşti. În acord cu „decizia” cromozomilor, micuţa fiinţă se va transforma fie într-o dansatoare de streaptease fie într-un mascul musculos. În momentul naşterii puiul de om are trăsături sexuale clare şi distincte; totuşi doar în proporţie de 98%.

2% din organele sexuale ale bărbatului dar şi ale femeii aparţin celuilalt sex; adică fetele sunt 2% bărbaţi iar bărbaţii sunt 2% femei.

Dacă embrionul urmează să fie băiat, viitoarele testicole „cad” în zona în care urmau să se găsească labiile şi se vor dezvolta într-o „pungă” numită scrot.

Dacă embrionul va fi femeie, ovarele vor rămâne „pe loc” în abdomen. Majoritatea cercetătorilor afirmă că iniţial embrionul este femeiesc; acesta ar fi un bun motiv pentru a dovedi superioritatea feminină.

La fiinţele inferioare cu ar fi puii de găină, micţiunea, defecţia şi reproducerea  sunt dirijate spre acelaşi orificiu numit cloacă. La vârful evoluţiei (homo sapiens) bărbaţii au un orificiu separat pentru defecaţie dar micţiunea şi reproducerea au încă un canal comun.

Femeile însă au într-adevăr structuri anatomice „de lux”; au o delimitare clară – cu alte cuvinte trei probleme, trei orificii. „Superioritatea” masculină poate astfel să mai fie dezbătută din când în când de bărbaţi.

Bărbaţii au un vagin masculin – o anexă de ţesut fixat de marginea vezicii urinare (vagina masculina) şi de asemenea au şi un himen numit colliculus seminal („deluşor”).

Desigur că nu oferă nici o informaţie despre bărbat aşa cum se întâmplă în cazul femeilor!

Verbina

Făcea parte din arsenalul terapeutic al dacilor. În Roma antică era plantă de sacrificiu pe altarele lui Jupiter. În Egiptul antic era denumită „lacrima lui Isis”, iar în mitologia creştină, se apune că a fost folosită pentru a pansa rănile lui Iisus după ce a fost coborât de pe Cruce. În 1652, Nicolae Culpeper  aminteşte câteva utilizări populare ale palntei; era folosită pentru stimularea secreţiei lactate la mame, sau pentru provocarea avortului. Este una din cele 38 de plante folosite în terapia florală Bach – prescrisă împotriva „excesului de entuziasm”.

Conţine taninuri, saponine, mucilagii, substanţe amare, iridoide. Ne ajută să acceptăm cu detaşare şi seninătate lucrurile neplăcute (componenta amară) fără să generăm resentimente. Planta ne îndeamnă să răzbatem singuri în viaţă, sub protecţia lui Dumnezeu, fără revolte interioare; suferinţa este o purificare necesară maturizării, ne ajută să avem răbdare mai multă decât am fi crezut.

Cele mai multe boli pe care le tratează sau ameliorează, ţin de sistemul nervos; mai este utilă în nevralgii (sciatică, lumbago), migrene, dureri de cap, de ochi, de dinţi, de urechi, intercostale, junghiuri, gută, entorse. Face curat în ungherele minţii scoţând afară trăiri ascunse sau uitate; ne „trezeşte” la realitate.

Planta oferă câte puţin tuturor: puţină dulceaţă celor obosiţi, puţină amăreală celor trufaşi şi încrâncenaţi, aducând liniştea şi armonia în suflet. Ne învaţă că în spatele oricărui lucru sau întâmplări se găseşte sâmburele înţelepciunii divine.

Se pun 3-4 linguri de verbină mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă purificată osmotic, timp de 8-10 ore, după care se strecoară. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe în altă jumatate de litru de apă purificată, 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. In final amestecăm cele două compoziţii, obţinându-se aproximativ un litru de ceai, din care bem 1-2 căni pe zi.

Doctorul "Muşeţel"

Cel mai bun muşeţel creştea în Delta Nilului; grecii îl mai numeau „măr de pământ” pentru că ceaiul obţinut avea aromă de măr.

Muşeţelul este indicat mai ales celor care cred că nu mai sunt iubiţi, celor hipersensibili, fricoşi, capricioşi. Este util şi celor care se lasă epuizaţi de astfel de persoane; centrează şi repară fiinţa umană, împacă şi relaxează. Aduce blândeţe în inimă, ne redă fericirea copilăriei, umilinţă, răbdare, atenţie, modestie. Ne dă puterea de a trece peste greutăţile vieţii cu detaşare şi înţelepciune.

Conţine uleiuri volatile, principii amare, tanin, flavonozide, cumarine, imunomodulatori, vitamina K şi E, fitosteroli;  azulenul care este util în stări alergice, astm bronşic în special la copii.

Infuzia de muşeţel ajută în gastrite, râgâieli, balonare, colite spastice; sub formă de gargară ajută în afecţiuni ale gurii şi faringelui. În boli ale colonului se pot folosi clisme cu muşeţel; este util în infecţii urinare, genitale, cutanate (eczeme, arsuri, înţepături de albine sau viespe), conjunctivite sau sinuzite.

Florile trecute prin sită, fără codiţe şi receptacul sunt mai active decât florile întregi.

Infuzia se prepară din două linguriţe de flori cernute prin sită, peste care se toarnă o cană cu apă purificată, clocotită; se lasă să se răcească la 37 de grade şi se foloseşte in funcţie de indicaţie. Pentru gargară sau băi pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de muşeţel cu 200 g apă purificată osmotic. După 10-15 minute se strecoară lichidul la care se adaugă 4 g acid boric.

Pentru calmarea durerilor provocate de menstruaţiile dificile, se recomandă un ceai din 40 g muşeţel, 30 g frunze de mentă şi 30 g rădăcină de valeriană. O lingură din acest amestec de plante se opăreşte cu o cană cu apă purificată. După răcire se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se beau două-trei ceşti pe zi.

Rozmarinul

Denumirea nu are legătură cu trandafirul sau cu Maria ci cu „rose” – rouă şi „marinus” – mare în latină, sau „roua mării”; grecii îl mai numeau „copacul de tămâie”.

A fost pentru prima dată folosită ca plantă „de leac” pentru regina Ungariei („apă ungurească”) care era paralizată şi avea membrele paralizate şi gută. Don Quijote (capitolul XVII, 1 volum) o pomeneşte în reţetele sale; fiind folosită în descântele de dragoste, mirele şi mireasa, încă din evul mediu, purtau coroniţe de rosmarin (planta căsătoriei şi a familiei).

Acţiunea plantei; sporeşte inteligenţa, controlul şi deciziile afective; ne îndeamnă să fim atenţi şi să nu ne dăruim oricui, în orice condiţii. Rozmarinul ne ajută să filtrăm influenţele sentimentale care ne asaltează, respingându-le pe cele care ne seacă, ne consumă energia şi lăsându-le pe cele care ne întăresc în interior. Readuce confortul şi căldura iubirii, claritatea minţii, ajutându-ne să pricepem mesajele ascunse ale evenimentelor; ne redă bucuria proaspătă , încrederea şi curajul , dar şi luciditatea de a ne relansa într-o nouă aventură a evoluţiei.

Rozmarinul nu-şi pierde aroma la fierbere îndelungată şi sunt preferate frunzele proaspete deoarece au o aromă mai pură. În bucătărie se foloseşte la peşte sau la carnea de pui; italienii nu gătesc niciodată carnea de oaie fără rozmarin iar puiu prijit pe cărbuni din lemn de rozmarin este savuros; în lipsa cărbunilor se presară frunze de rozmarin pe cărbunii încinşi.

Ca plantă terapeutică se foloseşte în gută, reumatism, pentru ameţeli, migrenă, sau întârzierea îmbătrânirii. Pentru prepararea ceaiului se folosesc frunze uscate sau proaspete şi apă purificată osmotic pentru a păstra aroma originală dar şi pentru o bună extragere a tuturor principiilor curative.

Sucurile proaspete

Cele mai bune sucuri sunt cele preparate de cel mai bun farmacist – natura însăşi.

Pasteurizarea sucurilor de legume şi fructe, prelucrarea chimică, aditivii, aromele, conservanţii distrug sau inactivează enzimele, vitaminele, alterează microelementele iar apa devine destructurată (sunt distruse informaţiile conţinute) dacă este fiartă peste 40 de grade.

Sucurile de fructe păstrează compoziţia în elemente sănătoase câteva ore iar sucurile de legume nu mai mult de zece ore. Sucurile de legume din magazine, chiar dacă sunt aşa cum scrie pe etichetă „100% naturale”, au păstrată doar 60% (maxim) din valoarea lor nutriţională.

Cele mai multe sucuri din magazin conţin zahăr alb adăugat; una dintre cele mai importante acţiuni ale sucurilor în organism, este alcalinizarea structurilor organismului. Însă zahărul adăugat măreşte aciditatea, anulând o parte din efectele urmărite. Aşa se explică de ce avem „arsuri” la stomac după ce bem sucuri „prelucrtate”. Există o vorbă populară care spune că „o lingură de rahat adăugată la un butoi cu vin nobil ne oferă un butoi de rahat”.

Chimiştii afirmă că în compoziţia sucurilor de legume şi fructe putem găsi într-o proporţie magnifică, aproape întregul tablou periodic chimic al lui Mendeleev.

O cură de o săptămână de sucuri proaspete de legume şi fructe invită organismul nostru la regenerare, la renaştere, la purificare. Acestea sunt foarte uşor asimilate de corp în mai puţin de 30 de minute, în timp ce alimentele preparate termic chiar şi cele formate din legume au nevoie de cel puţin una-două ore pentru a fi digerate şi metabolizate.

Peştele – aliment şi medicament

În 1800 s-a descoperit molecula „cheie” a producerii energiei celulare (mişcare, gândire)- adenozin trifosfatul sau ATP; faptul că peştele este o sursă excelentă de fosfor, a generat ideea că poate fi considerat „hrana creierului”. În afară de fosfor, în compoziţia peştelui mai sunt şi alte elemente importante pentru funcţionarea creieruzlui şi anume mult lăudatele grăsimi omega-3, acidul docosahexaenoic DHA şi acidul eicosapentaenoic EPA. Acizii graşi esenţiali sunt substanţe necesare organismului ce nu pot fi sintetizate de acesta şi de aceea trebuie obţinuţi din alimente; sunt acizi graşi cu lanţ lung, polinesaturaţi, derivaţi din acizii linoleic, linolenic si oleic. Există două categorii importante de acizi graşi esenţiali: omega 3 şi omega 6; omega 9 poate fi obţinut de organism din aceştia doi.

După studiul statisticii medicale la nivel global, s-a constatat că în ţări precum Coreea şi Japonia, se remarcă o incidenţă scăzută a depresiei, în timp ce altele sunt în fruntea clasamentului – cum ar fi Canada şi SUA.- ţări unde se mănâncă cel mai puţin peşte.

Pentru a ne face o idee despre cât de important este peştele pentru alimentaţia noastră, mai trebuie să amintim că laptele matern este foarte bogat în DHA-grăsime extrem de importantă pentru dezvoltarea creierului şi ochilor la copii. DHA şi EPA nu numai că “ung” creierul uman, dar protejează şi inima. Acizii graşi esenţiali din peşte sunt implicaţi în producerea unor substanţe numite prostaglandine ce controlează presiunea sangvină, coagularea, fertilitatea, imunitatea, procesele inflamatorii, scad nivelul trigliceridelor şi reduc riscul de infarct. Specialistii susţin că o creştere cu doar 1% a cantităţii de omega-3 în alimentaţie reduce cu 40% riscurile de infarct.

Conform unui studiu italian efectuat pe 2800 de supravieţuitori care suferiseră un atac de cord, administrarea a 850 de miligrame de EPA şi DHA, a redus spectaculos rata mortalităţii în primele 9 luni ulterioere atacului de cord. Dar nici prea mult peşte nu face bine; în cazul a 17 000 de medici bărbaţi care au consumat mai mult de 5 ori pe săptămână peşte, riscul de a face fibrilaţie cardiacă a fost mai mare la aceştia. Conform unui studiu publicat în “The Lancet” – femeile gravide care consumă cel puţin 300 de grame de peşte pe săptămână, aduc pe lume copii cu un IQ mai mare. Consumând peşte de cel puţin două ori pe săptămână, reducem riscul degenerării maculare – principala cauză de orbire.

Pentru a respecta raportul optim pentru creier, de 1 la 4, între cei doi acizi graşi esenţiali, peştele gras (bogat în omega-3) trebuie consumat cu ulei de floarea soarelui (bogat în omega-6).

Grepfrutul- un aliat al sănătăţii

Este un fruct rezultat din încrucişarea accidentală a portocalei cu pomelo.

Partea bună a consumului acestui fruct este că reduce nivelul colesterolului în sânge, partea rea este că interacţionează cu anumite medicamente pe care le luăm şi pe care le inactivează sau, dimpotrivă, creşte nivelul de bioabsobţie. De aceea în multe spitale din America şi Europa este interzis consumul de grapefrut.

În pereţii intestinali ai tubului digestiv, există o enzimă numită CYP3A4 care face parte din sistemul de dezintoxicare al organismului şi care atacă orice intrus cum ar fi medicamentele. Sucul de grapefrut inactivează această enzimă, ceeace duce la o absorbţie mai mare a medicamentelor pentru inimă, imunosupresoare, suplimentelor de estrogen, etc.

Consumul a doar un fruct de grapefrut pe zi reduce nivelul colesterolului ”rău” LDL cu 20% – afirmă cercetătoarea israeliană Shela Gorinstein; grapefrutul roşu reduce şi trigliceridele.

Dar nu numai grapefrutul interacţioneză cu medicamentele; produsele lactate pot interfera cu antibioticele, alimentele care conţin tiramină (brânza, vinul roşu, varza murată, cârnaţii) pot creşte periculos tensiunea arterială atunci când luăm antidepresive, dogoxinul pe care îl luăm pentru inimă nu „se împacă” cu cerealele (ovăzul), iar broccoli poate diminua efectul anticoagulantelor.

Pentru a reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare putem consuma mai multe fructe, legume; nişte curmale plus un pomelit (încrucişare dintre grapefrut şi pomelo) sunt excelente.

Roşiile şi sănătatea

Roşiile ocupă  locul doi, după cartof, ca utilizare în bucătăria noastră. Apar în reţetele culinare ale astecilor care o numeau xitomatl, alături de ardei şi porumb. În Europa este descrisă pentru prima dată în 1544 şi denumită pommo d,Oro – mere de aur.

Culoarea roşie este dată de o substanţă numită licopen; aceasta reduce rata de îmbolnăvire de cancer de prostată cu 45% la bărbaţi (studiu efectuat de Harvard University). La un număr de 200 de şobolani bolnavi de  cancer li s-a administrat unui grup praf de roşii iar celorlalţi extract de licopen. Cea mai mare rată a mortalităţii a fost la şobolanii care au primit licopen pur; concluzia este că roşiile mai au şi alte componente care ne protejează de cancer şi că nu este recomandat consumul exagerat de suplimente nutritive care să înlocuiască alimentele naturale. Tot la aceşti şobolani s-a mai observat ceva: aceia care au primit mâncare mai puţină au trăit mai mult decât cei care primeau mâncare pe săturate!.

Sucul de roşii conţine flavonoide- substanţe care au efecte anti-coagulante care reduc riscul de a face atac de cord. Acest risc îl avem atunci când stăm pentru mult timp în aceeaşi poziţie – de exemplu când facem călătorii lungi cu avionul. Cheagurile formate la nivelul picioarelor pot migra spre inimă sau plămâni cu consecinţe catastrofale. În aceste situaţii este recomandat sucul de roşii (fără vodcă!).

Cum să ne lăsăm de fumat

Cumpărăm doar un pachet de ţigări o dată. Fumăm doar ţigări cu filtru. Schimbăm marca ţigărilor o dată la două zile. Ţinem pachetul undeva unde să nu se vadă. Nu ţinem ţigările pe birou la servici.Nu ţinem bricheta sau chibriturile la noi. urăţăm scrumiera după fiecare ţigară.Nu fumăm ţigări oferite de alţii.După ce am tras primul fum, lăsăm ţigara jos pentru un timp.Fumăm atenţi la fiecare gest pe care îl facem în acest scop, concentraţi doar la senzaţiile oferite de fum; suntem atenţi la căutatul brichetei, la scoaterea ţigării, la aprinderea ei, la dusul acesteia la buze, la pătrunderea fumului în gură, apoi în plămâni, la toate senzaţiile resimţite. Nu fumăm niciodată dimineaţa înainte de masă.Nu cumpărăm niciodată alt pachet de ţigări înainte de a-l termina pe cel pe care deja îl avem. Nu cumpărăm cartuşe de ţigări. Nu fumăm timp de jumătate de oră după masă. Nu fumăm în casă.Nu fumăm când suntem în natură. Nu fumăm în timpul mesei. Nu fumăm în vacanţă. Nu fumăm când mai fumează şi alte persoane. Nu fumăm mai mult de o ţigară pe oră. Facem un calcul al cheltuielilor cu ţigările pe săptămână, pe lună, pe an. Facem câteva exerciţii atunci când avem poftă de o ţigară. Încercăm să fumăm fără să mai inhalăm în plămâni fumul. Reducem numărul de ţigări câte una în fiecare zi. Facem o listă cu motivele pentru care ar fi bine să ne lăsăm de tutun şi pe care o recitim în fiecare seară înainte de a ne culca.

Mersul pe jos

Exerciţiul fizic este la fel de necesar pentru muşchi ca şi hrana; inactivitatea, lenea ne face slabi şi ne poate îmbolnăvi.

Dintre toate tipurile de mişcare, mersul pe jos este considerat „regele exerciţiilor fizice”; nu ne trebuie nici un echipament special şi poate fi făcut oricând, pe orice vreme. Este benefic pentru inimă şi sistemul vascular (diminuează riscul de a muri de boli de inimă cu până la 70%), întăreşte coloana vertebrală, articulaţiile şi muşchii, stimulează secreţia de endorfine benefice depresivilor, scade colesteroşul şi glicemia.  Este un excelent masaj al aparatului digestiv (intestinului gros), care previne constipaţia.

Ca tip de încălţăminte, Hipocrate recomanda „lipsa încălţămintei”; cel mai bine mersul pe jos sau alergarea uşoară pot fi efectuate pe pământ şi iarbă deoarece absorb şocurile şi protejează mai bine articulaţiile. Pe tălpi există peste 72 000 de terminaţii nervoase, iar stimularea acestora este benefică pentru toate organele. Mersul prin iarba plină de rouă dimineaţa, pe nisip sau zăpadă, aşa cum făceau strămoşii noştrii, întăreşte sistemul imunitar, coloana verteberală, umerii, picioarele, mai ales în cazul femeilor care poartă toc ascuţit; dacă ţinem picioarele sub un jet de apă rece zilnic, vom evita multe probleme de sănătate.

Dacă stăm mult timp la birou, putem să rulăm tălpile pe o bucată de lemn nelustruit, noduros, sau să facem băi reci şi fierbinţi alternative la picioare, pentru prevenirea apariţiei varicelor.

Sănătate şi informaţie

Lumea în care trăim înseamnă aprox. 95% oameni care la apusul vieţii sunt dependenţi de medicamente, de medici, de ajutoarele guvernului, de copii, de familie, etc.

93% din tinerele din Statele Unite ale Americii participante la un studiu au afirmat că plăcerea cea mai mare pe care o resimt este mersul la cumpărături. Cheltuitul banilor a devenit un act asemănător mâncatului; marile corporaţii au pus la punct tehnici şi mecanisme de manipulare (neuromarketing) destinate a ne transforma în cumpărători fideli; în spatele acestei noi ştiinţe extrem de discrete dar foarte profitabile sunt medici neuroimagişti, fizicieni, media audio-tv sau scrisă în complicitate cu industria chimică. Aceştia produc  arome sau aditivi care intră în structura noastră cerebrală cea mai intimă şi ne condiţionează/fidelizează la nivel de sinapse. Mâncăm nu ca să trăim ci ca să furăm o clipă de plăcere şi de uitare; suntem prizonieri ai informaţiilor prelucrate, distorsionate, interesate aşa cum suntem prizonieri ai chimicalelor care ne excită doar limba şi creierul neputincios în decelarea/alegerea informaţiilor sau alimentelor sănătoase.

Riscul şi adrenalina, ne îndeamnă să trăim doar în prezent clipa de plăcere cumpărată şi să ignorăm neplăcerile care ne aşteaptă în viitor. Suntem prizonierii gustului, ai apetitului, ai cheltuitului banilor pe nimicuri efemere, inutile, ai datoriilor nejustificate.

Înformaţia în secolul XXI va fi o valoare mai importantă decât banii iar cei informaţi  vor trăi mai mult, mai sănătoşi, mai liniştiţi. Cei informaţi vor şti care este diferenţa între o cheltuială inutilă (risipă) şi o investiţie. A mânca fast-food, a bea aceeaşi apă dură plină de minerale greu absorbabile este o cheltuială, a investi într-un echipament de purificare a apei sau în alimente naturale, vii, neprocesate chimic este o investiţie (boală versus sănătate). A cumpăra o barcă cu motor scumpă care necesită întreţinere şi combustibil doar pentru a ne plimba câteva ore pe an este o cheltuială, a cumpăra un calculator şi o conexiune rapidă la internet pentru a fi mai informat, este o investiţie.

Sănătatea şi informaţia sunt adevăratele investiţii în noul secol în care tocmai am intrat.

De ce devenim obezi?

Mâncăm repede fără să mestecăm iar digestia va fi slabă. Corect, ar trebui să mestecăm de aproximativ 50 de ori mâncarea.

Apa băută în timpul mesei îngraşă. Diluează sucurile digestive iar hormonii acţionează ineficient. Apa se bea cu 20 minute înainte de masă şi la o oră după masă.

Alimentele dulci, coapte în cuptor favorizează formarea de mucus în interiorul tubului digestiv. Mai bine consumăm fructe, seminţe  sau nuci.

Mâncatul continuu oboseşte sistemul imunitar. Când introducem un aliment în gură, limba semnalizează creierul care dă „ordin” leucocitelor să se grupeze în jurul stomacului (leucocitoză de „digestie” măsurabilă la laborator); când acestea constată că nu există pericol microbian, viral sau chimic, părăsesc zona pentru a se ocupa în continuare de vindecare şi „curăţenia generală” în alte zone ale organismului. Dacă iar înghiţim ceva, procesul se repetă până la „obosirea” leucocitelor; aşa se explică de ce într-un colectiv, primii care fac gripă, sau viroze, sunt aceia care mereu ciugulesc câte ceva.

Combinarea incorectă a alimentelor; unele alimente au nevoie de anumite enzime altele de alte enzime. În timp ce unele alimente sunt digerate altele intră în putrefacţie sau fermentaţie sau sunt transformate în grăsimi.

Culcatul după masă favorizează transformarea alimentelor în grăsime. Este indicat ca după ce am mâncat să facem câţiva paşi pe călcâie pentru a creşte cantitatea de sânge în stomac.

Privitul la televizor şi mâncatul favorizează obezitatea din cauză că sistemul nervos (creierul) nu poate procesa şi informaţiile vizuale de la televizorşi pe cele legate de digestie în acelaşi timp. Le încurcă şi astfel mâncăm mai mult.

Când suntem nervoşi la masă, ficatul este cel mai afectat; căile biliare se îngustează, în duoden ajunge mai puţină bilă iar mâncarea va fi prost digerată.

Mâncatul noaptea ne oferă doar grăsime în plus pe corp, pietre la fiere şi la rinichi.

Consumul excesiv de alimente rafinate, ne determină să mâncăm mai mult deoarece corpul ne „trimite” după vitaminele şi enzimele necesare; astfel ajungem să mâncăm de zece ori mai mult decât este necesar.

Să învăţăm să salvăm

Am văzut o mulţime de accidente, de situaţii în care semeni de-ai noştrii se aflau în pericol, fie că erau electrocutaţi, înnecaţi aveau un infarct sau suferiseră un  accident. Fiecare minut de întârziere în aplicarea măsurilor de reanimare, scade cu 15% şansele de supravieţuire ale victimei. Resuscitarea are rolul de a asigura un flux de sânge minim dar extrem de important pentru creier şi inimă.

Ce facem până vine Ambulanţa? Asistăm indiferenţi, neputincioşi şi neştiutori cum persoana işi reduce şansele de supravieţuire sau acţionăm? Cum ?

Ne apropiem cu grijă, evaluăm rapid şi atent zona ca să depistăm eventuale pericole pentru noi şi victimă (cabluri electrice, sau altceva care ne-ar putea accidenta şi pe noi)

Scuturăm ferm umărul persoanei şi o întrebăm; „Cum te simţi?”; dacă nu răspunde, este inconştientă, nu mişcă, strigăm tare după ajutor pentru a ne mai auzi şi altcineva.

Sunăm la  numărul de urgenţă 112 şi transmitem în cuvinte simple, clare, fără lamentări inutile informaţii despre locul unde ne aflăm şi despre situaţia persoanei (este inconştientă, nu respiră, etc)

Nu mişcăm victima decât dacă este absolut necesar (riscăm să secţionăm măduva spinării dacă există traumatisme craniene). Poziţia de resuscitare este întins cu faţa în sus;o mână o punem pe fruntea pacientului, se pune capul în hiperextensie (spre spate), în timp ce cu cealaltă mână  ridicăm madibula

Începem imediat manevrele de resuscitare; stabilim (nu mai mult de 10 secunde) dacă victima respiră sau nu, privind şi ascultând cu atenţie.

Dacă nu respiră, îi ridicăm bărbia, îi închidem nasul şi după ce am tras puternic aer în piept, îl expirăm în gura  victimei; în prealabil am verificat dacă în gură are sau nu corpi străini (proteză, etc) pe care le scoatem cu degetul înfăşurat în batistă. Înainte de a aplica gura noastră pe cea a victimei punem o batistă pe gura acesteia sau pe nas dacă nu putem face manevra pe gură.

Aplicăm podul palmei pe torace şi cu mâinile întinse una pe cealaltă, executăm apăsări ale toracelui cu toată greutatea fără a ridica mâinile de pe torace. Deprimarea (apăsarea) toracelui nu trebuie să depăşească 5 cm; ritmul este de 100 de apăsări pe minut. L a fiecare 30 de apăsări executăm 2 însuflări.

Continuăm manevrele până victima începe să respire singură sau până vine ambulanţa. Trebuie să avem permanent grijă de cap şi de gât pentru a nu agrava eventualele leziuni ale coloanei cervicale

Anxietatea

Statistic, 25% din populaţie, suferă de anxietate.

Spre deosebire de frică – o emoţie normală sau „teamă cu obiect”, anxietatea interferează cu viaţa cotidiană a persoanei care simte permanent o frică intensă, „presimte” o nenorocire iminentă, ce merge până la atacuri de panică. Persoanele anxioase sunt în general inteligente, analitice ce îşi fac griji insistent; ele vor ca lucrurile să se desfasoare într-un anumit mod şi au mari aşteptări de la ei înşişi şi de la alţii. Ca rezultat, ei sunt de multe ori dezamăgiţi şi anxioşi.

Anxietatea se caracterizează prin lipsă de încredere în propria persoană, iritabilitate, incapacitatea de asumare a vreunui risc, tensiune psihică permanentă, dificultăţi în respiraţie, bătăi ale inimii rapide, tremurături, transpiraţie, greaţă, tensiuni, contracturi musculare, senzaţie de „gură uscată”, dureri de cap, comportament de evitare; se mai defineşte ca o „emoţie penibilă de aşteptare” sau „teamă fără obiect”.  Persoanele anxioase au în general un nivel al inteligenţei ridicat şi acest lucru le poate fi de folos pentru că pot să găsească în interior răspunsuri care să conducă la o schimbare de abordare a temerilor lor.

Se poate întocmi o listă foarte lungă cu personalităţi din toate domeniile de activitate care au fost în acelaşi timp nişte mari anxioşi: John Stuart Mill (filosof), Sally Field (actriţă), Jim Eisenreich (bascetbalist), Barbra Streisand (cântăreaţă), Cher (cântăreaţă, actriţă), Tom Snyder, Donny Osmond (actor), John Madden , Howie Mandel (comic), Sir Isaac Newton (om de ştiinţă), Charles Schultz (pictor), W.B. Yeats (poet), Aretha Franklin (cântăreaţă), Nikola Tesla (inventator), Sigmund Freud (psihiatru), Carly Simon (cântăreţ), Willard Scott.

Wilhelm Conrad ROENTGEN – descoperitorul radiaţiei X care a revoluţionat medicina, a refuzat premiul Nobel pentru că îi era teamă să vorbească în public, şi pur şi simplu a fugit de la decernarea premiului Nobel, refuzând din acelaşi motiv şi o sumă uriaşă de bani.

Calităţile pe care le au persoanele anxioase, le folosesc pentru a se speria singure, pentru a creea scenarii din ce în ce mai  terifiante.

Iată o bună recomadare de evitate a acestor stări: refuzăm pentru o săptămână să mai gândim sau să mai pronunţăm cuvintele “de ce?”- “de ce nu sunt normal?”,” de ce nu pot face asta?”,” de ce mi se întâmplă asta?”,” de ce se poartă aşa cu mine?”.

Când apar aceste cuvinte pe ecranul mental, ne amintim de promisiune şi le îndepărtăm cu blândeţe. Încercăm să acceptăm totul aşa cum este şi să ne spunem mai bine: “ceeace este, este şi aşa trebuie să fie”.  În acest fel nu vom mai vedea “negru” în loc de “alb” iar subconştientul nostru se va reprograma pozitiv cu alte cuvinte, punem lopata jos, deoarece-

“Când te găseşti într-o groapă, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te opreşti din săpat”- Will Rogers.

Despre Sistemul Imunitar

„Imunis” în latină înseamnă „curat” sau „liber”.

Corpul nostru este supus agresiunilor externe dar şi interne permanent, în fiecare secundă a vieţii noastre. Din exterior suntem agresaţi de viruşi, bacterii, paraziţi, ciuperci, poluanţi chimici, din interior suntem ameninţaţi de celulele „defecte” care apar permanent în procesul de regenerare, de reînnoire a celulelor, ţesuturilor, organelor şi care se pot transforma uneori în tumori letale.

Împotriva tuturor acestor agresiuni suntem apăraţi, protejaţi, salvaţi de sistemul imunitar.

Dacă ar fi să localizăm această „armată” în corpul nostru am vedea că este cel mai bine reprezentată la nivelul aparatului respirator şi digestiv adică exact acolo pe unde intră aerul şi alimentele înlăuntrul nostru.

Aceste elemente vitale pentru noi, pot fi însoţite de substanţe periculoase iar celulele imunitare sunt gata precum soldaţii să le neutralizeze prin metode specifice sau nespecifice.

Majoritatea acestor substanţe chimice bune sau rele nu pot fi asimilate decât dacă se dizolvă în apă; de exemplu, la nivelul alveolelor pulmonare există în interiorul acestora o peliculă de apă pură care face posibilă absorbţia oxigenului atmosferic; mâncarea pe care o consumăm are gust şi miros doar dacă se poate dizolva în apă, etc. Aşadar, apa este principalul vector de boală sau sănătate al sistemului nostru imunitar.

În loc să „obosim”, să „sufocăm” sistemul imunitar cu poluanţi dizolvaţi în aşa-zisa „apă” care ni se oferă la robinet sau în bidoanele de plastic, sau în alimentele procesate, rafinate, pline de mii de arome şi aditivi necunoscuţi, putem să ne oferim o apă gata „strecurată”, gata purificată; în felul acesta sistemul imunitar va fi mai relaxat, mai liniştit, mai eficient.

Şansele ca el să „înnebunească”,  să se „răzvrătească” împotriva propriului organism şi să genereze de exemplu bolile autoimune extrem de scumpe, de greu de înţeles şi de tratat de medicina modernă sunt foarte mult diminuate.

Coloană vertebrală sănătoasă

În Statele Unite ale Americii au loc anual peste 200 000 de operaţii pe coloană; în România sunt operaţi anual peste 10 000 de oameni pentru afecţiuni vertebrale.

Prevenirea apariţiei durerilor şi a şubrezirii coloanei este metoda cea mai ieftină şi cea mai puţin dureroasă atât pentru individ cât şi pentru familia acestuia.

Cum prevenim?

Controlăm permanent postura când mergem, când stăm în picioare sau jos; poziţia corectă este spatele drept, capul uşor ridicat.

Evităm statul „picior peste picior”; există două mari artere chiar sub genunchi care sunt afectate iar în timp acest lucru declanşează dureri de spate, varice şi probleme ale vaselor de sânge ale picioarelor.

Când ridicăm ceva, îndoim genunchii. Când cărăm ceva, împărţim greutatea cărată în mod egal pe ambii umeri.

Întărim muşchii abdominali şi reducem cu 20% presiunea asupra coloanei vertebrale.

Exerciţii zilnice utile pentru „leneşi” .Când ne trezim, ne întindem de câteva ori. Culcat pe spate, împingem perna cu ceafa cinci secunde de 5-6 ori. Strângem de 5-6 ori perna între genunchi.

Tragem de degetele de la picior pe rând cu degetele de la celălalt picior alternativ de 5-6 ori.

Stând la marginea patului facem mişcări de rotire a capului înainte-înapoi, stânga-dreapta.

Bem un pahar mare cu apă purificată osmotic pentru hidratrea eficientă a discurilor (nucleilor pulpoşi) intervertebrali.

Controlul mâniei

Există două căi principale de intervenţie: o cale pentru risipirea mâniei este de a lua în stăpânire gândurile care declanşează valurile de mânie, având în vedere că ele sunt ce evaluează o interacţiune care confirmă şi încurajează prima izbucnire de mânie iar reevaluările subsecvente pot aţâţa flăcările. Contează foarte mult momentul: cu cât mai repede cu atât mai bine pentru eficienţa desamorsării acestui cerc al mâniei. Mânia poate fi complet scurtcircuitată dacă informaţia de liniştire soseşte înainte ca mânia propriu-zisă să acţioneze.

A doua posibilitate de a potoli mânia: psihologia calmării- a aştepta ca adrenalina să ajungă acolo unde nu mai poate să declanşeze mânia. Într-o ceartă asta înseamnă să te distanţezi de celălalt pentru o vreme. Există un truc şi anume să potoleşti mânia suficient cât să poţi simţi că este un moment plăcut pe care îl trăieşti din plin.

Una din strategiile cele mai eficiente este să rămâi singur până te mai calmezi; a altă variantă este mersul la plimbare sau exerciţiul fizic sau metodele de relaxare, respiraţia profundă şi relaxarea muşchilor tocmai pentru că acest lucru schimbă fiziologia trupului iar atenţia este distrasă de ceeace a declanşat mânia.

Perioada de calmare nu va apărea însă dacă în acest timp vom continua să urmărim şirul gândurilor care duc la mânie şi dacă fiecare gând în sine este un mic declanşator pentru o adevărată cascadă de mânie. Distracţia ajută şi calmează mânia: tv, filmele, cititul şi orice intervine în îndepărtarea gândurilor mânioase.

Redford Williams recomandă persoanelor ostile care riscă boli de inimă dacă nu-şi controlează irascibilitatea, conştientizarea de sine pentru a surprinde la timp gândurile cinice sau ostile încă din momentul în care se formează şi de a le nota. Odată ce gândurile sunt captate în acest fel, ele pot fi reevaluate, înainte ca mânia să se transforme în furie. Controlul anxietăţii şi depresiei.

Întrucât în practica noastră întâlnim zilnic, ceas de ceas pacienţi anxioşi şi depresivi din motivele instituţionale amintite mai sus, consider utilă o abordare a acestor simptome şi a modalităţilor de control. Mintea îngrijorată se roteşte la nesfârşit în cercul vicios al unei melodrame de slabă calitate, mergând dintr-o îngrijorare în alta. Reacţia care subliniază îngrijorarea este vigilenţa faţă de pericolul potenţial.

Atunci când frica declanşează creierul emoţional parte din neliniştea rezultată fixează atenţia asupra pericolului iminent, obligând mintea să se fixeze asupra felului în care ar trebui să gestioneze situaţia, ignorând orice altceva pentru moment. Îngrijorarea este o repetiţie pentru ceeace s-ar putea întâmpla rău şi a felului în care trebuie abordată situaţia; misiunea îngrijorării este să găsească soluţii pozitive în cazul pericolelor ce apar, anticipând primejdiile. Dificultatea şi problemele apar când este vorba de îngrijorări cronice repetitive, cele care apar iar şi iar şi nici măcar nu se apropie vreodată de o soluţie pozitivă.

O analiză atentă a îngrijorării cronice sugerează că ea are toate atributele unui blocaj emoţional; îngrijorările vin parcă de nicunde li sunt necontrolabile, generând o atmosferă de nelinişte, sunt imprevizibile din punct de vedere raţional, blocând persoana îngrijorată asupra unui singur punct de vedere inflexibil. Acela al subiectului generator de îngrijorare. Când acest ciclu al îngrijorării se intensifică şi persistă, el se transformă într-un adevărat blocaj neural, ajungându-se la tulburare de anxietate cum ar fi fobiile, obsesiile sau crizele de panică.în fiecare dintre aceste stări îngrijorarea se fixează într-un mod diferit; pentru fobic, se axează pe temeri; pentru obsedat, pe prevenirea unei calamităţi care îl sperie; pentru cei care suferă de crize de panică, îngrijorările se concentrează pe frica de moarte sau chiar pe ideea că ar putea suferi o asemenea criză.

În toate aceste situaţii, numitorul comun este îngrijorarea care o ia razna. Îngrijorările de obicei urmează un singur tipar – o conversaţie cu sine care merge de la îngrijorare la îngrijorare şi care cel mai adesea ajunge la catastrofă şi la imaginarea celei mai cumplite tragedii. Îngrijorările sunt de obicei exprimate în gând, mai precis în auz şi în văz – adică în cuvinte, nu în imagini- lucru extrem de semnificativ pentru stăpânirea îngrijorării. În loc să producă soluţii la potenţialele probleme, cei care se îngrijorează de obicei pur şi simplu se macină cu gândul la pericolul în sine, trezindu-se cu un moral extrem de scăzut şi totodată temându-se, rămânând mereu pe acelaşi făgaş al gândirii. Procesul de îngrijorare – atunci când urmează o cale normală – constă într-o repetiţie a ceeace sunt pericolele şi în reflexia asupra căilor în care trebuie rezolvate.

Însă cei care se îngrijorează de obicei pur şi simplu se macină cu gândul la pericolul în sine trezindu-se cu un moral extrem de scăzut şi rămânând mereu pe acelaşi făgaţ al gândirii. Cei care suferă de îngrijorare cronică, îşi fac probleme pentru o vastă gamă de lucruri, dintre care cea mai mare parte nu au cum să se întâmple. Obiceiul îngrijorării se adânceşte în acelaşi mod ca superstiţiile.

Tinând cont că oamenii se îngrijorează din pricina multor lucruri cu şanse foarte mici de a se întâmpla cu adevărat- cineva drag care ar putea muri într-un accident de avion, un faliment şi alte asemenea- există la nivelul creierului limbic cel puţin un fel de fenomen magic. Precum o amuletă cae ne apără de unele rele anticipate, cei care se îngrijorează reuşesc din punct de vedere psihologic să creadă că previn. Cei care se îngrijorează în mod cronic se înfrâng singuri în sensul că totul capătă aspectul unor idei stereotipe rigide şi nu mai există nici o breşă creatoare care ar putea duce la o rezolvare a problemei. Această rigiditate apare nu numai în manifestarea conţinutului gândurilor îngrijorătoare, care pur şi simplu repetă mai mult sau mai puţin aceeaşi idee mereu.

La nivel neurologic exstă o rigiditate corticală, un deficit în privinţa capacităţii creierului emoţional de a reacţiona în mod flexibil la împrejurările unei schimbări. Pe scurt, îngrijorarea cronică funcţionează doar în anumite direcţii, niciodată în cele prin care se ajunge la concluzii. Ea uşurează într-o oarecere măsură anxietatea dar nu rezolvă niciodată problema. Singurul lucru pe care cei care se îngrijorează în mod cronic nu-l pot face este să urmeze sfatul care li se dă cel mai des, de altfel „nu-ţi mai face griji!” sau mai rău „nu-ţi mai face griji, fii fericit!”. Cum cei care se îngrijorează în mod cronic au probleme la nivelul nucleului amigdalian, devin imprevizibili. Prin însăşi natura lor, ceva ce li se iveşte în gând persistă.

Există câţiva paşi care pot fi de folos chiar şi celor care suferă de o îngrijorare cronică foarte gravă pentru a-şi ţine acest obicei sub control. Primul pas este conştientizarea de sine, detectarea episoadelor îngrijorătoare cât mai aproape de începutul lor – ideal ar fi curând sau imediat după ce imaginea catastrofală declanşează ciclul îngrijorare- anxietate. Pacientul trebuie să identifice situaţiile care declanşează îngrijorarea sau gândurile şi imaginile care dau naştere îngrijorării, precum şi senzaţiile ce le însoţesc la nivelul corpului.

Prin exerciţii, oamenii pot identifica îngrijorările într-un stadiu incipient al spiralei anxietăţii. De asemenea ei învaţă metodele de relaxare pe care le pot aplica în momentul în care îşi dau seama că începe îngrijorarea şi pe care le pot practica zilnic pentru a fi în stare să le folosească pe loc atuci când au mare nevoie de ele. Dar relaxarea nu este suficientă.

Cei îngrijoraţi trebuie să conteste activ gândurile îngrijorătoare; următorul pas este abordarea unei poziţii, atitudini faţă de aceste presupuneri: este probabil că acea nenorocire să se producă? Este necesar să presupunem că este doar o alternativă; ajută la ceva să ne gândim la nesfârşit la aceste lucruri care creează nelinişte? Acest amestec de gândire profundă şi scepticism sănătos acţionează ca o otravă asupra activării neurale care susţin anxietatea.

Generarea activă a unor asemenea gânduri poate amorsa circuitul libic ce duce la îngrijorare. O stare de relaxare activată în acelaşi timp în mod voit anihilează semnalele existenţei şi prezenţei anxietăţii pe care creierul emoţional le trimite în corp. Această ordine în activitatea mentală este incompatibilă cu îngrijorarea. Atunci când unei îngrijorări i se permite să se repete fără a fi abordată, ea câştigă teren, întărindu-şi puterea de convingere şi ajungându-se astfel la fobii, obsesii, crize de panică.

Cele mai sănătoase alimente…

Nutriţioniştii germani au răspunsul! Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 100 de alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr

1. Pepenele. Miezul pepenelui rosu este un cocteil de apa, aproape 95 la suta, si zaharuri naturaleAre foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.

2. Iaurtul degresat. Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.

3. Grâul. Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.

4. Orzul. Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.

5. Cimbrul. Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.

6. Hreanul. Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.

7. Muştarul. Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.

Rinichi

8. Sfecla roşie. Stimulează arderile celulare.

9. Vişinele. Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.

10. Castravetele. Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.

11. Ţelina. Protejează rinichii de viruşi.

12. Varza roşie. Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.

13. Gulia. Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.

14. Ridichea neagră. Are proprietăţi de antibiotice naturale.

15. Varza murată. Detoxifică întregul organism.

16. Hrişca. În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.

17. Pătrunjelul. Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.

Oase

18. Migdalele. Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.

19. Spanacul. Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.

20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.

21. Secara. Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligţlemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.

22. Brânza. Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.

Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul. Protejează mucoasele intestinale.

24. Păstârnacul. Stimulează digestia.

25. Mango. Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.

26. Arpacaşul. Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.

27. Mărarul. Ameliorează indigestia.

28. Soia. Are proprietăţi anticancerigene.

29. Nucile. Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.

Ficat

30. Anghinarea. Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.

31. Sucul de ridiche. Stimulează secreţia bilei.

32. Conopida. Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activităţii ficatului.

33. Drojdia de bere. E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.

34. Năsturelul (Nasturtium Officinale). E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.

35. Păpădia. Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.

36. Laptele. Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.

37. Menta. Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.

38. Carnea de iepure. Degresează ficatul.

39. Carnea de vită şi de mânzat. Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.

Creier

40. Lintea. Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.

41. Quinoa. Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.

42. Carnea de pasăre de curte. Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.

43. Fasolea. Creşte puterea de concentrare.

44. Oul. E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.

45. Avocado. E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.

46. Bananele. Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.

47. Caisele. Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.

48. Stafidele. Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.

49. Perele. Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.

50. Mazărea. E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.

51. Salata verde. Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.

Ochi

52. Castanul sălbatic. Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.

53. Arnica. Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.

54. Mesteacănul alb. Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.

55. Limba de miel. Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.

56. Rostopasca. Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.

57. Gutuia. Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.

58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis). Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.

59. Grăsimea de găină. Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.

60. Strugurii. Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.

61. Pătlagina. Taninurile sale tratează infecţiile oculare.

62. Căpşunele. Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.

63. Centaurium minus. Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.

64. Ananasul. Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.

65. Rozmarin. Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inimă

66. Varza. Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.

67. Broccoli. Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.

68. Ridichea. Apără împotriva atacurilor de inimă.

69. Portocalele. Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge, În plus, are şi puţine calorii.

70. Morcovul. Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.

71. Peştele. Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.

72. Ceapa. Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.

73. Usturoiul. Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.

74. Usturoiul sălbatic. Substanţele sale curăţă sângele de toxine.

75. Sparanghelul. Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.

76. Cicoarea. Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.

77. Uleiul de măsline. Energizează cordul şi reduce colesterolul.

78. Somonul. Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.

79. Dovleacul. Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.

80. Cartofii. Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.

81. Paprika. Protejează inima şi vasele de sânge.

82. Roşiile. Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.

83. Măslinele. Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.

84. Merele. Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.

85. Fasolea neagră. O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.

86. Coacăzele. Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.

87. Zmeura. Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.

88. Murele. Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.

89. Socul. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.

90. Piersicile. Au multe vitamine şi oligţlemente care protejează inima.

91. Cireşele. Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.

92. Rubarba. Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.

93. Grepfrutul. Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.

94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.

95. Prunele. Previn tromboza.

96. Curmalele. Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu. Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.

97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.

98. Ovăzul. Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.

99. Porumbul. Are vitamina D şi vitamina K.

100. Ardeiul iute. Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii.

Din nou despre detoxifiere

Am recitit un banc mai vechi cu un pacient căruia medicul îi spusese să se ferească de umezeală şi el nu s-a mai spălat sărmanul un an de zile de ajunsese să nu se mai suporte din cauza mirosului. Mi s-a întâmplat să reîntâlnesc la cabinet, un pacient căruia îi aplicasem un plasture antialgic cu extract de ardei iute pentru o durere de spate şi care l-a păstrat acolo, lipit de piele aproape două săptămâni („pentru că i-a făcut bine!”). Desigur că pielea devenise foarte iritată şi l-am desfăcut cu mare greutate, trebuind apoi să-l pansez cu atenţie (capsaicina din ardeiul iute, „arde” – este revulsivă, iar leucoplastul produsese ischemie cutanată (piele imobilizată), dar şi reţinerea/oprirea eliminării secreţiilor normale ale pielii prin transpiraţie). Apoi am asistat la efectuarea unei colonoscopii unui bun prieten de către un eminent medic din Bucureşti. Cu această ocazie l-am întrebat unde se află localizată mult mediatizata „placă mucoidă” (care aduce multe milioane în conturile unor marketeri medicali dar şi multă amăgire … pacienţilor fraieri). A râs şi mi-a spus că nu există aşa ceva, şi mai mult a „intrat” cu sonda video a colonoscopului chiar până la nivelul colonului (intestinul gros) transvers şi ascentent pentru a mă convinge că „nici vorbă de aşa ceva”. Am urmărit apoi pe ecranul calculatorului imaginile culese de „pilula video” înghiţită de un alt pacient cu o zi înainte, şi am constatat din nou, că nu prea există aşa ceva. Am aflat ceeace ştiam şi aflasem şi eu la orele de anatomie şi fiziologie din şcoala sanitară şi apoi la facultate că „mişcarea în corpul nostru înseamnă viaţă” iar „stagnarea =boală/moarte” (de exemplu, atunci când tranzitul intestinal se încetineşte din diferite motive (alimentare, neurogene, etc) apare senzaţia de greaţă, când muşchii stau- se atrofiază, când „balamalele” nu se mişcă – „înţepenesc” urmat de distrugerea unor componente articulare, când plămânii, rinichii, ficatul stau…, când sângele stă…, când inima stă…, etc…). Aşadar, ce trebuie să ştim despre acest subiect promovat uneori agresiv în media televizionistică centrală chiar de confraţi – medici?

Există în interiorul nostru, este adevărat, o secreţie normală de mucus care are multiple roluri, în principal de protecţie a mucoasei nazale, bucale, faringiene, gastrice (stomacale), intestinale, anale  sau genitale. Există o secreţie abundentă de mucus atunci când organismul nostru este agresat fie de toxinele produse de viruşi, bacterii fie de toxinele alimentare ingerate (generatoare de acizi) fie când suntem dezhidrataţi cronic şi digestia este alterată. Însă el este eliminat de mişcarea peristaltică intestinală permanentă apoi „primenit” şi nu depozitat în intestin. O placă imaginară aderentă de mucoasa intestinului gros ar fi urmată după o perioadă relativ scurtă de timp de ischemie şi necroză (moartea ţesutului subiacent) aşa cum s-a petrecut cu tegumentul prietenului care a uitat să-şi dea jos plasturele de pe spinare.  Ce urmează în mod firesc după toate legile fiziologiei şi patologiei? Peritonită, infecţie generalizată (septicemie) – moarte. Părerea mea când văd acele imagini cu kilograme de „cârnaţi” de rahat este că … nu există în realitate ci doar în strategiile celor care ştiu cum să extragă banii din buzunarele oamenilor care nu au decât vina că vor să fie sănătoşi şi responsabili faţă de corpul pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu. Bravo lor!, pentru intenţia lăudabilă, dar nu şi pentru faptul că nu îşi pun la treabă organul personal situat între urechi. Stagnarea materiilor fecale în intestinul gros (constipaţia cronică) este cauzată în principal (dar nu numai) de dezhidratarea cronică sau de hidratatrea cu lichide improprii (sucuri, apă minerală, soluţie apoasă minerală din reţea, alcool, etc). Este adevărat că viaţa noastră este parcă tot mai de …rahat dar o soluţie (asta da!, „soluţie”) mai bună, mai simplă, mai inteligentă şi tot atât de responsabilă este banala, modesta, tăcuta şi mai ales ieftina apă pură  osmotică – ea există pentru oricine nu doar pentru câţiva „conneseuri” („vehicolul/camionul” care aduce nutrienţi la celule şi care scoate „gunoaiele” metabolice) şi care nu numai că ne purifică, ne detoxifiază, ne  curăţă maţele (spuneţi cum vreţi voi) dar goleşte holurile şi conturile policlinicilor/laboratoarelor/farmaciilor  spre disperarea specialiştilor în marketingul cu asemenea produse „naturiste”.

De ce am avea grijă de corpul nostru?…

Vedem zilnic oameni „spilcuiţi”, îmbrăcaţi cu stofe scumpe, care emană parfumuri exotice şi care coboară din maşini de firmă. Automobilele acestora sunt zilnic curăţate de praf, lustruite, alimentate cu cel mai bun carburant, cu cel mai bun ulei. Cu toată această atenţie dăruită automobilului, oamenii uită sau nu ştiu să îşi „cureţe” interiorul propriului organism. În jurul vârstei de 40 de ani, corpul lor, deja „sufocat” de toxine, de reziduri, de gunoaiele metabolice acumulate, începe să dea primele semne de boală. Bacteriile dăunătoare găsesc un mediu excelent pentru a se înmulţi, depozitele de otrăvuri cresc zi după zi din punct de vedere cantitativ.

Viaţa a început pe Pământ cu o celulă care avea două orificii; printr-unul intra hrana, prin celălalt ieşeau resturile. Viaţa are loc între aceste două orificii. Deşi organismul nostru conţine peste 35 de mii de miliarde de celule, principiul este acelaşi: eliminarea insuficientă a resturilor metabolice duce inevitabil la boală şi moarte prematură. Organele cele mai „asuprite”, cele mai solicitate de „gunoaie” sunt rinichii şi intestinul gros. O mulţime de boli îşi au originea, începutul în intestinul nostru gros care este de obicei,  mai murdar decât reţeaua de canalizare. Autointoxicarea, auto-otrăvirea este duşmanul nostru cel mai mare, iar ignoranţa, nepăsarea, amânarea, plăcerea de a risca, de a juca zilnic la rulet „rusească” sănătatea noastră,  sunt aliaţii fideli ai bolii, suferinţei, morţii înainte de vreme.

Ce mai ştim despre diabet

Cuvântul „diabet” vine din limba greacă unde înseamnă „aruncare prin”, „a trece prin”şi se mai numea „diareea zahărului” sau „diareea iubirii”. Diabeticul înghite zahărul care „trece” prin el eliminându-se prin urină.

Cheia înţelegerii diabetului este înlocuirea cuvântului „zahăr” cu cuvântul „iubire”. Prezenţa excesivă în sânge a zahărului ne spune că avem dificultăţi în a obţine dulceaţa în viaţa noastră. Diabetul semnifică frecvent că persoana a avut un tată excesiv sau chiar foarte autoritar (exces de reguli şi norme, duritate şi prin urmare absenţa duioşiei, dragostei) şi că a găsit un refugiu în duioşia/ tandreţea protectoare a mamei. Hrana (mama) devine soluţia de moment a diabeticului. Diabeticul tânjeşte după iubire pentru că nu a fost învăţat să o ofere, astfel că el nu este străbătut de ea; iubirea trece prin el fără să intre în profunzime, să fie asimilată în celule. În corpul nostru, foamea de iubire şi confirmare se manifestă ca foame de dulce şi este vizibilă la cei care ciugulesc mereu câte ceva.

Diabetul poate fi consecinţa anumitor şocuri psihologice puternice în cursul cărora individul se confruntă cu distrugerea brutală a securităţii sau a convingerilor afective.

El se află în incapacitatea de a lăsa iubirea să-i pătrundă în celule. Diabeticul trebuie să trăiască cu înlocuitori care sunt înlocuitorii propriilor lui dorinţe. Corpul diabeticului este mai acid din cauza excesului de glucoză, confirmând perceptul popular „cine nu iubeşte, se acreşte”. Disfuncţiile pancreasului semnifică faptul că avem tendinţa de a traversa viaţa prea  raţional, adică lăsând prea puţin loc plăcerii, bucuriei.

Lipsa duioşiei, blândeţii, grija materială interiorizată şi angoasele obsesive, lipsa de a avea sau de a nu ştii, de a nu fi la înălţime, tendinţa de a trăi în trecut, din teama de a gestiona prezentul sau tendinţa de a cultiva excesiv amintirile trecutului, nevoia de a aparţine unor norme, nevoia de respectare a regulilor chiar de dependenţă faţă de acestea, poate fi exprimată prin dezechilibre ale pancreasului.

Pancreasul este o glandă muncitoare serioasă şi înţeleaptă.

Chinezii spun că la nivel energetic energia meridianului Splină Pancreas are, printre altele, sarcina ciclului menstrual; astfel că diabeticii sunt persoane foarte stricte cu reguralitatea vieţii lor. Toate obiceiurile vieţii lor trebuie să fie reguli perfecte şi respectate cu cea mai mare precizie, altfel, există  riscul de a se declanşa disconfortul.

Sănătatea se pierde în … farfurie

Seneca a afirmat că „omul este un animal care îşi sapă groapa cu dinţii”; noi spunem că ne-o săpăm cu lingura şi furculiţa.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a evaluat în urmă cu puţin timp sănătatea călugărilor tibetani constatând că suferinţele acestora erau minime, incomparabil mai puţine decât la alţi oameni. În peste 60% din cazuri nu existau probleme dentare, boli digestive sau cardiace. Regimul lor alimentar şi de viaţă este extrem de modest; nu au frigidere, aragaz, cuptoare cu microunde, nu consumă niciodată carne, sau zahăr rafinat. Principala hrană a lor este apa, turta de orz, orezul, morcovii, napii şi ceaiurile de plante.

În ţări dezvoltate şi „civilizate” precum SUA, unde se consumă lapte, carne, zahăr, unde sunt peste 350 000 de tipuri de produse alimentare, două familii din trei au fost atinse de cancer, opt oameni din zece mor de inimă şi unul din cinci oameni are o boală cronică. În Germania 20% din populaţie are diabet iar în Franţa, 20% din populaţie suferă de alergii. La nivel mondial, în prezent, numărul copiilor bolnavi aproape că egalează pe cel al adulţilor bonavi. În aceste condiţii ne întrebăm firesc şi cu îngrijorare: ce fel de generaţii rămân după noi?

Cafeaua

Excesul de cafea este dăunator chiar la individul sănătos.


În anul 850, un crescător de capre din Etiopia a observat că acestea deveneau mai energice după ce mâncau boabe din tufele de cafea; a preparat o băutură din boabele de cafea şi s-a declarat fericit. În anii 1100 au apărut primele plantaţii de cafea în Peninsula Arabică, iar prima cafenea din lume se deschide la Constantinopol în 1475. Negustorii veneţieni aduc pentru prima dată cafeaua în Europa în 1600 iar în 1654 apare prima cafenea la Veneţia.

Infuzia de cafea conţine aproape jumatăte din cafeina şi substanţele minerale ale cafelei prăjite,  a treia parte din materiile graseşi un principiu activ important, cafeina, pe care prăjitul nu-l modifică aproape deloc.  Cafeina este un alcaloid ce acţionează asupra sistemului nervos având acţiune stimulantă, motiv pentru care cafeaua a fost numită “băutura intelectuală”

Efectele negative ale cafelei sunt mai importante şi constau în creşterea frecvenţei cardiace (accelerarea pulsului) şi a activităţii psihice. Consumată în exces, cafeaua absorbită acţionează ca un toxic accelerând ritmul cardiac, deci îngreunând munca inimii, provoaca insomnie, ameţeli, dureri de cap.

Potrivit unui studiu efectuat în Olanda, consumul cafelei nefiltrate creşte cu 10% riscul bolilor de inimă prin creşterea nivelului colesterolului „rău” (LDL). Asocierea cafelei cu tutunul sporeşte acest risc. Consumul de cafea nu determină apariţia ulcerului gastric sau duodenal dar poate agrava un ulcer deja existent. Femeile gravide nu au o contraindicaţie certă la cafea dar poate declanşa senzaţii de greaţă.

Cafeaua este contraindicată persoanelor care suferă de inimă, celor hipertensivi, la bolnavii nevropaţi, ipohondrici, nevrotici, sau la cei care suferă de insomnie. Este interzis cu desăvârşire consumul de cafea de către copii şi adolescenţi.

Combinaţia cafea, tutun, alcool produce o excitaţie excesivă a sistemului nervos cu consecinţe neplăcute în timp. Intrucât cafeaua sporeşte grăsimile din sânge nu se recomandă folosirea acesteia cu smântână sau cu frişcă.

Traumatisme uşoare. Ce facem?

Neglijarea unor accidentări banale poate duce la complicaţii

Atunci când alergăm, sau ridicăm greutăţi se întâmplă să suferim de întinderi musculare sau de ligamente sau entorse uşoare pe care de cele mai  multe ori le „trecem cu vederea”. Ignorarea unor astfel de traumatisme poate avea consecinţe neplăcute – sechele greu de corectat, dureri la mobilizare greu de tratat, sau problema se poate agrava sau croniciza.

Cum putem preveni astfel de neplăceri?

Imediat după accidentare ne protejăm muşchiul, tendonul sau ligamentul de agravarea leziunii prin repaus; acesta oferă organismului timp şi mijloace (energie suplimentară) pentru a începe procesul de „reparare”. Aplicăm o pungă cu gheaţă învelită într-un prosop; „recele” reduce senzaţia de durere şi umflătura (edemul). Gheaţa se ţine maxim 20 de minute iar apoi se face pauză tot de 20 de minute şi se foloseşte doar în primele zile după accidentare. Înfăşurăm zona afectată cu un bandaj elastic;  dacă simţim sub acest pansament că ţesutul „pulsează” lărgim bandajul, înseamnă că este prea strîns. Ridicăm zona lovită  deasupra inimii; de exemplu sprijinim piciorul cu entorsă pe perne care să îl ţină ridicat.

După aproximativ 2 zile procesul de vindeacre este vizibil; dacă nu simţim nici o schimbare, mergem la medic pentru investigaţii suplimentare.

Alcoolul – pericol pentru creier

Băutul până la atingerea stării de ebrietate triplează riscul de a face demenţă


Substanţele care introduse în corp, ne afectează comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică sunt denumite substanţe psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina şi marihuana, ci şi tranchilizantele, stimulantele şi alte substanţe binecunoscute precum alcoolul, tutunul şi cafeaua.

Cercetătorii de la Universitatea Turku din Finlanda au concluzionat că “alcoolul are efecte toxice asupra neuronilor”. “Consumarea unei importante cantităţi de alcool cel puţin o dată pe lună triplează riscurile de dezvoltare a unei forme de demenţă, chiar dacă o persoană este cumpatată în restul timpului”, a indicat neurologul Juha Rinne, coautor la studiu. “In cazul celor care merg până la pierderea cunoştinţei, de cel puţin două ori pe an, riscul creşte de 10 ori”, a adaugat el, precizând că “Nu contează în sine cantitatea de alcool, ci modul în care se bea”. Studiul s-a desfăşurat între 1975 şi 2001; legătura dintre excesele bahice şi demenţă fusese stabilită deja, însă majoritatea studiilor vizau perioade scurte (până la şase ani) şi nu luau în calcul diferitele comportamente alcoolice, subliniază autorii, în studiul publicat în numărul din noiembrie al jurnalului “Epidemiology”.

Migrena

Persoanele perfecţioniste, conştiincioase, exigente, care nu tolerează greşelile altora, prezintă o excitabilitate ridicată şi sunt mai predispuse la crize migrenoase.


Migrena este una din cele mai răspândite boli, 85% din populaţia globului cu vârstă între 18 şi 33 de ani suferind cel puţin o dată în viaţă de o criză migrenoasă.

Migrena are aproape întodeauna legătură cu sexualitatea(oamenii care şi-au exclus aproape definitiv sexualitatea din viaţa lor). L a fel ca în cazul excitaţiei sexuale, sângele se revarsă spre cap, apare o senzaţie de presiune, tensiunea se amplifică pentru ca ulterior să apară faza de deconectare; după criză, bolnavul are un deosebit sentiment de bine.

Remedii

2 căni de infuzie de păducel băute lent timp de o oră.

Comprese cu frunze de varză aplicate pe picioare sau se pune orez într-un ciorap; dacă pacientul  „arde”  (are temperatură) se aplică pe frunte după ce a fost ţinut la congelator, iar dacă acesta are frison se pune după ce a fost încălzit, pe picioare. Dacă picioarele sunt ţinute într-un lighean cu apă fierbinte (suportabilă) creşte fluxul de sânge spre cap şi migrena poate să dispară. Se evită alimentele „declanşatoare” precum ciocolata, cacao, nucile, citricele, fasolea, roşiile, ţelina şi brînzeturile, alcoolul.

Zahărul poate afecta sănătatea

Conform statisticilor Uniunii Europene un adult consumă zilnic (din sucuri, produse de patiserie, prăjituri, biscuiţi, sosuri, cafea sau ceai îndulcit 100-200 de grame de zahar adică anual fiecare persoană consumă între 40-60 kg. de zahăr! Sir Frederick Banting, co-descoperitorul insulinei arată că diabetul era foarte răspândit printre proprietarii plantaţiilor de zahăr din Panama, mari consumatori de zahăr rafinat,în schimb, muncitorii de pe plantaţii, care nu-şi permiteau acest “lux”, nu sufereau de diabet. Sfecla de zahăr conţine peste 50 de nutrienţi în timp ce zahărul numai unul: zaharoza; prin rafinare se pierd enzimele, mineralele, vitaminele şi celelalte substanţe nutritive; “albirea” zaharului se face cu dioxid de sulf care este un aditiv alimentar cunoscut sub denumirea de E 220. În România se înregistrează o “epidemie” de diabet, numărul bolnavilor depăşind un milion. Consumul zahărului este mai rău decât dacă nu s-ar consuma nimic, pentru că goleşte corpul de enzimele, vitaminele şi mineralele necesare metabolizării zaharurilor. Zahărul pur, consumat zilnic, provoacă şi menţine o stare super-acidă în corp, astfel că se ajunge la decalcifieri osoase (osteoporoză datorată dezechilibrelor în asimilarea calciului) şi carierea dinţilor. Cancerul de colon (intestin gros) este de până la cinci ori mai mare la consumatorii de dulciuri decât la persoanele care consumă foarte rar sau deloc zahăr. Caria dentară. Nu există nici o metodă de prevenire a cariei dacă se consumă zahăr rafinat. Dacă la începutul secolului al XX-lea doar 5-10% din populaţia sub treizeci de ani avea afectaţi dinţii, pe masură ce zahărul a fost adoptat în alimentaţie s-a ajuns ca în ţările “dezvoltate” aprox. 95% din populaţie să sufere de afecţiuni ale danturii. Pentru o funcţionare eficientă, creierul are nevoie de acid glutamic, prezentă în foarte multe vegetale. Vitaminele din grupa B ajută la divizarea acestui acid în componente complementare (antagonice) care asigură funcţia de control a activităţii creierului. Vitaminele B sunt fabricate şi de bacteriile simbiotice aflate în intestin însă zahărul rafinat omoară aceste bacterii (“fabrica” internă de vitamine) creierul fiind astfel, cel mai afectat. Mierea de albine este un “aliment viu” şi un indulcitor ideal pentru ceaiuri, lapte si sucuri. Fructe proaspete care conţin o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri. Sucurile, salatele de fructe, fructele normalizează glicemia, reglează funciile pancreasului, ne ajută să ne “reamintim” gustul corect. Iarna, fructele uscate (stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc.) sunt un excelent înlocuitor al zahărului.

Cum să trăim mai sănătoşi

Să trăim mai bine, mai sănătos nu e deloc complicat; ca orice lucru, longevitatea se învaţă


Bem ceai verde mai mult. Cercetătorii de la “Medical College of Ohio” au descoperit, în 1997, că pe lângă antioxidanţii pe care-i conţine, ceaiul verde inhibă formarea şi dezvoltarea celulelor canceroase. 75 de mg de aspirină pe zi previne cancerul mamar.

Imităm albinele; mierea şi polenul scad colesterolul şi trigliceridele. Apicultorii au cea mai mare speranţă de viaţă (net superioară medicilor).

Exerciţiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sarea cu masură  şi apă cu paharul cel mare (apă purificată hidratantă, nu minerală dură, dezhidratantă, care scoate apa din celule şi din corp) – minim 6 pahare pe zi, reduce riscul de a avea tensiunea arterială crescută – factor major de risc cardiovascular. Dezhidratarea cronică forţează mecanismele renale să crească tensiunea arterelor pentru a fi irigate cu sânge extremităţile (creierul) tot aşa cum facem şi noi când udăm grădina şi nu avem presiune în furtun!

Reducem sau eliminăm zahărul (indice glicemic mare); acesta forţează pancreasul să producă multă insulină care la rândul ei accelerează arderile metabolice şi astfel îmbătrânim mai repede. Folosim miere în loc de zahăr (indice glicemic mic).

Ne spălăm mai des pe mâini; 4 spălări ale mâinilor pe zi, reduce cu 25% numărul de viroze respiratorii şi cu 50% numărul de gastroenterite.

Dacă suntem cardiaci nu luăm aspirina împreună cu medicamentele de inimă; riscul de a face o criză cardiacă creşte cu 75% afirmă medicii din Scoţia care au studiat 7000 de pacienţi. De asemeni ne învelim noaptea deoarece temperatura scăzută creşte cu 13% riscul de a face o criză de inimă.

Curăţăm mai des tastatura calculatorului; bacteriologii de la Universitatea din Arizona au constatat că aceasta conţine de 300 de ori mai mulţi microbi decât capacul de la wc-ul unei toalete publice.

Mergem cu picioarele goale dimineaţa prin rouă; acesta era unul din secretele tinereţii fără bătrâneţe ale strămoşilor noştrii reactualizat de Sebastian Kneipp.

Reducem consumul de carne; mâncăm mai mult usturoi, nuci, fasole, banane, mere, cireşe, căpşuni, zmeură, coacăze salată şi 2-3 tablete de ciocolată pe lună

Curiozităţi ale corpului nostru

Corpul uman produce zilnic un miliard de celule roşii.
Creierul continuă să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore după moarte. Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume. Zilnic, avem in jur de 70 000 de gânduri.
Drumul mâncării de-a lungul esofagului durează cam 8 secunde. In medie, stomacul digeră o masă bogată în grăsimi în 6 ore, în timp ce pentru o masă bogată în carbohidraţi îi sunt necesare doar 2 ore. Sucul gastric conţine 99% apă; când apa este mai puţină, apare hiperaciditatea. Aşa se explică de ce apa cu care înghiţim o pastilă ne face mai mult bine decât pastila care este dezhidratantă (absorbantă de apă).
Durata medie a digestiei în intestinul subţire este de 3 până la 5 ore. In intestinul gros mâncarea este apoi digerată timp de 4 ore până la 3 zile. Intestinul gros are zece metri lungime. Durata vieţii unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui intern a stomacului este de 4 ore iar a peretelui extern de 4 zile. O celula din piele trăieşte 28 de zile.

Creierul conţine peste 90% apă; durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face sex, pentru că endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic.
Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieţii.
Inima continuă să bată după ce este scoasă din corp. Chiar dacă este tăiată în bucăţi, muşchii inimii vor continua să bată. Inima femeii bate mai repede decât cea a bărbatului. Inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adică 10 000 de litri de sânge pe zi.
Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţă în faţă. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mana.
80% din corpul omenesc este format din apă. La nastere, 90% din greutatea totală a unui nou născut reprezintă 90% apă (la fel ca o roşie sau un strugure sau un castravete). Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urină şi 1 litru de salivă care este permanent înghiţită (cam de două ori pe minut). Saliva conţine 98% apă. Dacă saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simţi gustul. Piciorul unui om contine 250.000 glande sudoripare. Piciorul unui bărbat mediu , elimină aproximativ 250 ml de transpiraţie zilnic; toată această apă trebuie înlocuită înainte de semnalul de dezhidratare (senzaţia de sete). Când cantitatea de apă din corpul omenesc este redusă cu 1% ne va fi sete, iar dacă este redusă cu 10% vom muri.
Când o persoană moare auzul este ultimul simţ perceput. Văzul este primul care dispare.

Două vorbe despre corpul nostru

Dumnezeu a creat o formă fizică excepţională – corpul nostru, pe care ne-a dăruit-o să ne folosim de ea.


Corpul nostru nu este operă de artă menită să stea pe un soclu; este o unealtă, un instrument de care ne folosim în scurta noastră trecere pe Pământ. Cu el gândim, visăm, iubim, sperăm, muncim; din aceste motive şi din multe altele trebuie să avem grijă de el, mai ales că atunci când ne-am născut am venit pe lume fără “piese de schimb”.

Este alcătuit din 78-80% apă iar restul masă solidă. Există de exemplu în corpul nostru carbon cât să umplem câteva sute de creioane, la care se adaugă calciu, cam cât să putem “vărui” cuşca câinelui, sodiu, potasiu, clor, fosfor suficient pentru a crea 250 de chibrituri, cupru, zinc, fier, magneziu, mangan sau iod, destul zahăr pentru a umple un borcan; destulă grăsime pentru a face 7 bucăţi de săpun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un câine.

Partea solidă din corpul nostru este reprezentată de proteine, glucide şi lipide; toate acestea intră în corpul nostru odată cu mâncarea pe care o înghiţim. Se mai numesc substanţe organice deoarece se formează doar într-un corp viu.

Când aprindem o bucată de cărbune acesta se combină cu oxigenul şi emană energie sub formă de căldură; în interiorul organismului nostru glucidele sunt “arse” în prezenţa oxigenului adus de la plămâni de sânge, pentru a obţine energia necesară mişcării, gândirii, activităţii organelor interne.

Nu trebuie să ne purtăm urât cu corpul nostru; trebuie doar să îl îngrijim pentru a fi cât mai durabil.

Cuvinte care vindecă

Cuvintele pot să vindece sau pot să distrugă. Pentru a corecta un cuvânt de critică e nevoie de zece vorbe bune


Avem parte cu toţii de cuvinte de la alţii care ne încurajează, ne ajută să creştem sau, dimpotrivă, de cuvinte care ne dor.

Cea mai puternică vorbă din orice limbă este expresia “te iubesc”. A scrie aceste cuvinte pe o bucăţică de hârte şi a le oferi odată cu vorbele “vorbite” înseamnă cu mult mai mult. Vorbele “zboară” dar bileţelul permite celui căruia i-a fost adresat să se bucure iar şi iar de magia, de farmecul vorbelor rostite într-un anume moment.

Un bileţel pe care scriem simplu, “te iubesc” are virtutea unui medicament: vindecă o mulţime de critici primite fie pe merit, fie nemeritate. Nu ne trebuie calităţi de poet pentru a face acest gest; o putem face simplu către cei apropiaţi, către colegii de servici, sau către persoane necunoscute, atunci când un anume gest al acestora a însemnat ceva pentru noi, ne-a influenţat în vreun fel viaţa.

Fiecare om este o făptură unică a lui Dumnezeu; putem cu sinceritate să scriem ce credem noi că o face unică pe acea persoană. Simplu şi cu efecte extrem de benefice pentru noi dar mai ales pentru cei de lângă noi.

Bioritmul organelor interne

Am primit un material de la un prieten water pe care vi-l dau şi vouă.

“Trãim cu totii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetã: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia, bãtãile inimii… Viata e formatã dintr-o întreagã gamã de cicluri care creeazã o adevarata simfonie.. Adãugãm în fiecare zi cîte o cãrãmidã la zidul vietii noastre. Dacã reusim sã mentinem un ritm corect în interiorul, dar si în afara noastrã, “concertul” pe care-l sustinem aici, pe Pãmînt, va fi unul lung si melodios. Ca sã reusim asta, trebuie sã stim cum.

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai putin. Johanna Paungger si Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amãnuntitã a ritmului functiilor organelor noastre interne.

Autorii afirmã cã fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã:

vezica biliarã (23:00-1:00)
ficatul (1:00-3:00)
plãmînii (3:00-5:00)

intestinul gros (5:00-7:00)

stomacul (7:00-9:00)

splina si pancreasul (9:00-11:00)
inima (11:00-13:00)
intestinul subtire (13:00-15:00)
vezica urinarã (15:00-17:00)

rinichii (17:00-19:00)

circulatia sangvinã (19:00-21:00), iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00.

Haideti sã încercãm sã analizãm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viata noastrã!


Stomacul, splina, pancreasul

E f.important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã. Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus… Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma­cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã.

În intervalul orar 9:00-11:00
lucreazã intens splina si pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile.. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei. E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pt a nu forta functia pancreasului.. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sînge.

Inima, intestinul subtire

Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii.

Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã… De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios.. Activitatea intestinului subtire, cu rol imp. în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate

Din acest motiv se re­comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste.
Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului.

Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.

Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro­blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e cîâtigatã de cãtre copii. Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit.

De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp
. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pt multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore.
Vezica biliarã si ficatul
Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului.. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei. Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea. E de mare importantã descongestiona­rea intestinului gros care, dacã nu se reali­zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun­c­tionarea bilei sau a ficatului, munca des­fã­suratã în perioada noptii e foarte noci­vã, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încã 6 ore din noapte pt a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile.
Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul.. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului. Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata.
Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pt cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor.
Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã
. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in­testinul subtire, iar constipatiile pun în evi­dentã o crestere a toxicitãtii organismului.

Alungati bãtrînetea!

Cu aceastã ocazie, prin scurta cãlãtorie în intervalele orare ale unei zile am încercat sã vã prezint, cu ajutorul celor 2 autori, cîteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoasterea acestor ritmuri ne face sã avem încredere în instinctele noastre, actionînd corect pentru a ajuta functiile organismului. E f. important sã nu simtim cã îmbãtrînim o datã cu vîrsta, cãci starea bunã a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbãtrînirea.

Sã ne ascultãm ceasul interior si sã încercãm sã ne adaptãm ritmului sãu, strivind prejudecãtile. Existã personalitãti care au trãit, creând la vîrsta de 80 de ani%”

Plagiat şi plagiatori celebrii…

Ernst Robert Curtius – profesor la Universităţile din Strasbourg, Bonn, Marburg, Heidelberg (nepot al lingvistului şi arheologului Ernst Curtis), expert în literatură medievală, admirator declarat a lui Goethe, a afirmat că “Homer trăieşte în Virgiliu, Virgiliu în Dante, Plutarh şi Seneca în Shakespeare (dar şi în Montaigne – şi în cîţi trăieşte Montaigne!), Shakespeare în “Götz von Berlichingen” al lui Goethe (şi în cîţi trăieşte Shakespeare !), Euripide în “Ifigenia” lui Racine şi în cea a lui Goethe, sau, în vremea noastră, “O mie şi una de nopţi” şi Calderon în Hofmannsthal, “Odiseea” în Joyce, Eschil, Petronius, Dante, Tristan Corbière şi mistica spaniolă în T.S. Eliot”…

Sir Isaac Newton a afirmat că majoritatea descoperirilor sale s-au bazat pe cele ale predecesorilor săi (“m-am suit pe umerii unor uriaşi” spunea el) iar Shakespeare nu a avut nici o reţinere să preia subiecte, personaje sau chiar replici întregi din scrierile lui Plutarh (dar nu numai), tocmai pentru că marele filosof şi moralist grec ( dar şi preot la templul lui Apollo din Delphi) a rămas la fel de fin psiholog şi cu verb plin de spirit. Scriitorul francez Michael Montaigne (în opera sa celebră “Essais”) a procedat la fel.

La noi, Coşbuc acuzat de plagiat, a afirmat că unele traduceri au fost incluse în “Balade şi idile” fără ca el să aibă habar, de un prieten, pe când se afla în străinătate şi la fel Nae Ionescu. Alţi autori români acuzaţi de plagiat au fost I.L.Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Al. Piru, Ion Gheorghe, Eugen Barbu, etc. În alte părţi Abraham Lincoln sau cel mai iubit american J.F.Kennedy au fost acuzaţi şi ei de plagiat. Primul că a preluat unele replici din prefaţa unei Biblii, iar Kennedy că şi-a însuşit una din celebrele sale replici nu întrebaţi ce poate ţara voastră să facă pentru voi, ci întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţara voastră” de la scriitorul libanez Kahlil Gibran care folosise acel îndemn pentru a-şi mobiliza concetăţenii împotriva turcilor otomani. Câţi politicieni însă, de pe malurile Dâmboviţei îşi scriu singuri discursurile?

Toată elocvenţa, tot umorul şi mai ales, aparenta inteligenţă aparţin de fapt altor anonimi aflaţi în spate. Iar geniul şi strălucirea unor mari scriitori ascunde de fapt geniul şi strălucirea înaintaşilor. Poate că cea mai interesantă replică poate fi considerată însă cea a lui Bismark: “proştii învaţă din experienţă; eu prefer să învăţ din experienţa altora!”. …

Pilulă cu …minte

Pietro Aretino s-a născut în 1492 într-un spital din Arezzo, dintr-un tată curtezan extrem de frumos (model pentru sculptori şi pictori) dar care nu l-a recunoscut pentru că mama lui era deja căsătorită. La treisprezece ani îşi jefuieşte mama şi fuge la Perugia unde stă la un legător de cărţi. Observă care sunt modelele de parvenire şi reuşeşte să intre sub pielea unui comerciant bogat – Agostino Chigi care îl ajută să se autopropulseze în lumea mondenă a Romei. Este când vagabond şi libertin, când “călugăr capucin” la Ravenna (sau cum se spune pe la noi – “după cum bate vântul”). Când Leon al X-lea a devenit Papă, îl regăsim la curtea acestuia ( unde s-au “aciuit” tot felul de “literaţi”, bufoni, actori, măscărici sau aventurieri ce profitau de bunăvoinţa pontificală). Amicul nostru învaţă să pună în versuri bufoneriile (bârfele) sale vulgare (unii îl consideră printre primii promotori ai pornografiei “moderne”) şi face din asta o afacere. La moartea Papei Leon al X-lea, scrie o broşură cu versuri care satirizau dragostea Papei pentru elefanţi. A ajuns astfel dintr-un ilustru anonim, pe buzele tuturor cetăţenilor. Lipsit de pudoare el şi-a completat studiile din “mers” mai mult la “şcoala vieţii”. Bârfa ridicată la rang de “artă” îi aduce tot felul de onoruri. Tiţian (cu care se împrieteneşte) îi face trei tablouri (portrete), Clement al VII-lea l-a făcut Cavalor de Rodos iar Iulius al III-lea, Cavaler de Sf. Petru.

Aretino era un om energic cu voinţă de cunoaştere, cu un corp sănătos, “de fier” şi care, mai ales, ştia ce vrea. Pasiunea vieţii lui a fost doar gloria personală. Medalioane, titluri, diplome, insigne de aur sau argint, statui şi picturi, pietre preţioase, inele şi lanţuri de aur, le-a avut din belşug. A cheltuit în timpul vieţii mai mult de un milion de franci. La el acasă era mereu aglomeraţie de artişti, muzicieni sau valeţi. La intrare era un bust de marmură care îl reprezentat pe el cu o cunună de lauri, tablouri pe pereţi tot cu chipul lui, medalioane, vaze pictate,  etc, desigur, tot cu el. Toată viaţa lui a rămas însă doar un valet, o slugă mediocră iar după moartea sa (la 75 de ani în 1577) s-a ales praful de reputaţia lui, lumea uitându-l, ba chiar ferindu-se să-i rostească numele (în prezenţa unei doamne era ceva foarte ruşinos ca cineva să-i rostească numele). În cele ce-a scris s-a remarcat ca un “maestru” al şantajului. Mai presus de orice el specula frica oamenilor, timiditatea, naivitatea sau vanitatea. Tonul lui era dispreţuitor şi metalic. A întâlnit însă şi oameni cărora nu le-a fost frică de el şi care l-au scuipat sau l-au amenuinţat cu moartea (ambasadorul Angliei). Aretino nu înceta să afirme că “ce mă face să sufăr cel mai mult este vederea unui fricos!”…Îşi schimba des atitudinea de la cea a unui clovn, lăudăros, la aceea a unui sfânt calomniat şi desconsiderat. Prietenului său Tizian îi scria caracterizându-se: “ Sunt ca un om care este obosit de el însuşi, nu mai ştiu ce să fac cu mintea mea, cu gândurile mele, şi aşa, îmi întorc ochii spre ceruri, spre Dumnezeu care a creat luminile şi umbrele, atmosfera de tipul aceleia pe care pictorii se străduiesc s-o exprime”, bla, bla…

Ce ne învaţă această “poveste”? Că abilitatea de a ieşi în evidenţă, de a ajunge în centrul atenţiei nu este înnăscută, ci una dobândită, învăţată. Pentru a nu rămâne o biată flacără anonimă, o persoană dornică de parvenire nu are voie să facă nazuri atunci când cineva o bagă în seamă şi când are astfel ocazia de a capta atenţia publicului. ORICE publicitate e bună, şi cine îşi doreşte cu adevărat faimă va primi cu bucurie atacurile, ba chia le provoacă atunci când acestea nu există (unii plătesc bani grei pentru a fi atacaţi în presă). De ce ? Pentru că lumea “se dă în vânt” după excepţii, curiozităţi, oameni fenomenali (în alţi termeni, după orice iese din tiparul banalei ciorbe a mediocrităţii). Această persoană nu are voie să rateze nici o ocazie sau situaţie care ar putea s-o facă scandaloasă sau măcar controversată). Orice profesionist al marketingului (showbiz-ului sau politic) ştie aceste lucruri de bază şi are grijă să le cultive. Când vrei să te afirmi cu orice chip trebuie să ieşi în evidenţă cu ceva (altfel vei rămâne un simplu anonim uşor de confundat cu gloata). Conflictele, scandalurile sunt instrumente abile care pot creea aura unei personalităţi puternice şi înjurăturile sunt la loc de cinste. Când se scrie sau când eşti înjurat, capeţi notorietate (unele vedete sau politicieni plătesc pentru astfel de “trucuri”) tot aşa cum s-a întâmplat cu Aretino când l-a ridiculizat pe Papă. Notorietatea înseamnă putere adică tot bani. Ceeace în alţi termeni – este de preferat să fii calomniat (impactul la public e mai mare decât atunci când eşti lăudat) decât să fii ignorat. Pentru că oamenii –comozi şi  iubitori de confort mental, apreciază totul după principiul doar ceeace ochii văd există!…

Cum putem salva o viaţă – manevra Heimlich

Henry Heimlich


In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute, incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de cord.

Dr. Henry Heimlich este un vizionar. El a creat Manevra Heimlich care a salvat vietile a mii de oameni inecati, sufocati cu mancare sau corpuri straine si victime ale astmului.

Manevra Heimlich este practic o solutie fara costuri in cazuri de urgenta si nu presupune o putere deosebita, echipament special sau antrenament de specialitate. In 1972, dr. Henry Heimlich a inceput sa investigheze mecanismul mortii accidentale prin sufocare. Acesta a explicat ca din motive fizice, lovirea unei victime sufocate in spate sau incercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei il duce pe acesta mai adanc in trahee.

CHIAR  DACA  RESPIRATIA  PERSOANEI  ESTE  COMPLET BLOCATA, O  CANTITATE  APRECIABILA  DE AER  RAMANE  IN  PLAMANI.

Acesta este motivul pentru care manevra are succes !

IN  TIMPUL MANEVREI, FACAND  COMPRESIE  ASUPRA  DIAFRAGMEI, ACEASTA  FORTEAZA  PLAMANII  SA  SCOATA  AERUL REZIDUAL  DIN  EI  SI  IN ACEST  FEL  CAILE  RESPIRATORII  SE  DEBLOCHEAZA.

SMURD – Dezobstructia cailor aeriene superioare

Pacient constient:

Obstructia cailor aeriene înseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strain. Victima se va sufoca. Obstructia poate fi incompleta sau completa.

—>Daca victima este constienta va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.

În cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa, pacientul este aplecat în fata si încurajat sa tuseasca.

Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa încercati o alta manevra, numita manevra Heimlich; se aplica atunci când obstructia devine completa.

Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, îndepartati picioarele, aseaza-ti o mâna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid (vezi nota subsol), cu cealalta mâna prindeti mâna înclestata si faceti miscari bruste înauntru si în sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plamânii si presiunea creata în bronhii va arunca corpul strain în cavitatea bucala. Faceti aceste miscari pâna eliberati caile aeriene.

Pacient inconstient:

Daca victima devine inconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati aceeasi manevra, încalecând picioarele victimei. Reperati locul, asezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid (vezi nota subsol) . Asezati cealalta mâna peste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste în adâncime si în sus.

Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, întorcând capul victimei într-o parte, verificati cavitatea bucala a acesteia pentru a îndeparta bolul alimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, încercati din nou sa ventilati, observând daca intra sau nu aerul. În caz de insucces repetati manevra Heimlich pâna când caile aeriene vor fi libere.

Sursa: http://www.smurd.com/pages/curs15.html

Manevra (metoda) Heimlich este o metoda de dezobstructie a cailor aeriene la care se poate apela in cazul in care victima se sufoca din cauza blocarii cailor aeriene cu un corp strain.

Corpul strain (un aliment, o bomboana, un obiect, etc.), ajunge in trahee si nu in esofag si blocheaza partial sau total caile respiratorii. Daca obstructia traheii este totala, aerul nu mai poate ajunge la plamani, iar victima se asfixiaza. In aceasta situatie, puteti interveni aplicand manevra Heimlich pentru a scoate obiectul aspirat pe trahee.In schimb, aceasta metoda este complet ineficienta daca victima poate respira, vorbi sau tusi.

Nu trebuie sa interveniti in niciun fel in timpul eforturilor victimei de a arunca obiectul prin tuse. Manevra Heimlich se efectueza atunci cand victima nu scoate niciun sunet.

Lovirea cu palma in mod repetat si cu forta intre omoplati se utilizeaza atunci cand manevra Heimlich (de compresiune abdominala) nu a fost eficienta.

Semnele obstructiei cailor aeriene

Sufocarea se produce in general in timpul mesei. Persoana care se sufoca este usor de recunoscut datorita urmatoarelor semne:

- isi duce involuntar mana la gat
- nu mai poate respira, vorbi sau tusi
- tegumentele isi schimba culoarea. Pielea se inroseste, apoi devine albastra, si in sfarsit, daca nu primeste ajutor, victima isi pierde cunostinta si moare. Atunci cand fluxul de oxigen la creier este intrerupt, creierul sufera leziuni foarte grave, care pot fi ireversibile incepand din al 3-lea minut de privare de oxigen.

Copilasii au o atractie deosebita pentru orice lucru nou si nu se pot abtine sa nu le exploreze si “gustativ”, daca dimensiunile permit! Asadar, ai mare grija ce lasi in preajma nazdravanilor de doi-trei ani – ei fiind cei mai “hrapareti”.

Jucariile pentru baietei nu sunt mai putin lipsite de pericole:

  • indieni din plastic
  • bile
  • dopuri
  • rotite
  • faruri de masinute
  • si multe alte o mie de nazdravanii ce se desprind din chinezescul plastic la contactul cu mioriticul ciment, sau mai cosmopolita gresie spaniola!

Alimente cu consistenta ferma si diametru sub doi-trei cm:

  • alune
  • masline
  • visine, cirese, boabe de struguri
  • morcovi cruzi
  • floricele
  • dropsuri, bomboane, etc.

Papusile pot fi si ele niste dusmani foarte bine disimulati. Ele poseda tot felul de “ispite inecacioase”:

  • ochisori si nasucuri viu colorate (de cele mai multe ori lipite)
  • obiectele de toaleta “papuseasca”
  • fundite,
  • pantofiori,
  • bijuterii.

Manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare)

Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an

Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).
Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.

Manevra Heimlich in diverse situatii

Manevra Heimlich la persoanele singure

Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce obiectul sare afara.

Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta

Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiorespiratorie pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta.

Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an)

Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele).
Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia.
Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 4 ori, intre cei doi omoplati (scapule).
Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus.
Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura.
Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie.
Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta

In 1984  Dr. Heimlich a primit  Albert Lasker Public Service Award pentru realizarile sale in salvarea de vieti prin Manevra Heimlich, aceasta tehnica simpla si practica care previne moartea prin asfixiere.

A inventat de asemenea:

  • Heimlich Micro Trach- un tub minuscul care ajuta pacientii sa respire sub anestezie locala si se foloseste si in reanimarea pacientilor cu emfizem pulmonar si fibroza chistica.
  • A inventat o operatie care aduce un nou esofag ( tub pentru inghitirea hranei) victimelor cu defecte din nastere si cancer.
  • Valva sa pentru piept a salvat mii de vieti in razboiul din Vietman.

Dr. Henry Heimlich – dreapta – in timpul unei demonstratii a celebrei sale manevre de salvare.

Intre 13-19 aprilie 2008 a fost celebrata Saptamana Manevrei Heimlich. Dr. Henry Heimlich a vizitat Scoala Crestina din Cincinnnati, Ohio si a prezentat tehnica sa care a salvat sute de mii de oameni din lumea intreaga.

Inainte ca metoda sa fie introdusa in 1974, asfixierea era a sasea cauza de deces accidental in SUA.

Henry J. Heimlich, M.D.

In aprilie 2005 s-a instituit  Premiul Henry J. Heimlich pentru Inovatii in Medicina.

Dr. Heimlich a inspirat cercetatorii si studentii la medicina sa sparga conventiile, sa gandeasca creativ si sa se concentreze pe ceea ce conteaza: salvarea de vieti.

Cine doreste mai multe informatii le poate gasi pe site-ul Institutului Heimlich sau in alte surse de pe Internet.

http://www.heimlichinstitute.org/default.php

O metodă de relaxare pe zi

Relaxarea presupune destinderea, deconectarea, eliberarea de blocajele inutile.


Relaxarea este un concept tot mai puţin înţeles. Alergăm, muncim aproape un an şi când vine vremea vacanţei ne punem toate speranţele recuperării, relaxării în mâinile pofticioase ale unor agenţii de turism care vor de la noi un singur lucru: cât mai mulţi bani. Aşa că ne trimit în locuri cât mai exotice, mai obositoare, mai costisitoare. Ne întoarcem apoi, de cele mai multe ori, mai obosiţi decât am plecat, cu conturile mai “uşoare” şi cu o mulţime de suveniruri atrăgătoare .. de praf.

Relaxarea este opusul contracţiei musculare.Orice stare de oboseală sau de frică/anxietate, este însoţită de contracţie musculară. Este o reacţie normală a unui organism pregătit să se apere de un eventual pericol.

Dr Edmond Jakobson a observat că atunci când un om este tensionat nervos sau rigid, este predispus să tresară la cel mai mic semnal sonor neaşteptat, la cel mai mic zgomot (“sindromul hamsterului”). Nu doar situaţiile prezente creează stări stresante, ci şi retrăirea unor imagini, impresii neplăcute, a unor situaţii negative  pot genera tensiuni musculare.

Ce facem.

Pentru a reduce stresul în viaţa noastră ne putem propune să plecăm într-o călătorie. Spre deosebire de o excursie, o călătorie nu are o ţintă, nu are un program, nu are plan, fără radio, sau CD; doar noi cu cei dragi cu care să conversăm şi Tatăl Ceresc. Doar privit pe fereastră şi opriri pentru a vedea o curiozitate sau doar pentru o porţie de râs.

Ne vom întoarce mai puţin disperaţi de viaţă, de timp, de oameni. Vom învăţa astfel să vedem lucrurile simple, vom învăţa să preţuim fiecare minut pe care îl mai avem.

Pilulă cu …minte

Când vine vorba de bani sau de funcţii, prietenii se pot transforma în cei mai înverşunaţi duşmani. Dar puţină istorie este necesară. Împărăteasa Theodora a Bizanţului (originară din Paplagonia –Armenia) a fost alungată de pe tron de fratele ei Bardas în 855 şi exilată la mânăstirea Gastria unde va fi asasinată de Împăratul Basileus I Macedoneanul. A fost căsătorită cu Teofil cu care a avut cinci fete şi doi băieţi mai tineri din care unul – Michael III îi va urma la tron.

Theodora venera icoanele ortodoxe într-o perioadă când acestea erau interzise. Din acest motiv a fost canonizată şi apoi sărbătorită la 11 februarie. Când a fost prinsă cu icoane în dormitorul imperial ea a declarat pur şi simplu că sunt „păpuşile” ei. Două din acestea se mai găsesc şi astăzi la Mânăstirea Vatoped de la Sfântul Munte Athos, sunt purtate cu smerenie într-o procesiune organizată în Duminica Ortodoxiei şi sunt denumite în continuare „păpuşile Teodorei”. Mihai al III-lea poreclit şi „beţivul”, prea tânăr şi neştiutor s-a trezit, după îndepărtarea mamei sale, investit brusc cu o demnitate dificilă mai ales că a înţeles că este înconjurat doar de intriganţi, de paraziţi profitori şi de ucigaşi fără scrupule. Aşa că a decis să-şi aleagă un sfetnic de încredere în persoana unui bun prieten al său, Basileus Macedoneanul. L-a cunoscut când acesta – rândaş la grajd fiind, i-a salvat viaţa. Un cal nărăvaş, încă suficient de sălbatic l-a doborât la pământ, întâmplare care l-a adus în graţiile împăratului care, de atunci, l-a considerat ca şi pe un frate.

Basileus, ţăran de origine tracă-macedoneană, în timp ce îl servea pe Theophilitzes,  a vizitat orasul Patras, unde a câştigat favoarea frumoasei Danielis, o femeie bogată, care l-au dus în casa ei şi l-a dotat cu avere. Cu prilejul unor lupte când îl învinge pe campionul bulgar, Michael îl numeşte şeful gărzilor lui de corp, îl desparte de soţia sa Maria şi i-o dă de soţie pe amanta sa Eudochia Ingerina – de origine daneză. Cu aceasta Basileus va avea şase copii dar doi dintre ei sunt ai lui Michael – Leon şi Ştefan care ulterior vor deveni la rândul lor Împăraţi ai Bizanţului (Leon VI şi Ştefan Patriarhul I al Constantinopolului).  Basileos mânat de dorinţa de a parveni cât mai sus, deşi primea de la împărat un salariu uriaş şi favoruri nemăsurate, îl convinge pe acesta că şeful armatei (Burdas- unchiul lui cel care îl pusese pe tron) este trădător şi obţine aprobarea de a-l omorâ. Unii istorici afirmă că în timpul unei curse de cai alţii că în timpul unei expediţii împotriva arabilor, pe 21 aprilie 866, Burdas este asasinat chiar de Basileus. Pe 26 mai este numit în locul acestuia la conducerea armatei şi investit ca şi Caesar. Un an mai târziu, în noaptea de 23/24 septembrie 867, fostul rândaş de la grajd îl ucide pe Împăratul Michael III, se proclamă împărat şi  poartă apoi, călare pe cal, personal în vârful unei suliţe – capul marelui său binefăcător.

Care este tâlcul istoriei?

Când ajuţi sau promovezi un prieten, el va considera întodeauna că doar el merita aceste favoruri şi acesta este momentul în care se nasc frustrările dar mai ales mult pomenita “povară a recunoştiinţei”. Chinezii au comparat întodeauna prietenia cu fălcile unei fiare: dacă nu eşti atent poţi fi sfâşiat!…

De aceea în afaceri sau la serviciu prietenia mai mult strică decât ajută (alterează percepţia realităţii). Competenţa şi performanţa ar trebui să fie regulile şi criteriile prioritare care să stea la baza alegerii colaboratorilor sau angajaţilor, şi nu prietenia.

Sunt o mulţime de fapte şi întâmplări în istorie care dovedesc cu prisosinţă că nu duşmanii ne vor mânca viaţa cel mai mult cu nerecunoştinţa lor, ci prietenii.  Sau aşa cum  spunea Diana de Poitiers – iubita lui Henric al II-lea, rege al Franţei: “Dacă îţi doreşti un duşman adevărat, alege-ţi un prieten; el ştie cel mai bine unde să te lovească”…

Pilulă cu …minte

Publius Crassus Dives Mucianus – Pontifex Maximus consul roman, fiul lui Mucius Scaevola, în anul 131 î.Ch, se afla sub zidurile cetăţii greceşti Pergamos condusă de Aristonikus.

Dorind să dărâme porţile pentru a intra şi a o cuceri, el dă ordin să i se aducă cel mai mare buştean pentru a-l folosi pe post de berbece. Meşterul corăbier la care a ajuns soldatul roman, i-a explicat că un buştean mic ar fi fost mult mai bun, însă soldatul îngrozit la gândul de a nesocoti ordinul comandantului, a insistat că îl vrea pe cel mai mare. Meşterul – specialist în catarge şi corăbii, a promis că o să-l trimită pe cel mare dar până la urmă l-a trimis tot pe cel mic, având convingerea că el are dreptate. Crassus s-a înfuriat teribil şi a trimis numaidecât să-i fie adus cu explicaţii cu tot. Specialistul a adus schiţe şi s-a apucat să explice principiile vectoriale ale forţelor compuse care sunt generate (mai mari în cazul unui buştean mai mic), însă consulul, după ce l-a ascultat cu răbdare până la capăt, a dat ordin să fie biciuit şi omorât, lucru care s-a şi întâmplat, lipsindu-se astfel de un foarte bun inginer constructor. Maistorul anonim nu ştia că vorbele nu sunt neutre aşa cum este ştiinţa sau raţiunea; el a ofensat orgoliul consulului contrazicându-l iar acest gest l-a costat viaţa. Aşa de rău l-a înfuriat nesupunerea corăbierului pe roman, încât acesta nu s-a mai putut concentra la asediul asupra grecilor iar aceştia l-au învins, consulul fiind urmărit de Aristonikus şi înjunghiat pe la spate (când a fost prins a refuzat intenţionat să-şi spună identitatea pentru a nu îndura umilinţa de a fi capturat viu).

Majoritatea oamenilor cred că doar ei au dreptate şi, din acest elementar şi simplu motiv, rareori se lasă convinşi doar de cuvinte. Oricât de bune şi articulate ar fi argumentele noastre, oricât de buni oratori am fi, ele cad în nişte urechi surde. Acela care perseverează în dispută şi aduce argumente după argumente, de fapt îşi sapă singur groapa, aşa cum a făcut şi talentatul corăbier.

Ce facem când vrem totuşi să fim convingători?

Evităm citatele (mai ales cele religioase din Biblie) sau datele statistice greu de verificat (pentru urechile ascultătorului sunt doar „vorbe” care nu îl costă nimic pe cel ce le rosteşte). Expunem în cuvinte simple fapte pentru că  faptele sunt greu de contrazis şi de obicei au sens. Nimeni nu se va lua la trântă cu dovezile evidente.

Când argumentăm verbal, e ca şi când ne-am da într-un scrânciob: urcăm, coborâm, urcăm, coborâm dar nu înaintăm deloc. Când aducem argumente după argumente, nu putem şti ce ecou trezesc acestea în mintea celui din faţa noastră pentru că el are o cultură, o memorie a experienţelor diferită de a noastră şi chiar dacă este de acord amabil şi ne ascultă politicos, de fapt  s-ar putea să îi stârnim resentimente puternice independente de voinţa noastră. Mai bine îl lăsăm pe interlocutorul nostru să fie sus („deasupra”) unde are impresia că se află şi lăsăm apoi gravitaţia să îl aducă cu picioarele pe pământ, lângă noi, pentru a putea apoi înainta…

Pilulă cu … minte

Există oameni care au avut parte de necazuri fără ca aceştia să aibă şi controlul asupra împrejurărilor, cauzelor care le-au provocat nenorocirile, şi oameni care le atrag prin felul lor de a fi tulburând atât viaţa lor cât şi pe a celorlalţi. Încercând să-i schimbăm, să le reconfigurăm stereotipiile comportamentale, de cele mai multe ori sfârşim prin a ne molipsi adaptându-ne la modul lor nefiresc de a fi.

Intensitatea ridicată a emoţiilor lor este cauza „contagiozităţii” şi a puterii de a-i „infecta” pe cei din jur. Ei de obicei victimizează, culpabilizează şi din acest motiv este greu să îţi dai seama de la început că ei înşişi sunt cauza nefericirii şi a problemelor ce le au, iar când apuci să înţelegi eşti deja „contaminat”.

A ne asocia, însoţi pe cărările vieţii, împrieteni, cu „bolnavii de nefericire”, înseamnă a risipi enorm de multă energie şi mai ales de timp preţios. Ceilalţi ne vor judeca prin prisma/filtrul acestei asocieri şi eventual nu se vor reţine a ne acuza că am putea fi chiar vinovaţi. Pericolele contaminării de la aceşti oameni sunt imposibil de evaluat. Frustraţii cronici sunt cel mai des întâlniţi. Aceştia au un trecut tulbure, relaţii în general rupte şi eşuate cu partenerii de viaţă sau cei profesionali, au avut schimbări dese ale carierei, instabilitate profesională, însă au în schimb o forţă copleşitoare, crescută (patologic) a caracterului care intimidează pe cei din jur şi domină. În faţa unui astfel de personaj trebuie adoptată aceeaşi atitudine nemiloasă pe care o avem în faţa unei boli contagioase periculoase: carantina!. Altfel, ne vom îmbolnăvi şi noi. Nefericirea este sinonimă şi cu prostia şi aceasta este una din cele mai contagioase „boli” care are ca prognostic sigur eşecul.

Ce facem?

Există însă oameni cu care este chiar indicat să ne asociem pentru că sunt adevărate surse de bună dispoziţie, de exuberanţă, de inteligenţă, de bucurie. Ei sunt veseli şi pozitivi. „Norocul” lor, succesul lor este la fel de contagios pentru cei din jurul lor şi aceştia pot favoriza/ajuta la intrarea în viaţa noastră a prosperităţii şi fericirii printr-un proces fiziologic numit osmoză emoţională.

Napoleon Bonaparte care era un corsican bădăran, brutal şi prost crescut a fost suficient de inteligent pentru a se înconjura de oameni care aveau temperamente opuse. Talleyrand de exemplu (pe care îl admira foarte mult) comunica foarte uşor cu oamenii, era vesel tot timpul (avea un umor sănătos) şi pur şi simplu fascina femeile.

Dacă eşti zgârcit caută/fă-ţi măcar un prieten care să fie darnic şi încet încet vei deveni şi tu un generos iar viaţa ta va începe să îţi aducă/ofere daruri. Dacă eşti un morocănos, asociază-te cu oameni care au un umor sănătos (atenţie la cei cu umor patologic, bolnăvicios – sarcasticii). Dacă eşti un „singuratic” intră într-o „gaşcă”. Pentru a-ţi influenţa în bine viaţa, fereşte-te mai ales de acei oameni care au aceleaşi năravuri „rele” ca tine.

Ipohondrii celebrii

Ipohondrul fără nume e ciudatul nătărău, care nu se simte bine, dacă nu se simte rău.

Moliere, cel care l-a creat şi interpreatat pe scenă pe Argan- bolnavul închipuit, la a patra reprezentaţie, a murit pentru că partenerii actori nu l-au crezut că îi este cu adevărat rău.

Celebrul compozitor Leonard Bernstein vreme de cincisprezece ani s-a plâns la medici de dureri de cap iar în iulie 1990 a murit ca urmare a unei tumori cerebrale. Atunci când Theodore, fiul compozitorului rus Igor Stravinsky a fost operat de apendicită, el s-a operat împreună cu ceilalţi trei fii tot de apendicită deşi nu era necesar. Stravinsky mergea la medici în fiecare oraş unde avea concert şi înghiţea zeci de pastile pe care şi le „prescria” singur. Tenorul Enrico Caruso era „înarmat” cu zeci de tipuri de medicamente; nu intra în camera de hotel până nu era atent dezinfectată, iar lângă pat trebuiau puse o mulţime de perne pentru situaţia în care ar fi căzut din pat în somn. Charles Darwin „părintele evoluţionismului” era un ipohondru care îşi prescria pentru bolile sale multă activitate sexuală; aşa se face că a fost căsătorit de două ori şi a avut mai mulţi copii nelegitimi. Filosoful metafizicii Immanuel Kant era preocupat de faptul că organele sale erau prea înghesuite în corp şi suferea de dureri de cap produse de electricitatea din nori. Marcel Proust stătea foarte mult închis între patru pereţi şi dormea foarte puţin din cauza fobiei de microbi; nu folosea săpunul şi nu făcea baie deoarece nu voia să-i fie afectată pielea prea sensibilă, şi pentru că nu suporta zgomotele făcute de vecini, avea camera tapetată cu plăci de plută. Un alt ipohondriac celebru playboy-ul multimilionar Howard Hughes, avea montat un purificator de aer care ocupa jumătate din limuzină şi costa cât maşina; mâncarea i se aducea de chelneri care purtau mănuşi chirurgicale iar revistele le primea doar câte trei, iar el o alegea pe cea din mijloc.

Nicolae Ceauşescu atunci când a vizitat castelul Peleş a aflat de la ghid că lemnăria a început să prindă mucegai; imediat a părăsit castelul şi nu a mai revenit niciodată.

Adolf Hitler unul din cei mai mari ipohondrii din istorie, a transferat boala sa întregii naţiuni: „aveţi datoria să fiţi sănătoşi! mâncarea voastră nu este o problemă personală; corpul vostru aparţine Naţiunii!”. Prelegerile sale conţineau sfaturi cu privire la mâncarea sănătoasă. Deşi o parte din mesajele sale se regăsesc în recomandările din prezent ale medicilor (de exemplu observaţiile privitoare la obezitate), nu putem desigur să vorbim despre un nazism al sănătăţii!.

„Bolnavul închipuit”

Interesul prea mare acordat unui simptom poate duce la creşterea acestuia în intensitate.


Pacienţii care au o astfel de afecţiune sunt excesiv de preocupaţi de boli, interpretează anumite semne sau semnale normale, fiziologice ca fiind semne de boală şi merg de la un medic la altul nemulţumiţi, furioşi, frustraţi că nu li se dă medicamentul corect.

Sunt pacienţi care sunt exagerat de atenţi la petele de pe piele, alţii la zgomotele pe care le face propria inimă care bate prea repede sau prea încet, alţii la zgomotele care se aud în abdomen, alţii la transpiraţie, etc. Deşi investigaţiile medicale nu indică vreo boală, ei nu renunţă la temerile lor, revin la alţi medici pentru că acei care le spun că nu au nimic „nu sunt competenţi” şi nu prezintă încredere,  şi nu pleacă decât cu un diagnostic, cu o reţetă şi cu verdictul „bolnav”.

Bolnavii „închipuiţi” mai acuză cel mai adesea – ţiuituri în urechi, dureri de cap, de spate, de inimă, de stomac, ameţeală, constipaţie; orice semn cât de mic poate căpăta proporţii considerabile sau catastrofale.

Poate fi declanşată de moartea unui persoane apropiate sau de fobia unei epidemii (cum este acum gripa „nouă”).

Boala în sine nu poate fi tratată, însă psihiatrii şi psihologii pot încerca să corecteze anxietatea pe care o astfel de „boală” le creează pacientului dar şi anturajului (familie, prieteni).

De cele mai multe ori aceşti pacienţi urmăresc anumite beneficii care sunt generate de „boală”: consultaţii şi analize multiple, compasiune, atragerea atenţiei, ascultare,medicamente, avantaje la servici dar şi în familie (eliberarea de anumite responsabilităţi).

Suferinţele ficatului

Imaginea pe care o avem despre noi înşine depinde şi de ficat.


În medicina orientală, emoţia asociată ficatului şi care îi produce dezechilibre este mânia. De câte ori reacţionăm violent la provocările vieţii tot de atâtea ori suprasolicităm ficatul să mobilizeze energii suplimentare, iar „sportul” acesta îl va epuiza.

Toate furiile „păstrate” în interior, se vor condensa, materializa în chisturi,tumori, ciroză sau cancer. Pacientul suferind de ficat acceptă cu greu emoţiile celorlalţi sau pe cele ale lui însuşi. Lipsa bucuriei de a trăi, gelozia, invidia, sentimentul de culpabilitate care ne îndeamnă mereu să ne justificăm, să ne apărăm, epuizează sistemul imunitar – cel implicat în „apărarea” organismului. Critica permanentă a semenilor, judecarea şi condamnarea lor, nemulţumirea permanentă pot precede o criză de ficat. Bolnavii de ficat au din aceas motiv un sistem imunitar slăbit, ineficient. Imaginea noastră, stima de sine este asociată cu sângele iar acesta este cel care aduce hrana la ficat.

Ficatul este organul care ne ajută să facem strategii iar vezica biliară să luăm decizii curajoase. Ficatul mai este legat de credinţele noastre; de aceea, credinţa în Dumnezeu, dizolvă emoţiile negative şi „curăţă”, purifică ficatul.

Secretul pe care oamenii care au un ficat  suferind ar trebui să-l ştie este cuvântul „accepta”; este poarta spre iubirea de sine, spre iubirea celorlalţi, spre autovindecare.

Mămăliga

O felie de mămăligă rece are de 4 ori mai puţine calorii decât o felie de pâine.

A fost timp de sute de ani mâncarea de bază a ţăranului român. Pentru că turcii puneau bir doar pe grâu, porumbul a rămas românilor drept hrană care să înlocuiască pâinea.

Crescătorii de oi care locuiau mare parte din an la stânile de pe munte, neavând legume şi fructe precum cei de la câmp, găteau mămăliga împreună cu lapte, brânză şi untură sau tocană de oaie.

Alte popoare prepară o variantă de mămăligă mai moale (polenta –Italia, puliszka- Ungaria, pura –Austria, Croaţia, etc).

Spre deoasebire de făina de grâu, mămăliga conţine vitamine din grupul B, minerale(potasiu util bolnavilor de inimă) şi era recomandată în special persoanelor suferinde de boli de plămâni sau anemicilor. Diabeticii trebuie să ştie că o felie de mămăligă rece are de 4 ori mai puţine calorii decât o felie de pâine.

Pentru dureri în gât (amigdalită) se pune într-un tifon mămăligă caldă (cât se poate suporta) şi se aplică extern pe zona gâtului. Se pune deasupra o flanelă de lână; se repetă de două ori pe zi până la vindecare.

Pentru pietre la rinichi se aplică în zona rinichilor mămăligă caldă, se acoperă cu o pătură pentru a favoriza transpiraţia şi se bea un litru de ceai de mătase de porumb. Ajută la eliminarea nisipului şi pietrelor mici.

Pentru articulaţii dureroase, reumatice, se acoperă articulaţia dureroasă cu o frunză mare de varză, peste care se pune mămăligă fierbinte şi se înveleşte piciorul cu o pătură.

Pentru micoze ale pielii se aplică în zonele afectate ţuică în care s-a dizolvat cenuşă de coceni de porumb.

Reţetă: într-un ceaun se pune la fiert apă purificată prin osmoză inversă care nu face „cocoloaşe”, sare, puţină boia iute; când apa dă în clocot, se adugă făina de mălai (200 grame) şi se amestecă. Se lasă să fiarbă fără a se amestaca câteva minute, apoi se învârte cu lingura de lemn sau mestecăul până se întăreşte. Se răstoarnă pe o farfurie sau un fund de lemn. Se „taie” felii cu o aţă de cânepă. Se consumă caldă sau rece în loc de pâine.

Coada şoricelului

Achillea millefolium. Numele vine de la grecescul “Achilleia”, (de la eroul Achilles, care , învăţând arta tămăduirii bolilor de la centaurul Chiron, a folosit această plantă pentru tămăduirea rănilor lui Telephos şi a altor războinici. Cuvântul “millefolium” este format din cuvintele latine mille=”o mie” şi folium=”frunze”.

Este o plantă folosită de strămoşii noştrii daci ca plantă de leac („chodela”) şi pomenită de Dioscoride – medic militar roman în tratatul său De materie medica.

Conţine achilină, tanin, flavonoide, cumarine, acid cafeic, aminoacizi, lectină, imunomodulatoare, vitamina E şi K, fitosteroli, etc.

Este indicată îndeosebi persoanelor revoltate, care au inima însângerată, ca o rană vie, din cauza evenimentelor dureroase care se repetă în viaţa lor.  Ajută la recâştigarea, regăsirea  demnităţii, siguranţei, stabilităţii. Favorizează sublimarea regretelor, deziluziilor, dezamăgirilor. Calmează, clarifică, armonizează mental; readuce bucuria de a trăi, inocenţa, delicateţea, tandreţea.

În tradiţia populară se foloseşte pentru „opăritură” (alergii cutanate), „poală albă” (scurgeri leucoreice la femei), pentru „schimbarea sângelui”, pentru întărirea imunităţii, toamna înaintea venirii anotimpului rece, pentru „aprindere de maţe” (colon iritabil sau colită de fermentaţie), pentru poftă de mâncare, pentru cicatrizarea rănilor (după extracţii dentare) sau contra „trânjilor” (hemoroizilor).

O vedem pe marginea drumurilor, prin fâneţe, pajişti, pe malul apelor; se culeg florile, vara, ziua când este soare pentru ca uleiurile volatile să se afle în cantitate maximă în plantă.  Se usucă la umbră în start subţire.

Preparare: se pun la macerat în apă purificată (un litru) 3-4 linguri de plantă uscată şi se lasă 10 ore; se filtrează iar planta rămasă se fierbe 5 minute în jumătate de litru de apă purificată. Se amestecă cele două compoziţii şi se beau 2-3 căni pe zi sau poate fi folosită pentru spălături vaginale în infecţii cu candida.

Pentru evacuarea conţinutului vezicii biliare se bea o jumătate de cană cu jumătate de oră înainte de masă timp de 30 de zile; este de trei ori mai puternică decât anghinarea.

Combate spasmele digestive şi inflamaţia în cazul colonului sau intestinului subţire iritabil; cura (2-3 căni pe zi)  durează 35 de zile cu pauză de două săptămâni.

Femeile gravide vor consuma ceaiul de coada şoricelului cu prudenţă (scade greutatea fătului şi o creşte pe cea a placentei); de asemeni pacienţii care iau sedative sau hipertensivii (potenţează efectul medicamentelor).

Afinele – insulina vegetală

Antocianinele – care conferă culoarea albastră afinelor, sunt antioxidanţi foarte puternici

Se spune că piloţii britanici, în al doilea război mondial, consumau afine pentru a avea o bună vedere pe timp de noapte.

Afinele conţin fibre alimentare, antociani, proteine, grăsimi vegetale, vitamine, minerale coloidale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, mangan, resveratrol, taninuri,etc).

Afinele şi …şobolanii

Şobolanilor le place să meargă pe ţevi sau prin spaţii înguste; vârsta unui şobolan se apreciază în funcţie de timpul cât îşi menţine echilibrul pe o grindă foarte îngustă şi viteza de deplasare. Un şobolan de 19 luni  (echivalent 70 de ani umani!) stă în echilibru 3 secunde faţă de unul “tânăr” care rezistă până la 15 secunde!…

După ce, timp de 8 săptămâni, şobolanilor bătrâni, li s-au administrat afine, performanţa lor a crescut la 11 secunde şi s-au orientat foarte bine şi în labirint! Studiul a fost efectuat de Universitatea Tufts din Boston.

Antocianidele care ne protejează sistemul nervos, se mai găsesc şi în cireşe, mure, zmeură, struguri roşii; în cazul diabeticilor, au crescut “producţia” de insulină cu peste 50% şi au ameliorat vizibil artroza.

Pterosilbenul aflat tot în afine scade colesterolul şi trigliceridele.

Afinele nu sunt doar un aliment “minune”; ele întârzie şi ne fac mai uşoară căderea de pe sârma pe care noi oamenii, dansăm azi.

Culorile şi boala

Culorile fac parte din viaţa noastră; într-un univers monocrom, format doar din alb şi negru, am deveni foarte nervoşi iar apoi viaţa noastră ar înceta.


Zeul Thot, “secretarul zeilor” în Egiptul Antic, era stăpânul culorilor, zeul înţelepciunii, zeul timpului, gardianul morţii, “inima lui Ra” – cunoaşterea divină, forţa gândirii creatoare, stăpânul farmecelor; culorile  erau folosite pentru a trezi, amplifica forţa vitală, sau pentru a întreţine potenţialităţile ascunse ale fiinţelor umane ignorante.

Empedocle din Agrigento a fost primul grec care a scris despre culori; el spunea că ochii nu sunt doar receptori de culoare ci şi emiţători. “Chroma” era cuvântul definitoriu pentru culori iar Platon le atribuia virtuţi metafizice.

Hipocrate recomanda băile de lumină pacienţilor lui, punându-i să umble în pielea goală; chinezii extrăgeau informaţii preţioase din culoarea limbii, a ochilor, a pielii; indienii au corelat cel mai mult culoarea cu chakrele energetice.

Cele trei caracteristici ale unei culori sunt intensitatea, nuanţa şi tonalitatea; fiecare dintre noi avem o preferinţă pentru anumite culori ale hainelor, mobilierului, pereţilor, maşinii,etc. iar psihologii folosesc testul culorilor pentru evaluarea psihologică.

Efectele culorilor asupra psihicului nostru au fost dovedite de numeroase studii efcetuate în ultimii ani; cel mai cunoscut este cel efectuat de Institutul Politehnic din Budapesta unde oameni legaţi la ochi, introduşi în medii cromatice diferite, sufereau modificări măsurabile ale pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii corpului, etc. Explicaţia ţine de acţiunea oscilaţiilor electromagnetice în raport cu schimbarea ambientului cromatic.

Una din cele mai importante şi utile nuanţe de culoare pentru sănătatea şi viaţa noastră este portocaliul-oranj – cu o lungime de undă între 585-620 de nanometri, culoarea entuziasmului (“en”- înăuntru, “theos” – Dumnezeu).

Este cel mai bun stimulent şi tonifiant emoţional; elimină inhibiţiile, facilitaeză comunicarea, creşte imunitatea, întăreşte aparatul respirator şi excelent stimulent sexual.

Este indicată în afecţiuni precum: bronşită, ţiuituri în urechi, demenţă senilă, febră, infecţii urinare, pietre la vezica biliară, melancolie, dureri de urechi, spasmofilie, stres, tuse.

Persoanele care resping culoarea portocaliu sunt inhibate, frigide, pudice, refulate sexual, încremenite în prejudecăţi, frustrate. Cele care o preferă indică o nevoie de senzualitate, de satisfacere a unor nevoi sexuale, nevoie de linişte, de confort.

Merele ne apără de cancer

„Un măr pe zi ţine doctorul departe de familia noastră”


Radicalii liberi sunt produşi ai metabolismului nostru (2/3 din oxigenul inspirat se transformă în radicali liberi); aceştia „atacă” biomoleculele chimice esenţiale (proteine, grăsimi, acizi nucleici) şi ne îmbătrănesc prematur de cancer sau boli de inimă.

Mărul conţine peste 300 de substanţe naturale: pectine, vitamine, glucide, minerale coloidale (magneziu, calciu, cupru), fitonutrienţi, glucide(fructoză), etc; cea mai importantă componentă sunt fără îndoială polifenolii – cei mai eficienţi în protejarea noastră împotriva radicalilor liberi.

Antidotul, remediul cel mai sigur împotriva acestor tăcuţi, inevitabili şi invizibili radicali liberi, sunt antioxidanţii, iar dintre aceştia sunt polifenolii (pentru cei mai pretenţioşi – aici sunt incluşi flavonoidele, antocianidele, calconele, hidroxicianamaţii,etc). La aceştia sunt de amintit la fel de esenţialele vitamine C şi E.

Cel mai important studiu cu privire la măr, este cel efectuat de danezi şi publicat în anul 1993 în cea mai prestigioasă revistă „The Lacet”. Cercetătorii din Danemarca au măsurta timp de 5 ani parametrii fiziologici esenţiali la sute de loturi de bărbaţi.

Concluzia: regimul alimentar a fost hotărâtor în stabilirea indicilor de morbiditate şi mortalitate. Cei mai puţin bolnavi consumaseră zilnic cel puţin un măr sau o ceapă.

Universitatea Cornell a dovedit în laborator că extractul de măr inhibă proliferarea celulelor canceroase provenite de la colon, sân  sau ficat, iar Universitatea din Toulouse a dovedit că mărul poate scade colesterolul.

Extractul de coajă măr este mai eficient decât pulpa fructului.

Consumarea a unui singur măr pe zi, reduce riscul de face cancer mamar cu 25%.

Un anumit polifenol din măr – quercetin, ne protejează creierul de instalarea bolii Altzhaimer, de cancerul de prostată şi de cancerul pulmonar.

La capitolul acesta „protecţie”, mai puternice decât merele sunt fasolea roşie, afinele şi merişoarele; oregano este de 40 de ori mai eficient decât merele. Doza zilnică minimă de polifenoli care să ne protejeze de radicalii periculoşi este de 1 gram; două mere conţin între 300 şi 600 de mg. Dar coaja merelor mai poate conţine pesticide, ierbicide, insecticide sau alte „chimicale” periculoase; pentru a le elimina măcar parţial, vom ţine fructele acoperite cu apă purificată prin osmoză inversă timp de 20-30 de minutre. Pentru că are capacitate mare de absorţie a toxinelor, spre deosebire de apa minerală saturată, dură de la robinet, o vom arunca după ce am scos fructele, fiind toxică.

Pericol!…apa îmbuteliată în sticle de plastic

Un monomer organic prezent în ambalajele de plastic poate fi periculos pentru sănătatea noastră


WASHINGTON, 15 aprilie 2008 – “O substanţă chimică – Bisfenol A, aflată în unele produse alimentare din ambalajele de plastic şi sticlele de plastic pentru băuturi, inclusiv pentru copii poate fi legată de apariţia pubertăţii precoce, de cancerul de prostată şi apariţia cancerului de sân”, a declarat marţi guvernul SUA citat de Agenţia de Ştiri – Reuters.

Cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg au arătat ca apa îmbuteliată în sticle de plastic este mai toxică decât cea de la robinet. Apa din sticlele de plastic analizate conţinea, de exemplu, antimoniul de 30 de ori mai mult decât cantitatea aflată într-un pagar de sticlă cu apă de la robinet.

Apa devine din ce în ce mai toxică pe măsura trecerii timpului în care aceasta stă în plastic.

Universitatea de Medicină din Yale a concluzionat în 2008 într-un studiu că Bisfenol A poate afecta creierul, memoria şi comportamentul (alterrarea sistemului dopaminergic din nucleii striaţi). Această substanţă mai afectează tiroida, funcţiile ovarului, testicolului; poate induce boli de inimă, sau diabet.

În aprilie 2008, guvernul Canadei a declarat această substanţă chimică ca fiind “toxică pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător”. Imediat, în aceeaşi lună 10 state americane adoptă legi care cer interzicerea Bisfenolului A, iar Senatul SUA introduce o lege pentru interzicerea la nivel federal a produselor care sunt destinate copiilor, în special sugarilor.

În mai 2009 Whasinghton Post acuză într-un articol marii producători din industria chimică pentru lobby-ul pe care îl fac pentru a bloca aceste interdicţii.

În iulie 2009 California votează în unanimitate interzicerea produselor care conţin Bisfenol A.

În martie 2009, ministrul francez al Sănătăţii Dna Roselyne Bachelot-Narquin, a fost de acord cu decizia guvernului canadian cu privire la Bisfenol A iar în 27 iulie 2009, senatul francez propune interzicerea acestei substanţe.

În octombrie 2009, ministerul mediului din Germania propune interzicerea acestei substanţe din produsele destinate copiilor în special suzetele.

În mai 2009, Parlamentul danez interzice utilizarea Bisfenol A la fabricarea sticlelor de plastic pentru copii.

Pentru a nu fi expuşi noi, sau copii noştrii, la Bisfenol A trebuie să evităm alimentele şi băuturile ambalate în plastic şi le cumpărăm doar dacă au inscripţionat “bisfenol A – free”.

Cum ne „prăjim” creierul

Majoritatea oamenilor ştiu că papilele noastre gustative ne oferă patru senzaţii gustative: dulce, acru, sărat şi amar şi fiziologii au fost dea cord cu această realitate câteva mii de ani.

Iată că în 1908, un japonez care consuma supă dashi preparată dintr-o algă des folosită de bucătăria japoneză – Laminaria japonica sau kombu, a constatat că gustul acestei supe este mai uşor dar clat diferit de celelalte patru de bază. Kikunae Ikeda, căci despre el este vorba, profesor de chimie la Universitatea Imperială din Tokio, fără să aibă nevoie de sprijinul studenţilor sau doctoranzilor – aşa cum se obişnuieşte, ci doar de cel al unui simplu tehnician, obţine (după ce elimină toţi poluanţii – plumb, pesticide, NaCl, KCl, alţi contaminanţi din supă) prin cristalizare o substanţă cu formula C5H9NO4 – denumită acid glutamic iar gustul său a fost numit „umami” („delicios” sau „savuros”).

Această pudră albă cristalizată, în contact cu apa disociază rapid în anioni de glutamat şi cationi de sodiu excitând plăcut papilele gustative. La cererea acestuia, Saburosuke Suzuki, fondatorul Ajinomoto Co, Inc începe să producă această nouă aromă care va deveni extrem de populară şi de profitabilă nu numai în Japonia dar şi la nivel mondial. Secretul prafului care dă savoare oricărui aliment a părăsit repede Tara Soarelui Răsare şi s-a transformat într-o afacere evaluată în miliarde de dolari anual. În prezent cele mai mari producătoare şi exportatoare de glutamat (sau E621 sau potenţator/amplificator al gustului) sunt SUA, China, Japonia şi Germania.

Cum acţionează glutamatul?

Orice gospodină de exemplu ar evita folosirea pentru hrana copilului său a ugerului de vacă, a buzelor, a cozii, cartilagiilor sau a organelor sexuale, etc şi pe care altfel le-ar arunca. Ele se regăsesc însă în compoziţia salamurilor, parizerului sau a crenvuştilor iar glutamatul le face foarte gustoase şi dorite de creierul neştiutor al prichindeilor. Acestora nu produsul în sine le place (crenvuşti, mezeluri, chipsuri, sucuri acidulate, dulciuri, gumă, etc), ci glutamatul care îi hiperexcită gustativ. Alimentul introdus în gură, este dizolvat de apa şi enzimele din compoziţia salivei şi astfel stimulează chimic papilele gustative de pe suprafaţa limbii (ceeace nu poate fi dizolvat de apă nu are gust spune o lege din fiziologia umană). Aceste papile trimit apoi impulsuri nervoase creierului în special centrilor nervoşi unde este generată senzaţia de plăcere. Din această cauză, pentru aceşti fabricanţi extrem de bogaţi, cuvântul “glutamat” se traduce prin expresia “pot să vă vând orice vreau eu!”. Pentru a-l seduce această industrie a căutat să îl convingă pe consumator că, în materie de gust poate să bată toate recordurile posibile. Ea a introdus în alimentele procesate substanţe care modifică gustul final, falsificându-l iar unul din aceştia este intensificatorul/potenţatorul de gust.

El poate fi regăsit sub denumirea de monosodium glutamate, sodium glutamat, natriumglutaminat, ajinomoto, zest, vetsin, mei-jing, wei-jing, glutavene, glutacil, rl-50, msg, accent, chinese seasoning, acid glutamic sodium salt, glutammato monosodico, monosodioglutammato, monosodium-1-glutamate, a-monosodium-glutamat, sodium-1-glutamate sau GMS. E621 GMS sau glutamat monosodic se găseşte FRECVENT în: gumă vegetală, extractul de malţ, aromă de malţ, malţul din orz, aditivii din bulion, concentratul de roşii, aditivii din pâine, arome, aromele identic naturale, aromă de fum, aromă de carne (porc, pui, vită, oaie), aromă de caramel, amidonul alimentar modificat, sosul de soia, proteină din soia, izolatul proteic din soia, concentratul proteic din soia, acidul citric (atunci când se obţine din porumb), amidonul de porumb, laptele praf, siropul de porumb, agenţii de suspesie, siropul de orez, supă de carne, cubuleţele instant pentru supă, concentratul proteic din lapte, proteinele din lapte, proteină fortifiată din lapte, grâu sau proteinele din grâu, grăsimea lipolizată din unt, maltodextrina, menţiunile „fără grăsime” şi „conţinut scăzut de grăsime”, orice produs cu adaos de vitamine, annatto (E160b), proteină fortifiată, gume, pectină, enzime modificate, proteaze, orice produs care este fermentat, nutrimenţii din drojdie. Celelalte forme de glutamaţi pot să nu fie menţionate pe etichetă. Astfel, chiar dacă pe etichetă scrie „fără GMS”, pot fi prezenţi alţi glutamaţi, care determină aceleaşi efecte nocive. Mai trebuie spus că după ce am ingerat acest glutamat sintetic, de obicei ni se face sete şi atunci industria care ambalează în bidoane de plastic (bisfenol A -alt stres chimic pentru corpul nostru!) ape minerale sau sucuri răcoritoare este deja lângă noi să ne satisfacă şi această nevoie (de fapt ne dezhidratează în timp cu efecte grave pentru sănătate, dar nu contează când trebuie să obţii profit!). Când am început să îl introducem în organism, creierul nostru îl vrea în continuare din ce în ce mai mult (excită continuu neuronii, dă dependenţă, adică stimulează nevoia de a cumpăra produsele care îl conţin, adică exact ceeace îşi doresc firmele din industria agro-alimentară). Mai precis glutamatul determină un flux mai mare de ioni de calciu la nivel membranar neuronal urmat de un aflux nejustificat de mare de radicali liberi ceeace duce la moartea neuronilor supraexcitaţi. Studiile au evidenţiat faptul că, după 15-30 de minute de la expunerea la o concentraţie crescută de glutamat (cel mai simplu, prin ingerarea de alimente care îl conţin), o parte din neuroni se umflă, luând forma unor balonaşe care încep să degenereze, timp în care se acumulează cromatină (substanţa de bază a nucleului celular care conţine ADN). În maxim trei ore, aceşti neuroni mor.  Încă de acum 25 de ani, dr. John W. Olney profesor la Departamentul de Psihiatrie al Şcolii de Medicină din cadrul Universităţii Washington, neurolog şi cercetător, una dintre cele mai renumite autorităţi în domeniul excitotoxinelor, declarase glutamatul de sodiu ca fiind toxic pentru creier şi pentru celelalte organe (el a afirmat că acesta produce în creierul cobailor adevărate “găuri”).

Dar noi avem în mod normat în “bagajul” de neurotransmiţători ai creierului nostru acest glutamat (ajută la transmiterea informaţiilor între neuroni), însă spre deosebire de cel industrial nu este toxic (creierul nostru poate secreta endorfine naturale de 200 de ori mai puternice decât morfina sau cocaina, dar acestea sunt produse în anumite condiţii şi nu sunt neurotoxice sau excito-toxice aşa cum sunt cele de sinteză). Marea majoritate a celulelor neuronale din anumite zone din creier sunt distruse înainte de apariţia oricărui simptom clinic de boală acută sau cronică. Un alt specialist de calibru a atras atenţia asupra pericolelor reprezentate de glutamat şi aspartam – a fost Dr. Rusell Blaylock  dar şi expertul Adrienne Samuels, doctor în medicină, psiholog şi cercetător ştiinţific. Un altul este şi doctorul în medicină Francis J. Waickman, deţinător al Premiilor Rinkel şi Forman, licenţiat în pediatrie, alergie şi imunologie, Dr. John R. Hain, medic licenţiat în patologie, biologul Bernard Oser, doctorul în medicină H.J.Roberts, specialist în diabet dar şi o mulţime de alţi specialişti care au atras atenţia asupra pericolului ingerării glutamatului.

Care sunt efectele Glutamatului monosodic?

Datorită excesului de neurotoxine, riscurile la care sunt expuşi bebeluşii, copiii, femeile însărcinate, bătrânii şi bolnavii cu probleme cronice de sănătate sunt imense. Dr Blaylock afirma: „Bolile neurodegenerative sunt legate de mercur, aluminiu, plumb, pesticide şi erbicide, dar modalitatea prin care acestea produc vătămări ale creierului este mecanismul excitotoxic. Suntem cu toţii expuşi la aceste toxine, iar când mai adăugăm şi glutamat şi alte excitotoxine în alimentaţie, procesul de toxicitate se accelerează. De aceea, doctorii nu pot explica o cauză a bolilor degenerative: pentru că ele nu au o cauză, ci mai multe. Când se realizează un studiu de caz pe o persoană bolnavă de Alzheimer, un medic spune că este vorba de intoxicaţia cu aluminiu sau mercur, un altul că este vorba de pesticide, altul de altceva, dar de fapt este acelaşi mecanism care se petrece. Toate acestea operează concertat, crescând activitatea imunitară a creierului, activând astfel excitotoxicitatea. De aceea toate aceste substanţe par să aibă legătură cu boala, pentru că toate acţionează în acelaşi fel asupra creierului.”
Consumul repetat şi îndelungat de alimente, care au în compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetică, supune organismul la un adevarăt bombardament chimic care afectează şi creierul dar şi organele interne. Organul care însă ne apără de toate formele de agresiune fie biologică (viruşi, bacterii, paraziţi) fie chimică este sistemul imunitar. Pentru a ne apăra, acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, care pot ataca chiar structurile proprii (sistemul nostru imunitar “înnebuneşte” din cauza stresului chimic) aşa cum se întâmplă în cazul bolilor auto-imune extrem de greu de diagnosticat şi extrem de costisitor de tratat (profitabil însă pentru altă industrie – cea medicală). Dereglarea activităţii sistemului imunitar mai este urmată de apariţia şi proliferarea celulelor tumorale canceroase (limfocitele T killer imunitare sunt cele care zilnic ucid astfel de celule “defecte”).  Cele mai des întâlnite simptome generate de consumul de glutamat la nivel cardiac sunt:  aritmie,fibrilaţie atrială,tahicardie (palpitaţii), încetinirea ritmului inimii,angină pectorală,creşterea tensiunii; la nivel gastrointestinal: diaree, greaţă/vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale; la nivel muscular: înţepături, dureri, slăbire; la nivel respirator: astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului; la nivel uro-genital: dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă; la nivelul ochilor: vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor; la nivel neurologic: depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mintală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, vorbire inconsistentă, frisoane, pierderi de memorie; la nivelul pielii: crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, înţepenirea feţei, înţepenirea limbii, cearcăne sub ochi.
Unde îl regăsim şi ce facem?

În iulie 1997, corporaţia Auxein (mai târziu cunoscută sub numele de Emerald BioAgriculture) a cerut aprobare de la EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA) să conducă un program experimental, de folosire a acidului glutamic liber sintetic, fără restricţie cantitativă, în/ sau pe vegetalele care urmau să fie puse în vânzare către populaţie. AuxiGro este un „stimulator de creştere” pentru recolte. Acidul glutamic liber prezent este transformat în acid gama-amino butiric (GABA) în vegetale, dar şi în corpul uman. La oameni, GABA stimulează în mod artificial glanda pituitară ca să producă hormoni de creştere. La vegetale are acelaşi rol, stimulând creşterea plantelor. Produsul stimulează producerea de GABA prin mitocondrii. Astfel, GABA deschide noi canale de nutriţie în pereţii celulelor, permiţând redistribuirea elementelor nutritive în diferite arii ale plantei. Dacă înainte eram îngrijoraţi din cauza hormonilor de creştere prezenţi în carne şi lapte, iată că acum avem o grijă în plus: “stimulatoarele de creştere” din vegetale.AuxiGro a pornit iniţial ca o substanţă ce cataliza creşterea şi dezvoltarea culturilor, dar apoi s-a observat ca insectele nu se atingeau de plantele stropite cu AuxiGro; prin urmare, compania a cerut patentarea produsului AuxiGro şi ca pesticid dar şi erbicid, iar mai apoi, ca fungicid. În septembrie 1997, EPA a aprobat cererea de a realiza programul experimental. În ianuarie 1998, EPA aproba cererea de a folosi fără restricţii acidul glutamic de sinteză sub forma de catalizator al creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, EPA permitea companiei Auxein să folosească produsul AuxiGro, indiferent de cantitatea de acid glutamic de sinteză rămas în sau pe nuci, seminţe, cereale, fructe şi legume în momentul comercializării. Pulverizată peste recolte mai ales din avion, această toxină este susceptibilă de a fi inhalată, dusă de vânt la mari distanţe, în alte regiuni decât cele prevăzute de companie, de a intra în pământ şi de a contamina reţeaua de apa freatică. Salată verde, roşiile, cartofii şi alunele au fost printe primele vegetale vizate. În septembrie 2000, Auxein Corporation raporta că recoltele pulverizate cu AuxiGro includ: ţelină, castraveţii, fasolea, strugurii, ceapă, ardeiul gras, alunele, cartofii, căpşunele, roşiile şi pepenii verzi. Astăzi nu există recoltă care să nu fi fost aprobată spre „tratare” cu AuxiGro de către EPA. În decembrie 2000, compania Auxein depunea o petiţie în care cerea să se aprobe folosirea fără restricţii a acidului glutamic de sinteză în toate culturile şi pe toate produsele aflate sub jurisdicţia EPA. În iunie 2001 EPA aprobă petiţia. În 2004, Emerald BioAgriculture cerea aprobarea de a folosi AuxiGro ca dezinfectant, agent de deshidratare, fertilizator, fungicid, reglator de creştere pentru culturi. Interesant este că în anul 2000, catalogul de prezentare a produsului AuxiGro a firmei Auxein conţinea următorul avertisment: „PERICULOS PENTRU OAMENI ŞI ANIMALE DE CASA – ATENŢIE!”
În mai 1998, Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA a ţinut un simpozion mondial intitulat Cascada de Glutamat: modalitate de declanşare a bolilor Sistemului Nervos Central. Medici, specialişti şi oameni de ştiinţă din întreaga lume au venit să discute efectele glutamatului asupra anumitor simptome şi boli. Mesajul central a fost că este nevoie de ajutorul companiilor farmaceutice (!!!) pentru a produce medicamente care să inhibe sinteza glutamatului în corp. Dar, Conform dr. Russell Blaylock, ultimele studii dezvăluie faptul că medicamentele care blochează receptorii de glutamat, administrate în paralel cu alte medicamente şi cu tratamentul chimioterapic, accelerează foarte mult dezvoltarea cancerului.

Dar până să luăm medicamente împotriva acestui glutamat, citim cu atenţie etichetele (eventual ne dotăm cu o lupă pentru că acestea se folosesc de o “şmecherie” pentru a nu încălca legea scriind informaţiile foarte mărunt, aproape ilizibil), şi când vedem glutamat nu le mai cumpărăm. Este singurul milloc de a determina/obliga industria chimică – motivată doar de profit cât mai mare să nu le mai producă. Cât timp vor exista cumpărători  vor exista şi producători iar sănătatea noastră a tuturor va fi din ce în ce mai şubredă. De asemeni, pentru a ne proteja marele nostru prieten din interior – Sistemul Imunitar şi pentru a-i oferi un instrument eficient pentru eliminarea deşeurilor chimice introduse în corp cu sau fără ştiinţa noastră, este obligatoriu să avem la îndemână pentru a ne hidrata apă pură (minim 8 pahare zilnic)– care poate scoate prin dizolvare o cantitate mai mare de deşeuri toxice decât apa minerală cea cu care ne-am obişnuit. A asigura organismului o apă corectă metabolic, preventivă dar şi curativă cum este apa pură, este un gest simplu, inteligent, responsabil şi mai ales ieftin. A prefera alimentele naturale, cât mai puţin tratate chimic înseamnă de asemeni a adăuga ani în plus de viaţă, înseamnă a contribui la falimentul acestei industrii chimice care nu are nimic de-a face cu sănătatea sau cu vindecarea noastră ci doar cu buzunarul nostru. Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit şi ne-a lăsat nouă în grijă corpul nostru şi nu acestei “prea binevoitoare industrii a profitului”.

Din nou despre manipularea chimică

Aldous Huxley scriitor şi filosof celebru (descendent dintr-o familie care a dat mulţi oameni brilianţi în domenii diferite), este frecvent întâlnit mai ales prin citatele sale: “Daţi-mi o speranţă şi voi construi un univers” sau “Experienţa nu este ceea ce ţi se întâmplă ci ceea ce faci cu ce ţi se întâmplă” sau “Există un singur colţ din Univers pe care ştii sigur că-l poţi face mai bun – şi acela eşti tu însuţi”.

În 1959, acest Aldous Huxley (unul din mentorii spirituali ai lui Mircea Eliade) afirma că „în perioada în care generaţia următoare va trăi vor exista metode “chimice” de a face populaţia să îşi iubească servitudinea şi să se creeze un fel de lagăre de concentrare fără durere pentru întreaga societate.  Astfel oamenilor li se vor lua toate libertăţile şi drepturile însă nici nu vor realiza lucrul acesta pentru că le va fi constant distrasă atenţia şi distrusă dorinţa de a lua atitudine.Totul va fi o spălare a creierelor prin metode chimice sau farmaceutice”. Iată că din 1959 au trecut peste 50 de ani şi “generaţia viitoare” de atunci, suntem chiar noi.De curând, Dr. Roy Bakay şi Philip Kennedy de la Universiatea Emory, au realizat un implant cerebral electronic activat prin puterea gândului şi care permite unei persoane tetraplegice să mişte un cursor pe ecranul unui calculator doar gândindu-se la mişcarea ce urmează s-o facă. Psihiatrul Robert Jay Lifton, în cartea sa apărută încă în 1961 – Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of “Brainwashing” in China” descrie 8 metode foloside în mod curent în scopul manipulării indivizilor. Amintim aici controlul total asupra informaţiilor, mijloacelor de comunicare pentru izolarea individului de restul societăţii, manipularea experienţelor mistice care apăr în mod “spontan” pentru demonstrarea existenţei autorităţii divine (aşa cum procedează o mulţime de culte), inocularea sentimentului de culpabilitate la nivelul individului, mărturisirea “păcatelor” în faţa unei autorităţi, existenţa unei doctrine sau ideologii care să susţină un anume “Adevăr absolut”, modificarea, denaturarea schimbarea înţelesului cuvintelor, a limbajului pentru a putea susţine schimbarea modului de gândire, şi aceste metode extrem de rafinate merg până la renunţarea voluntară la existenţă.De curând au apărut documente privitoare la un proiect ordonat şi condus de serviciile secrete americane – MIKULTRA  Dr. Sidney Gottlieb, fiind cel care l-a demarat în 13 aprilie 1953 (MK- criptonim descoperit în documentele U.S. Central Intelligence Agency, fiind codificat ca “proiecte sponsorizate de divizia de servicii tehnice a CIA” în anii ’50-’60) ca un răspuns la tehnicile de control asupra creierului sovietice, chineze, nord-coreene, aplicate pe prizonierii SUA ai războiului din Coreea. Un document din 1955 dă indicaţii despre amploarea metodelor propuse spre cercetare cum ar fi: substanţe care provoacă gândire ilogică, impulsivitate până la punctul în care o persoană poate fi discreditată în public, etc. Documentele CIA nedistruse (puţine, de altfel) arată că au fost investigate, în scopul controlului minţii, diferite mijloace “chimice, biologice, radiologice”. In 1964 proiectul a fost redenumit, devenind MKSEARCH, încercând să se realizeze “drogul perfect al adevărului”, utilizând multiple substanţe în interogatoriile spionilor ruşi din timpul Războiului Rece. Iată că ceeace anticipa genialul Aldous Huxlex (iar contemporanilor lui li se părea o pură ficţiune), am ajuns să recunoaştem ca fiind evident şi real. Suntem înconjuraţi de mii de substanţe chimice pe care le introducem în corpul nostru zilnic şi despre care nu avem habar decât că sunt “comestibile” şi pe care le “poftim” iar şi iar amăgindu-ne că “iată, viaţa are gust, merită să fie trăită!”. Manipularea chimică a ieşit demult de pe porţile spitalului de psihiatrie unde bolnavii sunt “liniştiţi” prin metode chimice şi o regăsim la noi pe masă, în pahar sau în farfurie. Una din cele mai perfide astfel de substanţe care ne manipulează chimic până la distrucţia totală a neuronilor şi moarte, este glutamatul de sodiu (monosodic) – cel care dă o puternică “savoare” alimentelor. Glutamatul monosodic (E 621) este un neurotransmiţător care face parte din “bagajul” chimic normal al organismului nostru (este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos, dar păstrând obligatoriu o proporţie echilibrată a concentraţiei acestor neurohormoni pentru o corectă funcţionare (în special a creierului). Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa acestei substanţe. Suprastimularea/supraexcirarea acestor receptori (din creier dar şi din celelalte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază/mimează/simulează simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), boli care sunt greşit diagnosticate de medici (uneori ani de zile). Aceştia emit reţete scumpe cu medicamente şi mai scumpe (trăiască industria chimică “salvatoare”) şi care au la rândul lor o mulţime de efecte secundare periculoase. Sclavul apetitului, pofticiosul, gurmandul nestăpânit care vrea să trăiască doar prin senzaţia pe care i-o oferă câteva zeci de papile gustative supraexcitate, va constata într-o bună zi că este un ratat nefericit, că viaţa lui este mizerabilă iar medicii îi vor devenii cele mai vizitate şi mai apropiate persoane. Dar despre acţiunea concretă a acestui amplificator al “gustului” care ne face dependenţi de anumite “arome” într-un articol viitor.

Neuromarketingul – ştiinţa profitului maxim

În Statele Unite ale Americii s-au scris rafturi întregi de cărţi destinate oamenilor de afaceri despre rolul cuvintelor (în special al metaforelor) sau al substanţelor chimice (precursori de neurotransmiţători cerebrali) folosite în manipularea comportamentului unui om sau al unui grup de oameni. Despre aceste metafore (cele mai importante/cunoscute numite şi cei „şapte uriaşi”) şi despre impactul lor asupra creierului nostru emoţional reactiv (amigdala cerebrală), am mai vorbit. La Universitatea Harward de exemplu, există un laborator (ZMET) condus de Gerald Zaltman (Professor of Business Administration Emeritus la Harvard Business School şi doctor în sociologie la Universitatea Johns Hopkins) care studiază comportamentul consumatorilor căutând răspunsuri la diferitele atitudini/reacţii ale acestora (Zaltman a obţinut şi un patent cu numărul US Patent 5436830 şi colaborează cu majoritatea firmelor celebre din top 500 Fortune – Procter-and-Gamble, Coca Cola, Audi, Pepsi, Kraft, Motorola, BMW, etc). El este cel care în anul 1999 foloseşte pentru prima dată termenul de “neuromarketing”, o asociere aparent năstruşnică de cuvinte, dar care de fapt ne orientează atenţia asupra celei mai discrete dar şi celei mai profitabile industrii. Toată lumea ştie azi că neurologia împreună cu imagistica medicală studiază creierul uman în scopuri medicale. Este adevărat, doar că acestea şi-au dat mâna cu marketingul pentru a afla care sunt reacţiile creierului nostru la mesajele publicitare, la imaginile din reclame sau de pe etichete, la foşnetul care se aude când deschidem o pungă cu dulciuri sau la zgomotul făcut de motorul unei motociclete, cum iau structurile noastre cerebrale deciziile, care sunt cele mai puternice/eficiente/sigure mesaje/metode de influenţare (pentru firmele cu brand puternic cuvântul “eşec” iese din discuţie) şi cum se poate creea dependenţa de un anume produs (în termeni de marketing- “fidelizarea clientului”). Termenul “amorsare” des folosit în această industrie a manipulării se referă la reacţiile electrochimice care au loc în creier atunci când acesta primeşte o informaţie. Agenţii publicitari cunosc importanţa repetării mesajelor lor pentru a atenua amorsarea electrochimică din creierul nostru (indiferenţa/uitarea/nepăsarea faţă de mesajele lor astfel încât să fie create trasee neurale puternice – asimilare şi care să aibă ca finalitate actul cumpărării produsului lor). Războaiele dintre marile corporaţii se dau de fapt în interiorul creierelor noastre fără ca noi să avem măcar habar iar zonele cele mai vizate sunt aria laterală sau posterioară a cortexului prefrontal (aria 46 decizională) sau centrii “recompensei” din hipotalamus dar şi hipocampul – sediul tuturor amintirilor noastre. O cercetare a neuromarketingului, (devenită celebră şi care arată că acesta are aplicabilitate în multe alte domenii profitabile – dar nu pentru noi) pe baza mesajelor din ultima campanie electorală din Statele Unite, a dezvăluit faptul că în cele mai multe cazuri creierul republicanilor răspunde diferit de cel al democratilor la imaginile cu atentatele de la 11 septembrie 2001 de la World Trade Center. Această nouă “ştiinţă” a vânzării şi manipulării creierelor este comparată de specialişti cu un modern “avion de vânătoare american” şi aşa se explică de ce un banal spot publicitar difuzat de televiziunile occidentale poate ajunge să coste milioane de dolari (firma Buick a folosit astfel de strategii moderne şi şi-a sporit vânzările de la 9% la peste 40% pentru fiecare dealer). În decembrie 2002 Adam Koval, fostul ofiţer de operare şef al Institutului de Ştiinţe BrightHouse Thought şi lider în neuromarketing a afirmat că “piaţa neuromarketingului oferă posibilităţi de  introspecţie fără precedent în mintea consumatorilor”. Criticii acestei noi “ştiinţe” afirmă că produsele promovate de dragul profitului duc la obezitate, diabet, cancer, vicii sau alte patologii greu de corectat sau de controlat şi pentru că unele din ele au deja proporţiile unor epidemii, se afirmă că această metodă de promovare (controlul/subjugarea minţiilor) nu este deloc benefică. În iulie 2004 câteva organizaţii non-profit din SUA au cerut Senatului din Congresul american o anchetă federală cu privire la neuromarketing. Rezultatele acesteia însă, încă mai sunt aşteptate. va urma

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: “Puşca şi cureaua latăăăăăă… “.Apoi recunoaşte că e impotent: “Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia “dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: “Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

Cele mai periculoase alimente

Oamenii cred în mod greşit că tot ceeace este comestibil este şi sănătos.

Există alimente atât de nocive pentru organismul nostru încât nu există nici o raţiune pentru a le înghiţi.

Gogoşile. Conţin în proporţie de 40% grăsimi periculoase de tip „trans”. O gogoaşă medie conţine în medie 300 de calorii care provin din zahăr cu indice glicemic ridicat, făină albă săracă în nutreienţi, ca să nu mai socotim faptul că este prăjită în ulei rafinat. Cea mai bună parte a gogoşii este „gaura”.

Sucurile carbogazoase. Un pahar de suc conţine mai mult de 10 linguriţe de zahăr, 150-200 de calorii şi 55 mg de cafeină – excitant şi dezhidratant în acelaşi timp. La acestea adăugă, coloranţi, aditivi, arome sintetice, îndulcitori artificiali de tip aspartam dovediţi periculoşi pentru sănătate. Ph-ul acestora – acid – se situează între 2,5 şi 3 pe scara ph. Sângele nostru are ph 7! Osteoporaza, obezitatea, bolile cardiovasculare, cariile dentare, sunt legate de consumul acestor băuturi.

Cartofii prăjiţi, cipsurile. Glucidele din compoziţia lor prăjite în ulei la temperaturi mari se transformă în acrilamidă (un fel de plastic) cancerigenă. Ne îmbătrânesc înainte de vreme, ne fac obezi, sau pot produce tromboze vasculare (astuparea cu cheaguri a vaselor de sânge).

Margarina. Se obţine prin încălzirea uleiului de soia, rapiţă sau floarea-soarelui la 150 de grade în prezenţa nichelului şi la care se adaugă hidrogen pentru a o întări. Compoziţia obţinută astfel, este o varietate de plastic cu atât mai nociv cu cât este mai plin de aditivi, coloranţi, arome (de lapte!), etc. Femeia gravidă sau care alăptează nu are voie să mânânce pentru că cea mai mare parte din compuşii sintetici inutili trec în lapte şi în corpul fătului.

Apa minerală prin conţinutul în minerale poate fi o sursă pentru “carierele” de pietre din vezica biliară, rinichi, articulaţii, sau mai nou-întâlnita litiază testiculară. Apa carbogazoasă minerală are un ph acid (în jur de 4-4,5) şi se bea doar la indicaţia unui medic şi pentru perioade scurte de timp (maxim 2 săptămâni). Poate creşte tensiunea arterială sau poate produce dezechilibre metabolice atunci când este consumată “după ureche”. Cea mai sigură şi sănătoasă apă din lume este apa pură obţinută prin filtrare moleculară sau osmoză inversă.

Cum pregătim un grătar sănătos

Prepararea cărnii la grătar o poate transforma într-o adevărată bombă chimică periculoasă pentru sănătate.


Temperatura înaltă generată de cărbunii încinşi poate transforma carnea de porc, peşte, vită, pui, vânat în produse chimice nesănătoase. Crusta de arsură de la suprafaţă, formată de flăcări şi fum, conţine gudroane cancerigene periculoase pentru organism.

Ce putem face ca să mâncăm totuşi un grătar cu prietenii şi familia?

Cerem măcelarului să ne dea carne mai puţin grasă sau îl rugăm să îndepărteze grăsimea; aceasta se topeşte şi înteţeşte flăcările.

Înainte de a pune carnea pe grătar o marinăm folosind ulei de măsline, oţet şi condimente naturale (piper, dafin, etc). Reducem în acest mod cu peste 90% eventualele substanţe cancerigene post-prăjire.

Putem ţine feliile de carne la cuptor înainte de a merge la picnic, (preparare parţială) şi apoi doar foarte puţin timp pe grătar.

Împingem cărbunii spre margine pentru a reduce posibilitatea de apariţie a flăcărilor sub carne.

Dacă totuşi carnea s-a ars în timp ce a stat pe grătar, este suficient să îndepărtăm partea arsă şi să evităm s-o înghiţim chiar dacă poftim la ea pentru că este crocantă.

"Mândrie" şi … umilinţă!

Turistul ce merge să viziteze cascada Niagara primeşte o perche de sandale impermeabile care îl protejează de apă. După ce momentul de admiraţie s-a consumat, la plecare, turistul este rugat să doneze acea pereche de papuci unor popoare nevoiaşe/sărace iar o pancartă îi atrage atenţia în acest scop. România este totuşi … pe primul loc!

Să fim mândrii dragi tovarăşi!…

Braga – băutură ieftină şi sănătoasă

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3HenSNSZs-M]
„Ieftin ca braga” este o expresie care capătă din nou consistenţă în aceste timpuri de criză, dar, oamenii inteligenţi ştiu că, în general lucrurile sau oamenii ieftini în care am investit s-au dovedit până la urmă foarte scumpi. Nu este şi cazul bragei. Nu este vorba de Braga – capitala antică a Portugaliei şi nici de zeul nordic Braga cel care purta un potir plin cu băutură rezultată din cereale fermentate. Braga era băutura favorită a romanilor şi era asemuită cu un nectarul divin. Inventatorii acestei băuturi au fost tot tracii, mai precis femeile trace care făceau turte de mei, murături delicioase, brânzeturi fermentale excepţionale, borş şi desigur, bragă.

La noi o regăsim în majoritatea târgurilor unde la simigerii erai întâmpinat şi îmbiat cu covrigi, alviţă şi limonadă dar mai ales cu o băutură tulbure, dulce acrişoară, uşor alcoolică, numai bună de potolit setea pe timp de caniculă.

În România interbelică, vânzătorii de bragă, numiţi generic „rumelioţi” (turci, bulgari, aromâni, armeni) purtau un mintean colorat cu găitane negre, şalvari, fesuri roşii cu ciucure negru, iar în picioare opinci specifice cu vârful în sus. În Bucureştiul „vechiului regat”, îi vedem descrişi de George Costescu purtând o tavă cu dulciuri într-o mână şi cu o doniţă cu bragă rece ca gheaţa în cealaltă (aveau cu ei şi gheaţă).

De cinci parale (moneda oficială din acele timpuri) primeai o cană mare cu bragă rece şi două feluri de dulciuri (bucuria copiilor).

Braga se obţine din fermentarea meiului măcinat şi a fost readusă în ţinuturile noastre de turcii nomazi începând cu secolul X din Asia Centrală. Este o băutură igienică deşi apare tulbure, mucilaginoasă, coloidală (componentele se află în suspensie aşa cum este şi sângele nostru, mediul apos intracelular, sau apa structurată coloidal de particulele Flanagan-Coandă), conţine cantităţi mici de alcool rezultat din fermentaţie acidă de tip lactic (microorganismele cele mai des întâlnite sunt Sacharomices cerevisiae şi Coli saprofit care îi dau şi aroma particulară, pronunţaţă şi care o face atât de specială). Într-un cm3 de bragă dulce se găsesc 784 500 germeni, iar – într-un cm3 de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după 5 – 8 zile, se găsesc 5 850 000 germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice. Unii comercianţi îi adaugă din nefericire zaharină sau aspirină pentru a se păstra mai mult timp suficient cât să fie vândută. Braga mai conţine o mulţime de vitamine, minerale, enzime sau fitonutrienţi proveniţi din seminţele de cereale sau mei iar compoziţia (şi implicit gustul) sunt cu atât mai mari cu cât apa folosită este mai pură (apa de reţea sau din pânza freatică este deja saturată în minerale sau alte componente chimice dizolvate).

Cum se prepară?

Se amestecă 2 kg de tărâţe de grâu cu 1 kg de făină de porumb (mălai), se obţine un aluat care se coace la cuptor. Acesta se pune la dospit apoi (după ce a fost scos) într-un butoi de lemn unde se mai adaugă apă şi drojdie pentru a fermenta. După 5 zile se strecoară în vase de lut sau de sticlă şi se mai poate îndulci după gust cu miere sau zahăr.

Altă reţetă se referă la braga obţinută din malţ. Malţul se obţine din grâu, orz, secară, porumb în cantităţi egale care se pun într-un vas cu apă acoperit. Când încep să încolţească se scurge apa iar seminţele se pun la uscat apoi se macină cu râşniţa. Acesta este malţul care împreună cu mălaiul se pune într-o altă oală cu apă care se fierbe obţinându-se o pastă consistentă ca mămăliga (o mestecăm la fel  pentru a nu se prinde şi pentru a obţine densitatea dorită). Din această compoziţie se fac turte care se rumenesc pe tavă în cuptor la foc iute apoi sunt scoase şi puse la răcit. Se rup apoi în bucăţi mici şi se pun într-un vas cu apă de circa 10-12 litrii ( o găleată prevăzută cu canal de scurgere). Se lasă 3-4 zile la fermentat apoi se scurge obţinându-se celebra de-acum bragă. Turtele folosite mai pot fi refolosite încă o dată dar cu mai puţină apă. La canalul de scurgere al vasului, se aşează crenguţe ca să nu se înfunde/astupe scurgerea.

Unde mai putem bea bragă în Severin?

În Turnu Severin, încă de pe timpul epocii ceauşiste,  un bragagiu celebru a fost Moni care mai prepara delicioasa alviţă cu nuci şi susan sau îngheţata râvnită de noi toţi cu care ne desfătam în copilărie, baclava sau gustoasa bragă. Mai existau unele familii turce dar s-au împuţinat până la dispariţie odată cu scufundarea insulei Adak-Kaleh când s-a ridicat barajul Porţile de FierI. Azi îi continuă tradiţia cu aceeaşi discreţie şi pricepere harnicul Ionică pe care îl putem vedea în cartierul Crihala. Mai găsim bragă şi pe strada Crişan ( în zona Casei Tineretului) la un vânzător ambulant însă nu este la fel de bună (este exagerat de dulce de la edulcoranţii sintetici folosiţi).

Onomanţia- sau ce ne mai spune numele nostru

Vechii greci credeau ca numele are puterea de a ne influenta destinul si foloseau ca metoda de predictie analiza primei litere a prenumelui.

Onomantia (intalnita si ca onomomantie) este o arta divinatorie care se bazeaza pe analiza numelui. Denumirea deriva din greaca veche, unde “onoma” inseamna nume, iar “manteia” – profetie. Aceasta disciplina era intens practicata in vremurile de demult cu scopul de a descifra destinul omului si, uneori, chiar pentru a-l determina. Primii si cei mai inflacarati sustinatori ai onomantiei au fost adeptii lui Pitagora..
De la greci, practica a fost preluata mai tarziu de romani, care aveau chiar si un dicton – “Nomen omen” – care in traducere libera ar insemna “Numele atrage soarta”. Acestia erau atat de convinsi de puterea numelui de a influenta mersul lucrurilor, incat au extins aplicatiile onomantiei inclusiv asupra localitatilor. Geograful antic Pomponius Mela nota in lucrarea “De chorographia” ca autoritatile romane au schimbat numele unui oras ilir proaspat cucerit, pentru a-l face mai favorabil Romei (este vorba despre actualul port albanez Durres ).
Prima litera a prenumelui

Una dintre cele mai folosite metode onomantice este analiza primei litere a prenumelui uzual. Prenumele uzual nu este neaparat cel inscris in cartea de identitate, ci cel cu care ni se adreseaza zilnic rudele, prietenii, colegii. Puterea lui de influenta e foarte mare, iar dintre toate literele care-l compun, prima are cel mai mare impact. Ea aduce informatii pretioase despre caracterul si temperamentul nostru, despre felul in care reactionam la stimulii exteriori, la oportunitatile si obstacolele vietii.

In linii mari, nota dominanta a reactiilor poate fi de natura fizica, mentala, emotionala sau intuitiva. Tind sa raspunda:

    • fizic – cei ale caror prenume incep cu D, E, F, M, N, O, V, W, X
    • mental – cei ale caror prenume incep cu A, H, J, Q, S, Z
    • emotional – cei ale caror prenume incep cu B, C, K, L, T, U
    • intuitiv – cei ale caror prenume incep cu G, I, P, R sau Y

Influenta vocalelor

Una dintre regulile onomantice mai putin cunoscute in ziua de astazi sustine ca daca numele contine un numar par de vocale, imperfectiunile fizice tind sa se manifeste pe partea stanga a corpului, in timp ce un numar impar de vocale conduce la imperfectiuni pe partea dreapta.
Prima vocala

Nu numai prima litera a prenumelui este importanta in onomantie. Prima vocala, de exemplu, ofera indicii interesante cu privire la reactiile instinctive pe care le avem in fata surprizelor, a schimbarilor neasteptate. Astfel:
A – poate raspunde iritat sau agresiv, tinzand sa respinga ceea ce vine din exterior.
E – primeste foarte bine noul, ba mai mult, atunci cand se plictiseste tinde sa-l provoace.
I – reactioneaza intuitiv, dar cam ilogic si subiectiv, cu posibile regrete ulterioare.
O – reactioneaza lent, este greu de scos din ale sale si cauta sa-si controleze foarte bine emotiile.
U – raspunde cu pasiune, poate un pic teatral, si adesea diferit de cum te-ai astepta.
Cand prima litera a prenumelui se intampla sa fie chiar o vocala, persoana respectiva poate intampina dificultati in a separa logica de emotie, capul de inima.

Litera A

Imprima o atitudine plina de ambitie si curaj. Cei al caror prenume incepe cu A sunt oameni puternici, independenti si activi. Au o mentalitate de invingator, cauta sa-si impuna vointa si nu se dau batuti in fata capriciilor sortii.. Sunt directi si urmaresc obiective precise. Le place sa actioneze pe cont propriu, in mod ferm si original. Sunt creativi, iubesc viata si natura.

Defecte: Cele mai vizibile sunt impulsivitatea, agresivitatea, incapatanarea, lipsa de finete si egoismul. Uneori, mai pot aparea scepticismul, aroganta si critica.
Litera B

Imprima o atitudine discreta si moderata. Oamenii B sunt sensibili, emotivi, uneori timizi sau retrasi. Au insa un suflet insetat de dragoste si prietenie, sunt afectuosi, loiali si intelegatori. Lucreaza bine in colaborare si sunt mult mai eficienti in a desavarsi decat in a initia. Cauta pacea si armonia, apreciaza arta, muzica si frumusetea si sunt deseori dotati cu fantezie si talent.

Defecte: Nehotararea si nesiguranta, mai ales atunci cand se incearca sa fie compensate prin lacomie si posesivitate. Lenea, lasitatea sau tendinta la compromis sunt alte cateva defecte ale lor.
Litera C

Imprima o atitudine inteligenta si sintetica. Cei al caror prenume incepe cu C sunt mandri, hotarati si ambitiosi. De regula au o minte scaparatoare si spontana si excelente abilitati de comunicare. Pot repera rapid esenta unei probleme si gasi cele mai eficiente rezolvari. Sociabili si foarte expresivi, au priza la public.. Pun pret pe prietenie, fiind amici sinceri, generosi si devotati.

Defecte: Neglijenta, nepasare, dezorganizare. Uneori, lipsa de rusine sau de scrupule. Avand multe interese, risca sa-si risipeasca timpul si energia.

Litera D

Imprima o atitudine practica si organizata. Cei ale caror prenume incep cu D sunt oameni cu o mare vointa, organizati si tenace.. Capacitatea lor de a se focaliza asupra telurilor este uluitoare. Au autoritate, simt practic si financiar, sunt buni in pozitii de conducere sau in afaceri. Conceptiile lor sunt solide si conformiste, iar sentimentele, durabile. Multi sunt pasionati de plante si gradinarit.

Defecte: In situatii tensionate pot deveni fixisti, radicali, incapabili de concesii, rigizi si uneori de o indaratnicie prosteasca… Tendinte la posesivitate, gelozie.
Litera E

Imprima o atitudine indrazneata si inventiva. Oamenii de tip E sunt deschisi si adaptabili. Invata repede si au abilitati de comunicare. Nevoia de libertate este foarte mare – se simt bine cand pot sa-si largeasca orizontul: sa se miste, sa calatoreasca, sa acumuleze noi cunostinte. Sunt plini de resurse, talentati, creativi si originali. Au un puternic instinct sexual, sunt pasionati si seducatori.

Defecte: Multe persoane al caror prenume incepe cu E tind sa fie iresponsabile, inconstante, frivole. Altele mai pot fi irascibile si aprige la manie.
Litera F

Imprima o atitudine energica si decisa. Oamenii de tip F sunt impetuosi, puternici si fasci nanti. Indiferent ca se remarca in bine sau in rau, nu pot trece neobservati. Le place sa uimeasca si sa fie admirati. Sunt inteligenti, au o logica excelenta, sunt harnici, priceputi si buni profesionisti.. Au o sexualitate viguroasa si tanjesc dupa adrenalina. Sunt prieteni buni si statornici.

Defecte: Pot avea reactii excesive si pot ajunge in situatii extreme. Desi au o personalitate forte, sunt predispusi la anxietate si depresie.
Litera G

Imprima o atitudine intreprinzatoare si perspicace. Oamenii al caror prenume incepe cu G au o parere buna despre sine si multa incredere in capacitatile proprii. Sunt hotarati, practici, perseverenti, ageri la minte si razbatatori. Au convingeri ferme, indrazneala si aptitudini de lider. Se pricep sa speculeze oportunitatile ivite, au adesea noroc de bani si cuceresc usor atentia sexului opus.

Defecte: Li se reproseaza adesea tupeul, aroganta, incapatanarea si uneori lipsa de scrupule. Pot ascunde insa multe frustrari si framantari interioare.
Litera H

Imprima o atitudine autonoma si motivata. Cei al caror prenume incepe cu litera H urmaresc sa detina controlul, sa acumuleze putere si bani.. Au o personalitate puternica si dominanta, dar sunt totodata prudenti, rezervati si abili. Dotati cu spirit de observatie si o gandire profunda, actioneaza in baza unor planuri chibzuite si nu renunta pana nu-si ating obiectivele. Iubesc natura si sportul.

Defecte: Pot dezvolta tendinte obsesive si manipulatoare. In anumite situatii se inchid in sine sau devin sceptici, banuitori, ranchiunosi, extremisti, tiranici.
Litera I

Imprima o atitudine idealista si creativa. Oamenii de tip I sunt romantici si emotivi. Majoritatea au simt estetic si inclinatii artistice, iubesc armonia, eleganta si confortul. Sunt afectuosi si intelegatori cu cei din jur, dar nu le place ca acestia sa interfereze cu libertatea sau cu planurile lor. Sunt inteligenti, insa le lipseste simtul practic si curajul. Au o buna rezistenta fizica.

Defecte: Cand nu se simt in siguranta, pot avea caderi nervoase, schimbari bruste de stare de spirit, devin timizi, irascibili si se ofenseaza usor.
Litera J

Imprima o atitudine sincera si foarte bine intentionata. Persoanele al caror prenume incepe cu J sunt inteligente, au imaginatie si talent. Le face placere sa fie de folos si sa-i ajute pe ceilalti si se straduiesc sa se faca placute. Sunt increzatoare, optimiste si au aspiratii inalte, uneori chiar mai inalte decat le permit posibi litatile. Au o inima calda, sunt generoase si loiale celor dragi.

Defecte: Isi gasesc greu o motivatie, riscand sa-si risipeasca talentele. Nu prea au simtul prevederii, ceea ce le expune la situatii neplacute.
Litera K

Imprima o atitudine ambitioasa si inspirata. Oamenii de tip K sunt intuitivi, creativi si vizionari. Au o minte scaparatoare, o gandire percutanta si rapida, capabila sa gaseasca solutii ingenioase.. Pot avea talent in mai multe domenii. Sunt mandri si constienti de valoarea lor. Cauta succesul, il merita si cel mai adesea il obtin, capatand un plus de autoritate, respect si popularitate.

Defecte: Latura negativa, pe care incearca din rasputeri sa o mascheze, este caracterizata de tensiuni nervoase, ezitari, temeri, lipsa de incredere.
Litera L

I mprima o atitudine increzatoare si sociabila. Cei al caror prenume incepe cu L sunt isteti, curiosi si comunicativi. Se misca mult, calatoresc frecvent, se muta in alte locuri etc. Nu suporta nici un fel de constrangeri. Sunt plini de resurse, au diverse aptitudini, dar le lipseste viteza de reactie necesara specularii oportunitatilor. Sunt senzuali, insa tind sa-si treaca emotiile prin filtrul mental…

Defecte: Au tendinta de a acumula tensiuni, pe fondul carora pot dezvolta o tendinta la adictii si excese, predispusi la accidentari. Leonardo DiCaprio – in topul celor mai vanati burlaci.

Litera M

Imprima o atitudine constructiva si optimista. Persoanele ?M? sunt responsabile, tenace si muncitoare, dar stiu sa se bucure si de viata. Realiste si practice, acorda o mare importanta sigurantei financiare. Au insa o fire afectuoasa, sunt atasate de familie, dornice de dragoste, generoase si receptive la problemele celor din jur. Invata repede, au curaj si sunt capabile sa-si modeleze personalitatea.

Defecte: Oamenii ?M? sunt cam pripiti si iuti la manie…. Pot avea accese de incapatanare si, in unele privinte, viziuni prea conservatoare.
Litera N

Imprima o atitudine sociabila si comunicativa. Oamenii de tip N sunt facuti sa traiasca in cuplu, sa aiba multi prieteni si o activitate sociala bogata. Amabili, veseli si originali, atrag simpatia. Le place sa se distreze si pot da impresia de frivolitate, dar in realitate sunt inteligenti, abili, planificati si-si urmaresc bine interesele. Sunt norocosi, atrasi de mister si foarte senzuali.

Defecte: Pot fi nelinistiti, disimulanti, derutanti si inclinati catre schimbari frecvente, purtarea lor dandu-le celor apropiati o senzatie de nesiguranta.

Litera O

Imprima o atitudine hotarata si responsabila…. Oamenii de tip O au vointa, convingeri puternice, scopuri clare si simtul datoriei dezvoltat. Totusi, au o inima entuziasta, porniri erotice intense si pot ajunge in situatia de a trebui sa aleaga intre sentiment si datorie.. Au nevoie de dragoste, dar vor sa-si pastreze independenta. Sunt inteligenti si dornici sa invete.
Defecte: Pot avea tendinta de a le da celorlalti cam multe indicatii. Uneori actioneaza impulsiv. Sunt gelosi si posesivi..
Litera P

Imprima o atitudine inteleapta si stabila. Cei al caror prenume incepe cu P sunt oameni puternici, laboriosi si prolifici… Foarte inteligenti, sunt adesea inclinati spre studiu, cultura sau spiritualitate. Sunt insa firi mai retrase, care nu sociali zeaza cu prea multa tragere de inima si care-si selecteaza atent anturajul. Cu toate astea, fac impresie, au influenta, iar parerile lor sunt ascultate.

Defecte: Pot fi distanti, aroganti, secretosi sau lipsiti de buna vointa si rabdare fata de ceilalti. Uneori sunt rigizi, lacomi sau foarte posesivi.
Litera Q

Imprima o atitudine ingenioasa si originala. Cei (putini, de altfel) al caror prenume incepe cu Q sunt plini de idei, intuitivi si inspirati. Multi dintre ei au preocupari neobisnuite, sunt atrasi de mistere si subiecte neconventionale. Au o personalitate puternica si capacitatea de a-i fascina si influenta pe ceilalti, dar sunt greu de cunoscut si de analizat. Se pricep la afaceri si atrag banii.

Defecte: Pot fi dificili, complicati si ascunsi.. Cand sunt stresati, creeaza multa tensiune in jur. Uneori vorbesc prea mult, plictisindu-i pe ceilalti.
Litera R

Imprima o atitudine determinata si reflexiva. Cei al caror prenume incepe cu R sunt profunzi, au spirit analitic si multa dorinta de cunoastere. Au un suflet bun, sunt milosi si gata sa puna umarul la indeplinirea unei cauze nobile. Interesele lor par a fi mai mult spirituale decat materiale. Sunt muncitori si seriosi, dar ating reusita doar in urma unei straduinte constante.

Defecte: Au framantari interioare, tind sa fie fragili emotional, nervosi si iritabili. Pot fi expusi la pierderi de bani sau de posesiuni.
Litera S

Imprima o atitudine instinctiva si incordata. Cei al caror prenume incepe cu S au sentimente puternice si ambitii inalte. Sunt ageri, patrunzatori, intuitivi si imaginativi. Ambitia ii motiveaza si ii ajuta sa-si focal izeze energiile. Destinul lor este adesea presarat cu obstacole, lupte si framantari. O parte dintre ele ar putea fi generate sau intretinute de propria impulsivitate.

Defecte: Emotivitatea si nervozitatea, care ii tensioneaza si-i imping la reactii neadecvate. Nestapanirea, subiectivismul, lipsa de tact si prevedere.

Litera T

Imprima o atitudine dinamica si sociabila… Oamenii de tip T sunt puternici, vivace, spontani, ingeniosi si constructivi. Nu pot sta pe loc; trebuie sa avanseze, sa evolueze, sa creeze, sa fondeze. Au initiativa, decizie rapida, aptitudini pentru organizare si comanda.. Totusi, sunt dependenti de ceilalti, de afectiunea si sprijinul lor. Au mare nevoie de dragoste, familie, prieteni si colaboratori.

Defecte: Au o tendinta spre agresivitate (mai ales verbala, dar nu numai) si isi pot pierde destul de repede controlul. Se ofenseaza us or.
Litera U

Imprima o atitudine metodica si superioara. Cei al caror prenume incepe cu litera U sunt organizati, muncitori, practici si performanti. Ii atrage insa si cunoasterea, spiritualitatea, misterul si pot avea talent artistic. Adesea sunt in impas, nestiind cum sa se imparta intre tendintele materialiste si cele idealiste, deopotriva de puternice. Au o parere foarte buna despre sine si le place la nebunie sa fie adulati.

Defecte: Sunt egoisti, teatrali, ingamfati si laudarosi. Le place sa critice. Au o nesiguranta interioara care ii poate impinge catre adictii.
Litera V

Imprima o atitudine respectabila si impozanta. Cei al caror prenume incepe cu V au planuri marete, dar urmaresc implinirea lor in mod prudent, tenace si planificat. Dotati cu o inteligenta vie, intuitie si inspiratie, au o mare capacitate de anticipare, ce poate fi luata drept spirit profetic. Sunt responsabili, eficienti, loiali si onorabili. Au emotii puternice, pe care cauta sa le controleze.

Defecte: Le lipseste flexibilitatea si se adapteaza greu la schimbari. Sunt acaparatori, posesivi si gelosi, iar uneori pot deveni chiar cruzi. Vanessa Paradis si Johnny Depp formeaza unul dintre cele mai stabile cupluri de la Hollywood.

Litera W

Imprima o atitudine expresiva si adaptabila. Oamenii ?W? sunt curiosi, prietenosi, plini de farmec, vioi, inteligenti si comunicativi. Sunt consecventi in urmarirea scopurilor, dar abili si flexibili in metodele aplicate pentru a le atinge.

Defecte: pot fi dezordonati, delasatori, instabili si imprevizibili..
Litera X

Imprima o atitudine inflacarata si senzuala, magnetism si un inepuizabil apetit erotic, vitalitate si spirit intreprinzator. Sunt creativi, comunicativi si lideri inascuti.

Defecte: Inclinatia catre placeri si excese, dependente si risipa. Pot fi nepasatori, neseriosi sau iresponsabili.
Litera Y

Cei al caror prenume incepe cu Y sunt pasionali, independenti, dinamici si curajosi, dar si intuitivi, sensibili si creativi. Au inclinatii romantice sau idealiste. Sunt emotivi si romantici… Au o buna rezistenta fizica..

Defecte: Pot avea dificultati in luarea deciziilor. Au reactii bruste si schimbari subite de dispozitie.

Litera Z

Imprima o atitudine increzatoare si combativa.. Cei al caror prenume incepe cu Z sunt curajosi si competitivi. Cauta puterea si faima. Pot avea interese financiare sau politice, dar daca sunt motivati din punct de vedere psiho- emotional, pot atinge succesul in orice domeniu, inclusiv artistic sau sportiv. Au instincte bune, o intuitie ascutita si o inteligenta iscoditoare. Sunt oameni pasionati, fascinanti si plini de forta.

Defecte: Acestia au defectele comune firilor puternice: tind sa fie incapatanati, pripiti, nesupusi, impulsivi si inclina sa-i comande sau sa-i controleze pe cei din jurul lor, situatie care poate crea tensiuni..

Ce ştim despre vitamina B9

In Statele Unite, începand din 1998, pâinea şi alte produse cereale sunt fortificate cu acid folic, din ordinul Administraţiei pentru Alimentaţie şi Medicamente.

Vitamina B9 sau folacin sau folat sau acid folic, a fost extrasă pentru prima dată în anul 1964 din frunzele de spanac („folium”=frunză). Se găseşte în legumele de culoare verde (varză, spanac, ştevie, gulie, linte, sparanghel, salată, fasole, mazăre, urzici, pătrunjel, fasole verde, ceapă verde), grâu încolţit, dar şi în unele sucuri (de portocale).

Este indicat femeilor gravide pentru a preveni afecţiunile coloanei (spina bifida) ale sistemului nervos (creier nedezvoltat) la copil sau alte malformaţii („buză de iepure”, „gură de lup”).

Aceste preobleme apar în primele 28 de zile de sarcină, înainte ca femeia să ştie că este gravidă. Vitamina B6 reduce cu până la 75% astfel de probleme la naştere.

Vitamina B9 ajută la sinteza ADN-ului (adenina şi timina).

Când consumăm carne în exces, o parte din aceasta este transformată în corp într-o substanţă numită metionină şi apoi homocisteină. Vitamina B9 transformă metionina în glutation – unul din cei mai puternici antioxidanţi protectori din organismul nostru. În lipsa vitaminei B9,homocisteina ne va îmbolnăvi în timp arterele picioarelor şi inimii şi va creşte procentul de apariţie a osteoporozei. Oamenii care consumă multă carne au în sânge un nivel ridicat de homocisteină.

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford, au stabilit că un nivel scăzut de acid folic în organism predispune la boala Altzhaimer, iar cei de la Universitatea Harvard au dovedit că acesta reduce riscul pentru femei de a face cancer de colon, cancer de col uterin. Anticoncepţionalele reduc nivelul de acid folic în corpul femeii.

Un grup de cercetatori de la Centrul de Cercetare a Nutritiei de la Universitatea din Maine (SUA), condusi de Katherine Tucker, a analizat, timp de 3 ani capacităţile cerebrale ale persoanelor în vârstă care au înghiţit zilnic 800 micrograme de Vit B9 şi s-au constatat valori mai mari la capitolul memorie, atenţie, orientare în timp şi spaţiu decât la grupul care nu a primit.

Vitamina B9 mai este necesară bolnavilor care au diabet, anemici, cu psoriazis, au deficienţe de auz sau boli renale.

Deşi acidul folic sintetic (din farmacie- doza zilnică indicată – 400 micrograme) se spune că se absoarbe mai bine în tubul digestiv, este util- mai ales femeilor care vor un copil sănătos, să consume verdeţuri (acidul folic se distruge prin fierbere sau coacere) cu mult timp înainte de a rămâne gravide.

Somnul

În timpul somnului corpul se regenerează, neuro-toxinele acumulate în periada zilei, se elimină iar energia necesară unei noi zile de activitate se reface.

Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puţin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morţii cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obişnuit 7 – 8 ore. Chiar şi cei care au dormit mai puţin de 6 ore şi în general nu au avut probleme de sănătate, au avut totuşi o rată a morţii de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele “normale”.

Oamenii de ştiinţă nu cunosc cu exactitate nici până în prezent rolul somnului în viaţa noastră însă performanţele noastre intelectuale( atenţia, concentrarea,memoria, tonusul emoţional) au legătură directă cu somnul.

Epifiza, o glandă de mărimea unui bob de grâu, situată în mijlocul emisfereleor cerebrale, controlează ritmul somn-veghe prin secreţia de melatonină. Stresul reduce acest hormon care la rândul lui reduce secreţia hormonilor sexuali ajungându-se în timp, la scăderea interesului pentru sex şi la atrofia organelor sexuale. Acest proces este direct proporţional cu stresul la care ne expunem.

S-a estimat că deficitul de somn la nivel mondial este de circa 2321 de miliarde de ore; aceasta este o explicaţie pentru numărul extrem de mare de oameni depresivi.

Oboseala produce 57% din accidentele rutiere sau feroviare, este cauza majorităţii erorilor medicale şi stă la originea a 41% din decesele produse prin accidente în general care induc costuri de miliarde de euro dar şi un număr extrem de mare de ore de muncă neproductive.

Recomandări

Nu trebuie să muncim prea mult; munca în exces epuizează şi poate duce la moarte (sindromul morţii subite cu capul pe birou la japonezi –karoshi)

Când corpul nostru vrea apă, ne este sete, când vrea hrană – mâncăm, când ne este somn ne apună o stare de somnoleţă. Trebuie să dormim 8 ore pe noapte. Somnul cel „mai bun” este între orele 22.00 şi 01.00; somnul între 5 şi 7 dimineaţa este considerat „toxic”. Deficitul de somn se acumulează (creierul nu uită) cu consecinţe greu de corectat.

Cea mai bună metodă de a induce un somn odihnitor este masajul. O şedinţă de masaj general sau doar al tălpilor este mai eficientă decât tranchilizantele care ne fac să ne trezim dimineaţa mai obosiţi decât atunci când ne-am culcat.

Înainte de a adormi ar fi sănătos să bem un pahar mare cu apă pură (creierul conţine aproape 90% apă).

Zodiile şi semnele de circulaţie


Berbec – Oprirea si stationarea interzise.
Taur – Drum ingustat. Depasirea interzisa.
Gemeni – Punct de informare turistica.
Rac – Puneti-va centura de siguranta
Leu – Drum cu prioritate.
Fecioara – Intoarcerea interzisa!
Balanta – Intersectie nesemaforizata.
Scorpion – Atentie! Succesiune de curbe deosebit de periculoase.
Sagetator – Sfarsitul tuturor restrictiilor.
Capricorn – Limitare de viteza.
Varsator – Parcare cu plata. Timp limitat 1 h.
Pesti – Drum alunecos si cu denivelari.

Scuzele zodiilor

Berbec: Nu am facut eu asta. Am fost fortat sa fac asta. A fost doar un accident. Nu a fost nimic intentioanat. Fiecare dintre noi are dreptul sa faca ceea ce ii place.
Taur: Am mai facut asta de m! ulte ori si nu am stiut ca este gresit. Credeam ca voi economisi niste bani prin asta. Nu mi-am dat seama. Aveam de gand sa repar totul cat de curand. Mi-era foame.
Gemeni: Poftim? Nu inteleg despre ce vorbesti.Cine, eu? Nu am crezut ca se va intampla asa. Nu eu, X a facut acest lucru. Haha, ce gluma buna, hai sa trecem peste discutia asta.
Rac: Am simtit ca trebuie sa fac acest lucru. Asa am simtit. E o traditie pe care a trebuit sa o urmez. Am fost obligat sa fac asta. Totul a inceput in copilarie.De fapt, mama m-a sfatuit sa fac asta.
Leu: Nu stiam ca ma vede cineva. Nu gandeam clar. Am anumite privilegii, ar trebui sa mi-se ierte acest lucru. As prefera sa uitam cu totii cele intamplate.
Fecioara: Contabilul mi-a spus ca totul este in ordine. Doctorul mi-a spus sa procedez asa. Nu stiam ce fac de fapt. Nu m-am putut abtine. Am gresit, nu se va mai repeta. Pot sa si semnez pentru asta.
Balanta: Am facut asta numai pentru ca si sotul meu/sotia mea o face. X m-a facut sa fac asta. Nu am putea ajunge cumva la un compromis? M-am luat dupa X,imi cer scuze. Sunt o victima a sistemului si a conjuncturii.
Scorpion: Asa ma simteam atunci. Nu m-am gandit ca voi fi prins. Nu am vrut sa o fac. Nimeni nu mai trebuie sa afle acest lucru. Credeam ca sunt pe moarte. Nu stiam ce naiba fac.
Sagetator: Trebuia sa fac asta, altfel eram dat in judecata. Avocatul mi-a spus ca totul este in regula. Ce mare lucru? Guvernul este de vina. Este un lucru rasist (sexist sau o decizie politica gresita).
Capricorn: Nu este ceva serios. Eu doar am urmat ordinele. Totul s-a intamplat atat de repede. Slujba mea este de vina. Chiar! Aveam nevoie de bani.
Varsator: Toti ceilalti faceau acelasi lucru. Era cel mai interesant lucru de facut. Ma plictiseam rau de tot. Si ce e cu asta? Ce vei face in acest sens? Cui ii pasa de lucrurile astea stupide pana la urma?
Pesti: Am fost influentat. Dumnezeu mi-a spus sa fac asa. Eu doar am indeplinit dorinta Domnului. Credeam ca ma pot opri pana sa pierd controlul. Nu mi-am dat seama cat de tarziu se facuse.

Cum se roagă fiecare zodie?


Berbec: Oh, Doamne! Te rog frumos sa imi dai rabdare, caci am mare nevoie de ea. Si o vreau ACUM!
Taur: Doamne, te rog frumos ajuta-ma sa invat sa accept schimbarea in viata mea. Dar nu acum, mai lasa-ma sa mai astept un pic.
Gemeni: Doamne, am si eu o rugaminte. Am o mica intrebare pentru tine, daca ai timp. Cine esti? Ce exact esti? Unde te afli? Cati sunteti acolo, esti unul singur? Nu pot sa imi dau seama.
Rac: Doamne, pentru mine esti ca un tata. Vreau sa ma pot baza pe tine, sa imi dai siguranta, mai ales acum in momente grele cand mama este atat de departe de mine.
Leu: Tatal nostru al tuturor, cred ca esti mandru sa ai un fiu ca mine.
Fecioara: Doamne, fa lumea un loc mai bun si te rog mult nu repeta greseala de ultima data, ca uite ce-a iesit.
Balanta: Doamne, stiu ca ar trebui sa iau deciziile de una singura. Dar, pe de alta, parte, tu ce crezi ca ar trebui sa fac? Astept un sfat din partea ta, un semn, orice.
Scorpion: Doamne, ajuta-ma sa imi iert dusmanii, macar pe cei vechi de 10-15 ani, chiar daca nenorocitii nu merita.
Sagetator: Oh atotputernicule, atotstiutorule, atotiubitorule, omniprezentule, vesnicule Dumnezeu, te rog inca o data: ajuta-ma sa nu mai exagerez.
Capricorn: Doamne, voiam sa m! a rog, dar am realizat ca trebuie sa imi dau seama singura care este solutia pentru problemele mele si sa ma descurc singura. Mersi oricum.
Varsator: Buna, Doamne. Unii spun ca esti barbat. Altii spun ca esti femeie. Eu spun ca fiecare dintre noi este Dumnezeul sau. Asa ca, de ce sa ne rugam? Hai sa petrecem mai bine!
Pesti: Dumnezeule atotputernic, in timp ce beau ultimii 50 ml de Whisky din paharul meu pentru a-mi ineca durerea si nefericire, fie ca starea mea de ebrietate sa fie pentru onoarea si gloria ta.

Fixuri şi obsesii – pe zodii

BERBEC

21 martie – 20 aprilie

“SUNT PE FUGA”

Sincer, dinamic si direct, Berbecul nu e genul de om care sa se cantoneze in sabloane.Are, insa, doua-trei fixuri. Unul e legat de timp: traieste cu senzatia ca lucrurile nu merg suficient de repede si ca nu-i ajunge timpul. Efectele? De la mania vitezei si graba cu care se repede cu capul inainte, ignorand pericolele, pana la noptile cand n-are chef sa se culce, spunandu-si ca somnul ar fi o pierdere de vreme.
Alt fix este cel conform caruia el stie intotdeauna ce e mai bine pentru ceilalti. Poate deveni enervant cu “directivele”, dar trebuie inteles ca e sincer si manat de cele mai bune intentii – e genul cavalerului sau eroinei care lupta pentru un scop nobil, care se simte dator sa puna umarul la bunul mers al planetei.
Berbecul e spaima chelnerilor, a mecanicilor, a croitoreselor… ce mai! – a tuturor celor ce lucreaza in servicii, fiindca e obsedat de faptul ca trebuie sa fie servit pe loc si impecabil..

TAUR

21 aprilie – 21 mai

“CE-I AL MEU, E-AL MEU”

Taurul e un semn solid, perseverent si de incredere. Dar se ataseaza atat de tare de lucruri, persoane si idei, incat ajunge, obligatoriu, sa faca fixatii.Obsedat de stabilitate si siguranta, are impresia ca este la adapost doar daca acumuleaza. De aici vine atat lacomia lui proverbiala, cat si simtul de posesiune exagerat. Majoritatea Taurilor nu gandesc decat in termeni ca bani, case, masini, haine si bijuterii. Atasamentul fata de oameni (familie, partener de cuplu, prieteni, colegi) e la fel de puternic si de obsesiv, si are la baza aceeasi teama de schimbare.
Prejudecatile si ideile fixe au un mecanism putin diferit: Taurul gandeste practic si temeinic, dar cam incet – si odata ce si-a format o parere (fie ea buna sau rea) nimeni nu i-o mai poate schimba. Nu are flexibilitate si nici capacitatea de a nuanta. Taurul poate deveni periculos daca isi canalizeaza forta pe fagasul fanatismului (exemple – Hitler si Marx).

GEMENI

21 mai – 21 iunie

“NU TE ENERVA”

Cei mai vioi si mai adaptabili copii ai Zodiacului, Gemenii, sunt si cei mai lipsiti de obsesii si de manii. Daca dragostea pentru informatie, comunicare si miscare ar putea fi catalogata drept “fixatie”, atunci cam asta ar fi meteahna lor. Si inca ceva: se feresc de oamenii prosti, neindemanatici si inceti. Dar, de-aici si pana la obsesii, e cale lunga. De ce sa te consumi in incordari psiho-emotionale, cand pe lume sunt atatea lucruri interesante?
Tiparele rigide nu sunt de ei. Spirite libere si democrate, li se pare absolut aberant sa le impui celorlalti gusturile sau ideile tale. Nu merge ceva? Nici o problema, se reorienteaza cat ai clipi. Bineinteles ca au si ei micile lor ciudatenii, dar, in general, nu sunt deranjante. Se mai supara uneori, insa le trece repede. Cu ei, nimic nu e batut in cuie. Atragatori ca niste fluturi si la fel de greu de prins, Gemenii deranjeaza adesea tocmai prin lipsa reperelor fixe.

RAC

22 iunie – 22 iulie

“O REZOLVAM NOI”

Racul fiind un diplomat, este dificil sa-ti dai seama cat de greu poate fi scos dintr-ale lui. Nevoia de securitate ii determina aproape toate actiunile. Motivatia e de natura emotionala: ii trebuie parametri cunoscuti, verificati si siguri. Asa ajunge sa faca fixatii pentru traditii, amintiri sau obiecte vechi. Asa ia nastere obsesia pentru casa, familie si copii.
Femeia-Rac, desi foarte romantica si sensibila, se aciuiaza adesea pe langa un barbat, doar pentru ca acesta ii poate asigura protectie si confort. Fiindca nu rareori partenerul respectiv e mai in varsta, este posibil ca la mijloc sa fie si o fixatie paterna. De fapt, barbat sau femeie, Racul face frecvent o fixatie pentru unul sau altul dintre parinti Racul are toane si schimbari de dispozitie si poate fi superstitios, sensibil la fazele Lunii, etc. Dar, fiindca este discret si abil, obsesiile lui sunt rareori suparatoare pentru cei din jur.

LEU

23 iulie – 22 august “NU-S FRUMOS?”

Leul are, intr-adevar, o mare fixatie: propria-i persoana. Dac-ar fi dupa el, chiar si Soarele ar trebui sa se invarta in jurul lui! Obsedat sa placa, sa fie remarcat, admirat, apreciat sau laudat, Leul sufera de “obsesia scenei”. De-aia se si comporta atat de teatral, de-acolo vin gesturile largi si dramatice, pozitiile si “pozele” lui studiate. Are nevoie de aplauze si de complimente, vrea pozitie sociala, renume, diplome si decoratii. In fond, Leii sunt niste oameni deosebiti, plini de vitalitate si resurse, optimisti, nobili, loiali si generosi. Nu le cade bine cand sunt tradati sau subapreciati si sunt foarte posesivi. Analizand lucrurile mai atent, iti dai seama ca in adancul lor sunt terorizati de gandul ratarii, singuratatii sau al lipsei de afectiune. Numai ca sunt atat de mandri, incat nu si-ar recunoaste niciodata temerile. Iar atunci pareaza. Reactioneaza foarte prompt si violent cand sunt jigniti, inselati sau subapreciati.

FECIOARA

23 august –

22 septembrie

“SA ANALIZAM”

La cate manii (mai mici sau mai mari) are, Fecioara s-ar mai putea numi si “zodia micilor maniaci”.  Totul izvoraste din atributele semnului: spirit de observatie (care detecteaza chiar si cele mai marunte defecte), simtul amanuntului, puternice tendinte critice, gandire analitica, dragoste pentru ordine, punctualitate si curatenie, tentatia de a clasifica si cataloga. Toate astea sunt bune in munca, dar in relatii devin destul de enervante. Experta in despicatul firului in patru, Fecioara mai sufera de ceea ce am putea numi “obsesia perfectiunii”, “fixatia restului” si “sindromul furnicii”. Pe rand, ar veni cam asa: vrea ca totul sa fie perfect si iti scoate ochii pentru orice fleac, cat de mic. Apoi, econoama, tine socoteala pana la ultimul sfant. In plus, aduna mereu, colectioneaza, stocheaza. Cu cat imbatraneste, cu atat devine mai tipicara si mai pisaloaga. I se iarta insa multe, fiindca e inteligenta, practica, harnica si devotata.

BALANTA

23 septembrie –

22 octombrie

“NU SUNT SIGUR…”

Balanta e un semn profund relational – pentru ea conteaza enorm sa fie placuta si acceptata de ceilalti. Din acest motiv, chiar daca are fixatiile ei, e suficient de diplomata ca sa nu-i agaseze pe cei din jur cu ele. Totusi, se intampla adesea sa te nedumereasca prin nehotararea ei. La origine se afla “mania echitatii” – incearca intotdeauna sa analizeze diferitele aspecte ale unei situatii pentru a fi sigura ca face alegerea justa. Te mai poate sacai cu sintagme de genul “nu e drept”, “pe de alta parte”, sau “stiu ca ai dreptate, dar si el (ea)…”. Uneori e cuprinsa de o ciudata manie a contradictiei, sustinand o opinie adversa, numai de dragul de a… echilibra balanta discutiei! Maniile ei cele mai frecvente tin de nevoia de armonie: “face urat” daca-i e tulburata pacea interioara, daca ii strici ambianta sau daca o agresezi cu zgomote disonante, culori tipatoare ori cu manifestari de prost-gust.

SCORPION

23 octombrie –

21 noiembrie

“MA TEM DE TRADARE”

La capitolul obsesii si frustrari, Scorpionul detine suprematia. Este cel mai framantat si suspicios semn din zodiac. Vesnic nemultumit, sufera de obsesia perfectiunii. E extrem de exigent, atat cu sine, cat si cu ceilalti. Investeste totul, dar vrea totul in schimb. Are insa un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, si reactioneaza intens la ele.
Vesnic in garda, se amorseaza instantaneu (chiar inainte de a aparea motivele reale, pe care parca le presimte) si ramane amorsat. E adevarat ca are mania secretelor, ii place sa manipuleze lumea, e gelos, usor paranoic, obsedat sexual, distructiv si autodistructiv. Dar are o personalitate fascinanta si plina de resurse, fiind capabil de performante uluitoare. Asa ca merita sa-l admiri si sa incerci sa-l intelegi, in ciuda “umbrelor” sale. Daca i-ai gresit, nu te amagi crezand ca va uita. Nu uita niciodata si ti-o plateste cand ti-e lumea mai draga.

SAGETATOR

22 noiembrie –

21 decembrie

“CU MINE VORBESTI?”

Entuziast si optimist, Sagetatorul e un adaptabil care nu prea face fixatii. Are, totusi, unele sensibilitati care pot duce la suparari si complicatii. Mai intai, e snob si oportunist – nu pierde nici o ocazie sa aminteasca de relatiile lui cu “lumea buna” si sta cu ochii roata dupa evenimentele mondene de pe urma carora ar putea profita. In fapt, este foarte conventional si pune mare pret pe ce spune lumea despre el. Sufera de “sindromul supraevaluarii”, care ii poate strica planurile de “respectabilitate”. Ii e greu sa-si recunoasca limitele si se baga in situatii care-i depasesc posibilitatile. De aici actiunile iresponsabile, promisiunile neonorate, incurcaturile financiare sau chiar legale. Fiind cel mai norocos din zodiac, pana la urma scapa cu bine din toate. Iar apropiatii il iarta, fiindca e vesel, simpatic si “baiat bun”. Daca-i spui ca e snob, se supara, pretinzand ca e doar modern si sociabil.

CAPRICORN

22 decembrie –

20 ianuarie

” ASCULTA-MA PE MINE”

Introvertit, incapatanat si suspicios, Capricornul are multe complexe, dar le ascunde cu diplomatie.  Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati. Toate actiunile lui au un scop. Iar scopul, oricare ar fi, e menit sa-i asigure controlul asupra oamenilor si situatiilor. Convins ca are mereu dreptate, se considera dator sa dea sfaturi si indrumari. Daca nu e ascultat, poate recurge la strategii subtile si chiar la manipulare pentru a te aduce acolo unde vrea. Mult-trambitata lui modestie e o baliverna – in realitate, Capricornul este extrem de ambitios si de orgolios. Totusi, alaturi de Scorpion, este una din “piesele de rezistenta” care misca lumea inainte si care merita atentie si consideratie. Daca il jignesti sau ii strici planurile nu uita si nu iarta. Nu are simtul umorului si nu e maleabil.

VARSATOR

21 ianuarie –

19 februarie

“ITI SPUN DREPT…”

Originalul” zodiacului, Varsatorul, e plin de contradictii si paradoxuri. E un revolutionar cu ciudate tendinte tiranice, un liberal capabil de uimitoare idei fixe, un nonsalant cu surprinzatoare accese paranoice, un singuratic cu nevoi sociale foarte marcate. Este vizionar si utopic, altruist si egoist deopotriva. Cu toate ca nu ezita sa spuna exact ce gandeste, fara sa-i pese de consecinte, se intampla deseori sa faca tocmai pe dos fata de ceea ce le predica altora. Inzestrat cu multa vitalitate si cu o personalitate distincta, indiferent ca e tipul savantului distrat sau al razvratitului agitat, te surprinde cu cele mai neasteptate manifestari.    Independent si incapatanat, se enerveaza instantaneu cand e contrazis sau nu e lasat sa faca ce vrea. Din fericire, ii trece repede. Iar oamenii il iubesc, fiindca e prietenos, saritor, optimist si ii contamineaza cu entuziasmul lui uneori atat de copilaros.

PESTI

20 februarie –

20 martie

“DEPINDE…”

Enigmatici, evazivi, irationali si impredictibili, Pestii sunt cei mai derutanti produsi ai zodiacului. “Functioneaza” numai pe baza de emotii, perceptii, impresii si intuitii. Majoritatea sunt atinsi de “sidromul relativitatii” (Einstein a fost Peste!). Ei stiu ca realitatea nu e niciodata una singura, ci ca are foarte multe fatete. Sunt maestri in “arta aburirii”. Pentru unii alunecosi, pentru altii fascinanti, Pestii sunt plini de toane si de mici manii inofensive. Au fixurile lor legate de lumea misticului, fantasticului, superstitiei si magiei. Cu toate astea, sunt persoane maleabile, compasive si ingaduitoare, care mai degraba incearca sa-i inteleaga pe ceilalti, decat sa-i judece. Chiar daca sufera, sunt gata sa ierte si au o imensa capacitate de iubire si devotament. Avand o viziune global-intuitiva a lucrurilor, se enerveaza sau se inchid in sine cand li se cer explicatii si argumente logice.

Cum iubeşte zodia ta?

Berbec
Berbecul este prin definitie o zodie dominatoare. In dragoste este posesiv si uneori sufocant. Totusi, pasiunea cu care iubeste topeste si cele mai cerebrale persoane. Iubirea sa este de lunga durata si nu o pasiune trecatoarea. Daca esti Berbec, atunci trebuie sa iti alegi cu grija un partener rabdator si rational, fiindca opusurile se atrag. Daca iubesti un Berbec, atunci trebuie sa ii arati dragostea ta in fiecare zi, sa te inarmezi cu rabdare si sa nu te consumi pentru fiecare cearta cauzata de gelozia excesiva a berbecului.
Taur
Taurul – o zodie senzuala si seducatoare. Taurii nu se grabesc atunci cand vine vorba de dragoste. Acestuia ii place sa vaneze, sa isi urmareasca prada si, intr-un final, sa fie sigur ca persoana careia ii ofera inima sa merita acest dar. Iubeste rar, dar atunci cand se intampla, o face cu toata daruirea din lume. Daca esti Taur si ai cunoscut iubirea, esti cu adevarat norocoasa. Daca iubesti un taur iti va fi greu sa ii cuceresti inima, insa merita tot efortul!
Gemeni
Gemenii sunt cei mai jucausi amorezi dintre toate zodiile. Partenerul de viata nu se va plictisi nicicand cu un geaman. Este imprevizibil si iubaret. Ii place sa isi declare iubirea in cele mai inventive moduri, insa uneori poate parea copilaros si nu este luat in serios. E drept, Gemenii se indragostesc repede si des. Este dificil sa il pastrezi alaturi fiindca e permanent in cautare de noutate. Totusi, momentele petrecute alaturi de el sunt unice si de neuitat!
Rac
Racul este posesiv, dar tandru. El ofera si cere o iubire matura. Nu ii plac jocurile si nu suporta sa fie tinut in suspans. Daca esti Rac, trebuie sa cauti un partener pe care sa il domini fiindca ai nevoie de stabilitate. Daca esti indragostita de un Rac atunci bucura-te de iubirea sa absoluta si uita sa iti faci griji pentru viitorul relatiei voastre fiindca Racii sunt cei mai stabili parteneri.
Leu
Leul este cea mai pasionala zodie. Relatia cu un Leu este o nebunie de sentimente dintre cele mai variate. Leii nu iubesc de doua ori la fel: sunt imprevizibili si pasionali. Daca iubesti un Leu vei trai alaturi de acesta aventura vietii tale.

Fecioara
Chiar daca este considerata cea mai inocenta zodie, Fecioara poate fi pasionala si lipsita de inhibitii. Ea pare delicata, insa daca reusesti sa ii castigi increderea, iti va dezvalui o personalitate uimitoare pe care nu poti sa nu o iubesti. Fecioara este senzuala tocmai prin aparenta inocenta. Ea este capabila sa te innebuneasca printr-un sarut scolaresc. Daca iubesti o Fecioara, nu ai nicio sansa de “evadare”.
Balanta
Balanta este prin definitie o zodie romantica. Viseaza cu ochii deschisi la perfectiune si poate fi usor dezamagita. Iubeste neconditionat si iarta usor… insa nu uita. Unei Balante ii este foarte greu sa accepte greselile partenerului si de multe ori acesta este motivul pentru care se despart. Daca esti Balanta trebuie sa iti alegi cu multa grija partenerul. Daca iubesti o Balanta, ofera-i toata dragostea ta insa ai multa grija fiindca se poate plictisi usor.
Scorpion
Scorpionul este probabil cea mai onesta si mai profunda zodie. Atunci cand iubeste, nu se joaca cu sentimentele celuilalt. In plus, nu se arunca intr-o relatie cu capul inainte avand foarte multa grija pe cine iubeste. Fiind atat de precaut are mari sanse sa isi intalneasca marea iubirea “din prima incercare”, dar, din pacate, din pricina acestei exigente se poate simti de multe ori foarte singur.
Sagetator
Sagetatorul are un instinct erotic foarte dezvoltat si o mare putere de atractie. Este un adevarat magnet pentru sexul opus chiar daca la prima impresie pare timiditatea in persoana. Poate fi romantic, sau, dimpotriva, nepasator, poate adopta orice atitudine necesara pentru a cuceri persoana pe care o doreste. Din pacate Sagetatorului ii place mai mult vanatoarea decat vanatul. La sfarsit, nici el nici parteneul sau nu sunt fericiti. Pentru a tine un Sagetator langa tine trebuie sa ii oferi in permanenta ceva nou.
Capricorn
Capricornul iubeste relaxat. Nu se agita nici daca e fericit, nici daca e trist. Pastreaza permanent o atitutine rece si distanta. Nu ii place sa fie jucat pe degete si nici tinut in suspans, el vrea si ofera liniste. Atunci cand se simte bine intr-o relatie este partenerul ideal, iar cand este nemultumit, este foarte greu de intuit motivul. Daca iti doresti o relatie stabila si linistita, Capricornul este alegerea ideala. Daca esti Capricorn, cauta o partener care sa iubeasca pacea sufleteasca la fel de mult ca tine.

Varsator
Varsatorul iubeste cu grija, este precaut si totusi intens. Se teme sa iubeasca asa cum si-ar dori, viseaza la armonie dar prefera singuratatea in locul “fluturasilor”. Isi doreste sa fie controlat, sa gaseasca persoana care sa il domine suficient de mult incat sa ii ofere siguranta de care are nevoie. Prin urmare, daca iubesti un Varsator il vei tine aproape spunandu-i in fiecare zi ca il iubesti.
Pesti
Nu este o noutate faptul ca Pestii sunt alunecosi, ca isi folosesc toate “armele” de care dispun pentru a cuceri. Pot fi romantici, pot fi senzuali, indiferenti, ori extrem de posesivi. Totusi, atunci cand iubesc cu adevarat se schimba total. Devin usor maleabili si uneori chiar plictisitori. Daca iubesti un Peste nu trebuie sa iti bati prea mult capul sa il pastrezi. Ca sa il faci fericit trebuie sa il domini si sa il iubesti. Daca esti in zodia Pestilor trebuie sa inveti sa nu iti mai pierzi capul atunci cand iubesti, sa iti pastrezi personalitatea fiindca poti fi iubita pentru cine esti tu cu adevarat.

Zodiile şi bolile la care sunt predispuse

Astrele stapanesc destinul oamenilor si imprima influente asupra moralului, psihicului si fizicului lor pe tot parcursul vietii pamantesti. In functie de aspectele si pozitia planetelor in raport cu cele doisprezece zodii ce parcurg pamantul, se stabilileste predispozitia semnului zodiacal spre anumite boli. Iata spre ce tipuri de boli sunteti predispus, avand in vedere perioada in care v-ati nascut:

zodiac Pictures, Images and Photos

Berbec (21 martie-20 aprilie)- Aflati sunt influenta planetei Marte ce guverneaza capul si fata, Berbecii reprezinta cele mai dinamice caractere ale zodiacului. Desi inzestrate cu o energie fizica neobisnuita, persoanele aflate sub acest semn zodiacal au o sensibiliate exagerata, sunt foarte emotive si fac dovada unui temperament bilioso-nervos. Pentru a-si consuma surplusul de energie pe care il au, dar si pentru a evita transformarea acestuia in energie nervoasa negativa, Berbecilor le este recomandata foarte multa miscare. Sub influenta lui Marte, Berbecii sunt predispusi la tulburari mentale, dureri de cap acute si la raniri accidentale. Persoanele Berbec trebuie sa fie foarte atente la oboselile care zdruncina sistemul nervos si trebuie sa se fereasca de griji inutile, invatand sa se relaxeze. Berbecilor le sunt recomandate alimentele cu un continut bogat de fosfat de potasiu.

Taur (21 aprilie-20 mai) – Aflat sub semnnul planetei Venus, Taurul este zodia ce se afla sub semnul unei mari dragoste de viata. Pentru ca se hraneste din micile placeri ale vietii, Taurul este predispus de cele mai multe ori la boli de stomac. In acest sens, Taurul trebuie sa inlature cu foarte mare atentie excesele alimentare. Zodia Taurului stapaneste gatul si rinichii, de aceea amigdalita si laringita sunt boli frecvent intalnite in cazul taurului. Taurul dispune de un temperament limfatico-nervos, lent si cu toate acestea este bine sa-si supravegheze tensiunea arteriala. Pe masura ce inainteaza in varsta se mareste riscul aparitiei unor tulburari de circulatie arteriala. Ii este recomandata o alimentatie bogata in sulfat de sodiu. Taurul este inzestrat cu o constitutie puternica, insa preaplinul vitalitatii sale il expune la o moarte neasteptata.

Gemeni (21 mai- 22 iunie) -Zodia Gemeni guverneaza membrele superioare, toracele, coloana vertebrala si partea sistemului nervos care le insoteste. Gemenii au o constitutie mai fragila si obosesc destul de repede. Cu toate acestea, acest nativ poate avea o viata destul de lunga gratie vitalitatii sale nervoase. Printre afectiunile la care sunt predispuse persoanele din aceasta zodie se numara tuberculoza, bolile oculare si pulmonare, tulburari hepatice. Unii reprezentanti ai acestei zodii au un temperament bilioso-sanguin, iar altii bilioso-nervos, fiind predispuse de aceea la depresie si la debilitate generala. Produsele alimentare pe care le consuma trebuie sa aiba un continut ridicat de clorura de potasiu.

Rac (22 iunie-22 iulie) - Semnul zodiacal al Racului guverneaza plamanii si organele digestive. Are un organism exagerat de sensibil si din aceasta cauza tinde sa acorde o importanta exagerata bolilor. Racul este predispus la boli de stomac, la reumatismne, deformatii artritice ale membrelor, la constipatii si la o proasta circulatie a sangelui. Din cauza delicatetii sale psihice, Racul trece de la o stare nervoasa la alta. Este cand trist, cand ingrijorat, cand amarat si se lasa prada tuturor nelinistilor si emotiilor prin care trece. Ii este indicata o alimentatie bazata pe produse ce contin fluorura de calciu.

Leu (23 iulie-22 august) – Persoanele aflate sub zodia Leului se manifesta sub forma unui caracter vioi, energic, sanguin nervos. Echilibrul psihic al Leului influenteaza puternic starea sa generala de sanatate, excesul de vitalitate specific facandu-l rezistent in fata oricarui tip de boala. Are, de asemenea, o capacitate foarte mare de insanatosire si se reface repede chiar si dupa boli foarte grele. Bolile asociate acestui semn zodiacal sunt cele de inima si ale articulatiilor. Leul trebuie sa aiba grija de coloana sa vertebrala pentru ca este predispus la numeroase deformatii datorate indeosebi accidentelor. Sensibil la schimbarile bruste de vreme, Leul se poate imbolnavi si de reumatisme acute sau cronice. Si poate avea mult de suferit daca nu trateaza cum se cuvine aceasta afectiune. Din dieta lor zilnica nu ar trebui sa lipseasca alimentele bogate in vitamina A, D si H2.

Fecioara (23 august- 22 septembrie) – Fecioara simbolizeaza stomacul, ficatul, intestinele, pancreasul si apendicele. Bolile de care sufera Fecioara sunt strans legate de organele enumerate. Prin urmare, zodia Fecioarei este predispusa spre afectiuni ale tranzitului intestinal sau spre boli precum diarea, peritonita sau dizenteria. Pentru ca in copilarie a suferit de aproape toate bolile specifice acestei perioade, la maturitate Fecioara tinde sa fie putin ipohondra, consumand in exces medicamente. Chiar si atunci cand nu este nevoie de ele… In regimul lor alimentar, Fecioarele ar trebuie sa introduca orezul, verdeata, citricele, ouale sau pestele.

Balanta (23 septembrie-23 octombrie) –Miscarea planetelor in semnul zodiacal al Balantei influenteaza rinichii si duce la aparitia bolilor de vezica si rinichi sau a bolilor de intestine. Balanta poate suferi de nefrita, colica renala sau iremie. Balanta este foarte sensibila din punct de vedere psihic, persoanele de varsta a doua sau a treia fiind mai predispuse decat Balantele mai tinere spre migrene, nevralgii sau neurastenii. Regimul alimentat al Balantei trebuie sa se bazeze pe legumele si fructele de contin fosfat de sodiu. De aceea, Balantei ii este recomandat sa consume cereale, fasole, sparanghel sau broccoli.

Scorpionul (23 octombrie-21 noiembrie) -De un temperament limfatico-sangvinic, Scorpionul guverneaza organele genitale, colonul, rectul si anusul. Este foarte probabil ca reprezentantii acestei zodii sa sufere de hemoroizi, hepatita sau de afectiuni ale organelor sexuale interne si externe. Mai sunt predispusi de asemenea si la friguri sau dureri violente de cap. Scorpionul are un organism care suporta destul de greu boala si se reface dupa o perioada destul de indelungata de timp. De pe masa Scorpionului nu ar trebui sa lipseasca ardeiul gras, ceapa, nucile, spanacul deoarece contin o cantitate insemnata de sulfat de calciu.

Sagetator (22 noiembrie-20 decembrie) –Semnul Sagetatorului guverneaza membrele inferioare, indeosebi coapsele si anusul, arterele si sangele. Printre afectiunile care ii pot produce ingrijorare unui Sagetator sunt incluse tulburarile de natura sanguina, fracturile de femuri, sciatica, bolile de ficat sau calculii biliari. Surmenajul pe termen indelungat il determina sa clacheze atat fizic cat si nervos, ducand cu timpul la intensificarea afectiunilor nevrotice. De un temperamant nervoso-bilios, sagetatorul face exces de zel atunci cand vine vorba de mancare si bautura. Este bine sa invete sa se modereze si sa guste din deliciile vietii mai cu masura. Nu ar fi deloc rau sa introduca in alimentatia sa zilnica pastarnacul, ficatul de pasare, verdeata, galbenus de ou crud, morcovii, salatele crude sau fructele bogate in bioxid de siliciu.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie) – Semnul zodiacal al Capricornului reprezinta genunchii, femurul, stomacul, unghiile si parul. Sistemul de eliminare a toxinelor specific Capricornului este unul deficitar, favorizand aparitia afectiunile hepatice, a dermatitelor, a pancreatitelor sau a nefritelor. Desi este unul dintre cele mai rezistente semne zodiacale, in fata unei boli prelungite, Capricornul manifesta tendinta de autoizolare. Temperament limfatico-nervos, in fata bolii, Capricornul poate ajunge la tristete, melancolie si pesimism. Cerealele, gutuile, sfecla sau spanacul din alimentatie pot amelioara slabiciunile de stomac la care este predispus. Vitaminele C si L1 ajuta la recapatarea vitalitatii care ii este specifica.

Varsator (20 ianuarie-18 februarie) – Influenta astrelor asupra Varsatorului se reflecta in circulatia sangelui si in sistemul nervos. Spiritul de cugetator si deschiderea spre lumea abstracta a ideilor ii produc Varsatorului stari de nervozitate insotie uneori de tulburari de somn, atacuri de panica, exuberanta dusa la extreme si deprimari din care cu greu il mai poti scoate. Tulburarile de natura nervoasa duc la randul lor la marirea riscului de aparitie a unor boli precum tahicardia, varicele, hemoroizii sau afectiunile gastrice. Porumbul, merele, ridichiile, telina, alunele sau citricile sunt bogate in clorura de sodiu, substanta ce ajuta la refacerea organismului acestei zodii.

Pesti (19 februarie-20 martie) – Asezarea planetelor la nasterea Pestilor ii face pe acestia sensibili atunci cand vine vorba despre picioare, mucoase sau limfa si le dau o oarecare predispozitie spre boli precum tuberculoza, limfatism, infectii microbiene localizate la nivelul mucoasei. Pestii sunt exagerat de sensibili si in privinta frigului pentru ca racesc foarte usor si capata repede viroze si pneumonii. Devin in scurt timp atasati de droguri, sedative, tranchilizante, alcool sau tutun, gasind in ele modalitatea perfecta de a scapa de stimulii perturbatori din exterior. De aceea, cei nascuti sub acest semn trebuie sa se abtina de la orice excese si necumpatare. Le este recomandat in schimb consumul fructelor si al legumelor ce contin lichid: pepeni, castraveti, dovlecei, ananas. Reflexoterapia poate face minuni in multe dintre afectiunile Pestilor.

Bem apă rece sau caldă?

Chinezii şi japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei,nu apă rece. Poate e timpul să adoptam obiceiul lor la masă.  Pentru cei cărora le place să bea apa rece,acest articol se adresează direct.Este frumos să bei un pahar cu apă rece după masă,dar apa rece solidifică hrana uleioasă pe care tocmai ai înghiţit-o. Va încetini digestia.Când aceasta reacţionează cu acidul,se va rupe şi va fi absorbită de intestine mai repede decât mâncarea solidă. Trece în intestine şi foarte rapid se transformă în grăsime şi duce la cancer.Este cel mai bine să se bea supă fierbinte sau apă caldă purificată osmotic după mâncare.

animated faucet Pictures, Images and Photos

Cel mai "tare" e-mail primit!…

Un bărbat era sătul de a mai merge la muncă în fiecare zi iar soţia lui să stea acasă. Voia să vadă cu ochii lui ce se petrece în timp ce el muncea din greu la birou, zicând astfel: -Doamne, eu merg la servici în fiecare zi şi muncesc 8 ore pe zi, în timp ce soţia mea stă fără nici o grijă acasă. Vreau ca şi ea să ştie prin ce trec eu zilnic, aşa că, te rog, permite-mi să facem schimb pt o zi. Amin!
Dumnezeu, în minunata sa înţelepciune, i-a îndeplinit dorinţa.
Dimineaţa urmatore, destul de sigur pe sine, bărbatul se trezi în pielea soţiei sale. S-a ridicat, a gătit micul dejun partenerului său de viaţă, a trezit copiii, le-a pregătiti hainele, le-a servit micul dejun, le-a făcut pachetele pentru şcoală, i-a dus la şcoală, a venit repede acasă, a adunat toate hainele şi a dus hainele la spălat, s-a dus la bancă, s-a dus la cumpărături şi din nou acasă ca să lase cumpărăturile; apoi a plecat să plătească cheltuielile lunare. Revenit acasă a curăţat cutia pisicii şi a îmbăiat câinele.
Era deja ora 13. A făcut paturile, şi a adunat alte rufe, a aspirat în toată casa, a şters praful şi a spălat bucătăria. A fugit apoi la şcoală după copii cu care, pe drum, a intrat în discuţii contradictorii. Acasă a pregătit din nou laptele şi biscuiţii pentru copii şi s-a ocupat de ei, să îşi facă temele. Apoi şi-a instalat masa de călcat şi a început să calce uitându-se cu coada ochiului la TV. La ora 16:30 a început să cureţe cartofii şi să spele legumele pentru salată, a gătit carnea de porc şi a pregătit mâncarea de cină. După cină, din nou, a spălat toată bucătăria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a făcut baie copiilor şi i-a pregătit de culcare.
La ora 9 era deja extenuat datorită trebulilor din timpul zilei, dar pt el ziua nu s-a terminat încă…
Era aşteptat în pat de soţia sau pentru a face dragoste, lucru pe care le-a facut cu brio, fără ca să aibă plângeri din partea partenerei.
A doua zi bărbatul s-a trezit şi imediat a venit în genunchi înaintea lui Dumnezeu şi I-a zis:
Doamne, nu ştiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soţiei mele… am greşit aşa de mult să o invidiez pe soţia mea crezând că stă degeaba acasă toată ziua? Te rog, te rog mult, dar te rog, fă schimbarea la loc cum eram! Amin!
Dumnezeu în infinita Sa înţelepciune i-a replicat:
Fiule, cred că ai învăţat o lecţie bună şi bucuros aş face schimbarea înapoi, dar vezi tu, va trebui să aştepti 9 luni. Noaptea trecută tocmai ai rămas gravid(ă) şi va trebui să şi naşti!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Revolutia MLM: Un Manifest Al Lui Randy Gage

NOTA: Acest document este copyright al © MMIX, Randy Gage www.GageManifesto.com , sub nicio forma nu pretind vreun drept asupra acestui continut ci doar ofer traducerea sa in limba Romana pentru a sprijini Revolutia MLM si la noi in Romania din postura de iubitor al acestei industrii/profesii si ca apreciere pentru privilegiul de a colabora alaturi de Randy in afacerea pe care o construim activ si profesionist – Alex Tita Si acum traducerea The MLM Revolution: A Manifesto By Randy Gage (Revolutia MLM: Un Manifest Al Lui Randy Gage)

Deschid citatul: “

Avertizare:

Acest document exprima punctele personale de vedere. De asemenea, este direct la subiect, controversial si contine limbaj pentru adulti.

Intentia acestui manifest este sa scuture oamenii, sa le provoace convingerile lor de fundament, si sa provoace o gandire critica serioasa. Avem nevoie sa initiam un dialog indraznet, provocator si creativ referitor la viitor si despre ceea ce vom face pentru a crea unul mai bun. Daca esti usor jignibil de astfel de lucruri, atunci nu citi mai departe.

Daca esti pentru a porni o revolutie, si a ajuta profesia noastra catre cele mai inalte nivele de succes atunci citeste mai departe…

- Randy Gage

Vrei Pastila Rosie sau Albastra?

Poate ca s-a petrecut cand DHL a anuntat ca nu o sa mai livreze pachetele in US si a eliminat mii de slujbe. S-ar fi putut petrece cand guvernele din intreaga lume au inceput sa ia din taxele pe care i-au constrans pe cetatenii  lor sa le plateasca, si apoi i-au folosit sa imbogateasca banci gresit  manageriate, companii de asigurari, producatori de masini si alte afaceri private.

Poate ca ti-a facut click cand patronii liniilor aeriene au facut o calatorie pana la faliment si apoi au iesit din faliment dupa ce si-au taiat din planurile lor de pensionare. Sau poate ca a avut loc atunci cand o relevare constanta de  companii dupa companii , care-si gateau cartile pentru a jecmanii investitorii si muncitorii, in timp ce-si imbogateau directorii lor necinstiti.

Un lucru este clar…

Peste tot in lume oamenii au inceput sa se trezeasca, sa iasa din coma lor corporativa si sa inceapa sa gandeasca din nou. Au inceput sa se intrebe referitor la moralitatea modelului clasic de afaceri, au inceput sa-si regandeasca prioritatile, si sa se intrebe daca guvernele chiar au puterea sa le ofere pensia pentru anii lor de aur. Oamenii brici au mers si mai departe, plecand de la gandul analitic, inapoi la a visa din nou. Au redescoperit visele pe care le aveau cand erau copii – si au recunoscut ca nu trebuie sa le abandoneze doar pentru faptul ca au crescut. S-au intrebat cum ar arata slujba lor de vis. Si raspunsurile care au venit inapoi NU au fost:

- Supervisor de schimb de tura la Burger King;

- Birocrat la o agentie de permise de conducere;

- Muncitor la o linie de asamblare auto;

- Manager de nivel mendiu intr-o corporatie mare; sau

- Functionar in domeniul asigurarilor.

Si asta nu este prea socant. Dar lucrul care a fost poate cel mai surprinzator a fost ca raspunsul care care este slujba perfecta nu a fost acela de a fi:

- Doctor, avocat sau contabil;

- Vicepresedinte sau Director Corporativ; sau

- Patron de afacere traditionala.

Pentru ca macar odata oamenii (cel putin unii dintre ei) s-au oprit de la a mai gandi la o slujba de vis si au inceput sa gandeasca la o VIATA DE VI Stiind ca in realitate, cele doua sunt inseparabile.

Oamenii Care Se Prind…

Poti face o avere, dar daca trebuie sa-ti sacrifici copii, relatiile, sau sanatatea pentru ea, atunci la ce bun? Iti poti permite multe lucruri, dar unde este  bucuria daca nu ai pe nimeni cu care sa impartasesti?

Exista un grup select de oameni (in continua crestere) care s-au prins… Altii au descoperit ca trecand monoton prin miscarile unei slujbe plictisitoare,  doar pentru faptul ca iti ia doar 40 de ore pe saptamana nu o sa le aduca adevarata fericire de asemenea. Inteleg ca covoarda muncii fara un sens nu deschide usa satisfactiei in timpul liber care a mai ramas.

Asa si acest grup se prinde. Si cine este acest grup luminat care intelege noua realitate a lumii de astazi? Ei vin din multe ocupatii si au domenii diferinte la baza si provin din toate categoriile de varsta. Unii sunt in grupul Mensa, altii sunt oameni care nu au terminat liceul; altii din ambele categorii.

Multi au cautat refugiu de inselatorie, politica, si inertia care iti omoara sufletul in lumea corporativa. Altii au plecat de la mediocritatea de munca a gulerelor albastre, cautand o noua aventura in viata lor. Totusi unii erau anteprenori care s-au trezit intr-o dimineata (sau nu au putut sa doarma noaptea), si au realizat ca nu ei isi controlau afacerea – ci ca afacerea ii controleaza pe ei. Daca intrebi oamenii din acest grup select cum arata viata lor de vis, o sa-ti spuna ca este o combinatie de munca, cu recreatie, cu contributie si cu provocari, cu reflectii spirituale si stimulare intelectuala.

Miscarea MLM…

Acest grup de oameni si-au gasit drumul catre Network Marketing. Dar nu ne vei gasi purtand ecusoane batjocoritoare, acostand oamenii la coltul strazii, sau conducand in jurul orasului cu semne magnetice pe masinile noastre. Daca am face asta, am purta probabil ecusoane care sa zica, “Fute recesiunea acum! Intreaba-ma cum!”

Nu am intrat intr-o industrie; ne-am alaturat unei profesii. Si nu am facut acest lucru doar pentru a ne imbogatii.(Desii multi dintre noi, inclusiv eu, am fost interesati intai de a cauta prosperitatea.) Oamenii care devin profesionisti in Network Marketing apreciaza prosperitatea pe care o creaza, dar pe masura ce intelegem mai mult despre afacere, constienta noastra se extinde si cuprinde o imagine mai mare.

Da iti vor spune ca prosperitatea este importanta pentru fericire. Dar nu sunt tipul de oameni care stau pe canapea uitandu-se la Secretul de 47 de ori, intrebandu-se cand o sa apara de unul singur Lamborghiniul pe care il asteapta.

Si ei au o viziune mai mare asupra prosperitatii decat majoritatea. Nu o sa auzi niciodata de lai ei afirmatii de genul “Este doar vorba despre bani”, sau “Sunt numai lucruri”, pentru ca ei stiu ca banii si lucrurile materiale sunt lubrificarea vietii. Ei realizeaza ca este destul de greu sa te simti prosper daca nu poti sa-ti platesti chiria, rata la masina sau sa cumperi de mancare pentru familia ta. Dar nu fac greseala pe care multi o fac gandind ca prosperitatea reprezinta doar bani de asemenea. Ei stiu ca adevarata prosperitate include o sanatate buna, relatii iubitoare, si o latura spirituala a vietii. Cand ei vorbesc despre a trai o viata abundenta, se refera la a trai o viata abundenta in toate aspectele.

Cea mai mare atractie pentru cei mai multi oameni din acest grup este cel mai important produs pe care il vand: Libertatea. Eliberarea de lipsa, libertatea de a trai cu adevarat, o viata cu sens, simnificanta si abundenta – colorata si rezonanta.

Si Cine Sunt Acesti Oameni?

Uite care sunt caracteristicile comune pe care o sa le gasesti la toti membrii acestui grup:

Fiecare din grup este un visator. Au incetat sa mai fie pacaliti de teroarea maselor, si s-au reconectat visiunii de maretie pe care toti am avut-o la un moment dat pentru noi. Daca Morpheus(Filmul Matrix) ar fi fost sa le ofere pastila rosie sau pe cea albastra, intotdeauna ar fi ales sa calatoareasca in jos pe gaura iepurelui, decat siguranta Matrixului. Pentru ca ei stiu ca in noua realitate, o alegere sigura este acolo unde este adevaratul risc. Acei care aleg “siguranta” devin dronele de munca in colectiv. Oamenii care doresc sa ia ceea ce turma percepe a fi risk, sunt cei care recolteaza recompensa unei vieti care merita traita.

Fiecare din grup este un ganditor critic. Ei resping gandirea de turma si practica discernamantul. Sunt curiosi din natura lor, si sunt deschisi sa-si provoace si cele mai puternice convingeri fundamentale ale lor. Nu sunt cinici, dar sunt sceptici la intelepciunea conventionala, chestioneaza autoritatea, si doresc sa stie care este rationamentul din spatele premisei. Ei stiu ca orice convingere care le aduce beneficii va supravietuii unui scepticism sanatos, si ca orice convingere care nu rezista la o analiza atenta trebuie sa fie inlocuita.

Fiecare din grup este un muncitor. Ei nu se uita dupa mese gratuite sau scheme de imbogatit rapid. Sunt departe de a fugii de munca, se ridica, arunca asternuturile de pe pat si chiar asteapta cu entuziasm sa porneasca  la treaba! Sa fi un profesionist in Network Marketing, inseamna sa urezi binevenit provocarilor, cresterii, aventurii, si a ajuta pe altii pe masura ce te ajuti pe tine. Asa ca ei iubesc ceea ce fac, si nu au nevoie de un weekend si zece DVD-uri cu filme pentru a evada din “slujba” lor. Au descoperit cum sa creeze un echilibru intre munca si viata si aduc sens fiecarei amandurora.

Fiecare din grup este un lider. Nu au fost nascuti lideri. Nimeni nu i-a pus in pozitia asta, si nu le pasa de titluri, ierarhie sau conformitate. Sunt chemati sa conduca de vocea ferma a sufletelor lor. Ei conduc pentru ca ei au  congingere. Cred intr-un mod mai bun, cred in a contribui altora si cred ca prosperitatea este dreptul de nastere al fiecaruia. Si stiu ca convingerea vine cu o responsabilitate de a impartasi aceasta convingere cu o comunitate mai mare.

Istoria Completa A Universului…

(Editia Prescurtata)

Aceasta miscare a pornit acum mai bine de 50 de ani, cand Network Marketingul era bebelus. Acest grup mic de oameni dar dedicat au fost indeajuns de curajosi sa incerce ceva care nu mai fusese niciodata incercat in afaceri pana atunci. Era o intreaga noua paradigma despre cum sa construesti stabilitatea financiara – si o viata. Majoritatea s-au chinuit maret, au avut parte de disrespect, deradere si ridicolizare. Multi au renuntat. Dar altii le-au luat locul. Si decada dupa decada, acest grup a crescut, extinzand constant larghetea acestei profesii, introducand noi produse care nu ar fi reusit in canalele traditionale de distributie. Modelul vechi de distributie produce provocari serioase. Modelul de afacere pentru a transporta ceva din Europa catre SUA cu vaporul, camionul indealungul tarii, catre un engrossist, care trimite apoi catre un endetailist, care tine acel ceva intr-un depozit, si pe care apoi il muta catre un magazin, de unde consumatorul ar putea in sfarsit sa-l cumpere – a inceput sa se intrerupa. Aparitia lucrurilor precum internetul, livrarea peste noapte, si liniile de telefonie gratis a facut acest model sa devina invechit. Lanturi legendare de retail care au dominat terenul pentru decate, au cerut protectie impotriva falimentului sau au disparut complet.

Companiile de network marketing au recunoscut noua lume a comertului si

au prosperat…

O companie poate produce un produs si il poate livra direct distribuitorului, fara toti parazitii ineficienti de la mijloc. Acesti distribuitori consuma produsele pentru ei insisi, si se folosesc de marketingul viral conversational pentru a imprastia vorba prietenilor lor si cunostintelor. Desi a fost supus atacurilor media si mai tarziu regulatorilor guvernamentali, Network Marketing si companiile sale surori Vanzarea Directa au continuat sa se dezvolte, si acum depasesc cu mult 120 Miliarde $ pe an in vanzari in intreaga lume. A castigat acceptare extraordinara pe plan global, si este reprezentata in multe publicatii mainstream pentru afaceri si finante precum SUCCESS, Forbes, Fortune, si USA Today.

Partea Intunecata…

Dar nu a fost doar crestere pozitiva fara provocari. In primul rand regulatorii ignoranti din guvern au trebuit sa inteleaga distinctia dintre afacerile legitime de network marketing si schemele ilegale Ponzi si schemele piramidale. Dupa ce unele provocari legale au fot rezolvate, companiile legale si legitime de Network Marketingul s-a stabilizat si nu-si mai fac griji pentru persecutii  nedrepte. Urmatoarea provocare, una care continua inca intr-un mod minor, sunt atacurile de la reporteri nesofisticati in media. Unele dintre aceste atacuri pornesc din ignoranta, altele din gelozie. Acestea nici nu reprezinta provocari pentru oamenii din grupul despre care am vorbit, pentru ca ei  practica discernamantul si chestioneaza premisele. Dar aceste atacuri probabil ca tin oamenii care inca mai sunt prinsi in gandirea de turma sa se elibereze si sa descopere viata de vis pe care ar putea sa o traiasca. Cea mai mare amenintare, totusi, vine din nauntrul afacerii… Dupa cum fiecare intreprindere care promite recompense lucrative, nu a luat mult timp pentru ca cei lacomi cautatori de castiguri necurate, artisti in inselatorii, cu alte motive chestionabile sa se lanseze in urmatorul mare lucru. Cluburile de cumparatori, scrisorile in lant, si schemele piramidale ilegale au facut tot ceea ce le-a stat in putinta sa se pozitioneze ca si companii legitime de network marketing. Multi distribuitori fara beneficiul perspectivei si experientei au cazut prada acestora. Este important ca noi din industrie sa cunoastem diferentele. Pentru a face asta, trebuie sa intelegem cum este construita afacerea, si designul conceptual al planului de compensare. Network Marketingul este o noua paradigma de distributie, inlocuind vechile si defunctele modele cu toti parazitii la mijloc. Dar pentru ca acest lucru sa functioneze, trebuie ca ceva sa fie distribuit – in afara de bonusuri prin planul de compensare. Te rog realizeaza ca cluburile de cadouri, retete, timbre, si orice alte obiecte de valoare indoielnica nu satisfac acest criteriu. Cat despre planurile de compensare, lucrul cheie este daca compenseaza participantii doar pentru ca introduc pe altii in program, sau pentru vanzarea de bunuri si servicii catre consumatorul final. Daca planul este concentrat pe a recompensa participantii pentru recrutare – acest lucru este considerat a fi o piramida in majoritatea tarilor. Daca structura comisionului este centrata pe vanzarea produselor/serviciilor catre consumatorii finali atunci acesta trece prima faza a testului. A doua analiza este facuta in operarea efectiva a programului. Indiferent de cum este conceput planul de compensare, regulatorii se uita la ceea ce fac de fapt distribuitorii. Daca emfaza programului este pe recrutare in loc de vanzarea produselor sau a serviciilor – tot poate fi considerat o piramida. In Statele Unite unde a inceput Network Marketingul, doar unele state au statut care defineste specific si reglementeaza Multi Level Marketingul, desi majoritatea au legi anti-scheme piramidale. Nu sunt legi comprehensive definitorii la nivel national la noi, sau in alte multe tari. In Statele Unite, reglementarile federale vin in principal din decizii administrative si juridice care sunt rezultatul proceselor intentate de parti private si de Comisia Federala de Comert (FTC). Asamblarea tuturor deciziilor iti ofera o idee a elementelor care definesc un program legitim de Multi Level Marketing. Din punctul de vedere anti scheme piramidale, cea mai importanta determinare in statutele statelor este daca castigurile participantilor sunt contingente de recrutarea altora in program. De aceea “Jocul Avion” sau “Prinde banii” si alte scrisori in lant sunt ilegale. Din punct de vedere federal, nivelul de determinare este ceva diferit. Desi in Canada s-a proclamat legislatie nationala anti scheme piramidale, majoritatea tarilor nu au asa ceva. Acest lucru se schimba. Multe tari Europene si Asiatice, la fel ca si multe alte tari din lume, au fost victimizate de curand de scheme piramidale la scala larga, care cauzeaza ca multe dintre ele sa adopte legislatie. Aici in US, majoritatea companiilor de network marketing au dezvoltat programul lor bazat cazurile de decizie federala, si mai frecvent, pe deciziile FTC. Cele mai citate decizii folosite sa defineasca schemele  priramidale este Castigul FTC contra Matter of Koscot Interplanetary, Inc. (86 F.T.C. 1106, 1180 -1975) In acea decizie, FTC-ul au sustinut ca “lanturile anteprenoriale” sunt caracterizate de “plata din partea participantilor de sume de bani companiei si ei [participantii] primesc (1) dreptul de a vinde produse, si (2) dreptul de a primi in schimbul recrutarii altor participanti in program care sunt nerelationate cu vanzarea de produse catre consumatorul final.” Cuvintele cheie sunt “recompense care nu sunt relationate cu vanzarea de produse catre consumatorii finali.” Asta inseamna ca participantii castiga bani prin alte lucruri inafara de a vinde produsele, sau prin alte lucruri inafara de produsele vandute de oamenii lor. Daca castiga bani din aceste alte lucruri, cum ar fi de exemplu inregistrarea de recruti, sau vanzarea de materiale ajutatoare vanzarii, aceasta activitate este gasita a fi ilegala. Un exemplu perfect este o afacere de calatorii despre care se tot vorbeste la acest moment. Suporta provocari legale serioase si primesc o reclama negativa serioasa. Joaca jocul indureratilor si se prefac ca sunt cercetati necinstit. Dar daca te uiti la raportul anual pe care il publica, poti vedea ca majoritatea vanzarilor lor – si majoritatea comisioanelor platite distribuitorilor – vin de la vanzarea site-urilor de marketing catre distribuitori, si nu serviciul de calatorie. Aceasta este una dintre cele mai mari provocari in perceptie legat de network marketingul legitim pe care le infruntam acum. O alta zona pe care trebuie sa o adresam este asa numitul “club de cadouri”. Intregul lor argument este ca ei nu au nevoie de produse, pentru ca participantii programului daruiesc “cadouri” in bani voluntar catre linia sponsoriala. Aceste programe de cadouri nu sunt nimic altceva decat copii ale scrisorilor in lant si trebuie sa le combatem serios. Si de cate ori oamenii or sa continua sa readuca cluburi de discounturi, care promoveaza produse sau servicii de valoare indoielnica? Acestea au fost incercate de nenumarate ori si nu au functionat niciodata pana acum. Piata reala nu le poate sprijinii, iar regulatorii ii doboara pentru ca discounturile pe care le promoveaza nu sunt mai valoroase decat cele care sunt disponibile la magazinele de la colturile strazii, sau membri ai organizatiilor precum AAA sau AARP. Produsele sau serviciile trebuie sa fie legitime, pe care oamenii sa la poata cumpara la pret de retail pe o piata libera. (Daca nimeni nu ar cumpara produsele sau serviciile fara sa participe la planul de compensare, atunci te  uiti de fapt la o piramida.) Daca te bazezi pe ademenirea sansei de afacere pentru a entuziasma prospectii tai astfel incat sa nu isi dea seama ca plateste prea mult pentru produsele tale, atunci o sa fi foarte grav dezamagit. O baza puternica de retail formata din cumparatori bucurosi(care nu sunt distribuitori) este unul dintre cei mai buni indicatori a unei companii puternice. O alta optiune de care sa te feresti este asa numitele cluburi de cumparatori. Aceste programe promoveaza faptul ca “nu ai nevoie sa vinzi” si impulsioneaza ca toti sa se inregistreze pentru a cumpara la pret de engross. FTC-ul si avocatii generali trag o privire foarte atenta la aceste sisteme de marketing inchise, considerandu-le piramide. Uite de ce: Poti sa pornesti un club de engrossisti, precum a facut Sam Walton, si asta este perfect legal. Dar sa iei acel clug de engrossisti si sa pui o structura comisionabila pe el, si devine ilegal in cele mai multe cazuri, pentru ca optiunea de cumparare retail pur si simplu nu mai exista in acest caz. Tinand cont ca toata lumea devine membru, nu exista nimeni caruia sa ii vinzi. Daca tot c
eea ce ar trebui sa faci este sa cumperi pentru a castiga, toata lumea ar face asta. Dar nu este asa de simplu.

Dar totusi nu trebuie sa fi om de stiinta pentru a intelege asta…

Haideti fratilor, nu este chiar asa de greu sa deosebesti binele de rau. La finalul zilei, ar trebui sa poti scoate planul de compensare din ecuatie. Daca serviciul sau produsul propriuzis ofera o valoare egala sau mai mare decat pretul cerut, atunci ai ceva cu care poti lucra. Daca nu ai fi in structura de plata si nu ai cumpara acele produse sau nu la acel pret, atunci pleaca de acolo. Per total totusi, MLM a continuat sa se dezvolte si sa creasca, si a devenit o forta viabila si puternica de comert in lumea de azi. Iar viitorul arata si mai luminos, pentru avansari mari si puternice. Dar pentru a face asta, avem nevoie sa luam in considerare unde suntem, si sa cream o viziune pentru unde dorim sa ajungem. Acesta este scopul acestui manifest: sa ne faca pe toti sa facem un pas inapoi si sa inventariem unde suntem cu adevarat, si sa cream viziunea a unde dorim sa fim peste 10, 20 si 30 de ani de acum.

Deci ce am facut corect pana acum?

Multe. Urmatoarele lucruri imi vin in minte:

Am introdus un numar mare de produse catre publicul general care nu ar fi avut nicio sansa in sistemul traditional de distributie. Produse precum, pycnogenol, enzyme, sucuri antioxidante si geluri, si alte produce care au nevoie de marketingul conversational pe care network marketingul il face cel mai bine. Aceste produse au ajutat milioane de oameni si chiar a salvat si a marit rata de viata. Companii precum Amway si Shaklee promovau produse concentrate in pachete ecologice, decade inainte ca aceste idei sa ajunga la constienta populara. De asemenea Network Marketing a condus in domeniul cu multe alte produse naturale, inainte ca ele sa devina trendy.

Am schimbat perceptia negativa despre afacere. Cantitatea de media pozitiva pe care MLM-ul l-a primit in ultima decada este extraordinara. Multe publicatii din mainstream recunosc Network Marketingul pentru puternica oportunitate care a devenit. Acest lucru ne-a permis sa realizam urmatorul lucru:

Am ajutat nenumarati oameni sa-si controleze destinul, sa creeze libertate financiara, si sa-si traiasca visul. Oameni de toate varstele, si din toate domeniile si locurile planetei, au putut sa creeze masini de flux de numerar producand venituri substantiale. Multi oameni – ca si mine – au putut sa treaca de la saracie la abundenta. Am putut sa manifestam stilul de viata pe care il promovam: conducand masinile bonus, castigand calatoriile gratuite, si avand timpul pentru oamenii si cauzele care sunt importante pentru noi. Am dovedit ca asta nu este vrajeala – visul este real.

Am produs usurare financiara pentru milioane de oameni care se chinuiau. Acest lucru este mult mai important in planul major al lucrurilor decat venituriile imense cu care multi dintre noi liderii am fost  binecuvantati.

Imi este frica ca am devenit uzati. Daca cineva nu castiga 30.000 $ sau 40.000 $ pe luna, aproape ca ne uitam la asta ca esec. Si totusi stim ca 80 sau 90 % din falimentele de azi pot si elimnate cu doar 300$ sau 400$ suplimentari pe luna. Personala am zeci de mii de distribuitori in locuri precum Rusia, Ukraina, Nigeria, si alte locuri, unde $500 sau $1000 lunar face o diferenta IMENSA in standardul de viata. Si tinand cont de topirea economica actuala, poti spune ca acest lucru ar face o diferenta significativa in vietile a milioane de oameni in US sau in UK si alte tari dezvoltate. In  economia dificila de astazi, Network Marketingul ofera un plan pe viata de siguranta financiara la milioane. Majoritatea companiilor platesc undeva intre 30 si 50 % din vanzarile lor planului de compensare. Asta inseamna comisioane de $ 40 milioarde care sunt platite anual distribuitorilor din intreaga lume.

Acesti bani cumpara de mancare, sponsorizeaza scoli, ofera ingrijire medicala, sprijina caritatea, platesc ratele la masini si ipotecile. Scoate  acesti bani din economie si ar crea un vacuum imens si ar crea multa greutate.

Partea Intunecata A Fortei…

Ok, deci am facut o gramada de lucruri bune. De asemenea am stricat o gramade de lucruri, am ranit oameni, si am adus daune profesiei. Si din nefericire unele dintre aceste lucruri care ar fi trebuit sa se fi terminat ani in urma, inca se mai petrec si azi. Putem porni cu:

Cele Cinci Minciuni Mortale ale Network Marketingului…

Sunt cinci asumtii de baza pe care le vad ca primesc acceptare generala in spatiul MLM si creaza problem serioase. Au fost repetate de atatea ori ca oamenii au inceput sa creada in ele. Dar sunt la fel de neadevarate azi cum au fost din totdeauna. Haide sa ne uitam la ele:

#1) Oricine poate face asta.

Nu poate oricine. Network Marketingul este perfect pentru toata lumea. Nu  toata lumea este perfect pentru Network Marketing. Ai nevoie de o anumita atitudine de anteprenor, nu cea de angajat. Mi-a luat mult timp pentru a  intelege asta. Am fost in mod specific suparat cu mine pentru inabilitatea de a-mi aduce membrii familiei mele in afacere. Mi-a luat ceva, dar am ajuns sa inteleg ca multe dintre rudele mele erau speriate de moarte cu idea de a castiga cat merita de fapt, de a fi in controlul zilei lor, si a nu avea pe cineva care sa le dea instructaje despre ceea ce sa faca si sa le garanteze un salariu la finalul lunii. Nu era nimic rau cu oportunitatea sau cu modul in care o prezentam. Numai ca nu-I imbia. Este ca si cum ai oferi un hamburger unui vegetarian. Cu cat ajungi mai repede sa intelegi acest lucru, cu atat iti poti imbunatatii eforturile de recrutare. In loc de a bate la cap prospectii care nu sunt cu adevarat prospecti, si sa te impovarezi si sa te superi pe tine ca nu ai obtinut rezultatele pe care le doreai, inveti sa recunosti cand cineva nu este cablat ca anteprenor si mergi mai departe catre pasiuni mai promitatoare. Te face mult mai productive si iti mentine sanatatea si luciditatea.

#2) Magnetul de creat Prospecti prin Celebritati

Am si uitat sa mai tin socoteala de cate ori am vazut acest lucru in ultimii 20 de ani. O companie angajeaza un purtator de cuvant faimos, purtatorul de cuvant intra in afacere si ca distribuitor, sau poate chiar isi pornesc ei o companie. Toti ceilalti distribuitori sunt incantati raportat la efectul masiv pe care o sa-l aiba acest lucru asupra recrutarilor. De obicei acest lucru conduce la campanii media incitante si multi oameni se blocheaza intr-o pozitie devreme, pentru ca asteapta acest flux de noi oameni care o sa se alature companiei, bazat pe efectul de halo al acestei celebritati. In cele mai proaste cazuri, acest lucru ajunge promovat cu reclame publicitare, si sunt create adunari de captat prospectii. Mii de prospecti apar. Dar ce se petrece la finalul zilei? Celebritatea habar nu are cum merg lucrurile in afacere, si de obicei nici macar nu incearca sa faca munca care este necesara. De fapt, purtatorul de cuvant a fost cel mai probabil indus sa creada ca ceilalti or sa si munceasca cu acesti prospecti adusi de “numele” lui sau ei, si ca acel venit residual dragut o sa fie rezultatul. Acest lucru nu urmeaza formula pentru crearea prosperitatii in afacere si nu este etic pentru procesul de duplicare. Ultima data cand acest lucru a functionat cu success a fost niciodata.

#3) Legendele Urbane

Putem sa strangem cateva impreuna – povesti care se par ca nu or sa moara, indiferent de cate ori au fost discreditate. In primul si cel mai important rand este povestea cu Donal Trump – care ar fi aparut la un talk show de noapte si ca a spus ca daca ar fi pierdut totul si ar fi trebuie sa o ia de la capat, s-ar fi alaturat Network Marketingului. Am intalnit pe bune sute de oameni care au jurat ca s-au uitat la acel talk show. O singura problema – el nu a facut acest lucru. Ceea ce face ca aceasta poveste sa fie foarte distractive este ca unii oameni insista ca l-au vazut facand aceasta afirmatie catre Johnny Carson. Mai tarziu altii au jurat ca l-au vazut la Jay Leno. Si altii sunt implacabili spunand ca de fapt a spus asta lui David Letterman. Toti au auzit cacaturile astea de atatea ori incat au ajuns sa se convinga ca ei le-au vazut. Acest gen de comportament deziluzionant nu va misca profesia noastra inainte. Pe o parte cumva mai pozitiva(poate), Donald foarte probabil si-ar pune numele pe multe lucruri, si acum este un purtator de cuvant pentru o companie de network marketing. Asa ca daca vrei sa-i citezi afirmatiile, macar fa-o corect. O alta mare minciuna este ca majoritatea milionarilor au fost creati prin Network Marketing. Nici macar pe aproape. Imobiliarele ne depasesc de vreo 20 de ori, chiar si in aceasta economie tulburata. Si sunt sigur ca manufactura, tehnologia si inca alte cateva lucruri ne depasesc de asemenea.

Daca doresti sa arati ceva credibiliate de la surse solide, ia urmatoarele carti:

- The Next Millionaires and The New Wellness Revolution: How to Make a Fortune in the Next Trillion Dollar Industry(Urmatorul Milionar, Noua revolutie de bunastare: Cum sa faci o avere in urmatoarea industrie de 1000 Miliarde $) amandoua de Paul Zane Pilzer.

- Tata bogat tata sarac – Robert Kiyosaki

- Start Late, Finish Rich(porneste tarziu, termina bogat) de David Bach.

Alta legenda urbana care se pare ca nu mai moare este ca Network Marketingul este predat la Harvard si Stanford si alte universitati de top. Porcarie totala. Network Marketingul nu este predat la Harvard, Stanford, Yale sau pe aproape nicaieri. A fost(si poate inca mai este) un program de continuare a educatiei predate de Dr. Charles King, un profesor de marketing al Universitatii din Illinois in Chicago. Oamenii au urmat acel curs, gandind ca a fi “certificat” o sa le dea credibilitate cu prospectii lor. Dar asta este o idée prosteasca, tinand cont ca asta nu a convins pe nimeni sa se alature. Ca aplicare practica a programului – s-a produs multi prospecti ca si clienti pentru consultanta pentru Dr. King si Tim Sales. Nu a fost nimic rau cu acest curs, si intotdeauna este bine sa inveti. Cat despre Charles si Tim – chiar sunt baieti buni. Dar haide sa nu facem din asta ca Harvard preda MLM; pentru ca nu o fac.

#4) Mentalitatea de “Sansa Rapida si Usoara De A Te Imbogatii”

De ani de zile am tot promovat afacerea ca fiind un plan de lucru de 6 ore pe saptamana. Trist pt mine sa recunosc, dar si eu am folosit aceasta recomandare. Am auzit-o, am crezut-o, si am repetat-o. Dar dupa ce capeti ceva experienta, si faci ceva mai multa gandire critica, realizezi ca nu functioneaza niciodata in acest fel. Niciodata. Ce este real? Poti porni afacerea part time, indiferent ce alta afacere sau slujba ai la acest moment. De fapt, acesta este cel mai bun si multiplicativ mod prin care oricine sa porneasca. Dar afacerea nu poate fi lansata cu success in 5 sau 6 ore pe saptamana. Ai nevoie de minim 10, si 15 ore este chiar mai bine. In cinci ore pe saptamana nu poti sa capeti indeajuns de multa tractiune pentru a sustine ceva serios. Cand pornesti prima data, concentrarea ta este pe a castiga noi cumparatori si distribuitori. Si dupa ce i-ai inregistrat, acestia au nevoie de suport. Chiar daca aduci in afacere cateva superstaruri – inabilitatea ta de ai ajuta cand pornesc cel mai probabil o sa produca renuntari din partea echipei. Asa ca ai nevoie sa fi acolo in acel timp crucial. Zece – 15 ore pe saptamana iti da indeajuns de mult timp sa participi la sesiunile de training saptamanale, ca faci o intalnire doua la tine acasa, sa participi la un eveniment de prezentare a sansei de afacere, si sa lucrezi cu noii tai oameni. Acum cand cineva se dedica sa puna aceste ore saptamanal, pentru a te pune intr-o pozitie de success este un plan de doi pana la patru ani.(Prietenul meu Mark Yarnell sugereaza ca este un plan de cinci ani, si este una dintre cele mai luminate minti din afacere.) Nimeni nu castiga sume massive de bani din primele lor cateva luni, asta daca cumva nu a obtinut o plasare speciala, sau a adus un grup imens din alta companie cu care colabora inainte, sau pur si simplu este vreo ciudatenie a naturii. Acum ca si o dezvaluire, cand m-am intors in afacere acum trei ani, am castigat ceva bani seriosi foarte rapid, fara intelegeri special sau cu grupuri aduse din alta parte. Dar eu am fost in profesie de 20 de ani, si mi-am dezvoltat déjà capacitatile necesare, si am pus 40 – 50 ore pe saptamana. Pentru mine a sugera ca acest lucru se va petrece pentru o persoana medie, nu numai ca ar fi ridicol dar nu a fi etic. Totusi, oricine din echipa mea are sansa reala sa castige cat castig eu, sau chiar mai mult. Dar este foarte rezonabil de crezut ca le va lua poate mai mult timp sa construiasca acea masa critica pe care am creat-o eu. Desi as fi incantat sa se dovedeasca a fi gresit – pana cand se va petrece altfel ar fi gresit pentru mine sa sugerez altceva. Sincer, oamenii care contruiesc un succes puternic in doi ani sunt cu adevarat realizatori extraordinari – si sunt exceptia de la regula. Dupa cum am mentionat mai devreme, devenim apasati de castigurile mari care se produc in aceasta afacere. De exemplu, un proaspat calificat Diamant Director in programul meu castiga aproximativ $ 40.000 lunar. Si totusi sunt oameni care ajung acolo in 3 sau 4 ani si gandesc despre ei ca sunt niste ratati! Sunt slujbe si afaceri in care iti ia 10 sau 20 de ani ca castigi 40.000$ pe an. Unora le ia 4 sau 5 ani sa ajunga la 10.000$ sau $15.000 pe luna bonus – asta este o realizare imensa si este cu mult mai bine decat ceea ce majoritatea oamenilor castiva in orice alta intreprindere. Si pentru a reusi acest lucru in Network Marketing nu ai nevoie de nicio diploma, si referinte, si nicio investitie initiala mare. Este un plan de afacere de doi – patru ani, si este un plan al naibii de bun. Dar cred ca cea mai mare minciuna in MLM este…

#5) Sa Vinzi Imaginea Rezultatelor De Afacere Mare cu Tactici De

Afacere Mica

Acest fapt porneste din esecul in educarea oamenilor raportat la diferenta dintre modelul mic de afacere- vanzare cu amanuntul, si modelul mare de afacere – modelul duplicarii. Si acest lucru este o epidemie in industria noastra. Cati idioti avem care alearga de nebuni in colo si in coace punand flyere cu “Milionar se uita dupa ucenic” pe parbrizele masinilor in parcarile de la centrele de cumparaturi? Cati neofiti fara cea mai vaga idée alearga de nebuni la colturi de strada punand pancarde, crezand ca aceste lucruri o sa le produca cecuri de $50.000 lunar? Sunt anumiti milionari care se uita dupa ucenici(eu sunt unul dintre ei si probabil ca multi dintre voi care cititi acest raport sunteti de asemenea), si multi dintre noi castiga $50.000 lunar sau multiplu de atat. Dar nu am ajuns acolo purtandi ecusoane prostesti, dand fluturasi in mall, sau conducand cu semne magnetice pe Lamborghiniul  nostru.

Asta nu inseamna ca este ceva rau cu oamenii care poarta aceste ecusoane sau semne magnetice sau pliante…

Daca interesul tau principal este sa iti platesti propriile produse, sau sa castigi cateva sute sau cateva mii de dolari pe luna, aceste tactici vor functiona. Dar nu va crea duplicare puternica si nici nu vor produce cecuri masive. Asa ca haide sa nu recrutam pe baza masinilor bonus, calatorii cadou si venituri mari – si apoi sa invatam oamenii ca aceste tactici de “pedalare” o sa produca aceste rezultate. Pentru ca nu o vor face. Nici acum. Si niciodata. Ok, atata timp cat imi vars gandurile aici, am putea mai bine sa mergem la  urmatorul capitol, pentru ca este inca ceva care ne omoara…

Cele 7 Practici De Recrutare Cele Mai Amagitoare…

#1) Sindromul Spill Over (Suprascurgere)

Acest lucru a pornit la inceputurilor programelor Matrix, si pur si simplu au iesit de sub control cu explozia planurilor de compensare binare. Pentru ca aceste planuri ofera potentialul ca cineva din linia sponsoriala sa puna oameni in grupul tau, acest lucru a dus la multe promisiuni nesatisfacute. Uita-te la prezentarile de afacere si vezi cum multi oameni fac campanile “ca vor contrui linia ta inferioara pentru tine.” Acest lucru face ca oamenii sa plece la “cumparaturi” de sponsori diferiti, cautand pe cine o sa plaseze cat mai multi oameni sub ei. Unii sponsori chiar fac promisiuni specific referitor la acest lucru. Asta a creat o justificare imensa in afacere. In loc sa vorbeasca cu prospecti, oamenii au inceput sa sune linia sponsoriala, si sa-I intrebe de ce nu au mai adus pe altcineva nou sub iei pe ziua de azi. Si acest lucru iese de sub control. Trebuie sa facem un lucru foarte clar catre noii recruti ca ei trebuie sa-si construiasca grupul, si ca orice suprascurgere pe care o primesc este ca un cadou surpriza de la zei. Trebuie sa ne asiguram ca oamenii stiu ca este afacerea lor si ca ei – nu sponsorii lor sau reteaua – sunt responsabili sa o construieasca.

#2) Siretricul cu Rostogolirea…

In aceasta situatie, ai oameni care flutura cecurile lor mari, laudanduse referitor la cat de repede au ajuns sa fie asa de mari. Dar bineinteles uita sa mentioneze ca ei doar au rostogolit o mare parte din grupul pe care il aveau in alta companie in care au fost anterior. Aceasta deceptive nu este doar ne-etica, dar creaza sperante false si asteptari imposibile pentru noii distribuitori. Ironia este o vorbarie asa de mare cu asa de mari afirmatii intotdeauna se intoarce impotriva celui care o face, pentru ca aceste asteptari false cauzeaza ca multi oameni sa renunte. De ce sa nu fi doar sincer si sa prezinti ceea ce este normal, rezonabil si posibil? Pentru ca si asa tot este cea mai buna sansa de pe piata. Nu mai este nevoie sa o suculentizam si mai mult.

#3) Clasica Momeala cu Trainingul si Apoi Recautarea

De cate ori se petrece cacatul asta? Un trainer “generic” vine in oras oferind un seminar. Te duci acolo cu cativa membri din echipa ta. Si apoi dupa cateva zile mai tarziu, toata lumea primeste un mesaj de la trainer spunand, ”Multi dintre voi ati intrebat despre ce program construiesc, asa ca m-am gandit sa impartasesc…” Stiu un alt trainer care pur si simplu face seminarii doar pentru a putea sa fure oameni in timpul pauzelor de pranz. Mai rau decat atat, este pur si simplu un drogat(cu sensul de dependent de asa sari din una in alta) MLM, asa ca practic este in mai multe duzine de companii. Se alatura unei noi companii, si apoi impartaseste la toti ceilalti drogati din grupul lui. Asa ca urca precum o racheta in rang in noua afacere. Bineinteles ca toti distribuitorii in noua companie vad cresterea lui rapida si doresc sa-I descopere secretul. Isi scoate cartile si CD-urile catre acesti oameni, adaugandu-I in baza lui de date. Apoi porneste sa –I prospecteze in urmatoarele lui companii. Este de multe ori expulzat de multe dintre aceste companii, dar nu-l intereseaza, pentru ca nu construieste cu adevarat o retea solida. Pentru el, este doar vorba de a-si vinde materialele, si foloseste scena pentru a fura distribuitori de la altii. A facut asta de peste 20 de ani. Ai crede ca reputatia lui ar fi asa de proasta, ca nu ar mai putea sa opereze mai departe, dar nu este cazul. Intotdeauna, se gaseste o noua companie la inceput, si mii de alti incepatori care nu stiu mai bine de atat. Trebuie sa fugim de astfel de oameni si sa-I eliminam din afacere.

#4) Promisiunea Deziluzionanta a Procentului Oferit de Companie

Am vazut anunturi in care se promite 60, 70 sau chiar 86% procent din volumul de vanzare in planurile lor de compensare. Si asta este adevarat, aceste planuri, or sa plateasca pana la 86 %. Dar bineinteles ca nimeni nu ajunge realmente sa castige acel loc si nu va ajunge niciodata. Aceste planuri au fost create cu rupturi. Aceste rupturi sunt bonusurile pentru care oamenii nu se califica si urca in sus la fondatorii companiei sau se arunca intr-un fond de mocirla pe undeva. Imi aduc aminte facand un seminar pentru patronii de companii si directori intr-un an la Asociatia de Vanzari Directe. Un presedinte de companie m-a intrebat daca nu mi-as dori ca oamenii mei sa aiba planul de compensare cu cel mai mare procent de plata. Am raspuns ca prefer sa am cei mai bine platiti oameni din afacere. Mare diferenta. Dupa cum am spus déjà de nenumarate ori pana acum, avem ceva foarte special in MLM. Nu este necesar sa aruncam toate aceste hyperbole despre planurile de plata. Economia afacerii arata ca putem sa alocam 50 de centi dintr-un dolar pentru planul de compensare. Haide sa construim planuri de compensare care sa plateasca cat mai mult posibil si sa concuram pe fapte, nu pe numere deziluzionante care nu au nicio baza in realitate. Si apropo, sunt ok cu faptul de a concura unii cu altii. Coca Cola doreste sa ocupe piata lui Pepsi si Pepsi doreste sa ocupe piata Coca Cola, iar RC Cola doreste sa ocupe pe amandoua. Asta este competitia pe o piata libera, si atata timp cat concuram cu integritate nu este nimic rau in asta. Dar este destul de prostesc pentru noi sa ne consumam timpul incercand sa convertim oameni inainte si inapoi, de la un MLM la altul, cand sunt 5,9 miliarde de oameni care inca nu sunt in aceasta profesie!

#5) Aranjamentele Secrete pe “Ochi Frumosi”

In urma cu aproximativ trei luni in urma, am inceput sa vad postari pe toate site-urile de media sociale de la unul dintre drogatii MLM pe care il cunosc de ani buni. Are inca o lansare si promite pentru 20 de lideri care sa califica 20.000$ garantat. Cateva zile mai tarziu a postat inca un mesaj in care spune ca toate locurile s-au ocupat , dar acum sunt cateva locuri de nivel mijolociu disponibile care platesc 5.000$ lunar. Ultima luna toata vorbaria s-a oprit, pentru ca acum este in alta afacere. Probabil a 75-a sau a 100-a in 15 ani de cand il cunosc. Ceea ce inseamna ca este un alt fondator de companie credul, care a aruncat cateva sute de mii de dolari sa prinda pe acest tip si adeptii lui sa lansese aceasta noua companie, si acum s-au mutat la aceasta noua afacere fierbinte. Si, bineinteles, sunt sute de oameni marunti care s-au aruncat la bord, fara sa primeasca vreo intelegere speciala, gandind ca sunt calare pe urmatorul mare val. Se intampla atat de des acest lucru incat este pur si simplu fara drept de apel. Sunt o gramada de astfel de tarfe care se vand celui care ofera cel mai mult, zburand din afacere in afacere la fiecare 6 luni. In unele piete precum Australia de exemplu, acest lucru este o epidemie. La fiecare 6 luni o noua companie se deschide acolo, fluturand cu oferte. Aceasi casta de caractere se arunca de la compania mai veche la cea mai noua si in felul acesta nimic permanent nu este construit. Multi oameni care   construiesc companii legitime vad starturi molesite si vad cum sunt braconati oameni cu intelegeri pe ochi frumosi, si se gandesc ca trebuie si ei sa ofere oferte similare pentru a concura.

Mare greseala.

In cea mai mare parte, oamenii atrasi de astfel de oferte sunt mercenary, fara loyalitate fata de companie, produse, sau chiar echipa lor. Si imediat de plata se opreste si trebuie sa supravietuiasca pe eforturile proprii de construire a afacerii, cauta urmatoarea intelegere. Bineinteles ca intre timp, atrag distribuitori naivi fluturand cecurile lor si laudandu-se cu castigurile. Dar persoana medie nu are sansa la aceste castiguri, daca nu au si ei parte de aceleasi intelegeri pe ochi frumosi, lucru care nu se petrece.

Oamenii care construiesc afaceri reputabile trebuie sa inteleaga ca adevaratii lideri nu pot fi cumparati. La suprafata, se pare ca esti in dezavantaj necinstit, pentru ca intelegerile pentru lansarile de noi afaceri iti fura o parte din oameni. Dar daca rezisti nevoii sa concurezi in orice fel, o sa vezi ca aceste intelegeri de obicei dispar intr-un an sau doi. Intelegerile se sparg si oamenii care le-au primit sunt imediat in spate.

Si oamenii care doresc cu adevarat sa fie lideri trebuie sa inteleaga ca lidershipul presupune integritate. Trebuie sa fi capabil sa te uiti la prospect in ochi si sa-I promiti ca si ei au aceeasi sansa pe care si tu ai avut-o. Nici nu poti sa-ti numar cate oferte am primit pe parcursul anilor. Oamenii mi-au promis niste morcovi precum:

Sa ma puna in varful planului de plata, cu toata lumea dupa mine;

Garantandu-mi $50.000 lunar pentru primul an;

Sa-mi zboare cei mai buni 10 prospecti de-ai mei la sediul companiei; si

Sa-mi plateasca toate calatoriile, telefonul si cheltuielile.

O oferta a fost o servieta cu 100.000$ cash in banknote nemarcate! Nu o sa mint; am fost tentat. Dar intotdeauna am stiut ca cel mai important activ pe care o sa-l posed vreodata este numele meu bun si reputatia, si nu am acceptat niciodata vreo intelegere. Si asta este cea mai importanta decizie pe care am facut-o vreodata. Nu numar banii altor oameni si nu o sa spun ca nu este niciodata loc pentru asa ceva. Am vazut cazuri cand o companie a iesit din afaceri, si liderii lor au fost lasati fara o casa. Venitul lor s-a uscat instantaneu si nu au avut resurse puse deoparte. (As putea sa vorbesc o gramada pe acest subiect, dar o sa rezerv acest lucru pentru un alt manifest!) Bazat pe reputatia unui distribuitor, o companie poate alege sa-i garanteze un anumit venit pana cand aceasta persoana se reorganizeaza si reconstruieste. Singurul meu comentariu asupra acestui lucru este catre companii: Asigurativa ca persoana careia ii dai garantii a construit ceva real si nu este una dintre tarfele care doresc sa te jecmaneasca. Si daca esti cumva un distribuitor care te gasesti in astfel de circumstante, nu-ti duce in eroare prospectii cu castigul tau.

O alta mare provocare este provocarea cu supraincarcare de inventor. Dupa  cum stii, produsele trebuie sa ajunga la consumatorul final. Dar nu ar trebui sa fie o investitie mare initiala. Daca cineva iti spune ca trebuie sa cumperi o cantitate imensa de produse pentru a te califica la un anumit niver, atunci inseamna ca esti supus supraincarcarii de initiere. Companiile legitime nu o sa doreasca niciodata sa cumperi mai multe produse decat le poti folosi si/sau revinde intr-o luna sau doua. Tehnic, intr-o situatie de supraincarcare initiala, toata lumea este platita pentru vanzarea produselor. In realitate, acesta este un subterfugiu. Emfaza nu este pe vanzarea de produse catre consummator, ci mai degraba pe recrutarea de nou distribuitor – cu scopul de a-l “incarca” cu cat mai mult inventar de produse cu putinta. Este foarte improbabil ca un distribuitor mediu sa foloseasca sau sa revanda aceste produse sau servicii intr-un timp rezonabil. Datorita acestui lucru, tribunalele au numit aceste tipuri de tranzactii “vanatoare de capete” sau “bonusuri de recrutare”, astfel acest lucru constituie o piramida. Si atata timp cat aceste criterii nu sunt incorporate intr-un statut comprehensive, sunt folosite in general pentru ca a te alinia acestor trei criterii te protejeaza si protejeaza publicul de pericolele puse de schemele piramidale.

#6) Povestea cu suntem destinati pentru “povesti cu zane”

Aceasta este o castana aurita, folosita de nenumarate ori, de companii cat si de distribuitori. Pentru companii este de obicei fraza: ”Suntem compania cu cea mai mare rata de crestere in network marketing din lume.” Castiga 400$ in prima luna. Luna a doua castiga 4000$ , asa ca “au crescut cu 1000 %. Bineinteles ca in urmatoarea luna castiga 18.000$ sau 42.000$ sau 61.000$, si asta inseamna ca sunt in crestere cu 127,478 %”, si asta inseamna ca sunt compania cu cea mai care crestere din lume. O companie lenesa precum NU Skin probabil ca a crescut doar cateva procente in ultimul an si castiga doar suma marunta de $ 1.1 Miliarde in vanzari! Iar cu distribuitorii, aceeasi logica se aplica. In prima luna castiga 10$. Luna doi castiga o suta. Si tinand cont ca cresc cu 10% procente pe luna inseamna ca “sunt pe cale sa castige mai mult de $100.000 anul acesta”.

#7) “Iti Construim Noi Grupul Tau”

Okay, aici este o parte din mine care gandeste ca oricine este indeajuns de idiot sa creada acest lucru merita ce primeste. Nu li s-a nazarit acestor oameni de stiinta nucleara ca daca cineva o sa le construieasca grupul pentru ei, atunci ei nu ar fi cu adevarat neceari?

Dar noi trebuie sa facem lucrurile mai bine.  Bineinteles ca acest lucru porneste de la promisiunile planurilor Matrix si Binare despre care am discutat mai devreme. Dar de asemenea vine de multe ori de la echipe care dau anunturi si ofera procente din campaniile media pe care le fac.

Cum Castiga Banii Oamenii Care Castiga Banii Seriosi…

Ei bine, s-a petrecut din nou azi. Am primit un mesaj de la un prieten de care nu am mai auzit de cativa ani care doreste sa ne reconectam. Asa ca il sun inapoi si ce crezi ca s-a petrecut de fapt? M-a intrebat daca doresc sa ma alatur noului sau program MLM. ☺

Si trebuie sa te intrebi… oamenii astia nu se invata minte niciodata? De obicei intreb aceste persoane daca nu-si aduc aminte ca sunt déjà cu o companie de Network Marketing – aceeasi in care erau si ei la inceput cu care nu au facut nimic. Inevitabil ma intreaba daca sunt in continuare acolo. “Um.. da” raspund, “Am casigat aproximativ 150.000$ luna trecuta, si sunt cam satisfacut de acest lucru.” Apoi intreaba asa intr-un mod las daca le-as da numele si numerele de telofon ale prietenilor, familiei si angajatilor care ar putea sa le cumpere produsele. [ ☺☺]

Se aseamana cu telefoanele pe care le primesc la birou. Ii spun asistentei mele Lornette ca au un proiect urgent de consultant sau de training, si ca trebuie sa vorbeasca cu mine imediat. Ii sun inapoi, numai sa aud ceva de genul, “ Salut Randy, ma numesc asa si asa. Ne-am intalnit acum cativa ani la conferinta MLMIA.(Nu am fost niciodata la conferinta asta.) Lucrez cu compania XYZ, si doar vroiam sa vorbesc cu tine bla, bla, bla…” Si de fiecare data acelasi lucru. “Proiectul de consultanta” sau “aventura de afacere” pe care ei doresc sa o evaluez, de fapt inseamna ca doresc sa ma inregistreze ca distribuitor in prima lor linie. Altii spun de multe ori ca imi returneaza telefonul, sau ca sunt vechi prieteni de-ai mei de la scoala.(de parca as fi mers la vreuna!) Adesea spun vreo alta minciuna colosala ca sa treaca de Lornette. Sunt mai rai decat vanzatorii aia care nu se opresc. Pur si simplu nu se prind.

Prospecti bosumflati…

Oamenii care castiga cel putin 25.000$ lunar in Network Marketing in mod consistent nu fac niciodata astfel de lucruri prostanace. Nu folosesc niciodata metode necinstite si duplicitare pentru a ajunge la oameni. Nu trimit spamuri la oameni pe internet si nu suna la rece ceva idioti de pe o lista de candidati. Nu instraineaza pe nimeni din cei pe care ii cunosc si nu alearga dupa “iepuri doar piele si os” . Ei vorbesc catre prospecti calificati, si programeaza intalniri de calitate pentru a face prezentarile de calitate. Majoritatea oamenilor cred ca marketingul este vanzare – si vanzarea inseamna sa faci ca prostul de prospect sa cumpere ceva ce nu are nevoie. Asa ca isi devota intreaga cariera invatand NLP, metode de vanzare, si tehnici de manipulare pentru a constringe prospectii sa cumpere lucruri pe care nu le vor sau nu au nevoie. Anthony Robbins si o legiune de doritori sa devina Tony au creat o intreaga industrie de oameni care invata oameni sa faca asta. Multi MLM-eri au sarit in fata, aducand aceste tehnici si alte tehnici vanzare prin inalta presiune in Network Marketing. Astia sunt dobitocii care te suna in timpul orei cinei, si pornesc discutia cu “Te salut Jim, nu ma cunosti – si e ca si cum as trage o sageata in intuneric – dar am auzit ca esti un individ brici sic red ca te poti califica ca si asociat in afacerea pe care o extind.” (strigat)

O abordare diferita…

Nu am nici un interes in a incerca sa vand ceva cuiva care nu doreste acel ceva, si pun pariu ca nici tu nu doresti asta. Network Marketingul la baza este foarte simplu – dar o filosofie foarte profunda.

Ne uitam dupa oameni … care se uita dupa ceea ce noi avem sa

le oferim.

Pus in termeni si mai specifici asta inseamna: Slujba noastra este sa identificam prospecti calificati, apoi sa punem mesajul nostru de marketing in fata lor. Le dam indeajuns de multa informatie astfel incat sa ia o decizie corecta pentru ei.

Daca asta inseamna ca ei se alatura sansei tale sau cumpara produsele, excelent. Daca inseamna ca nu, si asta este excelent. Treaba ta nu este sa vinzi oportunitatea ta sau produsele tale celor care nu au nevoie sau nu le doresc. Treaba ta este sa gasesti oameni care ar dori, ceea ce ai si sa le dai indeajunse informatii incat sa decida daca primirea acestei oferte de la tine este un schimb corect de valoare. Sortare, nu vanzare… Network Marketingul este mai mult un process de sortare, decat un proces de vanzare. Este aceasta diferenta fundamental de filosofie care ma separa pe mine de o multitudine de trainer de vanzari, “guru” de marketing sau autori de carti care mai sunt pe piata. Nu sunt aici sa manipulez sau sa pacalesc pe nimeni in a cumpara ceva ce nu vor sau nusi permit. Nu este integritate in asta. Una dintre cele mai mari provocari pe care le intalnim este ca foarte putini directori de companii de MLM inteleg adevarata natura a afacerii noastre, sau diferenta dintre vanzare si marketing. Asa ca la fiecare conventie aduc traineri de vanzari care preda NLP, regula de 3 pasi, si tehnici dure de finalizare. Daca am descoperit ceva in aceasta afacere este acest lucru:

Cu cat incerci mai greu sa finalizezi – cu atat mai putin el sau ea va putea sa duplice procesul.

Sunt un vanzator groaznic si nu doresc sa devin unul mai bun. Dar ma mandresc foarte mult cu faptul ca sunt un om extraordinar de marketing. Esenta afacerii noastre este prezentarea mesajului nostru de marketing, in cel mai bun si eficient mod cu putinta – catre prospecti calificati. Le dam suficienta informative pentru ca lua cea mai buna decizie pentru ei.

Deci unde mergem mai departe de aici?

Deja am vorbit multe lucruri pe care le putem face pentru a imbunatatii profesia noastra care sa ne ajute pe toti. Trebuie sa conducem prin exemplu si sa eliminam tacticile deceptive de recrutare si minciunile continue. Trebuie sa ne disciplinam pe noi insine. Cand vezi vreun anunt duplicitar, scrie editorului si anunta-l ca o sa incetezi sa mai cumperi acea publicatie daca continua sa printeze gunoiul ala care coboara calitatea profesiei noastre. Cand vezi oameni promovand un joc financiar pretinzand ca este o companie legitima de MLM avertizeaza-i serios. Si daca nu inceteaza, fa TU o plangere la oficialitati. Sunt inca cateva companii care supra incarca noii oameni cu produse de 50.000$, 100.000$ sau chiar 200.000$ cand se inregistreaza in afacere. Aceste companii opereaza pe sub radar. Trebuie sa-i punem din nou pe radar.

Aceste lucruri ne omoara in mass media si creaza momeli pentru  oficiali care nu ne au la burta.

Si un mesaj special catre doamne…

Va rog iesiti la rampa in maretia voastra. Intelepciunea conventionala ne spune ca in industria noastra sunt 80% femei. Nu este adevarat de loc. Cand incluzi VANZARILE DIRECTE si COMPANIILE DE VANZARE PRIN PREZENTARI PARTY, da atunci femeile constituie majoritatea fortei de munca. Dar daca te uiti la adevaratele companii de network marketing, este o lume a barbatilor. Avem Hispanici, Asiatici, Negrii. Dar nu avem multe femei in varful planurilor de plata. Observa ca nu am spus ca avem nevoie sa oferim mai multe oportunitati femeilor. Ele exista déjà. Doamnelor trebuie sa profitati de ele. Trebuie sa luam internetul inapoi de la nebuni. Iubesc Web2.0 si toate scena de media sociala. Este cu adevarat superba pentru introvertiti ca mine care nu sunt foarte comfortabili in medii sociale mari. Si este un mod excelent sa intalnesti noi oameni, si sa inchegi parteneriate peste tot in lume.

Dar dobitocii MLM fac din aceste site-uri precum Facebook, MySpace, si Twitter equivalentul macelariei de spamuri care a curs acum cati ani. Chiar trebuie ca fiecare postare despre faptul ca pisica ta are diaree sa contina un link catre site-ul companiei tale? Trebuie ca fiecare persoana care a pierdut pe cineva la care a tinut sa primeasca mesaje de condoleante de la tine de asemenea sa fie fericitul receptor al replicilor tale de recrutare? Chiar crezi ca oricare din lumea asta – chiar si mama ta – doreste sa primeasca 24 de tweeturi pe zi de la tine? Trebuie sa nu ne mai tot batem unii cu altii pe o felie din placinta, si sa muncim cu totii sa facem placinta mai mare. Unele dintre momentele seminale ale Network Marketingului a fost dezvoltarea Revistei Upline, si a evenimentelor generice legate de profesie pe care le sustin. Pentru prima data, liderii de top din diferite companii au inceput cu adevarat sa faca echipa si sa creeze brainstormuri intr-un mod singnificativ si cu sens. Oamenii au inceput sa fie cu adevarat mandrii de profesia lor si sa lucreze impreuna pentru a-si dezvolta setul de calitati. Relatii puternice s-au cimentat. Tom “Marele Alb” Schreiter si Art Jonak fac o treaba extraordinara cu croaziera lor MLM anuala. Ruleaza de peste 20 de ani si a devenit ceva de genul unei institutii. De de cand cu testamentul Upline, Art a condus scena cu seriile lui de Mastermind. A creat un loc sigur unde oamenii pot studia si pot invata impreuna, si-si pot aduce oamenii lor cheie, fara sa-si faca griji ca altcineva cauta sa-i sponsorizeze. Cu totii trebuie sa sprijinim astfel de evenimente, si sa dezvoltam mai multe de acest gen. Obtine detaliile despre seminariile Mastermind pe : www.mastermindevent.com Dupa o absenta de 5 ani, am fost de accord sa sustin evenimentul meu MegaMLM si a fost un adevarat success. Acesta a fost un eveniment de nivel inalt, concentrate pe producatori de milioane de dolari si oameni care doresc sa se alature acestui grup.

Grupul pe care l-am avut a fost extraordinar. Am simtit pur si simplu o urcare in creativitate doar pentru simplul fapt ca am lucrat cu ei tot weekendul. Si au mai cerut inca un eveniment, pentru a putea sa aduca si oamenii lor cu ei. Asa ca s-a stabilit acest lucru. Poti citi totul despre evenimentul meu Mega MLM, si te poti inregistra sa participi pe: www.mega-mlm.com

Alte Resurse Recomandate:

Sunt cateva publicatii care au iesit de asemenea la rampa, si sunt dedicate sa creasca profesia si sa ofere continut excelent. Ar trebui sa faci o subscriere la amandoua, daca nu ai facut-o déjà. Prima este Networking Times. Aceasta este o publicatie in print, care iese bilunar. Este incarcata cu studii de caz, cele mai bune practici, interviuri si inspiratie in fiecare luna. Editorii ofera publicatiile in print in US si Canada, si ofera o versiune electornica pentru pietele international. Te poti subscribe pe www.networkingtimes.com/link/subscribe A doua este The Network Marketing Magazine. Este o publicatie electronic, care iese lunar. Editorii scot acum intregul lor concept si cred ca o sa ofere aceasta revista gratis in 2009, si ca se vor concetra pe a construi o comunitate masiva de profesionisti in network marketing. Pentru detalii intra pe :

www.thenetworkmarketingmagazine.com/

Inregistreaza-te la ambele pentru ca te vor tine motivate, o sa-ti construiasca convingerea, si te va ajuta sa-ti dezvolti calitatile. De asemenea am creat si un curs generic gratuit de sase saptamani pentru a-ti rafina calitatile si a deveni mai bun in ceea ce faci. Intra pe www.FreeMLMEcourse.com si inregistreaza-te.

Raspandeste mesajul…

Dupa cum am spus, nu ma astept sa fi de acord cu tot ceea ce spun aici. Doar am dorit sa raspandesc dialogul, si sa incepem sa lucram impreuna ca o alianta de minti superioara (Mastermind) pentru a face aceasta profesie mai  buna. Daca cunosti oameni care au nevoie sa fie implicate, te rog trimite-i pe www.GageManifesto.com sa primeasca acest document. Acum ca ai citit acest material, intra pe Blogul de succes in MLM pe www.networkmarketingtimes.com/blog si impartaseste-ne gandurile TALE, comentariile si lucrurile pe care le-ai descoperit. Avem nevoie sa cream o discutie robusta intre participant. Uita-te dupa articolul “Porneste Revolutia” De asemenea, poti comunica, face brainstorminguri si poti lega parteneriate cu alti oameni asemanatori tie intrand pe Facebook.com si cautand MLM Mastery in grupul de Facebook pe care l-am creat. Linkul direct este: http://www.facebook.com/group.php?gid=94453710695

In concluzie…

Pentru cei mai multi dintre noi care am citit acest material, nu a mai fost niciodata in viata noastra o lume care sa fie in asa de cumplita stare. Si nu a mai fost niciodata o oportunitate mai buna pentru fiecare dintre noi de a ne ajuta unii pe altii. Lumea are nevoie de o revolutie, si noi putem fi cei care sa o conducem. Dupa cum am mentionat si pe site-ul de download, 2009 si 2010  poate sa fie era de aur a Network Marketingului. Dar pentru a atinge acestscop, trebuie sa ne imbunatatim. Sa devenim mai buni individual, si ca profesie. Asta este dorinta mea cu acest manifest – sa pornim procesul. Daca am invatat ceva despre aceasta afacere este ca:

Nu-ti dezvolti reteaua. Iti dezvolti oamenii tai – si ei iti dezvolta  grupul.

Si daca dorim sa ne dezvoltam oamenii nostrii, trebuie sa fim un exemplu si sa ne dezvoltam personal. Speranta mea este ca mi te vei alatura in aceasta calatorie de provocare, aventura si imputernicire. Traiasca Revolutia!

-Randy Gage

www.GageManifesto.com

www.NetworkMarketingTimes.com “ am incheiat citatul

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

Trimite prietenii tai sa descarce acest document in limba romana de pe http://blog.alextita.com/?p=92 . Pentru resurse suplimentare despre Network Marketing, Dezvoltare Personala si Cresterea Calitatii Vietii intra pe http://blog.alextita.com si alatura-te comunitatii noastre underground de prieteni. P.S. Anunta-ne ce ti-a placut cel mai mult. Uite inca o data linkul de unde poti descarca documentul si unde ne poti lasa gandurile tale (in Romana)☺ http://blog.alextita.com/?p=92

Ţigările "uşoare" sunt mai periculoase decât cele normale

Cantitatea de nicotină inhalată de fumătorii de ţigări lihgt este mai mare decât cea trecută pe pachet

Journal of the National Cancer Institute a publicat un studiu din care rezultă că în cazul ţigărilor light, nicotina şi gudroanele inhalate sunt de 8 ori mai mari decât cele menţionate pe pachet.

Explicaţia ţine de faptul că fumătorii de ţigări aşa-zis “uşoare” au tendinţa de a fuma mai mult pentru a-şi satisface nevoia de nicotină. La ţigările obişnuite nivelul de nicotină era de doar 1,5 ori mai ridicat decât cel trecut pe pachet şi de 8 ori mai ridicat în cazul ţigărilor light.

Pentru a stabili nivelul de nicotină, producătorii, fabricanţii de ţigări măsoară acest lucru cu ajutorul unor maşini care simulează fumătorul viu; atât doar că ţigările sunt dotate cu filtre speciale care diluează fumul cu până la 85%, filtre care lipsesc în cazul fumătorului real.

De asemeni oamenii au modalităţi diferite de a fuma- de la modul în care este ţinută ţigarea sau cum este introdusă în gură, pauzele dintre fumuri până la forţa cu care aceştia „trag” fumul.

Una peste alta, tutunul este un pericol pentru sănătatea noastră dar şi a celor din jur care sunt poluaţi împotriva voinţei lor, cu peste 7200 de substanţe chimice din care 200 dovedite ca fiind cancerigene.

Busuiocul

Denumit şi vasileac sau borjolică, aceasta provine din limba greacă – basileus („rege”) şi se spune că era  folosit în vechime în leacuri şi unguente de care aveau parte doar regii. Se spune că busuiocul a crescut pe locul unde Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au desoperit Sfânta Cruce.

Este o plantă ierboasă ce provine din Asia tropicală; aroma puternică a busuiocului este dată de eugenol – o substanţă chimică prezentă şi în cuişoare, de citral, przent în lămâi, de cinnamate, care se găseşte în scorţişoară, de methyl chavicol care dă aroma tarhonului, linalool, o aromă prezentă în coriandru, de anetolul din anason, etc.

În frunzele de busuioc sunt prezente 6 substanţe chimice care se cuplează direct pe suprafaţa membranelor celulelor ficatului, detrminând, în lanţ, o serie de reacţii chimice care au ca finalitate creşterea cantităţii de enzime necesare funcţiilor ficatului.

Busuiocul purifică, deblochează şi sublimează tendinţele emoţionale joase (sexuale) către cele afective şi mentale superioare. Limpezeşte şi linişteşte mintea şi inima aducând claritate, deschidere, luminozitate; mucilagiile conţinute ajută la dizolvarea blocajelor emoţionale generând bunăvoinţă, îndulgenţă faţă de toate fiinţele, împăcare, armonie cu toată creaţia.

Pentru că are şi puterea de a stimula secreţia de lapte la mamă, persoana se „dilată” în bucuria iubirii ocrotitoare; uleiurile volatile din compoziţia busuiocului, aduc în viaţa noastră forţă şi stabilitate, protecţie şi imunitate faţă de atacurile subtile; ne ajută să simţim, să percepem înţelesuri profunde ale sacrului ceeace ne ajută să ne dăruim lui Dumnezeu, Sinelui suprem.

Ceaiul de prepară dintr-o lingură de busuioc uscat şi mărunţit la fiecare 200 ml apă purificată osmotic. Se fierb la foc mic, împreună, apoi se lasă 10 minute la infuzat. Se consumă 2 cănu după mese şi o cană seara înainte de culcare.

Ceaiul de busuioc ajută la eliminarea toxinelor provenite din grăsimi, carne prăjită, coloranţi chimici, creşte cu 15% secreţia alcool-dehidrogenazei – enzima care ajută la eliminarea alcoolului din organism, reglează glicemia, tiroida, suprarenalele, are acţiune antispastică superioară papaverinei. Mai este indicat în alte afecţiuni: aerofagie, aerocolie, colici, flatulenţă, colon spastic, colită de fermentaţie, gastroduodenite, ulcer gastric şi duodenal, parazitoze intestinale, cistite, prostatite, bronşite, gripă, pneumonii, eczeme, mâncărimi ale pielii, oboseală, dureri reumatice sau pentru stimularea secreţiei de lapte la mame.

Nu se dă la copiii sub 3 ani; la gravide poate produce vărsături.

Scorţişoara – condiment şi medicament

Fiecăruia dintre noi, îi revin în memorie dimineţile cu orezul cu lapte dulce şi scorţişoară pregătit de bunica, sau prăjiturile ei extraordinare cu mere şi scorţişoară sau de serile geroase când ne delectam cu vin fiert dulce, aromat cu scorţişoară sau când tot bunica ne trata de guturai cu deliciosul ceai de scorţişoară, lămâie şi miere de albine.

Mai târziu am aflat că scorţişoara nu este doar unul din cele mai vândute condimente din lume ci şi un bun remediu pentru o mulţime de boli. Aceast condimentprovine de la o plantă din familia laurului care creşte cel mai mult în China, India şi Vietnam iar numele ei „amomon” (cicnamomum zeylanicum) însemna „puternic condimentat”.


În alte timpuri, rulourile de scorţişoară erau cadouri rezervate doar monarhilor sau faraonilor (aflăm informaţii despre ea în scrieri chinezeşti scrise cu aproape 3000 de ani î.Ch). Egiptenii o foloseau în procedurile de îmbălsămare iar romanii o ardeau cu ocazia funeraliilor (Nero a ars rezerva pe un an când şi-a înmormântat soţia, pe Poppaea Sabina). După Herodot, arabii deţineau monopolul comerţului cu scorţişoară tot el povestindu-ne şi despre modul cum aceştia recoltau bucăţi de scoarţă aromată din cuibul păsărilor care le foloseau la construcţia acestora. În Vechiul Testament este descris mirosul din veşmintele şi patul iubitei care aducea cu cel de scorţişoară
ceai scortisoara Pictures, Images and Photos
Constituenţi principali
Uleiul esenţial din tulpina de scorţişoară (max. 4%) este dominat de două fenilpropanoide cinamaldehidă (3-fenil-acroleină, 65 – 75%) şi eugenol (4-(1-propenă-3-il)-2-methoxi-fenol, de 5 la 10%). Alte fenilpropanoide (safrol, esteri ai acidului cinamic), mono- şi sesquiterpene, cu toate că se găsesc numai în urme, au o influenţă importantă pentru gustul de scorţişoară. Un alt component găsit în urme şi relevant pentru calitate este 2-heptanona (metil-n-amil-cetonă). Din frunzele de scorţişoară se poate obţine un alt ulei esenţial (1%) care conţine în principal eugenol (70 – 95%) şi poate fi folosit ca înlocuitor al cuişoarelor. Mici cantităţi (1 – 5%) de cinamaldehidă, benzil benzoat, linalool şi β-cariofilenă au fost de asemenea găsite. Mai conţine rezine, glucide simple, amidon, mucilagii, cinzeilanină, heterozide mono şi sesquiterpenice, oligomeri cu 4-6 unităţi.
În majoritatea altor bucătării este preferată pudra de scorţişoară. Pudra este adăugată puţin înaintea consumului, deoarece devine uşor amară după ceva timp de gătire. Un studiu recent a demonstrat ca mirosul de scorţişoară stimulează funcţiile creierului (cognitivă şi memoria). Ea aduce claritate mentală şi înţelegerea evenimentelor în special a celor adverse prin creşterea puterii de empatie şi integrarea lor profundă, lipsită de agresivitate. Încrederea şi siguranţa de sine conferite de scorţişoară conduc la relaxare, deschidere, iar puterea interioară redescoperită/recâştigată cu ajutorul ei ne face mai nobili şi mai iubitori, mai senzuali şi mai darnici. Fluidifică, mobilizează şi sublimează excesul de apă, fiinţa noastră interioară devenind ei însăşi plăcută şi prietenă. Efectul subtil de creştere a imunităţii şi protecţie la agresiuni externe este explicat de compoziţia în uleiuri volatile, antibacteriene, antivirale, antifungice, antiulceroase, anticoagulante, annestezice sau carminative.
Cum o folosim.
Contra gripei, fierbem un beţişor de scorţişoară în apă purificată osmotic (apa pură are o capacitate mărită de extragere a principiilor volatile fitoterapeutice) timp de 2 minute apoi această apă obţinută o folosim la prepararea ceaiului verde din care bem de două ori pe zi. Acest ceai, dar, conform unor studii recente şi cafeaua preparată (presărată) cu scorţişoară scad nivelul colesterolului (pe lângă aroma foarte plăcută oferită papilelor noastre gustative). Într-un studiu realizat la Universitatea Copenhagen, pacienţii cărora li se dădea o jumătate de lingură cu scorţişoară, combinată cu o lingură de miere, zi de zi înainte de micul dejun, au înregistrat efecte miraculoase în ceea ce prieveşte ameliorarea durerii provocată de artrită. După o săptămână de la tratament nu-i mai dureau încheieturile, şi abia după o lună puteau merge fără să se plângă de durere.


În textele istorice vechi ni se spune despre puterea scorţişoarei de a împrospăta repiraţia urât mirositoare (halena). În acest scop dizolvăm într-un pahar cu apă purificată osmotic fierbinte o lingură de miere presărată cu scorţişoară pulbere apoi facem gargară. Vom avea toată ziua o respiraţie proaspătă (să ne aducem aminte că această respiraţie neplăcută de obicei este cauzată de constipaţie şi de încercarea organismului deshidratat sau hidratat cu sucuri, bere, alcool de a elimina prin salivă toxinele acumulate în exces). Întrucât scorţişoara conţine un număr mare de antioxidanţi, ceaiul îndulcit cu miere este un bun mijloc de obţinere a longevităţii dar şi pentru a păstra o piele catifelată şi elastică mulţi ani. În acest scop va trebui să devină o obişnuiţă gestul de a bea de 3-4 ori pe zi câte o cană cu ceai de scorţişoară şi miere de albină care conţine aproape 500 de substanţe naturale utile şi benefice chimiei noastre interioare.

Spitalele de …altădată

Auzim spunându-se că sistemul medical din România este cel mai puţin eficient din Europa şi cel mai corupt. Sunt instituţii respectabile care fac aceste afirmaţii (New York Times, International Herald Tribune, etc iar Banca Mondială estimează la jumătate de miliard de euro şpaga ce se dă medicilor români) şi e treaba lor cum îşi susţin argumentele. Pentru că se vorbeşte şi despre condiţiile „medievale” existente în spitalele din România unde se moare de mizerie sau din cauza infecţiilor, hai să vedem cum au apărut primele servicii sanitare la noi în ţară.

Informaţii despre primele stabilimente sanitare sunt atestate în Transilvania abia în secolul XI –lea şi este vorba de infirmerii pentru călugări sau pentru bătrâni, drumeţi sau copii părăsiţi şi erau îngrijite de călugări. Cel mai vechi adăpost pentru străini („xenodochiu” se numea) este cel din Cluj (de la Mănăştur) din anul 1061. Aici îngrijeau bătrâni, infirmi şi bolnavi cavalerii ioaniţi la fel ca la Sibiu, Oradea sau Braşov.

Abia în secolul XIV apar pe lângă mânăstirile ortodoxe „bolniţele” cum este cea de la Prislop (şi ortodocşii au creat după modelele amintite aşa numitele xenodochii, azile sau bolniţe). Xenodochiile erau adăposturile pentru călători şi aveau rolul de a găzdui, hrăni şi de a da ajutor medical călătorilor care parcurgeau drumuri lungi şi care erau expuşi unor afecţiuni sau atacurilor bandiţilor. Din aceste xedodochii (numite şi „ospătării” vor lua naştere mai târziu în toată Europa spitalele (cuvântul „spital” derivă din „ospitalitate” însă în prezent, cu greu putem să-i acordăm conţinut aceastei sintagme). Întâlnim un astfel de adăpost la Simidreni în 1524 (care avea hramul Sfântului Dimitrie), o „ospătărie” la mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi una la Cotnari.

Existau legi care ajutau aceste stabilimente (o lege de exemplu obliga ciobanii să doneze brânzeturi pentru a asigura permanent hrana a 10 călători şi încă 10 fraţi „Legea cea veche a stânilor”). Bolniţele de pe lângă mânăstirile ortodoxe, spre deosebire de bolniţele slave (în Rusia se numesc tot aşa şi azi), erau destinate doar călugărilor bătrâni şi bolnavi care erau astfel scutiţi de serviciul aspru al vieţii monahale. Nu erau primiţi aici laici (doar la slujbele religioase) ei fiind îngrijiţi în vraceavniţe (până în anul 1704 pe teritoriul nostru nu au existat instituţii de asistenţă medicală spitalicească). La bolniţele mânăstireşti (prevăzute cu biserică şi cimitir) pentru consultarea călugărilor era chemat medicul din afară, tocmai pentru că acestea nu erau considerate spitale. Bolniţa ortodoxă de la Simidreni ( construită lângă Mânăstirea ctitorită de Neagoe Basarab) la 1517 avea alături o xenodichie pentru persoanele laice. Faptul că aceasta era ortodoxă (contrar altor păreri) este dovedită de însăşi denumirea latinească (Sân Medru, Sân Nicoară, Sân Georz) şi nu slavonă (sfânt – Sveta). Azilul era pentru laici ce era bolniţa pentru călugări şi aici erau primiţi bătrânii, bolnavii săraci şi unde erau îngrijiţi până la moarte. Spre deosebire de restul Europei de răsărit sau apuseană, spitalele la noi nu au apărut din xenodichii şi nici din grija Bisericii ci din iniţiativă particulară.

Cel dintâi spital din Moldova şi Ţara Românească a fost cel de la Colţea înfiinţat şi construit de spătarul Mihail Cantacizino în 1704. Această instituţie s-a datorat şi lui Constantin Brâncoveanu care adusese la Bucureşti o mulţime de oameni cu carte („învăţaţi”) dar şi o mulţime de cărţi. Modelul acestui spital a fost Hospitale di Santo Lazaro e Mendicanti din Veneţia şi aici lucra un spiţer ajutat de câţiva bărbieri care scoteau măsele şi îngrijeau bolnavii. După acest prim spital a urmat spitalul Sfântul Pantelimon clădit în 1735 de Grigore Ghica Vodă şi care avea la fel ca şi Colţea 12 paturi de bărbaţi şi 12 de femei. Urmează Sfântul Visarion şi apoi Sfântul Sipridon de la Iaşi ctitorit de domnitorul Constantin Racoviţă şi abia ulterior cel de la Craiova (1737). va urma…

Medicină şi puţină … istorie

În ultima parte a secolului XVIII, odată cu destrămarea orânduirii feudale şi apariţia capitalului acumulat primitiv, încep şi primele forme de organizare sanitară în teritoriile nord-dunărene. După încheierea păcii de la Kuciuc-Kainargi dominaţia otomană asupra ţărilor valahe se va împărţi cu cea a Rusiei. Cele mai frecvente maladii cu care se confruntau oamenii atunci erau ciuma, tifosul, lingoarea sau variola, boli care erau şi frecvente şi foarte grave . „Moartea neagră” – ciuma sau epidemia de pestă (după cea de pe timpul lui Ioan Gheorghe Caragea în 1813) din anii 1828, a omorât mai bine de jumătate din populaţia Bucureştiului.

Medicii din acele vremuri, neputincioşi în faţa acestui dezastru se certau asupra cauzelor bolii, o bună parte din ei considerând că este vorba doar de o afecţiune specifică „valahilor”. În mahalale se spunea că această nenorocire „va pleca unde nu cântă cucul, abia după ce îi va lua mai întâi pe toţi doctorii”. Singurele măsuri eficiente luate însă de autorităţi au fost izolarea localităţilor cu cordoane de pază militarizată pentru că, cel mai bun remediu la această maladie era… fuga.

În mahalale sau pe la sate existau tot felul de aşa-zişi tămăduitori care practicau o medicină empirică ce nu prea avea legătură cu vindecarea. De exemplu, la Biserica Sărindar exista un personaj care făcuse avere „vindecând” pacienţii cu mir şi cu şiretul de la pantof sau scriind o cruce cu cerneală peste „bubă” sau locul bolnav sau atârnând pur şi simplu la gâtul bolnavilor o Evanghelie.

Altul „vindeca” suferinzii cu broaşte iar el avea acasă circa 100 de broaşte pe care le hrănea cu dulceaţă de trandafir. Reclamaţiile oamenilor erau atât de multe iar numărul acestor şarlatani era atât de mare  încât autorităţile (Divanul) când au vrut să intervină s-au lovit de opoziţia Comitetului de medici al oraşului Bucureşti astfel încât au fost reţinuţi doar 11 în Capitală. „Alhimistul” Nicolae Castrianul  unul dintre empirici a fost alungat din ţară. Mulţi astfel de lecuitori au fost angajaţi în armată pe lefuri foarte mari, fără să li se ceară nici o dovadă de învăţătură. După terminarea războiului îi reîntâlnim pe unii din ei ca medici orăşeneşti. Un exemplu este negustorul Hristea din satul Ciocăneşti Ilfov care este numit doctor („din însărcinarea Marii vornicii din lăuntru, dumnealui Hristea este rânduit … doctor de ochi al Poliţiei Bucureşti”).

O altă „specialitate” medicală care a funcţionat pe meleagurile noastre a fost cea de „cioclu”. Pe timpul domnitorului Alexandru Moruzii de exemplu existau circa 60 şi se mai numeau „spitalioţi”. Pe timpul lui Caragea şi a ciumei care l-a făcut celebru, exista şi funcţia de „căpitan de cioclii” dar odată cu organizarea carantinelor, dispare încet şi profesiunea aceasta sinistră de „cioclu”. În 1832, stăpânirea decide ca aceşti funcţionari să fie plătiţi doar pe timp de molimă iar în 1841 este desfiinţat definitiv „isnaful” cioclilor. După 1830 descoperim în documentele vremii chirurgi şi felceri. Aceştia au luat parte la organizarea sănătăţii publice şi printre cei mai cunoscuţi amintim pe Ion Serafim – primul doctor în medicină localnic, pe Constantin Caracaş sau Nicolae Kretzulescu. Doctorul Caracaş ne vorbeşte despre „pretenţiile” bolnavilor de a fi văzuţi de 3-4 ori pe zi şi despre protestele acestora că medicii îi ignoră, mai ales noaptea. Doctorul francez J.Caillat, aflat în trecere prin Bucureşti în anul 1848, ne spune că doctorii români îi tratau pe bolnavi pe măsura apariţiei noilor simptome, aşa încât la capătul unei afecţiuni oarecare, erau adunaţi în jurul convalescentului circa şapte –opt confraţi!.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească erau mai puţin de 10 spiţeri (farmacişti) deoarece medicii prescriau leacuri pe care le preparau apoi tot ei. La dughenele buruienarilor sau ale marchitanilor găseai plante medicinale tămăduitoare mult mai ieftine şi care putea fi cumpărate fără să ai nevoie de reţete (extrem de scump plătite) de la doctori. După 1848 încep să apară farmacii în fiecare reşedinţă de judeţ dar se înfiinţează şi un depozit central de medicamente în Bucureşti. va urma…

Poate nu ştiaţi că…

Dintodeauna femeile, dar şi cercetătorii,  au dorit să ştie când este cu precizie momentul ovulaţiei (cel mai important moment al ciclului femeii când este eliberat un ovul), fie pentru a ştii care este „ceasul”/sorocul optim pentru a avea o sarcină (un copil) sau, dimpotrivă, pentru a o evita. Specialiştii au afirmat că este extrem de greu să stabileşti asta cu precizie, însă instinctele sănătoase ale femeii sunt cele care anunţă cel mai bine acest moment. În acea perioadă ele aleg instinctiv/ înconştient fuste mai scurte, tocuri mai lungi sau se fardează mai intens (pentru a atrage atenţia masculilor). Femeile acoperite, participante la un studiu, aflate chiar în momentul ovulaţiei şi altele în altă perioadă, au fost fotografiate iar pozele arătate bărbaţilor. Aceştia au indicat/considerat în proporţie de 80% că cele mai atractive femei au fost chiar acelea aflate la ovulaţie. S-a dovedit astfel că şi bărbatul simte instinctiv (hormonii sunt de vină) aceste momente. Pentru a rămâne tot în această zonă sentimental-erotică, să mai spunem că spermatozoizii pot supravieţui până la 5 zile în aparatul de reproducere femeiesc iar pentru a aproxima dimensiunea penisului unui bărbat este suficient să înmulţim cu trei lungimea degetului mare de la mâna acestuia. În Grecia, penisurile mici erau admirate în timp ce organele sexuale masculine mari erau considerate urâte. Fiziologic este explicabil deoarece aparatul erectil şi excitator feminin este totuşi mai mult la exterior şi nu mai mult de 3 cm în interior. Femeile care se masturbează cu vibratoare lungi sunt extrem de puţine pentru că mai importantă decât lungimea este grosimea şi consistenţa.

Alte informaţii pe care nu le ştiai. Bărbaţii se masturbează de cinci ori mai des decât femeile şi tot de atâtea ori sunt şansele ca un bărbat să aibă mai mult de 20 de partenere sexuale în viaţă. Un bărbat are cam 7000 de ejaculări într-o viaţă iar din acestea mai puţin de jumate se petrec când se masturbează. Şansa ca o femeie să accepte sexul în grup (o fantezie comună a bărbaţilor) este cu 92% mai redusă decât în cazul lor şi tot astfel, cu mult mai puţine femei consideră că un bărbat care se dezbracă este ceva sexy.În 70% din cazuri, femeile sunt cele care au iniţiativa unui divorţ  şi doar jumătate invocă impotenţa ca motiv. În anii ’20 se considera că muzica de jazz ajuta la eliberarea de inhibiţiile sexuale, motiv pentru care a fost interzisă în multe state americane.

Mirosul (parfumul) de grapefruit poate face ca o femeie să pară cu aproximativ 6 (şase) ani mai tânără percepţiei bărbaţilor. Aroma de grapefruit nu este însă de nici un folos şi vârstei bărbaţillor.  Dacă ar fi să punem cap-la-cap toate momentele din viaţă când ne-am sărutat, am petrece în acest mod circa două săptămâni fără întrerupere.

O oră de sex ne consumă 360 de calorii, orgasmul singur 112 calorii iar când o femeie mimează un orgasm, consumă 315 calorii în plus. Studii recente au confirmat observaţia că sărutul franţuzesc previne cariile. Explicaţia ţine de compoziţia în substanţe bactericide a secreţiilor genitale ale femeii care au rolul de a păstra steril locul unde s-ar putea dezvolta un pui de om (contrar prejudecăţilor false ale majorităţii bărbaţilor). De asemeni zincul şi calciul din compoziţia spermei (care de asemeni este sterilă) protejează foarte bine smalţul dinţilor. Poate şi din această cauză bărbaţilor le creşte mai repede barba atunci când fac sex sau se întâmplă doar de la o secreţie mai mare de testosteron.

Femeile care citesc sau văd filme romantice fac sex de două ori mai mult decât cele care nu au astfel de preocupări. Iată de ce bărbatul ar trebui să se preocupe şi de achiziţionarea unei cărţi sau a unor bilete la film sau teatru şi nu doar de a o îmbrăca în lenjerie sexy. Apropo! Iniţial lenjeria considerată azi sexy, avea altă dată rolul de a ascunde leziunile produse de sifilis prostituatelor.  85% din bărbaţii care au făcut infarct de miocard sau accident vascular cerebral şi au murit în timp ce făceau sex, erau de fapt la amante înşelându-şi nevestele. Femeia nu ar trebui să invoce durerea de cap ca pretext de a evita un moment intim dorit de bărbat, deoarece poate fi acuzată de minciună. Endorfinele eliberate în creier în timpul sexului, elimină durerea.

Înainte de a încheia să mai spunem că în anticul şi străvechiul Babilon, cutumele cereau ca socrii mici să asigure şi să aprovozioneze zilnic, timp de o lună, tinerii căsătoriţi cu vin de miere (mied) un afrodisiac recunoscut. De aici şi de atunci  provine celebra expresie „luna de miere”.

Soluţii propuse pentru ieşirea din criză…

Am primit un material de la un “water” cu soluţii concrete la ieşirea din situaţia dificilă în care am ajuns cu toţii fie din indiferenţă, fie din complicitate fie pur şi simplu ca urmare a manipulării perpetuate de toate guvernele care s-au succedat în ultimii ani.

Îl postez aşa cum l-am primit, fără nici o modificare,  pentru a fi supus atenţiei şi dezbaterii tuturor vizitatorilor acestui site.

La final am postat un video cu imaginea României actuale: săracă, obosită, furată de toţi dar ATÂT DE FRUMOASĂ!!!!!….

Unele măsuri propuse sunt discutabile (părerea mea) dar aşa cum am mai spus este altceva decât vorbele vorbite ascultate zilnic pe posturile tv…

CITE ŞTE, ANALIZEAZĂ, MULTIPLICĂ ŞI DĂ MAI DEPARTE !

A P E L pentru prevenirea genocidului din România

Profunda criză economică din România a fost provocată de corupţia şi incompetenţa liderilor politico-administrativi, economici şi religioşi din perioada dictaturii ceauşiste (1980 – 1989) şi ai perioadei de tranziţie (1989 – 2010). Naţiunea română a avut posibilitatea unui trai prosper, pe baza activităţii creatoare, într-o economie organizată modern şi eficientă. În perioada socialistă, produceam şi exportam de la ac la avion de luptă, aveam un sistem de învăţământ performant, o protecţie socială satisfăcătoare, o populaţie morală, educată în cultul muncii şi al cinstei, un sistem rentabil de relaţii economice externe cu mai mult de 100 de state. Momentul decembrie 1989 a găsit România fără nici o datorie externă şi cu o rezervă bănească de 4,5 miliarde dolari SUA, 1,6 miliarde ruble transferabile, sute de miliarde de lei puternici, adunaţi în fonduri speciale (PCR, UTC, ODUS, asociaţiile femeilor, pionerilor, şoimilor patriei, Armată, Ministerul de Interne şi alte ministere etc.). Totodată, a găsit economia românească în plină funcţiune, cu mai mult de 70% din obiective modernizate, cu mai mult de un milion de specialişti cu studii superioare şi postliceale, cu un sistem eficient de achiziţii şi export, cu un număr ridicat de persoane implicate direct în sfera productivă şi un număr redus de pensionari.

Liderii politico-economici, administrativi şi religioşi de după decembrie 1989 au distrus economia românească, au înstrăinat cele mai rentabile ramuri şi obiective economice, au proletarizat în masă populaţia românească proprietară a avuţiei naţionale furate, au redus drastic proprietatea naţională în favoarea unor firme străine, au scăzut cumplit sfera creatorilor direcţi, concomitent cu creşterea volumului de populaţie inactivă, au dus statul român în poziţia de semicolonie falimentară. În prezent, vinovaţii de această situaţie disperată vor să iasă din criză prin sacrificarea maselor largi de copii, studenţi, personal bugetar, pensionari şi mici întreprinzători români. În compensaţie, clientela lor politico-economică şi religioasă se va îmbuiba în continuare din munca şi sacrificiile noastre.

Reducerea veniturilor populaţiei cu 25%, respectiv 15% va afecta milioane de cetăţeni români aflaţi deja la limita inferioară a suportabilităţii, provocând un genocid de amploare, prin subnutriţie, malnutriţie, lipsă de asistenţă medicală, lipsa facilităţilor necesare unui trai modern (gaze, apă caldă şi rece, energie electrică, servicii telefonice etc.). Ca regulă generală, fiecărui cetăţean activ ori fost activ (pensionar) îi sunt necesari cel puţin o mie de lei noi pe lună pentru a supravieţui. Nimeni nu are dreptul să scadă veniturile cetăţenilor sub această limită, decât în cazuri bine justificate, cum ar fi alcoolicii, leneşii, cei care au refuzat ori refuză să muncească etc.

Liderii politico-administrativi pot colecta fondurile bugetare necesare ieşirii din criză din următoarele direcţii:

1. Anularea subvenţiilor anuale şi de campanie acordate partidelor politice. Cine doreşte să facă politică s-o facă pe bani proprii ori atraşi din cotizaţii şi donaţii.

2. Anularea subvenţiilor acordate asociaţiilor cu orice profil, cu excepţia celor strict necesare  supravieţuirii naţiunii române. Exemple de asociaţii cărora li se pot anula subvenţiile, fără a fi afectat vreun cetăţean onest: UDMR, asociaţiile minorităţilor naţionale, asociaţiile editorilor, uniunile de creaţie (acestea trăiesc din propriile creaţii), asociaţiile pentru protecţia animalelor.

Suntem în poziţia disperată de a proteja mai întâi viaţa oamenilor, apoi, cea a animalelor. E incorect să cheltuim cu întreţinerea unui câine vagabond mai mult decât pentru un pensionar sau pentru un handicapat.

3. Anularea salarizării mascate a clerului de toate confesiunile, deoarece propagandiştii religioşi (preoţi, rabini, muftii etc.) sunt prestatori de servicii religioase plătite de populaţie, nu angajaţi de stat. În prezent, clerul de toate confesiunile este “ajutat” de stat cu sume lunare incredibil de mari, ca de exemplu: patriarhul BOR – 83 de milioane lei vechi, şefi de cult (rabin şef, muftiu etc.) – 76 de milioane, episcop – 66 de milioane, episcop-vicar – 63,5 milioane etc.. Avem de a face cu indivizi care primesc gratis masă, casă, transport, haine etc. şi nu au nici un fel de obligaţii familiale. La ce le trebuie aceşti bani smulşi de la gura săracului muribund?

4. Anularea tuturor subvenţiilor, donaţiilor şi retrocedărilor făcute către cultele religioase în ultimii 19 ani şi restituirea sumelor către bugetul de stat. Imobilele recuperate în urma anulării actelor de donaţie ori de restituire să intre în proprietatea naţională şi să primească destinaţie economică, umanitară sau culturală modernă.

5. Desfiinţarea tuturor posturilor de profesori de religie şi dirijarea banilor astfel obţinuţi către Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, cu scopul de a salva alte posturi de profesori de ştiinţe strict necesare cultivării tinerii generaţii (astronomie, ştiinţe naturale şi exacte etc.). Religia să fie predată după model american: în mod benevol, în şcoli de duminică, în familie sau la biserici.

6. Secularizarea averilor cultelor şi sectelor religioase care nu folosesc practicării ritualurilor ori sunt contrare dogmei lor de baza (Nu adunaţi averi pe Pământ, ci în Cer!), după modelul aplicat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În prezent, cultele şi sectele religioase sunt mai bogate decât statul român, iar averea lor de zeci de miliarde de euro a fost acumulată în mare parte din donaţii, subvenţii şi retrocedări făcute din bugetul de stat. De exemplu, fosta senatoarea Simona Marinescu a făcut donaţii de miliarde de lei din fondul de pensii unor culte din judeţul Buzău, pentru a fi ajutată în alegeri (caz documentat de presa scrisă). Banii obţinuţi astfel să fie dirijaţi către fondul de pensii iar imobilele să fie folosite în scopuri umanitare (cămine, azile, şcoli speciale etc.).

7. Impozitatea veniturilor şi averilor cultelor religioase la fel ca la orice altă societate economică. Cultele religioase realizează venituri imense din mai multe categorii de activităţi economice:ritualuri, taxe de cult, servicii turistice (pensiuni, hoteluri, etc.), servicii de editură, artizanat, activităţi agro-industriale, ”sfinţirea” unor bunuri mobile şi imobile, comerţ cu obiecte de cult sau cu iluzii (moaşte, brâul ”maicii domnului”) etc.. Naţiunea care a fabricat religia judeocreştină, grecii, impozitează veniturile religioase cu 20%.

8. Restituirea tuturor sumelor donate de către Guvern şi diverse ministere pentru construirea ”catedralei mântuirii neamului” şi a altor lăcaşe de cult judeo-creştin. Folosirea acestor sume pentru salarizarea bugetarilor aflaţi în pericol de reducere a veniturilor. Neamul românesc nu se va mântui cu şandramale mistice şi ritualuri sălbatice, judeo-creştine sau de alt fel. Neamul românesc va ieşi din criză prin cunoaştere ştiinţifică, creaţie utilă, comportare morală şi deplină solidaritate socială. Patriarhia BOR sfidează întreaga naţiune săracă, refuzând să înceteze construcţiile faraonice şi inutile. Până când vom mai răbda acest parazitism religios sfidător?

9. Desfiiinţarea CNSAS şi dirijarea sumelor astfel obţinute pentru salarizarea serviciilor secrete. CNSAS s-a înfiinţat în urma diversiunii ”securişti-teorişti”, din decembrie 1989, iar obiectul său de activitate a fost desfiinţat prin verificările făcute de mass media, Procuratură şi Justiţie. După 20 de ani de la desfiinţarea Securităţii Române, e inutil să mai discutăm ce a făcut şi cum a lucrat. Procuratura n-a reţinut o singură acuzaţie împotriva unui singur securist.

10. Desfiinţarea Institutului pentru studierea crimelor comunismului, deoarece fostele crime şi abuzuri ale regimului de ocupaţie sovietic nu pot fi puse în sarcina socialismului românesc şi dirijarea sumelor astfel obţinute către pensii şi alocaţii. Din multe puncte de vedere, socialismul românesc, de după 1964, a fost mult mai uman decât actuala societate capitalist-sălbatică. De pildă, speranţa de viaţă din socialism era cu 10 ani mai mare, nu exista şomaj, fiecare om primea o locuinţă ieftină, leul era stabil, pensiile erau satisfăcătoare, ordinea şi liniştea socială erau asigurate de bună voie (nu prin coreciţie), serviciile medicale erau gratuite etc.

11. Desfiinţarea Institutului Cultural Român şi transferarea bugetului acestuia la Ministerul Afacerilor Externe, minister care poate îndeplini mai bine sarcinile de promovare a culturii româneşti peste hotare.

12. Reînfiinţarea Ministerului Comerţului Exterior şi a oficiilor judeţene de comerţ exterior, prin care micii întreprinzători români să-şi poată derula toate activităţile de export: informare de pe pieţe externe, reclamă şi promovarea pe pieţe externe, efectuarea exporturilor şi încasarea sumelor cuvenite.

13. Adoptarea legii pentru confiscarea averilor dobândite ilicit, în regim de urgenţă şi aplicarea ei imediată. Sumele confiscate de la infractorii din această categorie să fie folosite pentru investiţii economice de stat, precum şi pentru plata normală a lucrătorilor din domeniile care concură la aplicarea legii:ofiţeri de informaţii şi poliţie, procurori, judecători.

14. Anularea tuturor scutirilor de impozite şi alte taxe acordate de guvernanţii corupţi, în ultimii 19 ani şi recuperarea sumelor datorate, de la debitori şi de la guvernanţii corupţi. Folosirea acestor sume pentru stimularea economiei naţionale (investiţii, promovare, instruirea creatorilor etc.). La o simplă estimare, e vorba de minim 20 de miliarde de euro. De pildă, numai firma Erickson a fost scutită de Mugur Isărescu, în scurta perioadă cât a fost premier, de suma de 800 de milioane de dolari. Cu o sumă identică a fost scutit ROMPETROL, de către fostul premier Adrian Năstase. Dacă guvernanţii corupţi n-ar fi aplicat politica scutirilor, România nu ajungea datoare.

15. Anularea tuturor reeşalonărilor de plată a taxelor datorate bugetului de stat şi colectarea de urgenţă a sumelor datorate de marii debitori. Extinderea executării silite asupra averilor deţinute de liderii prezenţi sau din trecut ai firmelor falimentare.

16. Serviciile secrete, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Justiţiei să întreprindă toate măsurile specifice pentru identificarea şi recuperarea imenselor sume scoase din ţară de infractorii de tranziţie.

17. Declanşarea urmăririi penale, concomitent cu sechestrarea tuturor bunurilor, asupra liderilor politico-economici şi administrativi care au privatizat fraudulos obiective economice rentabile, cum ar fi ROMTELECOM, Petrotub, IMGB, Sampanie-Simleul Silvaniei, CCCF (pendinte de CFR), combinatele siderurgice, reţelele de distribuire a gazelor naturale şi a energiei electrice etc.. Aceste obiective şi multe altele erau rentabile, alimentau bugetul de stat cu sume imense şi asigurau multe locuri de muncă, fapt pentru care privatizarea lor nu a fost justificată de criterii economice, ci motivată de acte de corupţie.

18. Sistarea importurilor de armament şi tehnică de luptă pe termen de 5 ani, deoarece produsele din această categorie sunt vechi, nu ne trebuie neapărat şi nu servesc la apărarea ţării.

19. Retragerea trupelor române din Irak şi Afganistan, cum au procedat naţiuni europene mai evoluate şi încetarea cheltuielilor în valută cu întreţinerea lor. Naţiunea română, ca şi cea americană, nu are nici un fel de interese în aceste două ţări. Un mic grup de interese din SUA întreţine aceste focare de război, contrar dreptului internaţional şi rezoluţiilor Consiliului de Securitate.

20. Reducerea cheltuielelor Parlamentului cu 70%, prin aplicarea următoarelor măsuri de bun simţ:

a.Reducerea numărului de parlamentari la 180, câte unul la 100.000 de electori.

b.Reducerea personalului auxiliar al unui parlamentar la un consilier, o secretară şi un şofer (care poate şi lipsi, dacă parlamentarul îşi conduce singur autoturismul).

c.Mutarea Parlamentului într-o clădire mai mică şi închirierea actualului Palat al Parlamentului (cunoscut sub numele de Casa Poporului înainte de decembrie 1989) unor mari firme şi ambasade străine.

d.Desfiinţarea posturilor de deputaţi ai minorităţilor, deoarece aceştia erau aleşi prin abuz şi discriminare, în numele unui mic număr de electori.

e.Reducerea cheltuielilor adminstrative şi de reprezentare a fiecărui parlamentar la strictul necesar îndeplinirii funcţiei (mobilier, aparatură electronică, autoturisme, diurne, birouri teritoriale etc.).

21. Legalizarea transformării pedepsei cu închisoarea, pentru anumite infracţiuni, cu plata unor mari sume de bani. De pildă, pentru o vătămarea din culpă, în loc de 3 ani închisoare, să se poată plăti o sumă de 200 de lei (chiar şi mai mult) pentru fiecare zi de închisoare. Sistemul a fost aplicat în socialism şi a adus mari venituri la stat.

22. Legalizarea şi impozitarea prostituţiei, după modelul din ţările vest-europene. Prostituţia este naturală şi nu încalcă nici o lege divină, cum o încalcă homosexualitatea deja legalizată sub guvernarea creştin-democrată. Legalizarea ei previne răspândirea bolilor venerice, violurile şi veniturile ilicite ale proxeneţilor. O prostituată de lux câştigă circa 4000 de lei pe zi (1000 de euro). Impozitele din această sursă ar trebui să meargă la Ministerul Sănătăţii.

23. Înăsprirea pedepselor pentru infracţiunile economice, începând de la mită, trafic de influenţă etc. Aplicarea în toate cazurile de astfel de infracţiuni a pedepsei confiscării totale sau parţiale a averii.

24. Impozitarea progresivă şi severă a proprietarilor mai multor locuinţe şi a gradului de lux al fiecăreia, încât să se ajungă la lichidarea speculei cu spaţiu locativ şi la renunţarea la imobile supradimensionate şi ultraluxoase.

25. Gospodărirea judicioasă a pământuluii naţional, pe baza unui plan unic, din care să nu lipsească următoarelele elemente:

a.Precizarea în Constituţie a faptului că pământul constituie avere naţională de importanţă vitală, aflată într-una din următoarele forme de proprietate:de stat, mixtă şi particulară.

b.Interzicerea prin lege a înstrăinării pământului românesc către cetăţeni străini, cu excepţia celor din ţări ale Uniunii Europene.

c. Legiferarea donaţiilor benevole a terenurilor nelucrate, de către proprietarii neinteresaţi de ele, către stat sau către instituţii ştiinţifice de profil (staţiuni de cercetări, academii agricole etc.). Interzicerea prin lege a donaţiilor de terenuri către culte şi secte religioase, deoarece acestea nu au voie să deţină averi, conform propriilor dogme.

d.Reînfiinţarea fermelor şi staţiunilor de cercetare de stat cu profil agricol şi horticol, pe terenurile recuperate de naţiune de la culte şi secte religioase, de la donatori şi de la persoanele cărora li se naţionalizează terenurile, conform legii.

e.Legiferarea naţionalizării terenurilor nelucrate mai mult de doi ani, cu o minimă despăgubire către fostul proprietar. Eventual, despăgubirea poate fi acordată şi în acţiuni la fermele de stat.

f. Renunţarea la culturile tradiţionale nerentabile şi abordarea în culturi a celor mai rentabile plante: pomi şi arbuşti fructiferi, struguri de masă, legume şi zarzavaturi, plante medicinale, flori, plante exotice (kiwi, curmali chinezeşti, bananieri nordici, măslini adaptaţi, actinide, alune de pământ etc.). Cerealele tradiţionale să fie cultivate numai în zone întinse, cu posibilităţi de mecanizare şi irigare.

g.Refacerea sistemului naţional de irigaţii, ca proprietate de stat, după modelul egiptean. Astfel, fiecare comunitate va primi apă la preţuri modice, de stat.

h.Legiferarea confiscării averilor indivizilor care au defrişat livezi, vii şi păduri, cu scop de speculă.

i. Reînfiinţarea sistemului naţional de achiziţii şi export produse agricole şi agro-industriale, dintre cele cerute intens de pieţele externe (legume ecologice, fructe cultivate şi de pădure, ciuperci etc.).

j. Împroprietărirea tinerilor şi pensionarilor apţi de muncă, la cerere, cu minim un hectar de teren cultivabil, cu scopul de a crea microferme rentabile, în domeniile cele mai profitabile – legume,flori, fructe de pădure şi cultivate, struguri de masă etc..

26. Impozitarea severă a importurilor de lux – yahturi, autoturisme mai scumpe de 20.000 euro, elicoptere, bijuterii etc.

27. Incetarea subvenţionării mascate a vânzătorilor de autoturisme prin programul RABLA.

28. Introducerea unei taxe de 50.000 de euro pentru acordarea cetăţeniei. Astfel, nu vom mai aduna toţi săracii din ţările în curs de dezvoltare, pe care să-i întreţinem noi, din bugetul deja anemiat.

29. Aplicarea unor impozite şi taxe severe persoanelor care practică profesii retrograde, cum ar fi astrologi, vrăjitori, ghicitori etc., precum şi bioenergoterapeuţilor de orice fel. De regulă, indivizii din aceste categorii nu-şi declară corect veniturile (ca şi preoţii), sustrăgându-se impozitării corecte.

30. Dublarea taxelor şi impozitelor pe reclamele comerciale făcute prin orice mijloc: afişe, pliante, anunţuri în presa scrisă, clipuri televizate etc. Firmele care practică reclamă agresivă posedă suficienţi bani pentru a-şi plăti aceste dări.

31. Creştere substanţială a taxelor pe băuturile alcoolice, deoarece acestea sunt mai periculoase decât ţigările şi sunt consumate de un număr mai mare de persoane.

32. Sistarea tuturor subvenţiilor pentru orice materie primă sau energie (gaze, electricitate etc.) către toate firmele româneşti şi străine. E anormal să subveţionăm firmele de autoturisme (fraceză şi americană), ca un consumator casnic să plătească energia electrică de două ori mai scump decât unul industrial etc.

33. Oficiul Concurenţei şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice cum se face că, deşi barilul de petrol s-a ieftinit de circa 4 ori, preţurile la produsele petroliere din ţara noastră au crescut. Statul să legifereze confiscarea sumelor rezultate din această speculă.

34. Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să clarifice din ce cauză preţurile la produsele alimentare de bază din România sunt mai mari decât în ţările vest-europene, în pofida faptului că noi avem salarii de circa 4 – 8 ori mai mici. Statul să intervină cu o lege care să oblige supermarketurile străine să vândă produsele respective la preţurile din ţările vest-europene sau mai scăzute, în concordanţă cu veniturile noastre mai mici.

35. Adoptarea prin lege a sistemului de impozitare progresivă a averilor şi veniturilor, în aşa fel încât persoanele care au venituri la limita subzisteţei (1000 lei/lună) să fie scutite de impozit iar prima locuinţă să fie impozitată cu o sumă modestă. Fiecare locuinţă în plus să fie impozitată cu minim 50% mai mult, în mod progresiv, descurajând specula imobiliară. Veniturile din orice sursă să fie impozitate progresiv, de la 5% şi până la 70%. De pildă, la un venit între 1.000 şi 2.000 de lei/lună să se aplice un impozit de 5%, între 2.000 şi 5.000 lei/lună – 10%, între 5.000 şi 8.000 – 15%, …, peste un milion lei/lună – 70%.

36. În mod normal, reducerea de salarii, pensii, alocaţii etc. ar trebui interzisă prin lege, deoarece afectează nivelul de trai al unei populaţii nevinovate de greşelile şi corupţia guvernanţilor. Dacă am ajuns în situaţia de a face astfel de curbe de sacrificiu, atunci ele trebuie să se bazeze pe principiul că fiecare cetăţean pierde din venituri nu o cotă unică, ci proporţuional cu averea şi veniturile sale. Cei care trăiesc la limita subzistenţei, de 1.000 lei/lună, nu trebuie să fie afectaţi de nici o scădere de salariu sau de pensie. Salariile şi pensiile mici să fie reduse cu o cotă mai mică, să zicem de 5%. Cele mai mari, cu mai mult, respectiv cu 10%, 15%, 20% … 40%. Astfel, vom aplica în practică principiile de justiţie şi solidaritate socială. Cotele unice favorizează bogaţii şi defavorizează săracii, polarizând societatea în mod periculos şi sacrificând inuman vieţile unor semeni de-ai noştri.

37. Veniturile din amenzi trebuie să crească substanţial, deoarece avem o naţiune cam dezordonată, indisciplinată, cu o comportare cam necivilizată. Aceste amenzi ar trebui să se facă venituri la primării, salvând de la şomerizare unii salariaţi, precum şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu aceleaşi efecte (prevenirea reducerii soldei). Vă dau numai câteva exemple de amenzi care ar trebui legiferate ori mărite:amenzi pentru murdărirea spaţiului public, amenzi pentru tulburarea liniştii publice, amenzi pentru folosirea unor expresii triviale în public, amenzi pentru încălcarea normelor de comportare civilizată în mijloacele de transport în comun, amenzi pentru deţinere ilegală de arme albe ori de foc, amenzi pentru circulaţia pe stradă în stare de ebrietate, amenzi pentru încălcarea regulilor auto şi pietonale (depăşirea vitezei, consumul de alcool, parcarea neregulamentară, trecerea pe culoarea roşie etc.), amenzi pentru afectarea spaţiului verde, amenzi pentru maltratarea minorilor şi femeilor, amenzi pentru afectarea arborilor şi pomilor din spaţiul public etc..

38. În mod tradiţional, sfatul obştii româneşti n-a fost plătit, ci era considerat o îndatorire de onoare a gospodarilor care voiau să se sfătuiască cu primarul în probleme de interes general. Politrucii de după 1989 au introdus consilierii plătiţi, de la primării comunale şi până la judeţe, cu scopul de a-şi crea clientelă politică pe care să se bazeze în alegeri şi în tot soiul de învârteli necurate (inginerii financiare, adică, corupţie). Desigur, această imensă armată de consilieri este plătită din bani publici, smulşi de la contribuabili. Propun anularea tuturor indemnizaţiilor de consilieri, de la comună şi până la judeţ. Bani economisiţi astfel pot fi folosiţi în investiţii cu caracter economic în localităţile patriei (deci, noi locuri de muncă, în ateliere şi fabrici locale). În plus, această măsură ar destrăma mafia politico-economică teritorială, făcând cale liberă unor politicieni serioşi, competenţi şi oneşti.

39. Naţiunea noastră trăieşte un paradox dureros: persoane care au muncit 30 – 40 de ani primesc o pensie de 700 – 800 de lei pe lună iar pentru întreţinerea unui infractor condamnat la închisoare consumăm circa 2.500 de lei pe lună. E corect? Vă propun să închidem urechile la toate insinuările palavragiiilor care se prefac că apără drepturile omului şi să legiferăm din nou munca forţată, de 10 – 12 ore pe zi. Numai astfel infractorii vor simţi că sunt pedepsiţi şi-şi vor plăti întreţinerea. Ei pot lucra în ferme agricole şi zootehnice, în ateliere de tâmplărie (mobilă sculptată şi curabată), la drumuri şi şosele, în ateliere de artizanat şi feronerie etc.. Sumele rezultate din astfel de activităţi să fie făcute venit la Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru susţinerea unor pensii şi salarii decente.

40. În perioada socialistă, am avut cei mai buni constructori de şosele, poduri, tunele şi baraje din lume, fapt pentru care eram solicitaţi în multe ţări străine, inclusiv dintre cele puternic dezvoltate (Republica Federală Germană, de pildă). Propun să reînfiinţăm aceste firme de stat, cu foştii specialişti şi cu tineri calificaţi la locul de muncă, eliminând din şantierele româneşti firmele străine spoliatoare, alese de guvernanţi corupţi. Astfel, vom crea locuri de muncă pentru români, vom reduce şomajul şi vom face economii, deoarece românii din domeniu lucrează mai ieftin şi mai bine.

41. Majoritatea ”investitorilor” străini nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractele de privatizare şi, deci, aceste privatizări sunt anulabile. Propun ca toate privatizările frauduloase sau în care nu s-au respectat obligaţiile asumate să fie anulate prin Justiţie iar obiectivele economice respective să fie trecute în proprietatea naţiunii administrată prin stat. Prioritate ar trebui să aibă ROMTELECOM, Combinatul siderurgic Galaţi, Petrotub Roman, reţelele de distribuire a gazelor, energiei electrice şi apei, Combinatul de alumină Slatina… Rog specialiştii în economie să facă urgent o listă completă a obiectivelor economice privatizate fraudulos ori în care nu s-au respectat condiţiile de privatizare şi s-o înainteze Guvernului, pentru a se acţiona în Justiţie!

42. Analiştii economici au estimat că economia subterană manevrează circa 10 miliarde de euro în fiecare an, lucru ce afectează fiecare cetăţean onest. În ţările vest-europene, denunţarea infracţiunilor de orice fel, inclusiv a muncii la negru şi a evaziunii fiscale, este considerată o îndatorire patriotică. La noi în ţară, infractorii din lumea interlopă, susţinuţi de cei din ”lumea bună”, au implimentat părerea eronată că astfel de denunţuri sunt turnătorii nedemne. Trebuie să schimbăm această mentalitate infracţională care a pătruns până şi în mass media, determinând fiecare persoană care obţine venituri să-şi plătească în mod corect impozitele şi taxele. Propun ca în subordinea ANI să funcţioneze vaste comitete de cetăţeni oneşti, organizate teritorial, care să semnaleze toate cazurile de muncă la negru, evaziune fiscală, contrabandă etc.. Această activitate, făcută în colectiv, de comitete de cetăţeni, mai ales pensionari, nu mai poate fi denigrată ca ciripeală, turnătorie ori în alt mod.

43. Mulţi potenţiali producători de fructe, struguri de masă, legume, flori, ciuperci etc. nu se apucă de muncă, deoarece nu au garanţia că vor putea vinde produsele. Propun ca statul, prin Ministerul Agriculturii şi primăriile locale să organizeze un sistem coerent de pieţe ţărăneşti, aliniat de-a lungul principalelor căi de comunicaţie rutieră, precum şi propriile firme de achiziţii-prelucrare a produselor agricole (parteneriat stat – privat). Astfel, câteva sute de mii de persoane vor fi atrase în sfera productivă directă, inclusiv din rândul pensionarilor activi, şomerilor, asistaţilor sociali şi tinerilor aflaţi în perspectivă de şomaj. Alături de ei, vor prospera alte sute de mii de persoane care vor asigura comerţul, producerea de ambalaje, transportul, prelucrarea etc.. Creşterea numărului de creatori direcţi va asigura venituri sporite la buget, astfel că nu va mai fi nevoie să se aplice diminuări la salarii şi pensii.

44. Cel puţin o treime dintre cei 5,7 milioane de pensionari îşi pot prelungi viaţa activă şi sănătoasă, practicând activităţi utile, ca pasiuni aducătoare de venituri. Exemple de astfel de activităţi:pomicultură, legumicultură, floricultură, apicultură, avicultură, artizanat, mecanică auto, confecţionare mobilier sculptat şi pictat, piscicultură, sericicultură, prelucrarea ceramicii, pictură, sculptură etc.. Statul ar putea impulsiona pensionarii activi să se apuce de munci concrete, prin măsuri specifice, cum ar fi: scutirea de impozite ori aplicarea unor impozite reduse, oferirea de terenuri în concesiune şi de spaţii de producţie cu chirie mică, asistenţă de specialitate etc..

45. Majoritatea cetăţenilor se întreabă cine şi cum controlează salariile şi sporurile imense încasate de lideri economici din Banca Naţională, Ministerul Finanţelor, ANAF şi regii naţionale. Specialiştii estimează că numai revenirea la plăţi normale în aceste sectoare ar aduce la buget câteva zeci de milioane de lei noi. Guvernul trebuie să găsească soluţia de a intra în legalitate şi aceşti ”haiduci” care se cred stat în stat şi fac ce le trece prin cap cu banii întregii naţiuni.

46. Persoanele cu pregătire modestă şi fără ”pile” nu reuşesc să acceseze fonduri europene, în ciuda faptului că le merită şi le-ar fructifica în mod superior (pomicultori, apicultori, legumicultori, artizani, prelucrători de fructe de pădure, cultivatori de ciuperci etc.). Propun ca direcţiile agricole judeţene să întocmească gratuit dosarele de accesare fonduri europene pentru aceste categorii defavorizate.

47. Posturile de radio şi de televiziune naţionale au scheme de personal supraîncărcate şi plătesc prea mult anumite categorii de persoane, comparativ cu munca prestată. Propun să fie redimensionate schemele de încadrare cu personal şi schemele de salarizare din aceste instituţii. De asemenea, în spiritul pieţei libere, propun să nu ni se mai ia bani ca abonament radio şi tv., în factura de energie electrică, nici la persoane fizice, nici la cele juridice. Fiecare post să trăiască din munca lui. Aceasta înseamnă şi încetarea subvenţionării lor de la bugetul de stat.

48. Propun să se facă economii valutare prin reducerea personalului diplomatic din ţări în care nu avem interese economice, prin reducerea salariilor mai mari de 3.000 de euro, prin reducerea diurnelor de deplasare ale parlamentarilor, prin reducerea drepturilor de autor plătite unor cetăţeni străini, prin limitarea sumei în valută pe care un turist are dreptul s-o scoată din ţară la o deplasare… Specialiştii pot găsi şi alte căi de reducere a cheltuielilor valutare.

49. De 19 ani, populaţia română este instigată la consumism, prin reclame agresive şi manipulatoare, astfel că a ajuns să consume şi bunuri şi servicii inutile sau nocive (pornografie, alcool, astrologie, magie, filme violente şi de groază, care o afectează mintal etc.). Vă propun să declanşăm un larg proces de educare în spiritul economisirii, în familii, şcoli şi mass media. Propun ca ultima noastră bancă, CEC BANK, să-şi extindă agenţiile până în ultima comună, încât să colecteze banii ţinuţi la saltea, să promoveze noi instrumente de economisire pentru copii şi tineri, să educe populaţia în spirit economic corect. Stiţi ce înseamnă circuit economic sănătos?

Înseamnă că nici un euro nu iese din ţară, ci circulă între noi, cetăţenii români.

Deviza Consumaţi bunuri şi servicii româneşti pentru a vă îmbogăţi ! trebuie să devină lege de viaţă pentru toţi cetăţenii români. O deviză similară a fost lansată de Charles de Gaulle, într-o situaţie de criză economică din Franţa şi este aplicată scrupulos în toate ţările vest-europene. Numai noi, consumatorişti şi cosmopoliţi, consumăm bunuri străine, îmbogăţind alte naţiuni şi sărăcind-o pe a noastră. Timp de 19 ani, am trăit din vânzarea obiectiveloer economice construite în socialism şi din împrumuturi. Am ajuns în poziţia când împrumuturile sunt garantate cu fondul forestier, cu teritoriul patriei şi cu viitorul copiilor. Mai rău, ele sunt însoţite de dictate de genocid, de tipul celui primit de la FMI. Trebuie să învăţăm să consumăm mai puţin decât producem şi să economisim crâncen. Trebuie, oameni buni, cetăţeni români de orice etnie!

50. Anularea tuturor cheltuielilor făcute cu foştii şefi de stat (indemnizaţii, birouri, şoferi etc). Aceştia ar trebui judecaţi şi condamnaţi pentru subminarea economiei naţionale, nu să cheltuim pe ei circa jumătate de miliard de lei vechi în fiecare lună.

51. Reducerea numărului de academicieni şi a indemnizaţiilor acestora, conform criteriului meritocratic.

52. Reluarea activităţii în minele de aur de stat şi sporirea producţiei de metale preţioase. Vinderea unei cantităţi de aur pe piaţa liberă şi vărsarea sumei rezultate în buget, ca fond de ultimă rezervă pentru susţinerea nivelului de trai.

53. Ministerul Sănătăţii să vegheze, printr-o comisie de specialişti, importurile de vaccinuri şi medicamente, interzicându-le pe cele nocive, inutile sau care pot fi produse în ţară. Mafia din acest sector trebuie dezintegrată.

54. Programul naţional de ieşirea din criza economică să fie analizat de toţi cetăţenii maturi, în mod responsabil, fără patimi politice şi cu sprijinul mass mediei. Numai reformele economice pot salva nivelul de trai. Schimbarea unui guvern cu altul, făcut de alte partide, echivalează cu schimbarea unei clientele politice cu alta la fel de rapace. Liderii de sindicat politizaţi trebuie înlocuiţi din funcţii cu alţii preocupaţi doar de rezolvarea problemelor economice ale cetăţenilor care i-au ales.

55. Legea ANI să fie restituită Parlamentului pentru completare, încât să cunoaştem exact averea fiecărui funcţionar public vizat şi sursele de obţinere a acestor averi. Controlul averilor acestei categorii de persoane să se extindă la soţi, copii, părinţi, fraţi, cumnaţi, unchi şi mătuşi, socri, veri. De ce? Deoarece mulţi infractori de tranziţie şi-au ascuns averile la rude ori pretextează că au primit averile de la rude gen mătuşa Tamara.

56. Să se reducă numărul cazinourilor din ţară şi să se întărească controlul statal asupra lor, pentru a preveni spălarea de bani.

57. Să nu se acorde nici un fel de amnistie fiscală infractorilor de tranziţie (evazionişti), ci să li se confişte întreaga avere, până la acoperirea debitelor către stat.

58. Să se anuleze orice posibilitate de afaceri ale firmelor înregistrate în paradisuri fiscale. Toţi cei care realizează venituri pe teritoriul României să fie impozitaţi după o singură lege – legea română.

59. Să se simplifice legislaţia şi birocraţia fiscală, încât ANAF să nu mai hărţuiască liberii

întreprinzători oneşti, cu tot soiul de rapoarte, ci să lucreze pe teren, la descoperirea evazioniştilor şi contrabandiştilor.

60. Să se legifereze pedepsirea persoanelor care cumpără bunuri şi servicii de la evazionişti, contrabandişti sau hoţi.

61. Să se reînfiinţeze Banca Română pentru Agricultură, ca societate pe acţiuni, cu fonduri de stat şi atrase de la populaţie, cu scopul de a ajuta producătorii mici şi mijlocii, de la un sezon la altul. Garanţiile să fie formate din terenuri şi locuinţe. Toţi cetăţenii români, dar numai români, să aibă voie să cumpere acţiuni la această bancă rentabilă. Ea ar putea ajuta legumicultorii, floricultorii, avicultorii, apicultorii, pomicultorii, prelucrătorii de produse agro-alimentare.

62. Să se introducă o taxă de celibat de 1% din venitul brut al femeilor de peste 25 de ani şi al bărbaţilor de peste 28 de ani. De asemenea, persoanele mai în vârstă de 30 de ani, care nu au copii, să plătească o taxă de 2% din venitul brut. De ce? Deoarece naţiunea noastră a scăzut cu două milioane de români numai în 19 ani iar mortalitatea este mai mare decât natalitatea. Sporul aparent a fost asigurat prin acordarea cetăţeniei române unui număr de aproximativ un milion de străini. Viitorul naţiunii depinde de copii. Ei nu sunt numai ai părinţilor, ci şi ai întregii naţiuni. Dacă nu determinăm seriozitate în căsătorii şi naşteri mai multe decât decese, naţiunea noastră va dispărea în circa un secol. Banii adunaţi din aceste taxe să fie direcţionaţi către alocaţii.

63. Să se înceteze subvenţionarea Metrorex. Această întreprindere să-şi câştige banii necesari păstrării unui tarif scăzut prin închirierea spaţiilor comerciale din staţii, spaţii care acum sunt speculate de firme ale unor lideri de sindicat. Sindicatele să nu aibă drept prin lege să facă nici un fel de afaceri, ci numai activitate sindicală.

64. Reducerea personalului bugetar să se facă de sus în jos, de la marii şefi clienţi politici pentru care s-au creat funcţii parazitare foarte bine plătite şi nu de jos în sus, de la persoanele care asigură în realitate bunul mers al societăţii.

65. Putem ieşi din criza economică în circa 5 ani, dacă ne mobilizăm ca la război şi mărim numărul creatorilor direcţi de 4-5 ori. In acest scop, trebuie să educăm în cultul muncii şi al cinstei întreaga populaţie, de la copiii de grădiniţă şi până la pensionari. Nu mai putem aştepta pomeni de la nimeni, căci nimeni nu ni le va da. Dacă nu ne mobilizăm decişi la activităţi creatoare de valori consumabile şi exportabile, vom ajunge în poziţia ruşilor din timpul guvernării Elţân, când nu s-au plătit pensii şi salarii mai mult de un an. Noi, Frăţia Creatorilor, am tras de mult timp semnalul de alarmă, arătând că guvernanţii corupţi şi iresponsabili ne conduceau către pieire. Să ne orientăm copiii către profesii creatoare directe, cum ar fi horticultori, zootehnişti, artizani, meseriaşi etc.. In al doilea rând, să ne reprofilăm noi, la orice vârstă, pe creaţie şi export de bunuri şi valori. În al treilea rând, să impunem guvernanţilor cultul muncii şi al cinstei în relaţiile cu noi, naţiunea-patron. Guvernanţii nu sunt stăpânii noştri, să facă ce doresc din noi. Ei sunt angajaţii noştri, ai naţiuniipatron, să ne conducă către un nivel de trai din ce în ce mai ridicat. Cum şi-au făcut datoria guvernanţii care au scăzut continuu nivelul de trai al populaţiei şi vor să-l scadă până la limita genocidului? Prost! De ce? Deoarece cetăţenii români nu au luat atitudine, nu s-au opus jafului economiei naţionale, nu s-au solidarizat pentru a-şi apăra drepturile. E timpul să renunţaţi la frica de guvernanţi, la laşitate, la indiferenţă, la iresponsabilitate, la lipsa de solidaritate. E timpul să vă uniţi şi să impuneţi guvernanţilor propriul program de ieşire din criză.

Două vorbe despre înţelegere

Iubirea, Dumnezeu, somnul sau înţelegerea vin la noi fără să le chemăm, singure. Nu le putem impune să vină pentru că aşa şi nu altfel, este dorinţa noastră. Dumnezeu nu poate fi forţat. „Dumnezeu îşi face cuib doar într-o minte liniştită” îmi spunea un prieten preot.  Noi suntem foarte eficienţi în lucruri mecanice dar neştiutori sau neputincioşi în cele umane. Când înţelegem, însă, mintea se linişteşte şi intră într-o stare de pace, de calm, de acceptare. Când nu înţelegem ea este agitată, tulburată, înfricoşată. Când cineva este panicat, speriat el pur şi simplu nu înţelege ce se întâmplă în jurul lui şi atunci începe să acuze în stânga şi în dreapta sau să înjure. El nu înţelege realitatea care i se întâmplă sau care i se arată în faţa ochilor. El nu poate fi ajutat. Nimeni nu poate fi liniştit, nu poate accesa înţelegerea cu ajutorul altcuiva. Nu există perfuzii cu înţelegere sau cu minte liniştită. Noi încercăm să ne dominăm/învingem unii pe alţii fie că este vorba de copil, soţie, părinte, coleg, şef sau prieteni şi aşa apar conflictele. Pentru că fiecare dintre noi procedăm aşa, este normal să apară şi conflictul. Când vom înţelege cum funcţionează ego-ul, când vom accepta că ceilalţi nu pot fi schimbaţi şi că nu vom reuşi decât să pierdem inutil timp şi energie încercând să facem asta, ne vom linişti şi vom suferi mai puţin. Când ripostăm la „atacurile” celorlalţi, nu facem decât să le întărim acestora şi mai tare ego-ul lor, iar cercul vicios nu se va sfârşi astfel, niciodată. A nu riposta unui ex-prieten care azi te atacă, înseamnă a-i oferi şi lui şansa să înţeleagă ce s-a întâmplat de fapt şi să îşi asume propria responsabilitate. Când încercăm să acceptăm, sau când începem să înţelegem, atunci, apare o anume distanţă între noi şi restul lumii, o stare de detaşare/contemplare. Începem să fim amuzaţi de modul stupid în care acţionează oamenii şi ne amuzăm chiar de propria noastră prostie/ignoranţă. Când renunţăm la frică, abia atunci începem să râdem cu adevărat. Spectacolul lumii este atât de ridicol însă noi nu ne-am dat seama până acum, pentru că făceam parte din el. Asta s-a întâmplat doar până când am înţeles modul de funcţionare. Un terapeut se plimba împreună cu un prieten, când, pe neaşteptate a apărut un nebun scăpat din curtea secţiei de psihiatrie. Nebunul l-a lovit pe acesta cu putere cu pumnul în spate, apoi a fugit şi s-a ascuns. Terapeutul a căzut la pământ, dar şi-a revenit, s-a ridicat uşor şi şi-a continuat liniştit plimbarea. Prietenul revoltat l-a întrebat :”Cum, nu faci nimic cu nebunul ăsta?”. Acesta i-a răspuns: „E problema lui, nu a mea!”. Când altcineva e furios, e mânios, e problema lui, dacă ne loveşte sau ne jigneşte, e doar problema lui. Când cineva ne urăşte dar, noi acum suntem cu adevărat ştiutori/înţelegători, atunci vom simţi pentru el doar compasiune pentru că omul respectiv este bolnav, beteag. Când un om suferă de cancer, bunăoară, nu te superi pe el, ci îl ajuţi să meargă la un spital cât mai urgent.  Mintea este începutul şi sfârşitul tuturor problemelor noastre.

animated love. Pictures, Images and PhotosCând avem în faţă o floare sau o fată începem imediat să gândim „O, ce floare frumoasă!”, sau „o, ce fată frumoasă!”. Dacă avem înclinaţii spre filosofie, o să ne întrebăm „Ce este oare frumuseţea?” sau, „Ce este dragostea?” – întrebări la care nimeni nu a găsit până în prezent vreun răspuns. O floare sau o fată nu este nimic altceva decât o floare şi o fată. A le compara cu alte flori sau cu alte fete, înseamnă a ne expune confuziei, pentru că şi floarea şi fata aceasta sunt unice. Mintea noastră compară, vrea să explice, să digere, să filosofeze, să domine, să cucerească. Şi aşa ratăm momentele esenţiale ale vieţii noastre, pentru că şi florile şi fetele nu au timp să aştepte, ele se ofilesc. Când le-am avut înaintea ochilor ele au avut un mesaj pentru noi adus de dincolo, din necunoscut. Dar acest necunoscut nu durează la infinit. Când o floare, un răsărit de soare, un bob de rouă sclipind sau o fată bate la uşa inimii noastre, noi de obicei ratăm întâlnirea pentru că mintea noastră este deja rătăcită. Un filosof face filosofia frumuseţii sau un poet poezia dragostei. Un om detaşat, însă, care a înţeles realitatea rămâne prezent în prezenţa florii fără să proiecteze gânduri inutile. Ei există pur şi simplu împreună. Tot ce trebuie să facem este să fim prezenţi împreună cu realitatea. Atunci nu mai avem nevoie nici de întrebări şi nici de răspunsuri. Când ne este sete bem apă iar setea dispare. Unde se întâlneşte apa exterioară cu senzaţia de setea interioară? La fel şi atunci când ne este foame. Atâta doar că oamenii au uitat ce e setea, foamea, iubirea, înţelegerea, liniştea, Dumnezeu. Un om „modern” are  dorinţă, plăcere, „poftă” sau, desigur,  apetit.

Le place riscul!…

De ce se aruncă oamenii în cap legaţi de frânghii elastice? De ce aleargă cu bolizi cu peste 300 de km/oră? De ce îşi înşeală nevasta? De ce fac sex în lift, în maşină, în scara blocului, în grup, în toaleta restaurantului,  sau în pădure? De ce se aruncă cu paraşuta sau deltaplanul sau se caţără pe gheaţă?

De ce sunt “morţi” după pornografie? De ce fumează acele chestii (ţigări) pe care le scot dintr-un pachet de carton pe care scrie că pot genera boli grave?

De ce nu respectă indicaţiile doctorului personal sau îl mint cu seninătate că le-au respectat? De ce acceptă să înghită o apă mincinoasă sau alimente sintetice bune doar la gust?

Răspuns: Adrenalina.

Acesta este hormonul excitaţiei, al “riscului”, al fricii cel care ne creează iluzia că “ne trăim viaţa”. Este o explicaţie şi pentru succesul facil şi mediocru (bazat de fapt pe ignoranţa oamenilor) al politicienilor sau anal-iştilor care “secretă” frică/otravă/gunoi toxic în minţile oamenilor (faza cu femeia care lua bătaie de la soţ pe stradă şi care l-a apostrofat cu “ce te bagi?” pe cel care a vrut s-o scape, e reală!). De fapt, “a trăi” aşa viaţa este doar o altă minciună jalnică, deplorabilă şi deloc des-interesată, ca multe altele (reclamele, publicitatea comercială sau politică plină de mesaje negative insinuante care mai storc un strop de adrenalină din creierul privitorilor sau cititorilor) dar extrem de profitabilă pentru cunoscători.

Iată un alt exemplu de “adrenalină” pe care l-am descoperit azi navigând printre www-uri…

Peştele fugu

Este o specie de peşte otrăvitor originar din apele Japoniei. Curiozitatea sau excentricitatea împing foarte mulţi oameni să încerce preparatele din carnea acestui peşte deosebit de toxic şi foarte mulţi dintre aceştia îşi pierd viaţa dacă ceea ce consumă nu a fost gătit corespunzător. Fugu conţine cantităţi uriaşe de tetrodoxină în organe, în special în ficat şi piele. Otrava acţionează asupra muşchilor care sunt paralizati în timp ce victima este conştientă. Moartea survine în urma asfixierii.
Din păcate nu există un antidot în faţa acestei toxine. In urma multor ani de cercetări ştiinţifice s-a ajuns la concluzia că peştele în sine nu este otrăvitor, însă, acesta consumă diverse vieţuitoare care conţin bacteria tetrodoxin-laden şi o asimilează în organism, el fiind imun la efectele acesteia. Pentru a prepara şi servi acest peşte, bucătarii trebuie să facă nişte cursuri şi să obţină diplome ce le atestă acest drept.
Măiestria în prepararea acestui peşte constă în a lăsa în fiecare bucăţică servită şi o cantitate mică de otravă care dă o senzaţie de amorţeală şi ameţeală celui care îl consumă. Deşi sunt destui cei care mor, această mâncare este cea mai scumpă în Japonia este considerată o mare delicatesă.

Este şi mersul la restaurant la fel ca privitul la ştiri, tot un sport extrem – e adevărat, însă eu prefer de exemplu o mâncare simplă, o muzică armonioasă şi un pahar cu apă sigură! Vreau să fiu Viu la întâlnirea cu Moartea iar a muri de exemplu de cancer sau de frică, mi se pare şi costisitor şi ne-inteligent. Pentru mine acea adrenalină e doar mediocră …

Sistemul Imunitar – aliatul tăcut

Pământul s-a format în urmă cu 4,6 miliarde ani şi fiind “bucăţică” din Soare era o sferă de gaze fierbinţi. Apoi, pe măsură ce mişcarea de rotaţie s-a încetinit (ziua dura 1-2 ore) s-a transformat într-o sferă lichidă fierbinte. Când temperatura a scăzut la vreo 2000 de grade, oxigenul s-a putut combina cu hidrogenul şi aşa au apărut primii vapori de apă şi atmosfera. Odată cu apariţia apei lichide, simultan, a apărut şi viaţa sub formă de organisme unicelulare (în urmă cu 3,5 miliarde de ani în urmă).

Aceste celule (archee), care se puteau multiplica, depindeau de lumina solară pentru că fotosinteza le ajuta pe acestea să supravieţuiască unui mediu extrem de ostil (aceasta  a dus şi la creşterea cantităţii de oxigen din atmosferă). Au apărut apoi bacteriile (în urmă cu 3 miliarde de ani) apoi eucariotele – celule prevăzute cu nucleu. Acestor organisme unicelulare le-au apărut unul sau doi flageli situaţi anterior (uniconte şi biconte) care le ajuta să se mişte mai eficient în apă (spermatozoidul seamănă cel mai bine cu o astfel de celulă ceeace ne ajută să înţelegem şi mai bine cum a evoluat viaţa). Animalele au evoluat ulterior din uniconte iar plantele din acele celule biconte. La 4 miliarde de ani de la apariţia Pământului în acest colţ întunecat al Universului, apar primele organisme pluricelulare.

Pentru a se apăra mai bine de pericolele din mediul ostil şi pentru a trăi mai mult timp, organismele unicelulare s-au “asociat” dând naştere organismelor pluricelulare aşa cum suntem noi azi. Celulele astefel grupate au început să se specializeze: unele pompau apa, altele filtrau hrana, altele erau atente la pericole (soldaţii/ armata sau sistemul de apărare). Acestea din urmă vor fi ceeace se numeşte în mod obişnuit Sistemul imunitar.

El apare cu mult timp înaintea sistemului nervos – cel în slujba căruia vor fi mai apoi toate celulele unui organism viu. Sistemul imunitar nu este mai puţin inteligent decât cel nervos (e normal deoarece are o experienţă mai îndelungată) şi comunică cu acesta folosind aceleaşi tipuri de substanţe chimice numite neuro-hormoni, neuro-mediatori sau neuro-transmiţători de informaţie chimică.

Cuvântul “imunitate” provine din limba latină “immunis”  (o localitate lângă Roma antică) şi se referea la scutirea de îndeplinirea serviciului militar, de taxe şi plăţi fiscale sau de alte îndatoriri/servicii publice. Prima descriere a conceptului de imunitate a făcut-o Tucidide în anul 430 î.Ch. când vorbea despre ciuma care a lovit Atena sau aflăm despre ea în poemul lui Marcus Annaeus Lucanu – “Pharsalia” unde acesta aminteşte despre imunitatea la veninul de şarpe.

Doctorul Al-Razi în lucrarea sa “Kitab al-Fi jadari wa-al-hasbah” descrie imunitatea care a apărut după rujeolă şi variolă şi afirmă că expunerea la aceste boli conferă imunitate de durată (deşi nu foloseşte exact acest cuvânt). Mithridates este considerat “părintele” imunoterapiei deoarece el presupunând că sângele animalelor care se hrănesc cu şerpi veninoşi conţine substanţe care îi protejează de venin a început să se hrănească cu sânge de la aceste animale obţinând o rezistenţă crescută la veninul de şarpe. Un amestec chimic numit “mithridate” era folosit până în perioada Renaşterii ca antidot la otrăviri/intoxicaţii.

Sistemul imunitar este specializat în eliminarea vietăţilor străine pătrunse în corp (viruşi, bacterii, ciuperci, protozoare, paraziţi)  sau a celulelor proprii bolnave sau “defecte” (maligne). Fiind dislocat în special în zona aparatului respirator şi digestiv (aici sunt principalele “porţi” prin care intră în interiorul nostru o mulţime de substanţe chimice nutritive sau nu),  el este expus în mod direct la efectele “stresului chimic” reprezentat de inutilele şi costisitoarele chimicale introduse în organism doar de dragul de a excita ochii şi papilele gustative.

Sistemul imuniar are două mari componente: sistemul imunitar dobândit la naştere (engl. „innate immunity“) şi  este constituit din mecanismele fagocitoză, realizat de celulele macrofage, limfocite şi neutrofile granulocite (care recunosc cu receptorii proprii, agentul patogen/periculos pătruns în corp) iar “alarma” este declanşată de alte celule imunitare specializate şi răspândită (“colege” numite celule mesagere – “agenţii de informaţii“). Acest sistem de apărare molecular este susţinut de celulele limfocite de tip „T” şi „B”  - Serviciul Interior de Securitate care au capacitatea de a reţine şi memoriza caracterele agentului patogen, putându-l recunoaşte rapid la un contact nou, ulterior.

Imunitatea pasivă  apare în mod natural, atunci când anticorpii materni sunt transferaţi la făt, prin placentă, şi poate fi de asemenea indusă artificial.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=I_xh-bkiv_c&feature=related]

Reţetă sănătoasă: ulei de struguri şi…istorie

Afirmam într-un articol anterior că dacii erau invidiaţi pentru sănătatea şi longevitatea lor, dar şi pentru priceperea lor în arta vindecării sufletului. Ei erau renumiţi pentru pâinea pe care o coceau, pentru mierea şi produsele albinelor sau pentru mustul de struguri care le ofereau antioxidanţii cei mai performanţi (unul din secretele sănătăţii şi longevităţii lor). Mustul sau sucul de struguri era una din delicatesele de pe mesele lor dar şi din meniul aristocraţiei romane.

Grecii veneau în Dacia după vinul preparat de aceştia (Homer în Iliada afirmă: „Războinicii greci s-au dus în Thracia să găsească vinul”) iar Ovidiu ne povesteşte despre modul în care dacii îngheţau şi concentrau mustul de struguri pentru a obţine coniacul pe care îl râvneau atât chinezii cât şi egiptenii (Vitis Silvestris era soiul de viţă care i-a făcut celebrii  – ea fiind  cultivată în special de agathârşi).

Dionis era zeul viţei de vie la daci (Dionysos la greci sau Bachus la romani) iar sărbătoarea a fost preluată/împrumutată atât de greci cât şi de romani -sărbători pe care aceştia le-au transformat în adevărate orgii erotice interzise mai târziu de creştini. Dionis ( fiul lui Zeus cu Semele – fiica Harmoniei) se mai numea Liber (la traci) şi simboliza eliberarea vieţii odată cu venirea primăverii.

Mircea Eliade îl identifică pe acest zeu cu “Străinul din noi înşine, temutele forţe antisociale pe care le dezlănţuie patima divină”. Dimitrie Cantemir ne relatează cum erau exportate vinurile noastre la Ţarigrad, Varşovia, Viena, iar vinul de Cotnari se mai spune că era preferatul lui Napoleon Bonaparte.

Ştim de la doctorul nostru de familie sau de la nutriţionist că trebuie să evităm grăsimile hidrogenate trans (margarină sau ulei rafinat de floarea soarelui) şi să consumăm doar din cele vegetale nehidrogenate, cum ar fi uleiul de măsline (hidrogenarea permite uleiurilor ca prin rafinare acestea să fie împiedicate să se râncezească şi astfel să aibă o durată mai mare pe raft până sunt cumpărate de publicul consumator). Hidrogenarea parţială a grăsimilor vegetale prin rafinare sau încălzire (sau reîncălzire la temperaturi înalte), le transformă în grăsimi trans (o formă particulară mai “dreaptă” a moleculelor de grăsime vegetală comparativ cu moleculele naturale şi mult mai sănătoase numite cis şi care sunt ceva mai “ascuţite” ca formă).

Mici cantităţi de grăsimi trans sunt găsite în mod natural în mâncăruri precum unt, carne de porc, de miel, etc, dar cantităţi mai mari de grăsimi trans sunt găsite într-o gamă largă de alimente procesate la temperaturi înalte incluzând aici fast food, cartofii prăjiţi, burgerii şi puiul prăjit, margarina, biscuiţii, pâinea, prăjiturile, produsele de patiserie, pizza, etc.

Iată însă o informaţie cu adevărat interesantă şi care este şi motivul readucerii aminte a datelor istorice referitoare la daci expuse la începutul articolului. Mai presus decât uleiul de măsline cel atât de sănătos şi recomandat, există uleiul din sâmburi de struguri obţinut prin presare la rece. Acesta are o culoare galben aurie cu nuanţă uşor verzuie, gust uşor dulce şi fără miros. Conţine cantităţi mari de vitamina E, F dar şi minerale precum zinc, cupru şi seleniu. Zincul înfluenţează secreţia de testosteron şi potenţa bărbatului iar seleniul este de asemeni esenţial pentru sănătatea ficatului (factor hepatic 30 alături de vitamina E şi tiaminoacizi), antioxidant, anticanceros, antianemic sau antiischemic (seleniul organic este mai uşor absorbabil de către organism comparativ cu seleniul mineral anorganic ambalat în capsule care are o rată de absorbţie de maxim 30%).

Cea mai importantă componentă însă a uleiului de sâmburi de struguri sunt procianidele (prescurtat Opc) – agenţi anti-îmbătrânire de 50 de ori mai puternici decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternici decât vitamina C (anihilează un număr mult mai mare de radicali liberi). Întrucât tehnologia de obţinere este mai complicată şi mai laborioasă, acesta este mai scump decât cel mai bun ulei de măsline (să nu uităm că datorită calităţilor pro-sănătate, uleiul de măsline este de departe alimentul cu gradul cel mai ridicat de falsificare şi contrafacere).

Uleiul din sâmburi de struguri este indicat a fi folosit nepreparat termic (la 50 de grade îşi pierde toate virtuţile curative) în cantitate de 150-200 ml de trei ori pe zi în alimentaţie sau înghiţit pur şi simplu.

Semne şi semnificaţii

Un semn din naştere este o “pată” pe piele formată înainte de momentul naşterii şi se apreciază cu un copil din 10 are un astfel de semn. În termeni de specialitate se numesc nevi (aluniţe) iar lingvistic, în diferite limbi (italiană, spaniolă, olandeză, maghiară sau arabă), denumirea lor are legătură cu expresia “a dori” sau ”dorinţă”.

Mitul asociat acestor semne este legat de dorinţele mamei sau de fricile pe care aceasta le trăieşte în perioada gravidităţii (imagini sau experienţe ciudate generatoare de teamă). Unii copii prezintă un exces de culoare (pigment) la nivelul pielii, alţii prezintă anomalii ale vaselor de sânge care nu s-au dezvoltat normal sau au rămas grupate. O parte a acestor semne rămân definitive pe corpul colilului, altele diminuează şi dispar după o perioadă de timp. Altele pot creşte rapid în volum şi suprafaţă necesitând urmărirea atentă din partea medicului specialist dermatolog sau pediatru. Acesta poate indica examenul acestora paraclinic (investigaţii de sânge, organe interne – ficat, plămâni, intestine sau puncţie biopsică, doar dacă are suspiciuni de malignitate). Semnele din naştere necesită tratament doar în situaţiile în care este afectată vederea, respiraţia, auzul, vorbitul sau mersul; semnele de la nivelul organelor interne sunt supuse obligatoriu tratamentului, deoarece, de obicei, sunt asociate unor afecţiuni complexe. În general, aceste semne nu necesită tratament fiind inofensive. Psihoterapia este utilă în cazul copiilor timizi, complexaţi de prezenţa acestora în special în zonele vizibile, expuse privirilor. Dintre toate tipurile de semne din naştere, hemangioamele sunt candidatele cele mai frecvente la tratament. Chiar dacă sunt întinse şi au aspect inestetic, ele se pot estompa chiar şi fără tratament. Numai 25% dintre hemangioame necesită intervenţie iar cele interne au indicaţie absolută de tratament.

Câte feluri de semne întâlnim? Există o mare varietate, dar cele mai des întâlnite sunt petele de culoarea somonului (subţiri, de culoare roz sau roşie – denumite popular “ciupiturile berzei” sau “sărutul îngerilor” şi care apar de regulă la ceafă, pe pleoapele superioare sau între sprâncene), “aluniţele” (de culoare maronie, forme diferite şi care pot apărea oriunde pe piele), petele “cafea cu lapte” (se întâlnesc pe torace, pe picioare sau pe fese, au formă ovală iar culoarea se întinde de la maro deschis la ciocolatiu), pata mongolă (netedă, maronie, albastru-gri localizată în zona sacrală, fesieră sau lombară), petele asemănătoare unor vânătăi (de culoarea vinului de Porto aşa cum este cea a lui Gorbaciov) sau hemangioamele (pete vasculare de culoare albastră, roşie sau zmeurie de diferite forme şi dimensiuni).

Există o mulţime de superstiţii şi credinţe legate de prezenţa acestor semne prezente la nivelul pielii, majoritatea neavând nici o explicaţie ştiinţifică. În credinţa populară aceste semne apar în urma unui furt, a unei pofte neîmplinite a gravidei sau dimpotrivă a uneui aliment mâncat de mamă şi care se va regăsi pe trupul copilului sau ca urmare a unei naşteri grele.

Tot “babele” afirmă că după cum este situat semnul se pot face o mulţime de interpretări sau de predicţii legate de persoana, copilul care le “poartă”. Semnele situate pe abdomen (pe burtă) ne indică o persoană leneşă, lacomă, dezordonată, egoistă, la încheieturi rafinament, delicateţe, optimism, energie, putere de muncă, pe braţ – succes în viaţă, pe spate – aroganţă şi senzualitate, pe piept – noroc sau schimbări dramatice de la faimă la sărăcie, pe obraz – fericire, sănătate, căsătorie reuşită (soţ sau soţie norocoasă), pe ureche – nechibzuinţă, în zona ochiului – cumpătare, pe frunte – renume, faimă, forţă mentală, pe buze – senzualitate, pe nas – noroc mare dar şi voluptate, iar când apar pe gât se spune că este semn de mare noroc.

Cum să fim mai eficienţi cu ajutorul apei…

Dimineaţa când ne trezim vom bea imediat cele două pahare cu apă purificată osmotic pregătite încă din seara precedentă împreună cu microclusterii Coandă Flanagan. Imediat vor fi activate toate organele interne.

Cu 30 de minute înainte de masă vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Vom avea o digestie corectă pentru că vom dispune de sucuri digestive de calitate.

Înainte de a face un duş sau o baie fierbinte vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Prevenim astfel creşterea tensiunii arteriale şi probabilitatea unui accident cardio-vascular. În timpul unui duş fierbinte ne dezhidratăm datorită căldurii şi a soluţiei apoase de la reţea care extrage apa din corpul nostru, acesta trebuind să ridice tensiunea arterială (presiunea în vasele de sânge) pentru a iriga organele interne, în special creierul.

Nu ne culcăm înainte de a bea un pahar mare cu apă purificată osmotic. Reducem foarte mult riscul de a face un accident vascular cerebral sau cardiac în timpul somnului.

Doar la Pensiunea Bulevard din Severin…

Turiştii aflaţi în tranzit sau severinenii care vor să comande şi să digere o ciorbă fără clor, plumb, pesticide din apa poluată pe parcursul a 10 ţări (adică din Dunăre) sau să bea o cafea cu gust doar de cafea sau un whiski adevărat (fără adaos de clor, plumb, sau vietăţi mărunte – viruşi, bacterii, paraziţi, ciuperci invizibile, moarte de la clor şi aflate în gheaţă), pot merge la Pensiunea Bulevard de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu. Pentru că aceşti patroni vor şi profit dar vor şi clienţi sănătoşi! Altora nu le pasă… deocamdată!…

Recomandăm cu plăcere! … 2sgn084OK Pictures, Images and Photos

Mecanismele îmbolnăvirii

De-a lungul a sute de ani, medicina occidentală a recunoscut patru semne de inflamaţie: tumor, rubor, calor şi dolor. (umflătura, roşeaţa, fierbinţeala şi durerea). În secolul XX s-au descoperit câteva în plus. Pe lângă schimbările fizice, există şi modificări fiziologice importante care includ letargia, apatia, pierderea apetitului şi creşterea sensibilităţii la durere- simptome cunoscute sub denumirea „comportament de boală”. Toate împreună constituie un set de procese ce se referă la ceeace se numeşte reacţia fazei acute.

Aceste comportamente ale fazei acute sunt activ produse de corp ca parte a procesului de vindecare. Ele pot părea neplăcute dar în realitate sunt foarte bune şi eficiente. Pe scurt, durerea- oferă protecţie organismului. Ea se simte puternic în faza acută şi se sfârşeşte atunci când nu mai eşti în contact cu sursa care o provoacă. Al doilea tip de durere este provocat de substanţele eliberate de corpul însuşi. Acest tip de durere este profundă, se generalizează şi poate dura minute, ore, zile sau luni; ea te determină să ţii, să menţii zona rănită cât mai mult timp în repaos până când procesul de vindecare este complet.

Lipsa fazei secundare a durerii este mai periculoasă decât lipsa fazei acute a durerii dacă nici un efort nu este depus pentru apărarea zonei rănite. Rezultatul este o vindcare incompletă, acumulare de ţesut mort sau afectat care devine ţintă pentru bacterii. Inflamaţia este un proces de apărare provocat de migrarea anticorpilor în zona ţesutului afectat.

Toate leziunile corpului, fie că sunt cauzate de răni sau infecţii, constau în celule distruse, iar când pereţii celulei se rup sunt dispersate molecule în ţesutul înconjurător. Unele din aceste molecule declanşează senzori care produc cel de-al doilea tip de durere despre care am vorbit. Nervii senzoriali reacţionează determinând dilatarea vaselor de sânge şi făcând pereţii acestora permeabili. Odată cu creşterea debitului de sânge, creşte şi numărul globulelor albe- infanteria sistemului imunitar care sunt conduse la locul zonei rănite. Această permeabilitate a pereţilor de sânge, dă posibilitatea globulelor albe să iasă din artere şi vene la nivelul ţesutului care înconjoară rana pentru a proteja împotriva unui posibil atac bacterian.


Dacă nici o bacterie nu a pătruns în rană, globulele albe cunoscute ca macrofage curăţă resturile celulelor distruse înglobându-le şi digerându-le. Dacă bacteriile au apărut şi au început să se multiplice, globulele albe formează o barieră în care serul din sânge joacă un rol esenţial în vindecare. Pe lângă curăţarea de resturi şi atacul asupra bacteriilor, macrofagele eliberează un număr de mesageri chimici.

Aceste molecule semnal sau citokine joacă un rol vital în coordonarea reacţiei fazei acute, prin facilitarea comunicării la distanţă scurtă între celulele imunitare şi la distanţă lungă între celulele imunitare aflate la locul rănit şi creier. Una din primele citokine eliberate de macrofage este interleukina IL1a care este difuzată în ţesutul care înconjoară celulele afectate, unde determină un al doilea val de citokine care cheamă şi atrag alte tipuri de celule imunitare cum ar fi neutrofilele şi monocitele.

Moleculele IL1a eliberate de macrofage intră în sistemul circulator fiind transportate la creier, dar sunt împiedicate să intre direct în creier de bariera hemato-encefalică. În consecinţă ele adoptă un traseu ocolitor spre sistemul nervos central. Mai întâi IL1a se prind de receptorii specializaţi aflaţi pe suprafaţa celulelor ce compun bariera hematoencefalică, sau creier –sânge; când aceşti receptori sunt activaţi, este iniţiată o reacţie în lanţ care conduce la fabricarea unuei moleculenumită prostaglandina E2 care spre deosebire de il1a este capabilă să treacă bariera creier-sânge.

După pătrunderea în creier, prostaglandina E2 activează receptorii neuronilor şi macrogliei care iniţiază celelalte componente ale reacţiei fazei acute: febră, letargia, apatia, pierderea apetitului, anxietatea, creşterea sensibilităţii la durere. Odată intrată în creier, prostaglandinae E2 stimulează macroglia să fabrice IL1a care duce la creşterea concentraţiei acesteia în creier şi LCR. Moleculele IL1a determină continuarea sintezei de prostaglandine E2 în creier care amplifică şi susţin componentele comportamentului la boală. Febra. Prostaglandina E2 în creier stimulează hipotalamusul determinând deschiderea termostatului corpului.

Ca şi durerea şi inflamarea, febra joacă un rol vital în lupta împotriva infecţiei. Cele mai multe bacterii care provoacă infecţii la om se reproduc foarte bine la temperatura normală a corpului uman, aşa încât prin creşterea temperaturii- rata de diviziune a bacteriilor este încetinită. Febra are în chimb, efect opus pentru celulele imunitare, stimulându-le să se înmulţescă mai repede. Suprimarea febrei cu medicamente poate conduce în multe situaţii la consecinţe dezastruoase.

Ca şi celelalte componente ale fazei acute, febra poate părea neplăcută dar are un rol vital în vindecare. Letargia, apatia, pierderea apetutului. Corpul trebuie să lucreze din greu pentru a creşte temperatura. Pentru echilibrarea bugetului de enrgie, trebuie făcută economie în altă parte şi astfel creierul creiază senzaţia de letargie şi apatie care au ca şi consecinţă reducerea energiei folosite în mod obişnuit în comportament. Persoanele bolnave „simt că nu mai au energie”.

Pierderea apetitului (evitarea costurilor energetice pentru hrănire) în reacţia fazei acute poate fi dublată de senzaţia de ameţeală care poate conduce la golirea stomacului prin vomă (greaţa şi voma sunt guvernate de creier şi declanşate de IL1a). Pentru a compensa aportul scăzut de noi calorii, corpul începe să elibereze calorii vechi înmagazinate pentru momentele de urgenţă, sub formă de grăsime. Dar pentru ca grăsimile să poată fi folosite, ele trebuie transformate în glucoză.

Transformarea grăsimilor în glucoză este coordonată de glucocorticiozi (cortizol). Cortizolul este eliberat de glandele suprarenale ca urmare a semnalellor chimice iniţiate de creier adică IL1a. Aceasta stimulează mai întâi hipotalamusul care secretă hormonii corticoizi CRH, aceştia ajung la hipofiză care eliberează hormoni adrenocorticotropi- ACTH. Aceştia la rândul lor ajung la suprarenală care secretă cortizolul. Cele trei structuri anatomice implicate în această cascadă chimică se numesc axa hipotalamo-hipofizo- corticosuprarenală.

Efectele inflamatorii ale moleculelor IL1a sunt vizibile în câteva minute permiţând corpului să reacţioneze foarte repede la răni şi infecţii. Dar IL1a ajung mai greu la axa hipotalamo- hipofizo- corticosuprarenală aşa încât atunci când cortizolul intră în scenă, reacţia inflamatorie este deja instalată. El ajunge la timp pentru ca reacţia inflamatorie să atingă nivele extreme. Endorfinele permit creierului să menţină sub control durerea şi răspunsul inflamator.

Aşa cum sugerează şi numele, reacţia fazei acute a fost proiectată pentru a fi un proces relativ scurt. Rolul acesteia este în fapt de a rezista până când intervine un alt tip de activitate imunitară – imunitatea dobândită. Sistemul imunitar ereditar este foarte vechi şi se regăseşte la toate animalele incluzând aici insectele şi moluştet în timp ce sistemul imunitar dobândit a evoluat mai recent şi se regăseşte doar la vertebrate. Spre deosebire de acesta care poate reţine şi recunoaşte detaliile unice ale fiecărei specii de bacterii pe care o întâlneşte, sistemul imunitar ereditar lucrează prin recunoaşterea câtorva caracteristici simple pe care multe bacterii le au în comun.

Răspunsul imunitar dobândit ar putea fi mai eficient însă are un defect major – este incredibil de lent (durează câteva zile până când un răspuns dobândit poate acţiona eficient împotriva unui anumit patogen, timp în care bacteriile sau viruşii patogeni se multiplică. Reacţia imunitară ereditară poate fi activată în câteva minute şi ţine invadatorii sub control până când reacţia imunitară dobândită poate sa-şi lanseze devastatorul contraatac.

După descoperirile lui Pavlov, alţi oameni de ştiinţă ruşi au descoperit că sistemul imunitar poate fi condiţionat. Când porcuşorii de Guineea au fost expuşi în mod repetat la stimuli neutri cum ar fi scărpinarea blândă, chiar înainte de a fi injectaţi cu o substanţă care declanşa o reacţie inflamatorie, sistemul lor imunitar a învăţat asocierea dintre scărpinare şi inflamaţie aşa că eventualele scărpinături erau deajuns ca să provoace roşeaţă şi umflătură. În 1974 Robert Ader dă la şobolani – în cadrul unui experiment o medicaţie care reducea în mod artificial numărul de celule T care luptă cu boala şi care se găsesc în sânge. De fiecare dată când primeau aceste medicamente, le înghiţeau cu apă cu zaharină.

Ader a constatat că dacă dă şobolanilor doar apă cu zaharină, fără medicaţia precedentă, numărul de celule T scade în aşa măsură încât şobolanii se îmbolnăveau şi mureau. Sistemul lor imunitar învăţase să distrugă celulele T ca reacţie la apa cu gust de zaharină. Sistemul imunitar a fost denumit „creierul trupului”, sau “creierul lichid” pentru că defineşte propriul simţ al sinelui pe care îl are trupul- respectiv ce anume îi aprţine şi ce nu. Celulele imunitare circulă în sânge prin tot trupul intrând în contact cu toate celelalte celule. Celulele pe care le recunosc le lasă în pace; celulele pe care nu le recunosc le atacă.

Atacul ne apără împotriva viruşilor, bacteriilor, sau cancerului. Dacă însă celulele imunitare nu identifică în mod corect o parte dei celulele trupului, atunci avem de-a face cu bolile autoimune. Până la descoperirea lui Ader toţi anatomiştii şi doctorii au crezut că de fapt creierul şi sistemul imunitar sunt două entităţi diferite, incapabile să-şi influenţeze unul altuia funcţionarea. Însă modesta descoperire a lui Ader a generat o nouă ştiinţă- psihoneuro imunologia. Cercetările ulterioare au descoperit că mesagerii chimici care acţionează în cea mai mare măsură în creier şi în sistemul imunitar sunt cel mai mult întâlniţi în zonele din creier care controlează emoţia şi anume – amigdala cerebrală şi sistemul limbic.

David Felten – coleg cu Ader a constatat în urma unor studii că emoţiile au un puternic efect asupra sitemului nervos autonom care reglează totul – de la cantitatea de insulină secretată, până la tensiunea arterială. În studiile făcute la microscopul electronic s-au descoperit sinapse la nivelul capetelor nervoase ale sistemului nervos autonom vare vin în contact cu celulele imunitare. Acest punct de contact fizic permite celulelor nervoase să secrete neurotransmiţători care influenţează şi reglează activitatea celulelor imunitare; ele semnalizează înainte şi înapoi.

Această descoperire a fost cu adevărat revoluţionară. În experienţe pe animale Felten a îndepărtat terminaţii nervoase de la nivelul excrescenţelor limfatice ale splinei unde celulele imunitare sunt creeate şi înmagazinate şi a folosit viruşi, microbi pentru a provoca sistemul imunitar. Rezultatul a fost o scădere bruscă a reacţiei sistemului imunitar faţă de agentul respectiv. Concluzia a fost că fără aceste terminaţii nervoase, sistemul imunitar nu mai reacţionează corect la invazia agenţilor patogeni.

Pe scurt, sistemul nervos nu numai că stabileşte legătura cu sistemul imunitar, dar este esenţial pentru funcţionarea corectă a acestuia din urmă.

medeor

Boli ale articulaţiei temporo-mandibulare

Articulaţia temporo-mandibulară conectează maxilarul inferior/mandibula la craniu. Problemele care apar la acest nivel generează durere de cap, în tâmplă, de ochi (orbită), de ureche, de gât, umeri, zgomote în urechi (tinitus sau chiar surzenie)  sau alte forme de algii faciale.

Mandibula care este controlată de muşchi execută două feluri de mişcări: una de rotaţie (ca o balama) şi alta de alunecare ca atunci când deschidem larg gura. Aceste  mişcări ne permit nouă să mestecăm, să vorbim sau să căscăm când ne este somn sau când suntem plictisiţi. Dacă aşezăm degetele chiar în faţa urechii şi deschidem gura vom simţi cele două tipuri de mişcare. Aceasta este asigurată de prezenţa unui cartilaj moale care permite mişcarea lină şi care absoarbe şocurile generate de mestecatul alimentelor tari. Întrucât vorbim de forţe mari generate în timpul mestecatului, acest cartilaj asemănător unui disc are şi rolul de a dispersa forţele care apar întocmai cum se întâmplă în cazul discurilor intervertebrale unde vorbim de asemeni de forţe foarte mari mai ales când sărim sau ridicăm greutăţi mari.

Acest disc articular se uzează când este dezhidratat (apa împreună cu proteinele hidrofile proteoglicanice asigură rolul de amortizor hidraulic), când se scurtează dinţii (mai ales la persoanele care „scrâşnesc” din dinţi – boală numită „bruxism”) sau la persoanele stresate care au obiceiul de a sta cu „fălcile încleştate”, de a mesteca permanent gumă, de a muşca creioane sau unghiile.

Micro sau macrotraumele cum ar fi un pumn primit în maxilar sau un accident pot de asemeni deteriora articulaţia cea mai importantă a feţei. Cea mai des întâlnită afecţiune este însă degenerarea articulară ca urmare a deshidratării cronice, a îmbătrânirii sau a disfuncţiilor imunitare (anticorpi antiimunoglobulină G) care conduc la dispariţia cartilajului şi apariţia fenomenului frecării între oase şi a inflamaţiei cronice.

Cracmentele sunt zgomotele sau pocniturile intraarticulare (semne de dezhidratare cronică la fel ca în cazul celorlalte articulaţii sau vertebre) sunt rareori percepute numai de bolnavi; de obicei se simt la palpare, în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii, degetele examinatorului fiind introduse în conductele auditive externe sau aplicate înaintea tragusului. Uneori aceste cracmente sunt aşa de puternice, încât sunt auzite de persoanele din jur. Cracmentul se percepe ca o pocnitură aspră; apare cel mai frecvent la mişcările de deschidere a gurii, foarte rar putându-se percepe şi la închiderea gurii. In momentul producerii cracmentului, bolnavul are o uşoară durere şi senzaţia de deplasare a condilului mandibular. Cracmentul se produce datorită izbirii condilului mandibular de condilul temporal, în momentul deschiderii accentuate a gurii; cele două elemente osoase nemaifiind separate prin menisc, vin în contact direct, producând zgomotul caracteristic.

Ce facem? Este preferabil ca afecţiunea să fie prevenită deoarece sechelele şi tratamentul curativ sunt destul de neplăcute. Primul gest de prevenire este obişnuinţa hidratării corecte a corpului încă de la vârste fragede pentru a păstra structurile articulare cartilaginoase cât mai mult timp funcţionale iar lichidul cel mai potrivit şi corect în acest scop este apa purificată osmotic.

Tratamentul afecţiunii instalate se adreseaza în primul rând durerii care îl supără pe bolnav. Aplicarea de gutiere ocluzale sau mai bine de plăci palatinale cu platou retro-incizal pun pentru un timp, articulaţia în repaus şi durerile se remit. Durerile pot fi calmate şi prin infiltraţii periarticulare  însă reapar după câteva ore dacă articulaţia nu a fost pusă în repaus. Repausul articular poate fi realizat şi prin aplicarea unei fronde mentoniere (un aparat pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă).

Întrebările lui Danny Water

Auzi (mai ales când e caniculă) permanent cuvântul „apă”- reclame reuşite aducătoare de bani buni televiziunilor şi firmelor care vând apă chioară (ţe-apă chioară), sau auzi diverşi indivizi care te ispitesc cu te miri ce jucării de produs „apă ionizată”, “apă plată”- ce este aia? – noi ştim – cuvântul “plată” înlocuieşte discret pe cel de “minerală” dar de ce? „apă alcalină”, „apă sărăcită??! -săraca apă!!!”, sau te minunezi ce altă apă năstruşnică ţi se oferă. Doar “chiorii” trăiesc după formula “ceeace nu se vede, nu există!”. În spatele cuvântului „pâine” sunt peste 50 000 de sortimente. Tu ştii ce înseamnă de fapt „apă” şi ce înseamnă cu adevărat ea pentru viaţa taTe-ai convins că apa de la robinet este nefastă pentru organismul tău şi al copiilor tăi şi ai decis să le oferi o „apă sigură”. Ce înseamnă pentru tine o „apă sigură”?Ai ajuns în market, îţi este sete şi eşti înconjurat de bidoane pline cu „apă” cu etichete frumos colorate de la tot felul de isvoare ale “minciunilor”. Cum alegi „apa bună”? Ce îţi place cel mai mult la această „apă”? Dar cel mai puţin?Ai făcut o evaluare a costurilor, a banilor pe care i-ai cheltuit cu „apa” în ultimii ani? Ai adăugat şi banii cheltuiţi pentru a măsura pietrele din rinichi, colecist, tumoarea la ecograf, RMN, sau pentru a “recupera” coloana vertebrală (dezhidratată) doctori, medicamente, analize, laboratoare, drumuri în centre universitare, operaţii? Te-ai gândit care este şi preţul timpului risipit ireversibil  şi care alcătuieşte de fapt viaţa ta? Ai adăugat la costuri şi suferinţa familiei tale80 de oameni din 100 îşi beau boala odată cu apa – spune OMS. Această stare de fapt convine de minune industriei medicale care este motivată – nu să fii tu sănătos, ci doar de Profit, tot aşa cum mecanicului de la vulcanizare îi merge bine când străzile sunt pline de gropi. Vrei să ştii şi tu care este organul care îţi apără sănătatea mult mai eficient decât doctorul şi cum poţi să-l ajuţi inteligent?Cel mai temut cuvânt din oricare vocabular este cuvântul „cancer”. Această boală aduce profit industriei medicale mai mult decât produce traficul de droguri şi de arme la un loc. Vrei să ştii şi tu cum să ţii departe de tine şi de familia ta acestă boală care a căpătat proporţiile unei epidemii?Viaţa ta se compune dintr-un număr limitat de ani, anii din luni, lunile din zile. Vrei să faci parte şi tu dintre acei 10% – români cu un indice de conştientizare – CQ ridicat?

Când toţi se vaită, mimează îngrijorarea şi/sau se lamentează;

Noi, – “waterii” de serviciu, oferim soluţii simple, în cuvinte simple la probleme de sănătate cu care populaţia se luptă în cea mai mare parte din necunoaştere.

Pe asistenţii medicali, în mod deosebit, care sunt persoane de bună credinţă şi mai ales de acţiune (mai puţin închipuite/ “fiţoase” şi mult mai aproape de pacient decât restul personalului medical), dar şi pe toţi ceilalţi oameni din sănătate dinamici şi permisivi la schimbare, Danny Water îi cheamă alături pentru a continua împreună campania de informare-educare-conştientizare a populaţiei de pe întreg teritoriul României – ţară aflată, şi din cauza noastră, în topul statisticilor “negre”.

Nici un guvern, nici un politician, nici un anal-ist “des-interesat” nu va “muri” de grija noastră, de dragul nostru, în locul nostru!.

Cea mai bună atitudine este să ne ajutăm singuri iar pentru asta este nevoie de OAMENI INFORMAŢI Acum, mai mult decât oricând altădată în viitor. Pentru că nu coeficientul de inteligenţă (IQ) sau cel de inteligenţă emoţională (EQ) face diferenţa dintre oameni ci COEFICIENTUL DE CONŞTIENTIZARE.

Am intrat în Mileniul Informaţiei (când Informaţia, NU Banul, va face diferenţa), şi noi credem că acest procent de 10% – români cu CQ medical este prea mic. Dacă şi voi aveţi această convingere, hai să-l ridicăm/creştem împreună chiar de azi!

Training, iniţiere, cursuri motivaţionale 0740 473 595.






Efectele nocive ale televiziunii.


Nimeni nu a ajuns om de cultură stând în faţa televizorului

Privitul la un punct fix –televizorul, semiîntunericul, mintea oprită doar la o singură problemă, derularea rapidă a ideilor emise fără posibilitatea analizei, interpretării conştiente/ personale – are efect hipnotic

Risipă de energie mentală. Creierul primeşte circa 40% din energia tuturor organelor, din care 2/3 „investeşte” în privire şi ochi. Chiar dacă nu facem nici un efort să privim la TV, nu trebuie să uităm că acest lucru poate fi evaluat în bani; consumăm energie mentală atunci când stăm cu ochii deschişi în faţa tubului catodic sau plasmei Tv.

Promovează obiceiuri incorecte – eleva olimpică porno, profesoara porno, etc, alcool, droguri,

Consumul senzaţiilor tari fără implicare duce la apariţia şi cultivarea unor relaţii superficiale cu cei din jur, senzaţia golului interior, lipsa identităţii, parazitismul social

Favorizează obezitatea – metabolismul este mai lent când mâncăm în faţa televizorului – în special copii

Scade imaginaţia, ingeniozitatea. Copii de la ţară care nu au crescut cu televizor, sunt mai creativi, mai descurcăreţi în viaţă.

Neputând ajuta oamenii care au avut accidente sau au fost abuzaţi şi pe care îi vedem la Tv, se creează starea „nu pot face nimic”, neimplicare – o problemă globală – vezi crima din New York unde 10 martori au privit pe geam din apartamentele personale o femeie care a fost înjunghiată de 7 ori şi nimeni nu a sunat la poliţie.

Privitul imaginilor violente deculpabilizează privitorul, acesta priveşte/ acceptă cu seninătate violenţa în viaţa reală.

Într-un an copii văd prin intermediul desenelor animate echivalentul a 22 de zile de cursuri despre război. La 4 ani, copilul a văzut deja peste 8000 de fapte violente de la desenele animate.

22% din copii criminali au recunoscut că au făcut ceeace au văzut la Tv.

La tv copii învaţă să nu-şi respecte părinţii, să mintă, să aibă un comportament agresiv,

Sexualitatea promovată de tv scade cu mult vârsta primului contact sexual cu consecinţele de rigoare.

Încurajează pierderea timpului – resursa noastră cea mai importantă. Un adult de 80 de ani a petrecut 100 000 de ore din viaţa lui în faţa televizorului tot atât cât la servici.

2/3 din căsătorii se încheie cu divorţ din cauza NEIMPLICĂRII- trăsătură specifică privitorilor la tv

Prin tv se transmit cel mai uşor furia, ura, frica, în detrimentul liniştii, relaxării, păcii sufleteşti, dragostei

Televizorul ne spune cum să ne îmbrăcăm cum să vorbim, cum să gândim. El a devenit stăpânul vieţii noastre


Televiziunea este tetină, doică, pedagog naţional – creatoarea noii generaţii de video-copii. Pentru copii noştrii televiziunea a devenit axa reper a vieţii lor.

Funcţia principală a televiziunii este aceea de a pregăti creiere disponibile la publicitate oricare ar fi ea (comercială, politică).

Televiziunea este drog pentru că a devenit singura alternativă de distracţie pentru milioane de oameni. Tubul catodic înlocuieşte lipsa de aventura din viaţa noastră, el oferă visul cu ochii deschişi, evadarea într-o lume imaginară

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IICCVpdyEWA]

Cârpele de vase – surse de îmbolnăvire

Forumul Ştiinţific Internaţional din Marea Britanie a concluziont într-un studiu că 84% din cârpele de spălat vase sunt contaminate cu o bacterie numită listeria. Doar dacă stoarcem un burete de vase sau o cârpă de spălat vase, ne putem contamina cu peste un milion de bacterii.

Buretele de la bucătărie poate conţine peste 134.000 de bacterii pe 2 cm pătraţi, potrivit unui studiu realizat în 2007 de Hygiene Council. Cercetarea a mai arătat că bureţii de bucătărie sunt păstraţi mai mult timp decât ar trebui (ar trebui schimbat săptămânal), permiţând bacteriilor să se înmulţească, afirmă Kelly Bright de la Universitatea din Arizona (SUA).

Contaminarea se face dacă tăiem carnea crudă, o spălăm, după care o punem într-un alt vas pe care îl spălam cu acelaşi burete. Pe acesta se poate găsi Salmonela, care poate cauza toxiinfecţii, şi Campylobacter, care poate provoca diaree şi dureri abdominale.

Chiuveta din bucătărie. Indiferent dacă este goală sau plină cu vase, chiuveta este întotdeauna un loc plin cu bacterii. Noi punem adeseori alimentele în chiuvetă pentru a le spăla sau pentru a le tăia, motiv pentru care aici se găsesc peste 500.000 de bacterii pe 2 cm pătraţi. „Detergentul de vase nu ucide bacteriile“, vă avertizează Philip Tierno, director de microbiologie şi imunologie la Tisch Hospital, din cadrul New York University Medical Center

Robinetele au nevoie de igienizări periodice. Cele de la bucătărie au peste 13.000 de bacterii pe 2 cm pătraţi, iar cele din baie, mai mult de 6.000 pe aceeaşi suprafaţă.

Patul ar trebui „protejat“ cu pătură şi lenjerie. Salteaua şi pilotele furnizează hrană pentru acarieni. „În saltea se gă-sesc numeroase secreţii“, afirmă Philip Tierno.

Dr. Charles Gerba de la Universitatea Arizona din Tucson, a analizat cârpele folosite de sute de persoane la spălatul vaselor în cinci mari oraşe ale statului şi a concluzionat că o mulţime de oameni se îmbolnăvesc de la ele.

70% din aceste cârpe prezentau diferiţi agenţi patogeni, cum ar fi stafilococi.

20% prezentau salmonella germen care poate produce afecţiuni digestive  serioase (New Scientist -2 septembrie 1995).

O clanţă contaminată cu bacterii periculoase poate infecta cel puţin 14 persoane care o ating. Clanţele, pe lângă robinete, dispozitivele de tragere a apei de la toaletă sau cele de picurare a săpunului lichid, sunt modalităţile cele mai simple de a ne „pricopsi” cu viruşii sau microbii lăsaţi de cineva care nu s-a spălat pe mâini după ce a fost la toaletă.

Simpla tragere a apei după un episod diareic poate infecta scaunul, capacul dar şi aerul cu bacterii periculoase, acre pot supravieţui în apa toaletei până la 50 de zile (Jurnalul de Microbiologie Aplicată -2000, 89:137)

Televiziunea – opiul popoarelor

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ troznirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

articol preluat de pe site-ul http/ro.alter media.info Clasat în: Mass-media/Cenzura de Wes Moore, Disinformation.com Motto: The nearest analogy to the addictive power of television and the transformation of values that is wrought in the life of the heavy user is probably heroin. (Terence McKenna, Food of the Gods)

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea

medeor

De ce sunt evreii atât de puternici?


Există doar 14 milioane de evrei în lume;
şapte milioane în cele două Americi, cinci milioane în Asia, două
milioane în Europa şi 100.000 în Africa. Pentru fiecare evreu din
lume, există 100 de musulmani. Cu toate acestea, evreii sunt de o sută
de ori mai puternici decât toţi musulmanii la un loc. V-aţi întrebat
vreodată de ce, oricum ei nu au timp sa va spuna asa ceva?

Iisus din Nazareth a fost evreu.
Albert Einstein, cel mai influent om de
ştiinţă din toate timpurile, desemnat de revista TIME ‘Omul
Secolului’, a fost evreu.
Sigmund Freud – sinele, eul, supraeul -
părintele psihanalizei, a fost evreu.
La fel şi Karl Marx, Paul Samuelson şi Milton Friedman.
Iată câţiva alţi evrei a căror activitate
intelectuală a îmbogăţit întreaga omenire:
Benjamin Rubin a dat lumii acul pentru vaccinuri.
Jonas Salk a creat primul vaccin anti-polio.
Alert Sabin a dezvoltat vaccinul anti-polio
live îmbunătăţit.
Gertrude Elion ne-a dat un medicament
împotriva leucemiei.
Baruch Blumberg a creat vaccinul împotriva hepatitei B.
Paul Ehrlich a descoperit un tratament pentru
sifilis (boală cu transmitere sexuală).
Elie Metchnikoff a câştigat Premiul Nobel în
domeniul bolilor contagioase.
Bernard Katz a câştigat Premiul Nobel pentru
descoperiri în domeniul transmisiei neuromusculare.
Andrew Schally a câştigat un Nobel în
endocrinologie (boli ale sistemului endocrin; diabet, hipertiroidism).
Aaron Beck a pus bazele Terapiei Cognitive
(psihoterapie pentru boli nervoase, depresie şi fobii).
Gregory Pincus a dezvoltat prima pilulă
contraceptivă orală.
George Wald a câştigat un Nobel pentru
progrese în cercetarea ochiului uman.
Stanley Cohen a câştigat Nobelul pentru
activitatea în embriologie (studiul embrionilor şi al dezvoltării
lor).
Willem Kolff a inventat aparatul de dializă.
În ultimii 105 ani, 14 milioane de evrei au
câştigat 15 duzini de premii Nobel, în timp ce doar trei premii Nobel
au fost câştigate de 1,4 miliarde de musulmani (cu excepţia celor
pentru Pace).
De ce sunt evreii atât de puternici?
Stanley Mezor a inventat primul chip de micro-procesor.
Leo Szilard a dezvoltat primul reactor
nuclear în lanţ.
Peter Schultz, cablul de fibră optică;
Charles Adler, semaforul;
Benno Strauss, oţelul;
Isador Kisee, filmele cu sonor;
Emile Berliner, microfonul pentru telefon
Charles Ginsburg, înregistrarea video pe casetă.

Între finanţişti faimoşi în întreaga lume ce
fac parte din această religie se numără
Ralph Lauren (Polo),
Levis Strauss (Levi’s Jeans),
Howard Schultz  (Starbuck’s) ,
Sergey Brin (Google),
Michael Dell (Dell Computers),
Larry Ellison (Oracle),
Donna Karan (DKNY),
Irv Robbins (Baskins & Robbins)
Bill Rosenberg (Dunkin Donuts).
Richard Levin, preşedintele Universităţii Yale, .
Henry Kissinger (secretar de stat american),
Alan Greenspan (preşedinte al Rezervei
Federale în mandatele lui Reagan, Bush, Clinton şi Bush),
Joseph Lieberman,
Madeleine Albright (secretar de stat american)
Maxim Litvinov (ministru de externe al URSS),
David Marshal (primul prim-ministru al Singapore),
Issac Isaacs (guvernator-general al Australiei),
Benjamin Disraeli (om de stat britanic şi scriitor),
Yevgeny Primakov (prim ministru rus),
Jorge Sampaio (preşedintele Portugaliei),
Herb Gray (vice prim-ministru al Canadei),
Pierre Mendes (prim ministru al Franţei),
Michael Howard (ministru de interne al Marii Britanii),
Bruno Kreisky (cancelar al Austriei)
Robert Rubin (fost secretar al trezoreriei al SUA).

În mass media, printre evreii renumiţi se numără
Wolf Blitzer (CNN),
Barbara Walters (ABC News),
Eugene Meyer ( Washington Post),
Henry Grunwald  (redactor şef al Time),
Katherine Graham (director al The Washington Post),
Joseph Lelyyeld (redactor executiv, The New
York Times),
Max Frankel (New York Times).
Cunoaşteţi numele celui mai prolific filantrop
din istoria omenirii?
George Soros, evreu, şi a donat până acum suma
colosală de 4 miliarde USD, majoritatea pentru cercetători şi
universităţi din întreaga lume.
Al doilea după George Soros este Walter
Annenberg, un alt evreu, care a construit o sută de biblioteci, donând
o sumă estimată la 2 miliarde USD.
La Jocurile Olimpice,
Mark Spitz a stability un record, câştigând
şapte medalii de aur.
Lenny Krayzelburg a câştigat medalia olimpică
de aur de trei ori. Spitz,
Boris Becker

Ştiaţi că Harrison Ford, George Burns, Tony
Curtis, Charles Bronson, Sandra Bullock,
Billy Crystal, Woody Allen, Paul Newman, Peter
Sellers, Dustin Hoffman, Michael Douglas,
Ben Kingsley, Kirk Douglas, William Shatner,
Jerry Lewis şi Peter Falk sunt cu toţii evrei?
Hollywood-ul însuşi a fost fondat de un evreu.
Dintre directori şi producători, Steven
Spielberg, Mel Brooks, Oliver Stone, Aaron Spelling (Beverly Hills
90210), Neil Simon (The Odd Couple),
Andrew Vaina (Rambo 1/2/3), Michael Man
(Starsky and Hutch), Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci),
Douglas Fairbanks (Hoţul din Bagdad) şi Ivan Reitman (Ghostbusters)
sunt toţi evrei.
Cu siguranţă, Washingtonul este principala
capitală a lumii, iar la Washington, organizaţia de lobby care
contează este American Israel Public Affairs Committee, sau AIPAC
(Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israelian). Washington-ul
ştie că dacă premierul Ehud Olmert  ar descoperi că Pământul este
plat, AIPAC ar reuşi să convingă Congresul american sa adopte o
rezoluţie prin care să-l felicite pe Olmert pentru descoperire.
William James Sidis, cu un IQ de 250-300, este
cel mai inteligent om din toate timpurile. Ghici cărei religii îi
aparţinea?
Aşadar, de ce sunt evreii atât de puternici?

Răspuns: educaţia, informaţia.

De ce sunt musulmanii atât de neputincioşi?
Se estimează că sunt 1.476.233.470 de
musulmani pe faţa pământului: un milliard în Asia, 400 de milioane în
Africa, 44 de milioane în Europa şi şase milioane în cele două
Americi. A cincea parte din populaţia lumii este musulmană; la fiecare
hindus există doi musulmani, la fiecare buddhist există doi musulmani,
şi la fiecare evreu există o sută de musulmani. V-aţi întrebat
vbreodată de ce sunt musulmanii aşa lipsiţi de putere?
Iată de ce: există 57 de state membre ale
Organizaţiei Conferinţei Islamice (OIC), şi toate la un loc au în jur
de 500 de universităţi; o universitate la fiecare trei milioane de
musulmani. SUA are 5.758 de universităţi, iar India are 8.407. În
2004, Universitatea Shanghai Jiao Tong a publicat un ‘Clasament
Academic al Universităţilor din Lume’, şi, surprinzător, nici măcar
una singură din statele musulmane nu era în top 500.
Conform datelor strânse de Programul
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), rata alfabetizării în lumea
creştină este de aproape 90 la sută, iar 15 ţări majoritar creştine au
o rată a alfabetizării de 100 la sută. Spre deosebire de ele, un stat
majoritar musulman are o rată medie a alfabetizării de aproape 40 la
sută, şi nu există nicio ţară majoritar musulmană cu o rată a
alfabetizării de 100 la sută. Cam 98 la sută din “alfabetizaţii” din
lumea creştină au terminat şcoala primară, faţă de sub 50 la sută din
‘alfabetizaţii’ lumii musulmane. Aprox. 40 la sută din “alfabetizaţii”
lumii creştine au absolvit o universitate, în timp ce doar doi la sută
din cei ai lumii musulmane au studii superioare.
Ţările majoritar musulmane au 230 de oameni de
ştiinţă la un milion de musulmani. SUA are 4.000 de oameni de ştiinţă
la un milion de locuitori, iar Japonia 5.000. În întreaga lume arabă,
numărul total de cercetători angajaţi full-time este de 35.000, şi
există doar 50 de tehnicieni la un milion de arabi (în lumea creştină
există până la 1.000 de tehnicieni la un milion).
Mai mult, lumea musulmană cheltuie 0,2 la sută
din PIB pe cercetare şi dezvoltare, spre deosebire de cinci la sută
din PIB în lumea creştină.
Concluzie: lumea musulmană nu are capacitatea
de a genera cunoaştere.
Numărul de ziare cotidiane la mia de locuitori
şi numărul de cărţi pe un milion de locuitori sunt doi indicatori ai
măsurii în care cunoaşterea este difuzată în societate. În Pakistan,
există 23 de cotidiane la mia de locuitori; în Singapore rata este de
360. În Marea Britanie, numărul de cărţi pe un milion de locuitori
este de 2.000, în timp ce în Egipt este 20.
Concluzie: lumea musulmană nu poate difuza cunoştinţe.
Exporturile de înaltă tehnologie ca procent
din exporturile totale reprezintă un important indicator al aplicării
cunoştinţelor. Exporturile de înaltă tehnologie ale Pakistanului ca
procent din exporturile totale reprezintă unu la sută. În cazul
Arabiei Saudite, el este de 0,3 la sută; Kuweit , Maroc şi Algeria
sunt toate la 0,3 la sută, în timp ce Singapore a ajuns la 58 la sută.
Concluzie: lumea musulmană nu poate aplica cunoştinţele.
De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
1.Pentru că nu produc cunoştinţe.
2.Pentru că nu difuzeaza cunoştinţe.
3.Pentru că nu aplica cunoştinţele.
Iar viitorul aparţine societăţilor bazate pe cunoaştere.
Un fapt interesant: PIB-ul total al celor 57
de member OIC este sub 2 trilioane USD. America singură produce bunuri
şi servicii în valoare de 12 trilioane USD; China de 8 trilioane,
Japonia de3,8 trilioane iar Germania de 2,4 trilioane (pe baza
parităţii puterii de cumpărare).
Statele bogate în petrol – Arabia Saudită,
EAU, Kuweit şi Qatar produc în total bunuri şi servicii (majoritatea
petroliere) de 500 de miliarde USD; Spania singură produce bunuri şi
servicii în valoare de peste un trilion, Polonia catolică  de 489
miliarde iar Thailanda buddhistă de 545 miliarde.
(PIB-ul ţărilor musulmane ca procent din cel
mondial este în scădere rapidă).
Aşadar, de ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Răspuns: lipsa educaţiei!!!
Tot ce fac  musulmanii este să strige la Allah
toată ziua şi să dea vina pe toţi ceilalţi pentru numeroasele lor
eşecuri!

Infecţia intestinală cu Escherichia Colli

Escherichia Colli este o bacterie care poartă numele lui Theodor Escherich, medic pediatru şi profesor la universitatea din Munchen şi Viena şi care o descoperă în 1885. Este un microb care trăieşte în special în intestinul animalelor cu sânge cald dar şi în cel al peştilor şi în general este utilă organismului gazdă, ea aducând de exemplu un important aport de vitamina K – factor de control al coagularării sângelui. Colonizează în mod normal intestinul copilului la 40 de ore de la naştere odată cu apa sau cu ajutorul persoanelor care manipulează copilul şi alcătuieşte 80% din flora intestinală aerobă a adultului. Este germenele cel mai frecvent responsabil pentru infecţiile urinare sau pentru toxinfecţia alimentară numită şi “diareea călătorilor” deoarece apare mai ales la turiştii care schimbă des locaţia şi consumă apă şi alimente nesecurizate, neigienizate. Toxinfecţia alimentară este produsă de un serotip – enterohemoragic. Cea mai mediatizată toxinfecţie alimentară este cea din 1982 din America iar calea de transmiterere au fost hamburgherii. Cele mai des întâlnite simptome sunt spasmele abdominale sau crampele severe, abdomenul dureros şi sensibil, diaree care iniţial este apoasă apoi poate deveni sanguinolentă, greaţă, vărsături, temperatură, frisoane, ameţeală, oboseală, irascibilitate, anxietate.

Cum pot fi contaminate alimentele?

Apa este vectorul principal de transmitere.

Apa freatică este infestată foarte uşor de reziduurile fecale provenite de la animale de la  gunoaiele menajere sau de la îngrăşămintele naturale folosite în agricultură. Cu această apă  – sau mai corect din punct de vedere lingvistic – soluţie apoasă pentru că ea conţine dizolvate o mulţime de alte substanţe noi spălăm legumele şi fructele infestatându-le cu colibacili. Înnotul în apă contaminată – lacuri, piscine, staţiuni, baze de agrement neigienizate sunt alte căi de infestare cu Escherichia Colli. Vectori de transmitere şi de contaminare pot fi şi muştele din spaţiile unde sunt depozitate alimentele, praful sau pământul depus pe legume sau pe fructe şi care este introdus în corp atunci când acestea nu sunt spălate.

Personalul sănătos care tranşează carnea se infestează din intestinele animalelor sacrificate care conţin aşa cum spuneam, în mod normal aceşti colifoni fecali.  Acest personal va contamina apoi restul de carne dar şi celelalte alimente pe care le prelucrează dacă nu respectă procedurile şi normele de lucru igienico-sanitare. Consumul cărnii insuficient preparate termic (crude) sau a laptelui nefiert şi care a luat contact cu aerul sau reziduri fecale animale (uger nespălat înainte de muls sau spălat superficial) poate fi o altă sursă de infestare. Vacanţele în locuri neigienizate unde nu există filtre de apă sau nu sunt respectate normele de igienă legale de asemeni.

Cum prevenim toxinfecţiile cu bacterii intestinale?

În primul rând persoanele bolnave, cele care au diaree, leziuni la mâini, temperatură sau oricare alte semne de boală infecţioasă nu vor avea voie să lucreze la prepararea alimentelor destinate consumului public.

Respectăm regulile de igienă – spălatul mâinilor, spălatul legumelor şi fructelor, a cărnii, tranşarea ei cu instrumente altele decât cele folosite pentru fructe şi legume sau pâine, respectarea modului de păstrare a alimentelor perisabile – carne, ouă, peşte, lapte, a timpilor şi temperaturilor de preparare a acestor alimente.

Cum păstrăm alimentele în frigider?

Ne ferim să depozităm în frigider fructe, legume sau zarzavaturi necurăţate şi nespălate. Astfel, riscăm să introducem o dată cu ele în frigider microbi patogeni, ouă de paraziţi, gândaci sau viermi. In general, atât fructele cât şi zarzavaturile trebuie păstrate numai în casete din material plastic.

Alimentele crude, pregătite sau conservate, nu pot fi ţinute în frigider decât un timp limitat, timp ce diferă de natura produsului :

Astfel, carnea crudă de porc sau de vacă, care trebuie aşezata pe raftul cu temperatura cea mai scăzută, nu va trebui păstrată mai mult de 4-5 zile; peştele crud îşi păstrează prospeţimea doar 2 zile, după acest timp trebuie neaparat gătit, iar în ce priveşte carnea tocată, termenul maxim de păstrare nu trebuie să depaşească 24 de ore.

Conservele de carne şi peşte trebuie consumate, mai ales vara, în ziua când se deschid ambalajele metalice. Dacă însă ne mai rămâne neconsumată o parte din alimentul respectiv, acestea vor trebui transferate în ambalaje de sticlă acoperite; în aceste condiţii mai pot fi păstrate fără riscuri, carnea – 48 ore, peştele 12-24 ore.

Preparatele ce încorporează albuş sau gălbenuş de ou nu vor fi ţinute prea mult în frigider, chiar dacă le plasăm în spatiul cu temperatura cea mai scăzută.

Maioneza, ca şi mâncărurile sau salatele pregătite cu maioneză, pot fi păstrate cel mult 24 ore, iar prăjiturile cu cremă de ou doar 12 ore. Ingheţatele pe bază de ou au ca termen maxim 48 de ore.

Nu punem foarte multe în frigider, deoarece supraaglomerarea diminuează capacitatea de răcire a aparatului şi împiedică găsirea în timp a alimentelor necesare, astfel că ţinerea uţii deschise prea mult, favorizează creşterea temperaturii interioare cu mult peste limita utilă, adică peste+4 grade Celsius.

Necesitatea sau Obligativitatea – aşa cum se întâmplă în tările civilizate a dotării bucătăriilor cu echipamente performante de purificare a apei menajere de la robinetele aflate în hoteluri, restaurante, cantinelor dar şi în gospodăriile proprii. Pentru o corectă şi completă informare a publicului mai trebuie spus că cele mai performante echipamente de purificare şi de filtrare a apei conţin membrane osmotice care reţin toate formele de bacterii, paraziţi sau virusuri aflate în apa de la robinet dar şi substanţele chimice poluante.

Tulburările vasomotorii cutanate

Livedo reticularis
Afecţiune rară, de tip funcţional vasospastic, cu cianoză simetrică, persistentă, cu dispoziţie neregulată, dând aspect „pătat”/ marmorat, se localizează de obicei la membre, dar se poate extinde şi la torace. Se cunosc puţine date despre cauze/etiologie. Modificările fiziopatologice constau în obstrucţie arteriolară organică sau funcţională cu dilataţie venulocapilară.

Modificările de livedo se observă cel mai bine la nivelul coapselor şi antebraţelor şi uneori în regiunea inferioară a abdomenului, modificările fiind mult mai accentuate în perioadele reci. In anotimpul cald, modificările se remit la o tentă roşiatică, dar nu dispar complet. Clinic bolnavii prezintă teritorii cutanate ca o reţea sau pete permanente, uşor proeminente, albăstrui (pielea capătă aspectul de “plasă de peşte”), care înconjoară tot teritoriul cutanat al extremităţilor. Fenomenele se accentuează la frig.

Pulsul arterial este normal. Tratamentul constă în protecţie faţă de frig, hidratare, tratarea ulceraţiilor prin mijloace locale nespecifice (pansamente antiseptice, drenaj postural, compresiune elastică a gambei) şi simpatectomie (ablaţie/eliminare, îndepărtare chirurgicală a unui nerv sau a ganglionilor nervoşi care aparţin sistemului nervos simpatic – care controlează tonusul vaselor).

Eritermalgie Denumirea este introdusă de Smith şi Allen, ea cuprinzând trei aspecte caracteristice ale bolii: culoarea roşie, creşterea temperaturii locale şi durerea. Este o afecţiune produsă de vasodilataţie arteriolo-capilară paroxistică segmentară, cu etiologie obscură/necunoscută. Foarte rară, eritermalgia poate fi consecutivă luării unor medicamente (inhibitori calcici), unei boli hematologice (poliglobulie) sau sistemice (lupus eritematos diseminat).
Anamnestic se constată sensibilitate crescută a extremităţilor la caldură, cu senzaţie de arsură (mai ales noaptea). La debut apar algii/dureri de tip acroparestezii, crampe musculare, intensificarea senzaţiei de căldură; apoi, simptomatologia devine caracteristică: culoare roşie a extremităţilor, hipertermie locală, senzaţie de căldură, durere cu caracter de arsură pulsatilă. Boala are evoluţie cronică progresivă. Pot apare tulburări generale: cefalee, vertij, palpitaţii, hiperhidroză (transpiraţii), valuri de căldură. Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilometria, termometria cutanată, arteriografia.

Alte teste vasculare. Înregistrarea fotopletismografică a undelor arteriale şi a presiunii sanguine digitale. Pletismografia permite înregistrarea variaţiilor de volum ale segmentului de membru, determinate de ritmul de intrare şi de ieşire a sângelui la fiecare contracţie cardiacă.Proba expunerii la rece sau la cald: permite determinarea reactivităţii sistemului vascular şi a integrităţii sistemului arterial.

Capilaroscopia (cercetarea endoscopică a capilarelor) evidenţiază capilarele. Arteriografia este indicată atunci când se bănuieşte un obstacol arterial care se traduce printr-un sindrom Raynaud. Tratamentul consta în controlul asupra temperaturii la care sunt expuse teritoriile sensibile, desensibilizare la căldură,  tratament medicamentos.

Leacuri …

1. Scăpaţi de durere de dinţi fără să deschideţi gura!
Aveţi idee cum puteţi scăpa de o durere de măsele “fără să deschideţi gura”? Vă dăm un indiciu: eliminaţi din start răspunsurile gen pastile, injecţii, palinca, ceapa etc. S-a găsit o metodă care nu are, aparent, nici o legaturăcu stomatologia.

Este de ajuns să frecăm o bucăţică de gheaţă între degetul mare şi arătător. Terminaţiile nervoase care se află în zona în formă de “V” a mâinii stimulează o regiune din creier care blochează recepţionarea semnalelor de durere provenite de la faţă şi de la mâini. Un studiu canadian arată că putem încerca această metodă şi fără gheaţă, însă ar avea o eficienţă cu 50% mai scăzută.


2. Dacă vă “râcâie” pe gât, scărpinaţi-vă în ureche!
Cum nu putem să ne scărpinăm direct în gât, încercăm să rezolvăm problema altfel – prin ureche. Medicii ORL-îşi explică: atunci când sunt stimulaţi nervii care se află în ureche, se creează un act reflex în gât, care provoacă un spasm al muşchiului… Acest spasm face ca gâdilatura să dispară.


3. S-a descoperit leac contra fricii de injecţii.
Cercetătorii germani au descoperit că dacă tuşim în timpul unei injecţii nu ne mai doare atât de tare înţepătura. De ce? Pentru că acest truc produce o creştere bruscă şi temporară a tensiunii în piept şi în canalul spinal, inhibând structurile nervoase care conduc durerea la ganglionii nervoşi spinali.


4. Cum să stingeţi arsurile la stomac.
Dormim pe partea stângă, ne sfătuiesc medicii gastroenterologi.
Explicaţia este simplă: când dormim pe dreapta, stomacul se află mai sus decât esofagul, permiţând mâncării şi acidului să alunece spre gât. Când stăm întinşi pe stânga, stomacul este mai jos decât esofagul şi gravitaţia lucrează în favoarea noastră.


5. Cum să nu vă mai curgă sânge din nas.
Când eram mici şi ne curgea sânge din nas, eram puşi să ne ţinem cu 2 degete de nas şi să ne întindem pe spate până se oprea sângerarea. Cum altfel se mai poate rezolva această problemă fără să atragem privirile indiscrete? Punem o bucăţică de bumbac pe gingia de sus, sub vârful buzei, şi apasăm cu putere pe bucata de material.
“Sangele provine în special din partea anterioară a septului. Apăsând aici, vom opri sângerarea”, apreciază medicii. Este vorba de anastomoze arteriale care formează de ex inelul vascular peribucal sau nazal (Kiesselbach sau Little)
.


6. Cum să scăpaţi de ameţeală.
Aţi băut câteva pahare şi v-aţi ameţit? Tineţi-vă cu mâna de ceva stabil.
Mecanismul responsabil cu echilibrul se află în urechea internă şi pluteşte într-un fluid care are aceeaşi densitate ca şi saâgele. Cum alcoolul diluează sângele, se modifică şi structura lichidului, fapt care afectează echilibrul.
Aşadar, creierul este dezorientat şi are nevoie de o confirmare, care, în cazul de faţă, este dată de simţul tactil. In felul acesta, punând mâna pe un obiect stabil, ne vom recapata echilibrul.


7. Cum să ţineţi inima în frâu.

Nu o lăsaţi să o ia la galop! Dacă simţim că avem palpitaţii şi nu ne ştim suferinzi de inimă, putem încerca să apăsăm uşor carotida imediat sub mandibulă. Vom stimula nervul vag şi putem scădea frecvenţa bătăilor.



8. Preveniţi miopia!
Miopia are rareori o cauză genetică, susţin oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauză prea mult timp petrecut în faţa computerului. Aşadar, ca să nu avem probleme, ar fi bine ca de câteva ori pe zi să închidem ochii, încordăm muşchii, inspirăm adânc şi, după câteva secunde, expirăm şi ne destindem.
Întinzându-ne şi relaxându-ne bicepşii şi glutealii putem păcăli muşchii involuntari, precum cei ai ochilor, să se relaxeze.


9. Invaţaţi să vă folosiţi urechile!
Dacă stăm de vorbă cu cineva la o petrecre, unde este foarte mult zgomot, este bine să-l ascultăm cu urechea dreaptă. De ce nu cu stânga? Cercetătorii americani sunt de parere că dreapta ne ajută să descifrăm mai rapid un discurs. Dacă vom încerca să ne dăm seama ce melodie se aude într-o camer îndepartată, o vom  folosi pe stânga. Este mai bună când vine vorba să capteze tonurile muzicale.


10. Cum să nu obosiţi repede când alergaţi.
Dacă suntem asemeni majorităţii oamenilor, când alergăm, obişnuim să expirăm atunci când punem în pământ piciorul drept. In felul acesta nu facem decât să exercităm presiune asupra ficatului (care se află în partea dreaptă), care apoi începe să ne înţepe. Cum să scăpăm de această neplăcută senzaţie? Simplu. Expirăm atunci când punem în pîmânt piciorul stâng.


Tulburări vasomotorii – ce sunt şi cum ne protejăm

Organismul uman este procentual majoritar apă (peste 80%). Lichidele din interiorul nostru sunt distribuite fie intracelular, fie în afara celulelor.

Schimbul dintre mediul intra şi extra celular este guvernat de presiunea coloid osmotică de o parte şi de alta a membranelor celulare. Sângele circulă de la inimă spre ţesuturi şi invers aducând cu el tot ceeace este necesar pentru buna funcţionare a uzinelor vii miniaturale care sunt celulele noastre. Sistemul de „ţevi” prin care el se deplasează este alcătuit din artere (vase prin care sângele circulă de la inimă spre celule), capilare – vase cu calibru foarte mic (de zece ori mai subţiri decât firul de păr) unde au loc schimburile (este adus oxigenul şi nutrienţii şi preluate deşeurile, gunoaiele metabolice şi dioxidul de carbon), şi venele prin care sângele este readus la inimă.

Aceste vase de sânge (formate din trei straturi musculare) îşi schimbă diametrul în funcţie de modificările mediului exterior (la frig sau la cald) sau interior (sub acţiunea hormonilor de stres sau a sistemului nervos vegetativ de ex). Vasoconstricţia este urmată de o reducere a circulaţiei sângelui iar vasodilataţia, invers, se asociază cu o creştere a volumului circulator sanguin.

Spasmul vascular reprezintă o contracţie a muculaturii netede din pereţii vaselor de sânge şi se produce sub acţiunea sistemului nervos simpatic. Această contracţie micşorează diametrul şi îngustează vasul, reducând fluxul de sânge către extremităţi. Circulaţia nu este sistată complet iar o cantitate suficientă de sânge ajunge la ţesuturile din regiunea afectată evitând privarea totală de oxigen şi moartea celulară.

Acrocianoza (din fr. acrocyanose), este o afecţiune nedureroasă (încadrata în acrosindroamele vasculare distonice permanente) caracterizată de scăderea cantităţii de oxigen care ajunge la nivelul extremităţilor. Mâinile şi picioarele devin albastu-violacee, cianotice din lipsa unei cantităţi suficiente de oxigen, ca urmare a scăderii fluxului de sânge în aceste regiuni în urma constricţiei sau spasmului vaselor de calibru mic (capilare). Acestea devin cianotice, reci, transpirate şi uneori se pot umfla.

Emoţiile şi temperaturile scăzute pot înrăutaţi simptomele sau declanşa afecţiunea, în timp ce expunerea mâinilor la căldură ameliorează manifestările bolii. Afectarea se produce bilateral şi este simetrică. Boala apare îndeosebi la femei tinere cu deficite endocrine, etiologia fiind necunoscută. Acrocianoza trebuie diferenţiată de sindromul Raynaud care se manifestă prin trecerea succesivă a palmelor de la cianotice, la palide şi apoi roşii, datorită jocului vasoconstricţie – vasodilataţie. Uneori este prezentă şi la urechi, nas, coate şi fese. Intensitatea maximă este la degete, la nivelul unghiilor şi pulpei degetelor. Mai sunt întâlnite aceste colorări ale tegumentelor şi la arteriopatiile obstructive în special la ambele membre superioare, dar sunt însoţite de durere periferică şi de dispariţia pulsului la membrele afectate (în acrocianoză pulsul este palpabil şi normal). Se pot întâlni tulburări senzoriale: parestezii (amorţeli), furnicături, oboseala extremităţilor. Circulaţia arterială este normală (ceea ce explică absenţa leziunilor trofice). Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilografia, reografia, capilaroscopia, oximetria (dozarea O2) crescută în sângele venos aferent, arterioflebografia (opacifierea cu substanţă de contrast a sistemului arterial şi venos). Tratamentul constă în evitarea frigului, vasodilatatoare, hormonoterapie, sedative, hidratare,  kinetoterapie. Se vor putea folosi pentru a ameliora afecţiunea următoarele plante medicinale: alun, arnică, castan, ciuboţica cucului, coacăz negru, dud, păpădie, soc, sunătoare, talpa gâştei, vâsc.va urma

Accidentul ischemic tranzitoriu

Mai este denumit şi mini-accident vascular cerebral (“warning stroke” sau „avertisment”, “ministroke”, “transient ischemic attack” sau TIA în manualele englezeşti), este cauzat de o slabă irigare cu sânge a unei anumite zone  creierului  (datorită astupării unei artere) şi conduce la disfuncţii neurologice care persistă mai puţin de 24 de ore – după definiţia OMS din 1971 (dacă acestea se instalează şi persistă mai mult de 24 de ore, atunci vorbim de accident vascular cerebral).

Un infarct cerebral care durează mai mult de 24 de ore dar mai puţin de 72 este numit deficit neurologic ischemic reversibil.  Unii autori încadrează în AIT doar cazurile cu o durată sub o oră, în timp ce alţii acceptă diagnosticul de AIT şi pentru situaţii în care manifestările clinice depăşesc 24 de ore, cu condiţia reversibilităţii lor totale.

O persoană care a avut unul sau mai multe astfel de atacuri ischemice tranzitorii va avea un risc mai mare de a face un accident vascular cerebral decât una care nu a avut nici un astfel de episod patologic.

Simptomele apar extrem de rapid şi se datorează lipsei de oxigen la nivel cerebral (neuronii depind exclusiv de oxigenul şi de glucoza circulantă iar când nu mai circulă sângele, aceştia pur şi simplu mor în circa 3 minute). Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lobului frontal şi se exprimă  prin tulburări ale activităţii motrice şi de vorbire. În lobul temporal este afectat centrul înţelegerii limbii vorbite. Leziunea parietală determină tulburări de scris şi de citit. În lobul occipital este afectat centrul vederii, iar leziunea creierului mic determină  tulburări de echilibru.

Cel mai adesea persoana acuză amorţeli, slăbiciuni ale feţei, mâinilor, picioarelor sau a unei jumătăţi a corpului. Are probleme în a articula corect cuvintele (vorbire deficitară), de înţelegere (este confuză sau face confuzii). Are probleme cu vederea la un ochi sau la amândoi (orbire bruscă, vede foarte multe culori  sau are diplopie – priveşte un obiect şi vede două). Are dificultăţi la mers (este ameţită, nu-şi poate păstra echilibrul şi coordonarea). În aceste momente doar un medic stabileşte dacă este vorba de un atac tranzitoriu sau de un accident vascular.

Boala este cauzată de un cheag de sânge care astupă pe o perioadă scurtă de timp un vas de sânge care irigă creierul (după care se dizolvă spontan). Cheagul este de cele mai multe ori un fragment de placă de aterom desprinsă de pe vasele mari în special din zona carotidiană. Plăcile de aterom sunt formate în principal din colesterol dar la o analiză amănunţită regăsim o mulţime de substanţe toxice (ex săruri calcaroase) introduse în corp zi de zi an de an odată cu alimentele sintetice sau cu apa minerală poluată cu care ne-am  hidratat. „Clorul din apă este cauza unor epidemii fără pre­cedent în is­torie, care includ infarct mio­car­dic, accidente vasculare cere­brale, senilitate, cancer şi im­potenţă sexuală. Riscurile de can­cer în rândul persoanelor care consumă apă potabilă clo­rurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor” a declarat celebrul dr Joseph M Price.

Hipertensiunea arterială, miocarditele, tulburările de ritm cardiac, bolile vasculare ale vaselor mari (infecţii cu TBC, sifilis, etc), policitemia (prezenţa în sânge, a unui număr mai mare de globule roşii decât cel normal) sau siclemia (prezenţa în sânge a globulelor roşii cu forme anormale), fumatul, sedentarismul, diabetul, alcoolul consumat în exces, folosirea anticoncepţionalelor sau consumul de droguri sunt factori care predispun la această afecţiune tot mai des întâlnită în practica medicală.

Ce facem?

În timpul primelor ore de la debutul ischemiei cerebrale, anumite zone din creier sunt ameninţate de moarte. Tratamentul de urgenţă al afecţiunii necesită stabilizare medicală şi evaluarea factorilor care pot duce la complicaţii (cum ar fi deglutiţia şi hidratarea). O unitate medicală de urgenţă reuneşte, într-o singură zonă, pacientul, personalul medical specializat, resursele şi posibilităţile de expertiză, aşa că cel mai indicat gest este să sunăm urgent la 112 când avem o suspiciune de accident cerebral.

Medicul ne va examina de urgenţă şi ne va efectua un EKG, o ecocardiogramă, o ecografie (doppler) a car