Profesiune şi iresponsabilitate

“Sentimentele care se risipesc în cuvinte ar trebui transformate în acţiuni care aduc rezultate”. – Florence Nightingale

Mi-am amintit în timp ce priveam la grozăvia din maternitatea bucureşteană de un articol premonitoriu publicat în paginile acestui ziar cu ceva timp în urmă, de un cunoscut jurnalist local, despre „profesionişti”.  În urmă cu câteva săptămâni un distins medic severinean – chirurg, şeful sănătăţii mehedinţene, afirma la o şedinţă cu prefectul că este nemulţumit, mâhnit şi îngrijorat de slaba pregătire a asistentelor medicale din spitalul judeţean –în special a celor angajate în ultimii ani. Premoniţie? Poate, sau poate doar o dovadă a spiritului anticipativ / intuitiv specific oamenilor ceva mai dotaţi. Am aşteptat atunci zile în şir o reacţie a celor care conduc profesional această breaslă. A lipsit sau poate nu am fost eu prea atent! Tăcerea lor mi-a sunat a confirmare a celor spuse de mult prea-delicatul doctor-şef. De ce s-a întâmplat ca asistentele să fie la chef în loc să supravegheze bebeluşii? Răspuns: pentru că iresponsabilitatea a devansat profesionalismul. Realitatea este aceasta care se vede – şcoli fără număr care scot pe bandă rulantă asistente contra-cost din ce în ce mai slab pregătite şi din ce în ce mai multe erori în spitale. Cine este vinovat? Răspuns: atitudinea  complice a noastră a tuturor! Corpul medical „in corpore” pentru că tolerează neisprăviţii, nechemaţii, îngâmfaţii posesori de „cartoane”  şi superficilitatea, corpul de politicieni pentru că au emis legi făcute şi votate în pripă în detrimentul profesionalismului – mai ales în acest domeniu unde avem de-a face, nu cu şaibe şi fitinguri, ci chiar cu viaţa noastră, şi nu în ultimul rând, corpul pacienţilor complici care asistă acum neputincioşi, umiliţi, îngroziţi, confuzi şi resemnaţi la tragediile născute de  incompetenţa şi nesimţirea unor personaje purtătoare de halat alb. Am fost şi sunt un admirator necondiţionat al acestei nobile meserii – îngrijirea şi recuperarea bolnavului. Am scris în paginile acestui ziar despre istoricul acestei profesii mult diferită de cea de medic şi prea puţin apreciată de pacienţi. Şi iată, pentru a înţelege mai bine şi pentru a avea un reper corect al celor întâmplate,  să ne reamintim cum a apărut şi care sunt vectorii de referinţă ai acestei nobile profesii.

Puţină istorie necesară

Primul spital modern, după mărturiile celebrului scriitor Charles Dikens, a fost creat de o asistentă medicală – Florence Nightingale (stabilimentul pentru femei de pe Harley Street pe care l-a dotat cu bucătărie, grupuri sanitare, farmacie, lifturi şi clopoţei pentru solicitarea ajutorului). Capacitatea ei de bună organizatoare a fost motivul pentru care a fost trimisă ulterior, în Crimeea în timpul războiului. Aici, nu gloanţele ucideau cei mai mulţi soldaţi ci complicaţiile rănilor care deşi erau cusute de medici, se suprainfectau, demoralizau şi ucideau trupele.  Aproape 5000 de soldaţi au murit din cauza holerei, dizenteriei şi lipsei condiţiilor de îngrijire. Florence s-a ocupat cu maximă rigurozitate de curăţenia din spitalul de campanie, sterilizarea instrumentarului, procurarea de feşe şi pansamente din tifon, precum şi de alimentaţia, până atunci cu totul improprie, a soldaţilor. In urma acestor măsuri puse în practică extrem de riguros, mortalitatea în rândul răniţilor s-a redus considerabil.

Florence s-a dovedit a fi în acelaşi timp şi un bun psiholog, ea încurajând şi redând speranţa, scriind scrisori care îi erau dictate de pacienţii incapabili să se mişte, veghindu-i întreaga noapte fără a accepta să fie înlocuită, şi reuşind astfel să aducă pe linia de plutire pacienţii care fuseseră consideraţi iniţial “fără speranţă”. Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiraţie şi au făcut-o să fie îndrăgită de întreaga armată britanică. Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenţa medicală la rang de profesie de sine stătătoare. Capacitatea de organizare şi contribuţiile sale din timpul războiului au recomandat-o, în acea perioadă, ea dobândimdu-şi numele de “Lady with the Lamp” (Femeia cu lampa), deoarece a impus ca regulă  personalului medical turul de noapte al saloanelor. Cursurile destinate asistentelor medicale concepute şi predate de ea au fost traduse în zeci de limbi străine, ea a înfiinţat prima Academie Medicală Militară dar şi prima Şcoală de infirmiere de pe lângă spitalul Sf. Thomas din Londra repere pentru toate şcolile sanitare viitoare.

Repere profesionale

Tuturor celor care au uitat ce înseamnă această profesie să le amintim câteva percepte ale acestei nobile meserii. ”Mă angajez solemn în faţa lui Dumnezeu să duc o viaţă integră şi să-mi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle profesiei mele…” sună jurământul de credinţă… “Onorează pe bolnav de orice vârstă ar fi : copil, tânăr sau bătrân ; când a ajuns în mâinile tale este o fiinţă fără apărare care nu are altă armă de susţinere decât ştiinţa şi caritatea ta. Dă aceeaşi stimă şi atenţie săracului ca şi bogatului. În dragostea de oameni, săracul să se simtă bogat. Poartă-te demn, conştiincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, căci profesia ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tău , ajutorul tău pot fi preţuite ca o meserie obişnuită. Oboseala ta să fie luminată de credinţă şi de dragoste. Atunci când ştiinta nu mai poate face nimic, bunătatea ta, purtarea ta să susţină pe bolnav. Invinge greutăţile inerente profesiunii tale, stăpâneşte supărarea şi nerăbdarea ta , gândeşte-te că cel suferind este dezarmat,  fără putere şi că are nevoie de ajutorul şi îngrijirea ta. Să nu umileşti niciodată pe bolnav , care şi aşa e umilit de boala lui . Oricare ar fi boala sa, să nu pronunţi cuvântul deznădejde…


Ce este de făcut?

Toate aceste “texte” sunt poveşti frumoase dacă stăm să privim şi mai ales dacă încercăm să înţelegem ce se întâmplă azi în sectorul medical. Deficienţele nu sunt generate de ieri, de azi sau de luna trecută ci de ani de zile tot la fel ca o boală cronică ce trenează asimptomatic până devine dureroasă şi sângeroasă. Profesia de asistent medical este o profesie care cere dăruire şi pricepere în acordarea îngrijirilor. Este impardonabil ceeace s-a întâmplat la maternitatea din Capitală şi vinovaţii oricare ar fi ei, trebuie pedepsiţi exemplar. Nepricepuţi, nătângi, tonţi, hăbăuci care pot uita de dragul unei felii de tort că sunt copilaşi incapabili de apărare într-un salon de reanimare şubred, există cu siguranţă şi în alte spitale. Să nu aruncăm însă copaia cu copil cu tot. Există destule asistente eroine anonime care nu au timp să gândească şi să socotească miile de euro pe care le-ar primi “dincolo”, care nu numără bancnotele primite sau limuzinele altora, care îngrijesc cu devotament şi bolnavii dar şi familiile lor deopotrivă cu acelaşi sacrificiu de sine şi care îşi chivernisesc Dumnezeu ştie cum, bruma de agoniseală. Cunosc destule astfel de asistente chiar aici în Severin pentru că am lucrat împreună cu ele sute de ture de noapte în Reanimare sau la Urgenţă. Pentru a evita alte nenorociri, este necesară însă o regândire a acordării “cartoanelor” sau competenţelor profesionale, o reevaluare a cunoştiinţelor şi responsabilităţilor dar şi o corectă remunerare a nopţilor petrecute la capul suferinzilor. Altfel, vom avea parte doar de spectacole cu politicieni şi analişti care vor vorbi vorbe şi savura savant alte autopsii mediatice.

You must be logged in to post a comment.

7 vizitatori online acum
2 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC