Mediocritatea – un fleac „mediocru”

Încercam deunăzi împreună cu prietenul Sorin, stând pe malul Dunării la Drobeta şi străluminaţi de un apus de soare mirific, să ne explicăm de ce un individ care a avut de-a face în viaţa lui cu Excelenţa, alege brusc, fără nici un motiv infidelitatea, mediocritatea,  denigrarea.

De ce trădăm, de ce alegem mereu să acceptăm, să promovăm facilul, fleacul, discreditarea, bârfa, compromisul?

Semnalam într-un articol anterior că românii pleacă pe meleaguri străine pentru o simbrie lunară de cele mai multe ori modestă şi cu mult sub preţul la care îşi vând munca şi priceperea locuitorii din ţările respective (fenomenul este întâlnit chiar la noi „acasă” unde, firme puternice, transnaţionale îşi plătesc angajaţii români mult sub salariul pe care îl oferă pentru aceeaşi muncă altor angajaţi de pe alte meleaguri).

De ce se întâmplă aşa este o întrebare care transcede principiile sindicalismului iar răspunsul se află chiar în cultura şi educaţia noastră mediocră, obscură de multe ori, insuficientă, limitată, incompletă, specific românească.

Potrivit dicţionarului, ”mediocru” este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, “medio” însemnând mijlociu şi “ocris” – munţi, pietre cu aceeaşi înălţime (de aceeaşi mărime).

Din cele mai vechi timpuri teama oamenilor de a nu deveni mediocrii, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii. Românii sunt nevrozaţi sau depresivi şi pentru că au fost obişnuiţi ca altcineva să le ducă de grijă, altcineva să hotărască ce le este bine şi ce nu, altcineva firoscos să le facă, să le dreagă, să le spună…

În realitate, aşa cum se întâmplă pe alte meleaguri mai îmbelşugate, oamenii sănătoşi la minte nu îşi doresc să fie modeşti, ordinari, imperfecţi, banali, “invizibili”. Ei caută să fie în pas cu noutatea, se autoperfecţionează, se autodepăşesc, aleg ori de câte ori au prilejul existenţa de tip “premium”. (…)

“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, îi povestesc lui Sorin, unde avea maşina firmei străină nouă  la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea,  dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”. (…)

În Sfânta Scriptură ni se spune că faptele „căldicele” nu sunt folositoare. „Am să te vârs din gura mea!” scrie în Apocalipsă, „pentru că eşti căldicel, adică nici rece nici în clocot”.  Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).  În prezent personajul nostru lucrează/moneşte pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!.  (…)

Îi mai spuneam prietenului Sorin, că „mediocritatea incoloră este o altă cauză a situaţiei precare în care ne aflăm dar şi motivul lipsei „cu desăvârşire” a  anticorpilor supravieţuirii”.

Ne tăiem singuri aripile, la fel ca nefericitul instalator despre care povesteam mai înainte, castrăm entuziasmul, pasiunea şi alegem flecăreala confortabilă, inertă, sterilă, ne-rodnică. Pentru că Sorin îmi spune că personajul nostru ar merita un premiu Nobel pentru prostie, îi aduc aminte de epigramistul George Zarafu care într-o pledoarie celebră scria hâtru că „Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

„Deşi mediocritatea este noua doctrină a societăţii democratice în care vieţuim, nu te speria prea tare Sorine! Mediocritatea nu este atât de periculoasă pentru creştere şi inteligenţă pentru că în răul, în păcatul pe care îl face ea este totuşi ceeace este: mediocră!”.  …

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
2 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC