Clorul … inamic public (extrase)

Clorul a fost descoperit în 1774 de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar numele i-a fost dat de Sir Humphrey Davy. În 1904 clorul a devenit metoda standard de dezinfecţie a apei. Acestă metodă este eficace şi ieftină. Înainte de utilizarea sa, milioane de oameni au suferit de boli transmise de apă cum ar fi holera, febra tifoida, dizenteria  precum şi alţi agenţi patogeni iar clorinarea apei a favorizat dezvoltarea marelor oraşe.  Clorul a fost astfel considerat o minunată binecuvantare iar clorinarea apei cel mai mare act de prevenire a bolilor mortale din întregul mileniu.

În anii 60, Dr Joseph Pret a observat o rată neobişnuit de mare de îmbolnăviri de inimă la militarii americani care luptau în Vietnam; aceştia prezentau şi niveluri foarte crescute ale colesterolului la vârste de 20-30 de ani. După multe observaţii şi cercetări el a concluzionat că vinovat este clorul care se adăuga la apa pe care militarii o beau. A făcut studii pe loturi de pui de găină şi porumbei şi a constatat că cei care primeau apă cu clor aveau la autopsie arterele îngustate de la plăcile de aterom şi cu peste 50% mai ridicat nivelul colesterolului comparativ cu loturile de păsări care au primit doar apă distilată (nici una nu a prezentat vreo boală de inimă sau căderi ale penelor ca păsările care primeau clor în apă). La finanul cercetărilor care s-au desfăşurat în orşelul Fullerton, Pennsylvania şi care au durat peste 10 ani el afirmă:  „clorul din apă este cauza unor epidemii de boli fără precedent în istorie, care includ infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, senilitate, cancer şi impotenţă sexuală. Riscurile de cancer în rândul persoanelor cu apă potabilă clorurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor.” El a mai observat că populaţia din Fullerton care bea o apă fără clor, avea un indice de îmbolnăviri de inimă foarte scăzut comparativ cu alte oraşe care clorinau apa.

Clorul utilizat ca gaz de luptă  a fost folosit ca o armă chimică în primul război mondial de către Germania la 22 aprilie 1915, în a doua bătălie de la Ypres. Un savant german (care a fost şi laureat al Premiului Nobel!), Fritz Haber de la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin, în colaborare cu conglomeratul chimic german I.G.Farben au dezvoltat metode perfecţionate pentru gazarea cu clor. Rolul lui Haber în utilizarea clorului ca  armă mortală a determinat sinuciderea soţiei sale, Clara.

În ce mod suntem afectaţi?

Cei mai mulţi dintre noi petrecem între 70 şi 90% din timpul nostru în interior (acasă, la birou, în maşină, în magazine, etc) unde  sistemele noastre imunitare sunt bombardate cu substanţe chimice de la covoare, produse de curăţare, mobilierul tratat chimic, perdele sintetice care elibererază COV (compuşi organici volatili) fumul de tutun, pesticide, praf, haine sintetice, materiale plastice, fibra de sticlă, azbest, eşapamentul de la automobile, la care se adaugă clorul, care este în mod curent amestecat cu apa în staţiile de tratare şi aprovizionare municipale. Toate aceste substanţe chimice periculoase (dar şi altele aflate în apă şi alimente) introduse în organism expun sistemul nostru imunitar la un imens stres chimic. S-a dovedit că el face faţă acestui “război chimic” aproximativ 40 de ani; după această vârstă suntem dispensarizaţi pentru una sau mai multe boli cronice, adică de aici înainte până la moarte ne împrietenim cu doctorii, vom sponsoriza şi vom avea grijă de conturile industriei medicale. Pentru cât timp? Răspuns: de câţi bani avem economisiţi.

“Oamenii de ştiinţă au descoperit o incidenţă mai mare a cancerului de esofag, rect, sân, laringe şi a bolii Hodgkins în rândul populaţiei care foloseşte surse de apă potabilă de suprafaţă clorurate.”
“Compuşii chimici organici volatili se pot evapora din apă când facem duş sau baie. Studiile indică faptul că expunerile prin inhalare pot fi la fel de importante ca expunerea la apă potabilă clorurată când consumăm 2 litri de apă de la robinet pe zi.”
“Oamenii care fac duş frecvent ar putea fi expuşi, prin ingestie/inhalare şi / sau absorbţia cutanată  a compuşilor cloruraţi periculoşi.”

Copii mici, persoanele în vârstă, precum şi bolnavii cronici sunt printre cele mai afectate persoanela expunerea la clor. Studiile raportează o creştere de 75% în cazuri de astm începând din 1984. – sursa – American Health Association.

“Un lung, duş fierbinte poate fi periculos. Substanţe chimice toxice sunt inhalate în concentraţii mari.” Dr. John Andelman

Dr. Lance Wallace professor of Water Chemistry at the University of Pittsburgh susţine că “expunerea la produsele chimice vaporizate din aprovizionarea cu apă prin intermediul scăldatului, duşului, şi prin inhalare este de 100 de ori mai mare decât prin intermediul apei potabile pe care o bem.”

În 1992, American Medical Association a publicat informaţii în care a declarat: “aproape 28% din toate formele de cancer al intestinului şi 18% din totalul de cancer al vezicii urinare au fost cauzate de consumul de apă cu clor. Clorul mai este factor cauzal pentru cancerul de pancreas, de colon, gastric, de rinichi şi de sân”

“Există o legătură între apa clorurată şi cancer iar consumatorii se pot apăra de expunerea la aceste riscuri prin folosirea de filtre casnice”- Donald Wigle  expert în Departamentul de Sănătate din Canada.

Cancerul de sân, care acum afectează una în fiecare opt femei din America de Nord, a fost recent legat de acumularea de compuşi ai clorului (trihalometani) în ţesutul mamar. Un studiu efectuat în Hartford, Connecticut, prima de acest gen din America de Nord, a constatat că “femeile cu cancer de sân au cu 60% mai ridicat nivelul de compuşi (subproduse clorurare –organochlorines) în ţesutul mamar decât femeile care nu au cancer de sân.

Una din informaţiile cele mai şocante a tuturor acestor studii este că până la două treimi din expunerile noastre nocive la clor este cauzată de inhalarea de aburi şi de absorbţia cutanată în timp ce facem duş. Un duş cald deschide porii pielii şi permite absobţia accelerată a clorului şi a altor substanţe chimice din apă. Aburul pe care îl inspirăm în timp ce facem duş poate conţine până la de 50 de ori nivelul de substanţe chimice din apa de la robinet, datorită faptului că clorul şi alţi contaminanţi vaporizează mult mai rapid şi la o temperatură mai mică decât a apei.  Inhalarea este un mijloc mult mai nociv al expunerii, deoarece derivaţii clorului inhalaţi merg direct în fluxul sanguin. Când  beam apă contaminată, toxinele sunt parţial filtrate de către rinichi şi sistemul digestiv în timp ce aburii toxici trec pe cale pulmonară direct în sânge.

„Clorul ar trebui interzis deoarece apa clorinată este factor major în apariţia cancerului şi senilităţii precoce” – Dr. Herbert Schwartz – Cumberland County College of Vineman.

El a mai spus: „clorinarea apei este o bombă în timp; cancerul, bolile carediace începând cu rigidizarea arterelor, senilitatea fizică şi psihică sunt atribuite clorului adăugat apei destinate populaţiei. Această apă ar trebui interzisă de către guverne”…

„Clorul este cel mai mare ucigaş al timpurilor moderne!” – Dr. Robert Carlson, doctor în medicină la Universitatea din Minnesota cercetător a cărui activitate este sponsorizată de EPA – Agentia de Protectie a Mediului din SUA

“Deşi a împiedicat apariţia unor epidemii infecţioase, a declanşat altele. Epidemia actuală de boli de inimă a început la două decenii după începerea clorinării apei în 1904.”- Unites States Council of  Environmental Quality.

„Pentru a se apăra de cei doi ucigaşi majori –bolile de inimă şi cancerul, fiecare persoană ar trebui să aibă în casă un filtru performant pentru clor” – Dr Martin Fox

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC