De la camera de gardă… adunate

Sâmbătă aflându-mă în Spitalul Judeţean, am asistat la internarea unui tânăr de 29 de ani cu infarct miocardic acut (al doilea pacient în numai o săptămână – precedentul – 27 de ani nu a mai putut fi salvat). Comentariile deloc optimiste ale medicilor de gardă susţineau observaţia unanimă că infarctul miocardic „atacă” vârste din ce în ce mai mici – sub 30 de ani (!!!). Cauzele sunt arhicunoscute: stil de viaţă dezordonat, alimentaţie dezechilibrată în principii sănătoase, stres psihic dar mai ales chimic ce afectează „conductele” extrem de fragile ale inimii şi creierului, fumatul, obezitatea, consumul de alcool, droguri, etc. Elicopterul SMURD chemat de la Bucureşti a venit ( a aterizat lângă spitalul judeţean) cu un minut (!!!) mai devreme decât ora anunţată (13.40 – comunicat de la Bucureşti, aterizare la 13.39). Şi totuşi, iată, există ceva care merge/funcţionează în România!…
Sunt de apreciat atât medicii de gardă (dr. Trocan sau dr. Stanciu) cât şi minunatele asistente care au „înviat” tânărul de cel puţin 4 ori cu ajutorul aparatelor (Gianina, Alina, Teodora) şi care au asistat pacientul ore în şir, până în clipa când acesta s-a ridicat cu elicopterul de pe platforma de beton. Am aflat stând ulterior de vorbă cu ele o mulţime de alte informaţii cel puţin năstruşnice despre pacienţi care ajung la camera de gardă. Iată câteva pe care le-am reţinut pentru cititorii Informaţiei de Severin. De exemplu, un pacient care ia tratament de ani de zile când este întrebat „ce pastile ia?” – răspunde: „nu ştiu!” sau „ nişte bumbi mici şi albi”. Altul este întrebat: „ce vă doare?” iar el răspunde: „staţi că vă spune soţia!”. Ascultă indicaţiile medicului, iau reţeta prescrisă, dar uită să ia şi medicamentele doar pentru că „s-au simţit mai bine!” după ce au plecat de la doctor. „De ce nu v-aţi luat tratamentul?” întreabă asistenta. „Pentru că prea multe pastile nu sunt bune!” – vine răspunsul. „Vi s-a spus să nu mâncaţi sărat, ce aţi mâncat în ultimele ore?” „Salam, brânză de oaie şi nişte răcituri!”… La urgenţă vin din ce în ce mai mulţi pacienţi doar pentru a-şi face o investigaţie anume. „ Vreau să fac şi eu o rază pentru că tuşesc!”. „Păi şi vă trece, o să vă vindecaţi dacă faceţi raze?” – întreabă medicul. „Da, că aşa a făcut şi cumnată’miu”. Există pacienţi care întrebaţi fiind „ce îi doare?” răspund senin:”nu ştiu!” sau alţii care răspund: „mă doare tot!”. Cei mai mulţi ajung la camera de gardă uitând toate documentele medicale care ar putea ajuta medicul să afle alte informaţii utile pentru stabilirea unui diagnostic corect (bilete de ieşire din spital, analize recente), iar alţii vor anume investigaţii/explorări şi anumite medicamente despre care ştiu ei cu siguranţă că „sunt bune!”. Alţii aşteaptă „să le treacă” ore sau chiar zile întregi, iar când ajung la „urgenţă” ar vrea ca doctorul să îi repare într-o oră – maxim. Există pacienţi depresivi care pleacă de acasă noaptea şi ajung la urgenţă văitându-se de boli care se dovedesc a fi inexistente dar care consumă enorm de multe resurse în special psihice din partea personalului medical. Noaptea trecută a fost un pacient care „nu a mai ieşit afară de la Sfânta Mărie!” – constipaţie cronică, iar altul având diaree s-a dus mai întâi la o sindrofie şi apoi a decis să vină la urgenţă când nu s-a mai putut ţine pe picioare din cauza deshidratării şi a alcoolului băut. Întâmplări multe dar unice în felul lor. Fetele mai spuneau că au avut şi 50 de cazuri doar într-o singură noapte. Mult? Puţin? Nu ştim. Înainte însă de a arunca prea uşor cu invective la adresa corpului medical e bine să alegem boabele de neghină. Sunt oameni care sunt dedicaţi acestei profesii şi care nu merită a le fi afectată imaginea doar de dragul de a se face audienţă. Pentru că se vorbeşte despre bebeluşi arşi să vorbim şi despre „arderea personalului medical”. Există o boală care „loveşte” în cadrele medicale şi care se numeşte „sindromul burnout” „a arde total/ complet pe dinăuntru”.
Ce este sindromul „burnout”?
Maslach si Jackson (1981) propun urmatoarea definiţie ale “burnout-ului”: un “sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional” (M. Zlate, 2007, p. 604). Termenul de “burnout” (“a arde complet”) denumeşte “sindromul stresului cronic la locul de muncă”. Este descris ca un proces ce se dezvoltă lent, fără simptome şi care duce la epuizare emoţională şi retragere socială. Este o stare de epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea pe termen lung în situaţii suprasolicitante emoţional. “Sindromul burnout” este o noţiune nouă, utilizată tocmai pentru a insista asupra acelor situaţii în care individual apare consumat, slabit de munca sa, fiind vorba de o stare de epuizare, atât fizică cât şi psihică. Acest sindrom de epuizare profesională îi afectează mai ales pe aceia care au ales să-şi ajute semenul, care se dăruiesc pe sine mai mult decât să aştepte recompensa muncii lor. Este specifică acelor cadre medicale care se implică foarte mult în urmărirea îngrijirii unui pacient iar dorinţa lor sinceră şi intensă de a-l ajuta îi epuizează fizic şi psihic ducând la oboseală cronică, apatie, indiferenţă, neimplicare, deprofesionalizare.
Cum ne protejăm?
Am întrebat fetele din cardiologie cum fac faţă acestei suprasolicitări fizice (resuscitarea cardiorespiratorie – masajul cardiac înseamnă efort fizic şi coloană verebrală sănătoasă şi rezistentă) şi psihice (cum rezistă psihic acestei lupte brutale, zilnice cu Moartea?). Câteva răspunsuri: „ aşteptări realiste cu privire la evoluţia bolii, nu iluzii” îmi spune Gianina, „efort raţional, gândire pozitivă”, „familie şi prieteni care sunt suportul psihic cel mai eficient” adaugă Alina, „respectarea timpului de odihnă în special după turele de noapte, alimentaţie corectă şi bogată în principii nutritive mai ales pentru susţinerea neuronilor” completează şi frumoasa Teodora, „pauze de recreere, confort material”, etc…
Dintre toate acestea este necesară mai ales o remunerare corectă mai ales a acelor cadre medicale care se implică aşa cum o cere morala şi deontologia meseriei. Altfel vom avea parte fie de doctori şi asistente corupte, indiferente sau irascibile, fie de un personal medical epuizat sau ţicnit. Dar despre asistente şi mai ales despre ceeace s-a întâmplat la Giuleşti în numărul de mâine….

You must be logged in to post a comment.

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 5 la 07:47 am UTC
Aceasta luna: 32 la 03-19-2019 08:53 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC