Amânarea un „sport” periculos pentru sănătate

Bunica mea care mai are puţin şi împlineşte 100 de ani îmi spunea cu câţiva zeci de ani în urmă: „Fă lucrurile la timpul lor. Amânarea este cel mai mare hoţ de timp, îţi fură viaţa.!” Amânarea la fel ca ignoranţa, nepăsarea, tărăgănarea, îndoiala, lenea, dezinteresul, impasibilitatea, indolenţa, neîncrederea sunt toiage,  cârje sau complici pe care se sprijină „Doamna cu Coasa”. Am încercat în urmă cu vreo patru ani s-o conving pe soţia unui coleg să renunţe la antipersipante (lucra şi promova o firmă renumită) şi să opteze mai bine pentru un sistem de purificare a apei care să o ajute să nu mai transpire abundent dar şi pe fetiţa lor alergică şi veşnic purtătoare de giardia (adică să rezolve o parte din problemele de sănătate- „la rădăcină”). I-am trimis prin soţ o mapă voluminoasă (eu când mă documentez sunt ca o cioară – adun orice are legătuă cu subiectul) cu informaţii despre Sodium Lauryl Sulfate(SLS), Sodium Laureth Sulfate(SLES), aluminiu, clor, bisfenol, plumb, compuşii organici persistenţi sau volatili, despre cum alterează ele sistemul nostru imunitar sau cum pot declanşa cancerul de sân, de colon, de pancreas, etc.  Am primit un refuz categoric şi am pierdut în acelaşi timp nişte prieteni pentru că s-au purtat ulterior cu mine de parcă i-aş fi jignit („uite cine mă învaţă pe mine!”). Azi lucrurile sunt complet schimbate faţă de acum patru ani. Ea a aflat în urma unui control de rutină că are cancer, a suferit mai multe operaţii (de extirpare a sânului, a ganglionilor axilari,  implant de sân artificial), a cheltuit câteva sute de milioane prin spitale, pe medicamente, pe analize, are mai multe împrumuturi bancare şi vieţuieşte de la o zi la alta murmurând rugăciuni. Această întâmplare nefericită m-a determinat să mă întreb de ce evită oamenii lucrurile importante, de ce le amână crezând că în fiecare zi va fi Vinerea Mare?

De această întrebare m-am lovit mai ales de când am decis să informez, să conştientizez populaţia cu o altfel de apă – preventivă, corectă şi sigură aşa cum e apa purificată osmotic. Spuneam că aceasta este o alternativă, un instrument puternic, eficient, cinstit la un sistem medical ineficient şi corupt. Majoritatea oamenilor însă preferă să amâne – de ce? Amânarea este un truc, o păcăleală a minţii noastre ignorante. Ea se eschivează, evită gândul la lucrurile importante care ar trebui făcute imediat şi se face că uită până când într-adevăr uită. Mintea noastră încă are o educaţie comunistoidă cu trăsături colectivist- cooperatiste – „are grijă statu’ sau politicianu’ să-mi fie bine!”.

Cum recunoaştem aceste trucuri mentale ipocrite în activitatea noastră de zi cu zi?

De exemplu pierdem nepermis de mult timp cu jocurile pe calculator când ar trebui să terminăm treaba începută. Plimbăm aceleaşi hârtii dintr-un loc în altul, dăm telefoane neimportante şi pierdem vremea cu discuţii sterile – (bârfa – „sport naţional românesc”) despre nimicuri neinteresante. Pierdem timp preţios cu persoane neimportante, ne ducem la întâlniri cu oameni care doar ne mănâncă timpul inutil, navigăm fără rost pe internet, muncim de cele mai multe ori fără scop şi fără priorităţi, facem mai multe lucruri deodată (şi de fapt niciunul), spunem cu uşurinţă „Da!” când era mai bine să spunem „Nu!”, ne pregătim de lucru într-un mod exagerat şi excesiv doar ca să pierdem timp şi să amânăm începerea activităţii propriu-zise, ne vizităm colegii prin birouri („ce mai faci?”), ne apucăm să le oferim sprijin şi ajutor chiar dacă aceştia nu au nevoie, facem lucruri pe care de fapt nu vrem să le facem sau cel mai adesea ne lăsăm să plutim în voia sorţii ca o navă în derivă. Consecinţa imediată va fi o acută senzaţie de eşec (treburile vor fi veşnic neîncepute sau neterminate) sau ne vom simţi pur şi simplu inutili şi rataţi. Consecinţa pe termen lung va fi o risipă mult prea generoasă de timp preţios care, aşa cum spunea bunica, alcătuieşte chiar viaţa noastră.

De ce nu facem ceace trebuie şi mai ales la timp?

Răspuns: de frică. Frica de necunoscut, de „ce crede lumea”, de a nu greşi, de a nu reuşi (există frica de a avea succes), de schimbare, de responsabilitate. Spuneam altă dată parafrazând un scriitor celebru, că moartea ne ucide o singură dată dar frica ne omoară în fiecare zi câte puţin. Mulţi oameni evită acţiunea şi aşteaptă să aibă fie dispoziţia potrivită (chef), fie condiţii necesare (bani), fie timp. Dacă nu au îndepliniţi aceşti parametrii „perfecţi” atunci deciziile, începuturile, mutările, relaţiile, carierele şi chiar vieţile lor sunt amânate. Este la mintea unui copil însă să înţelegem că aceste condiţii nu vor fi îndeplinite niciodată pentru că noi suntem imperfecţi şi pentru că trăim într-o lume imperfectă. Nu există momente şi condiţii „perfecte” ci doar momentul prezent. Acesta este momentul deciziei şi acţiunii. Aici şi Acum. Oamenii care nu şi-au propus mediocritatea ca scop în viaţă aleg excelenţa. Prietenii mei cei mai mulţi au ales de exemplu să renunţe la apa „bună” cu care au fost obişnuiţi ani de zile şi „să rişte” o alta mai sănătoasă – premium chiar dacă „se simţeau bine” şi înainte. Alţii au ales să amâne. Din păcate unii mor prea devreme iar asta se întâmplă destul de des. Majoritatea artiştilor au obiceiul de a crea opere imperfecte. De ce? Pentru a ne reaminti că doar Dumnezeu este perfect!. În marea Lui generozitate însă, a uitat să ne mai dea zile în plus pentru ceeace am amânat…

You must be logged in to post a comment.

3 vizitatori online acum
1 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC