Le place riscul!…

De ce se aruncă oamenii în cap legaţi de frânghii elastice? De ce aleargă cu bolizi cu peste 300 de km/oră? De ce îşi înşeală nevasta? De ce fac sex în lift, în maşină, în scara blocului, în grup, în toaleta restaurantului,  sau în pădure? De ce se aruncă cu paraşuta sau deltaplanul sau se caţără pe gheaţă?

De ce sunt “morţi” după pornografie? De ce fumează acele chestii (ţigări) pe care le scot dintr-un pachet de carton pe care scrie că pot genera boli grave?

De ce nu respectă indicaţiile doctorului personal sau îl mint cu seninătate că le-au respectat? De ce acceptă să înghită o apă mincinoasă sau alimente sintetice bune doar la gust?

Răspuns: Adrenalina.

Acesta este hormonul excitaţiei, al “riscului”, al fricii cel care ne creează iluzia că “ne trăim viaţa”. Este o explicaţie şi pentru succesul facil şi mediocru (bazat de fapt pe ignoranţa oamenilor) al politicienilor sau anal-iştilor care “secretă” frică/otravă/gunoi toxic în minţile oamenilor (faza cu femeia care lua bătaie de la soţ pe stradă şi care l-a apostrofat cu “ce te bagi?” pe cel care a vrut s-o scape, e reală!). De fapt, “a trăi” aşa viaţa este doar o altă minciună jalnică, deplorabilă şi deloc des-interesată, ca multe altele (reclamele, publicitatea comercială sau politică plină de mesaje negative insinuante care mai storc un strop de adrenalină din creierul privitorilor sau cititorilor) dar extrem de profitabilă pentru cunoscători.

Iată un alt exemplu de “adrenalină” pe care l-am descoperit azi navigând printre www-uri…

Peştele fugu

Este o specie de peşte otrăvitor originar din apele Japoniei. Curiozitatea sau excentricitatea împing foarte mulţi oameni să încerce preparatele din carnea acestui peşte deosebit de toxic şi foarte mulţi dintre aceştia îşi pierd viaţa dacă ceea ce consumă nu a fost gătit corespunzător. Fugu conţine cantităţi uriaşe de tetrodoxină în organe, în special în ficat şi piele. Otrava acţionează asupra muşchilor care sunt paralizati în timp ce victima este conştientă. Moartea survine în urma asfixierii.
Din păcate nu există un antidot în faţa acestei toxine. In urma multor ani de cercetări ştiinţifice s-a ajuns la concluzia că peştele în sine nu este otrăvitor, însă, acesta consumă diverse vieţuitoare care conţin bacteria tetrodoxin-laden şi o asimilează în organism, el fiind imun la efectele acesteia. Pentru a prepara şi servi acest peşte, bucătarii trebuie să facă nişte cursuri şi să obţină diplome ce le atestă acest drept.
Măiestria în prepararea acestui peşte constă în a lăsa în fiecare bucăţică servită şi o cantitate mică de otravă care dă o senzaţie de amorţeală şi ameţeală celui care îl consumă. Deşi sunt destui cei care mor, această mâncare este cea mai scumpă în Japonia este considerată o mare delicatesă.

Este şi mersul la restaurant la fel ca privitul la ştiri, tot un sport extrem – e adevărat, însă eu prefer de exemplu o mâncare simplă, o muzică armonioasă şi un pahar cu apă sigură! Vreau să fiu Viu la întâlnirea cu Moartea iar a muri de exemplu de cancer sau de frică, mi se pare şi costisitor şi ne-inteligent. Pentru mine acea adrenalină e doar mediocră …

You must be logged in to post a comment.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 63 la 03:23 am UTC
Aceasta luna: 203 la 12-05-2019 10:56 pm UTC
Acest an: 667 la 10-30-2019 08:47 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC