Despre arta argumentării

Majoritatea oamenilor cred că doar ei au dreptate şi, din acest elementar şi simplu motiv, rareori se lasă convinşi de cuvinte.


Publius Crassus Dives Mucianus – Pontifex Maximus consul roman, fiul lui Mucius Scaevola, în anul 131 î.Ch, se afla sub zidurile cetăţii greceşti Pergamos condusă de Aristonikus. Dorind să dărâme porţile pentru a intra şi a o cuceri, el dă ordin să i se aducă cel mai mare buştean pentru a-l folosi pe post de berbece.

Puţină istorie

Meşterul corăbier la care a ajuns soldatul roman, i-a explicat că un buştean mic ar fi fost mult mai bun, însă soldatul îngrozit la gândul de a nesocoti ordinul comandantului, a insistat că îl vrea pe cel mai mare. Meşterul – specialist în catarge şi corăbii, a promis că o să-l trimită pe cel mare dar până la urmă l-a trimis tot pe cel mic, având convingerea că el are dreptate. Crassus s-a înfuriat teribil şi a trimis numaidecât să-i fie adus cu explicaţii cu tot. Specialistul a adus schiţe şi s-a apucat să explice principiile vectoriale ale forţelor compuse care sunt generate (mai mari în cazul unui buştean mai mic), însă consulul, după ce l-a ascultat cu răbdare până la capăt, a dat ordin să fie biciuit şi omorât, lucru care s-a şi întâmplat, lipsindu-se astfel de un foarte bun inginer constructor. Maistorul anonim nu ştia că vorbele nu sunt neutre aşa cum este ştiinţa sau raţiunea; el a ofensat orgoliul consulului contrazicându-l iar acest gest l-a costat viaţa. Aşa de rău l-a înfuriat nesupunerea corăbierului pe roman, încât acesta nu s-a mai putut concentra la asediul asupra grecilor iar aceştia l-au învins, consulul fiind urmărit de Aristonikus şi înjunghiat pe la spate (când a fost prins a refuzat intenţionat să-şi spună identitatea pentru a nu îndura umilinţa de a fi capturat viu).

Urechi care ascultă fără să audă

Majoritatea oamenilor cred că doar ei au dreptate şi, din acest elementar şi simplu motiv, rareori se lasă convinşi doar de cuvinte. Oricât de bune şi articulate ar fi argumentele noastre, oricât de buni oratori am fi, ele cad în nişte urechi surde. Acela care perseverează în dispută şi aduce argumente după argumente, de fapt îşi sapă singur groapa, aşa cum a făcut şi talentatul corăbier.

Ce facem când vrem totuşi să fim convingători?

Evităm citatele (mai ales cele religioase din Biblie) sau datele statistice greu de verificat (pentru urechile ascultătorului sunt doar „vorbe” care nu îl costă nimic pe cel ce le rosteşte). Expunem în cuvinte simple fapte pentru că  faptele sunt greu de contrazis şi de obicei au sens. Nimeni nu se va lua la trântă cu dovezile evidente.

Când argumentăm verbal, e ca şi când ne-am da într-un scrânciob: urcăm, coborâm, urcăm, coborâm dar nu înaintăm deloc. Când aducem argumente după argumente, nu putem şti ce ecou trezesc acestea în mintea celui din faţa noastră pentru că el are o cultură, o memorie a experienţelor diferită de a noastră şi chiar dacă este de acord amabil şi ne ascultă politicos, de fapt  s-ar putea să îi stârnim resentimente puternice independente de voinţa noastră. Mai bine îl lăsăm pe interlocutorul nostru să fie sus („deasupra”) unde are impresia că se află şi lăsăm apoi „gravitaţia” să îl aducă cu picioarele pe pământ, lângă noi, pentru a putea apoi înainta împreună…

You must be logged in to post a comment.

6 vizitatori online acum
2 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC