Braga – băutură ieftină şi sănătoasă

braga


„Ieftin ca braga” este o expresie care capătă din nou consistenţă în aceste timpuri de criză, dar, oamenii inteligenţi ştiu că, în general lucrurile sau oamenii ieftini în care am investit s-au dovedit până la urmă foarte scumpi. Nu este şi cazul bragei. Nu este vorba de Braga – capitala antică a Portugaliei şi nici de zeul nordic Braga cel care purta un potir plin cu băutură rezultată din cereale fermentate. Braga era băutura favorită a romanilor şi era asemuită cu un nectarul divin. Inventatorii acestei băuturi au fost tot tracii, mai precis femeile trace care făceau turte de mei, murături delicioase, brânzeturi fermentale excepţionale, borş şi desigur, bragă.

La noi o regăsim în majoritatea târgurilor unde la simigerii erai întâmpinat şi îmbiat cu covrigi, alviţă şi limonadă dar mai ales cu o băutură tulbure, dulce acrişoară, uşor alcoolică, numai bună de potolit setea pe timp de caniculă.

În România interbelică, vânzătorii de bragă, numiţi generic „rumelioţi” (turci, bulgari, aromâni, armeni) purtau un mintean colorat cu găitane negre, şalvari, fesuri roşii cu ciucure negru, iar în picioare opinci specifice cu vârful în sus. În Bucureştiul „vechiului regat”, îi vedem descrişi de George Costescu purtând o tavă cu dulciuri într-o mână şi cu o doniţă cu bragă rece ca gheaţa în cealaltă (aveau cu ei şi gheaţă).

De cinci parale (moneda oficială din acele timpuri) primeai o cană mare cu bragă rece şi două feluri de dulciuri (bucuria copiilor).

Braga se obţine din fermentarea meiului măcinat şi a fost readusă în ţinuturile noastre de turcii nomazi începând cu secolul X din Asia Centrală. Este o băutură igienică deşi apare tulbure, mucilaginoasă, coloidală (componentele se află în suspensie aşa cum este şi sângele nostru, mediul apos intracelular, sau apa structurată coloidal de particulele Flanagan-Coandă), conţine cantităţi mici de alcool rezultat din fermentaţie acidă de tip lactic (microorganismele cele mai des întâlnite sunt Sacharomices cerevisiae şi Coli saprofit care îi dau şi aroma particulară, pronunţaţă şi care o face atât de specială). Într-un cm3 de bragă dulce se găsesc 784 500 germeni, iar – într-un cm3 de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după 5 – 8 zile, se găsesc 5 850 000 germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice. Unii comercianţi îi adaugă din nefericire zaharină sau aspirină pentru a se păstra mai mult timp suficient cât să fie vândută. Braga mai conţine o mulţime de vitamine, minerale, enzime sau fitonutrienţi proveniţi din seminţele de cereale sau mei iar compoziţia (şi implicit gustul) sunt cu atât mai mari cu cât apa folosită este mai pură (apa de reţea sau din pânza freatică este deja saturată în minerale sau alte componente chimice dizolvate).

Cum se prepară?

Se amestecă 2 kg de tărâţe de grâu cu 1 kg de făină de porumb (mălai), se obţine un aluat care se coace la cuptor. Acesta se pune la dospit apoi (după ce a fost scos) într-un butoi de lemn unde se mai adaugă apă şi drojdie pentru a fermenta. După 5 zile se strecoară în vase de lut sau de sticlă şi se mai poate îndulci după gust cu miere sau zahăr.

Altă reţetă se referă la braga obţinută din malţ. Malţul se obţine din grâu, orz, secară, porumb în cantităţi egale care se pun într-un vas cu apă acoperit. Când încep să încolţească se scurge apa iar seminţele se pun la uscat apoi se macină cu râşniţa. Acesta este malţul care împreună cu mălaiul se pune într-o altă oală cu apă care se fierbe obţinându-se o pastă consistentă ca mămăliga (o mestecăm la fel pentru a nu se prinde şi pentru a obţine densitatea dorită). Din această compoziţie se fac turte care se rumenesc pe tavă în cuptor la foc iute apoi sunt scoase şi puse la răcit. Se rup apoi în bucăţi mici şi se pun într-un vas cu apă de circa 10-12 litrii ( o găleată prevăzută cu canal de scurgere). Se lasă 3-4 zile la fermentat apoi se scurge obţinându-se celebra de-acum bragă. Turtele folosite mai pot fi refolosite încă o dată dar cu mai puţină apă. La canalul de scurgere al vasului, se aşează crenguţe ca să nu se înfunde/astupe scurgerea.

Unde mai putem bea bragă în Severin?

În Turnu Severin, încă de pe timpul epocii ceauşiste, un bragagiu celebru a fost Moni care mai prepara delicioasa alviţă cu nuci şi susan sau îngheţata râvnită de noi toţi cu care ne desfătam în copilărie, baclava sau gustoasa bragă. Mai existau unele familii turce dar s-au împuţinat până la dispariţie odată cu scufundarea insulei Adak-Kaleh când s-a ridicat barajul Porţile de FierI. Azi îi continuă tradiţia cu aceeaşi discreţie şi pricepere harnicul Ionică pe care îl putem vedea în cartierul Crihala. Mai găsim bragă şi pe strada Crişan ( în zona Casei Tineretului) la un vânzător ambulant însă nu este la fel de bună (este exagerat de dulce de la edulcoranţii sintetici folosiţi).

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC