Să ne ascultăm …urechile

Deşi o mulţime de oameni consideră urechile ca fiind cel puţin ridicole ca aspect, ele au făcut obiectul corecţiilor chirurgicale de când există această ramură medicală pe pământ. Cu 600 de ani înainte de Christos, chirurgul indian Sushruta a folosit un fragment de obraz pentru a repara chirurgical o ureche care lipsea.

Egiptenii antici credeau că „aerul vieţii” intră prin urechea dreaptă iar „aerul morţii” prin cea stângă. Perforarea urechilor semnifica la ei, împiedicarea spiritelor rele să pătrundă în corp. Cea mai veche mumie din lume – veche de 5000 de ani – descoperită într-un gheţar din Austria, are urechile perforate cu găuri de 1,2 centimetrii. Navigatorii îşi perforau urechile crezând că vor avea vederea mai bună; lucru explicabil dacă ne gândin că auriculoterapia chineză veche de peste 5000 de ani considera lobul urechilor ca fiind reprezentarea capului (locul unde îndeobşte se perforează urechea pentru cercei este chiar locul reprezăntării ochiului.

Multe picturi creştine îl reprezintă pe Iisuc Cristos ca intrănd în corpul Mariei prin ureche („auzind cuvântul Domnului”).

Dacă vedem dimineaţa un pliu care taie lobul urechii, înseamnă că am dormit pe acea ureche sau am vorbit prea mult la telefon. Dacă însă acest pliu este permanent acolo e semn că putem avea parte de un atac de cord sau că avem sau vom face diabet. Se mai numeşte şi semnul lui Frank, a fost citat în literatura de specialitate în 1973 şi studii ulterioare confirmă această legătură cu bolile de inimă şi diabetul.

Urechile (dar şi nasul) cresc pe tot parcursul vieţii; ochii au aceeaşi dimensiune de la naştere toată viaţa.

În urechea internă există anumite proteine care se numesc stereociline (studiu efectuat de cercetătorii Universităţii Auvergne din Clermont-Ferrand, Franţa) şi care distorsionează zgomotele când suntem în locuri aglomerate – gări, discoteci, etc pentru a ne putea concentra asupra anumitor sunete care ne interesează.

Cerumenul sau ceara din urechi conţine cerumen, sebum, celule moarte plus încă alte 40 de substanţe. Femeile care au în urechi o ceară umedă, au risc mai mare de a face cancer de sân; acest fapt a fost evidenţiat în special la femeile japoneze care în mod normal, la fel ca toate asiaticele, au în urechi o ceară uscată.

Această ceară protejează urechile de apă, ciuperci, sau o mulţime de alţi microbi. În ea se opreşte praful, murdăria exterioară, musculiţele, furnicile care ajung accidental în ureche sau alte creaturi.

Dacă reducem grăsimile din meniu, urechea va secreta mai multă ceară; sau dacă ne spălăm în urechi cu prea multă insistenţă. Curăţarea exagerată a urechii duce la o secreţie abundentă de ceară. Dacă găsim pe pernă sau cearceaf ceară din urechi, este semn bun, înseamnă că urechea se curăţă singură.

Dacă din ureche curge secreţie apoasă, purulentă sau cu sânge trebuie mers degrabă la orelist pentru a stabili cauza.

În ureche nu se introduc obiecte pentru curăţare, nici măcar acele beţigaşe cu vată. Singurul care are acces în canalul urechii este degetul mic pentru a înlătura excesul de ceară. De aceea i se mai spune auricular.

Când ne mănâncă urechile fie avem o alergie, fie ne spălăm prea mult în urechi. Mâncărimea de regulă semnifică o secreţie insuficientă de ceară (adică puţină). Scărpinatul stimulează secreţia de ceară. Dacă din ureche curge o secreţie gălbuie, urât mirositoare şi ne mânâncă tare, avem otită externă sau urechea înnotătorului şi trebuie mers la medic pentru că infecţia poate cuprinde oasele şi duce la moarte.

Hipocrate trata infecţiile urechii cu lapte de om; egiptenii cu lapte de vacă şi grăsime de raţă.

Când urcăm Stârmina sau mergem cu avionul ni se înfundă urechile; se numeşte barotraumă sau „ureche de avion”. Poate semnifica o infecţie a urechii, afecţiuni inflamatorii ale articulaţiei temporomandibulare sau colesteatoame. Urechile înfundate pot fi semn al unei boli numite sindromul Meniere care mai dă ameţeală, hipoacuzie sau pierderea auzului.

Când auzim zgomote în urechi fără să avem vreo sursă de muzică, se numeşte tinitus în latină, adică „a suna ca un clopoţel”.   Aceşti oameni aud sunete pulsatile, foşnete, vuite sau cârâituri de greier. Sunt în general semne de îmbătrânire şi toţi le vom auzi într-o zi. Sunt semne de afectare a nervului auditiv.

Pentru a evita aceste zgomote supărătoare putem păcăli creierul punând lână pat când dormim un ceas care ticăie, o muzică plăcută în surdină sau facem exerciţii de relaxare şi concentrare.

Mai pot apare ca reacţie la alcool, cafea, sau medicamente de tip aspirină, antibiotice, antiinflamatoare.

Aceste zgomote ne mai pot anunţa o boală a tiroidei, o alergie, anemie, hipertensiune arterială, ateroscleroză, sau uneori pot indica prezenţa unei tumori cerebrale sau un anevrism cerebral.

Scăderea uzului şi surzirea semnifică necesitatea ascultării vocii lăuntrice. Problemele de auz ţin de calitatea umană numită smerenie sau „ascultare”  în tradiţia ortodoxă.

Există oameni care îşi aud inima bătând în urechi atunci când stau în pat cu capul pe pernă. Semnul acesta este normal, însă dacă este auzită doar într-o ureche, şi atunci când nu suntem întinşi pe pat, se numeşte tinitus pulsatil sau obiectiv sau cenestopatie. Este semn de hipertensiune arterială, de rigiditate a vaselor de sânge; dacă apare însoţit de o durere bruscă de cap trebuie mers la Urgenţă pentru că poate anunţa un accident vascular cerebral.

Atunci când începem să ne pierdem auzul, această boală poate începe cu o ascuţire a acuităţii auditive (hiperacuzie). Cu alte cuvinte începem să credem că soacra vorbeşte prea tare sau colegii de serviciu şi îi rugăm să nu mai „ţipe” aşa tare. Această boală – surditatea poate fi consecinţa abuzului de aspartam de exemplu (un îndulcitor artificial folosit de diabetici), de antibiotice (kanamicină, streptomicină, etc) antialergice, antiinflamatoare, analgezice. Se întâmplă frecvent studenţilor care abuzează de băuturi răcoritoare acidulate, gazoase care conţin aspartam.

Auzul slab mai poate însemna o lipsă de magneziu în organism, sau afecţiuni ale coloanei cervicale după o „smucitură” sau în cadrul sindromului de stres post traumatic.

Există oameni care se trezesc mai ales noaptea din somn cu senzaţia unei bubuituri; se numeşte sindromul capului care explodează. Deşi crează panică acestor oameni, nu are legătură cu nici o problemă medicală.

Când auzim voci sau cântece pe care nu le cântă nimeni, ar trebui să consultăm un medic pentru a stabili cauza.

Bătrânii trecuţi de 70 de ani au o scădere progresivă a auzului datorată vârstei, presbycusis dar şi tinerii pot suferi de scăderea treptată a auzului – otoscleroză- se numeşte boala. Femeile albe aflate în perioada sarcinii, datorită modificărilor hormonale pot suferi de diminuarea auzului. Frecventarea discotecilor sau a restaurantelor zgomotoase poate afecta auzul în sensul scăderii lui; prin comparaţie, un avion cu reacţie produce 140 de decibeli iar un concert rock 150 decibeli. Mp3 sunt azi marele vinovat de epidemia de surzenie care se prefigurează la nivel mondial.  Într-o oră de audiţie muzicală, bacteriile din interiorul urechii cresc cu 700%.

Când ne trezim dimineaţa cu auzul dispărut brusc  trebuie mers la medic pentru e elimina posibilitatea existenţei unui neurinom sau a sindromului Meniere sau a unei boli autoimune a urechii interne.

Fumătorii au risc mai mare cu 70% de a-şi pierde auzul dar şi nefumătorii care stau în preajma fumătorilor (risc dublu).

Medicii legişti au observat de-a lungul timpului că urechile păroase au legătură cu bolile de inimă. Prezenţa unui inel alb în jurul irisului  (se mai numeşte arcus senilis) e semn că ai putea muri de o boală de inimă – afirmă Robert Superko – fondator al Laboratorului Inimii de la Universitatea Berkeley, California.

Doctorii suedezi au constatat că persoanele care s-au născut  sau au avut ca sugari înălţimea sub limitele normale, vor surzi mai repede.

Sexologul Edwin Gregg susţine că urechea nu e numai o importantă  zonă erogenă la femei, dar e şi oglinda vaginului. Edwin Gregg a studiat problema timp de mai mulţi ani şi a ajuns la concluzia că, după ureche, poţi să afli şi cam care e atitudinea unei femei faţă de sex. De exemplu femeile care poartă cercei mari şi roşii sunt mândre de sexualitatea lor şi sunt foarte active. Cele care îşi ascund urechile în păr sunt foarte iritabile şi timide când e vorba de sex.

 

2 Responses to “Să ne ascultăm …urechile”

Trackbacks

You must be logged in to post a comment.

1 vizitatori online acum
0 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 4 la 12:27 am UTC
Aceasta luna: 22 la 09-05-2018 02:24 am UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC