Vitalitate şi destin

Citeam deunăzi într-un almanah vechi povestea uimitoare a unei bătrâne din Bucureştii sfârşitului de secol XIX. Aceasta era trecută bine de 70 de ani şi locuia singură într-o căsuţă modestă dintr-o mahala bucureşteană. Într-o noapte s-a trezit la strigătele vecinilor care o îndemnau să iasă afară întrucât îi luase casa foc. Speriată şi încrâncenată în acelaşi timp a apucat în braţe lădoiul de lemn în care îşi ţinea hainele şi cele trebuincioase înmormântării (nişte cuverturi şi covoare de pus între loitrele carului şi de „dat de pomană”, vase şi tacâmuri, etc) şi a ieşit afară în bătătură printre lemnele care trosneau sinistru. A doua zi, după ce focul fusese stâmpărat de vecini, unul din ei a vrut să bage la loc în casă lada de lemn. Nu mică i-a fost mirarea să constate că abia poate s-o urnească aşa încât a fost nevoie de mai mulţi bărbaţi să o transporte la locul ei. Bătrânica nedumerită, nici ea nu ştia să explice cum de avusese atâta putere să o scoată afară: „Dumnezeu ştie maică!”…

Am aflat de asemeni de la un fost coleg povestea unei femei care după ce s-a măritat şi a născut trei copii a constatat că soţul beţiv şi „cartofor” a pierdut toate bunurile inclusiv casa. Văzând că rămâne pe drumuri cu trei copii şi fără alte surse de venit, femeia a introdus divorţ şi a tocmit o avocată să o ajute să recupereze din bunuri. În mai puţin de şase luni, biata femeie care habar nu avusese vreodată de legile familiei sau de codul civil, devenise o expertă spre uimirea avocatei. A recuperat în instanţă tot ce se putea recupera şi acum trăieşte alăturii de copii ei liniştită. O altă femeie a fost atacată de o bandă de tineri violenţi şi euforizaţi de alcool. Femeia nu numai că nu a păţit nimic dar i-a pus pe fugă pe agresori dovedind o forţă ieşită din comun care a speriat şi a băgat groaza în vagabonzi. Motivul? În geanta pe care aceştia o râvneau, ea nu avea nici bani, nici vreun telefon sofisticat, însă avea o poză a surorii ei moarte pe care o purta cu ea de 15 ani şi pe care nu putea concepe s-o piardă. O mamă a reuşit să spargă geamul vagonului de tren care deraiase şi căzuse într-un lac şi să înnoate până până la mal cu puiul ei la piept şi să-l salveze…

Astfel de întâmplări ştiute sau anonime sunt sute şi mii şi din ele înţelegem că viaţa are resurse nebănuite, că forţa vitală existentă în interiorul nostru este fără margini şi splendidă în felul în care se manifestă. Avem în interior surse de putere pe care nu le accesăm niciodată aşteptând ca alţii să ne ofere „mură în gură” soluţii pentru  situaţiile dificile cu care ne confruntăm. Sunt o mulţime de astfel de „binevoitori” care numai de grija noastră sau a copiilor noştrii nu mai pot, dar confortul, mediocritatea şi nepăsarea în care ne complacem ne face orbi şi surzi la viaţa vie care freamătă în trupul şi în mintea nostră personală. Aceste surse de putere nu le accesăm niciodată preferând să rămânem umili, umiliţi, striviţi de mătreaţa înţelepciune a eternilor băgători de seamă din tubul catodic din sufragerie.

Dar de ce sunt oamenii depresivi, obosiţi de viaţă, neputincioşi, neştiutori şi indiferenţi? De ce îşi refuză succesul, victoria, biruinţa nenorocirilor, reuşita? De ce găsesc mereu scuze, justificări, motive ale impotenţei, ale nefericirii, ale destinului ne-norocit?

Răspuns posibil: pentru că încă de pe vremea când strângeau la piept biberonul, un părinte neştiutor (mama sau tata) i-a devalorizat, i-a culpabilizat, i-a ameninţat şi a făcut asta atât de des că i-a convins! Aceste mesaje definitiv înscrise în mintea subconştientă sunt marii Sabotori ai vieţii noastre actuale şi o corectă explicaţie pentru neputinţa de azi. Aceste mesaje pe care ni le-am însuşit conştiincioşi ( „nu poţi/nu pot”, „nu ştii/nu ştiu”, „nu eşti bun de nimic/nu sunt bun de nimc”, etc)  sunt cele care ne sterilizează azi entuziasmul şi energia creatoare.

A ne asuma viaţa în integralitatea ei înseamnă a şti să descoperim rezervoarele de energie şi vitalitate pe care le-am primit încă de la naştere prin graţia Bunului Dumnezeu şi a trăi bunele şi relele cu acelaşi entuziasm. Puntea, cheia spre accedera conturilor divine este iubirea necondiţionată şi abandonarea în grija Lui şi a inimii care ŞTIE.

You must be logged in to post a comment.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 5 la 07:47 am UTC
Aceasta luna: 32 la 03-19-2019 08:53 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC