Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (II)

Henri Coandă care făcuse o pasiune din studiul fulgilor de zăpadă, îşi dă demisia din cadrul ministerului Apărării (era ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie) şi porneşte într-un automobil spre Tibet acolo unde auzise că oamenii trăiesc peste 100 de ani. De fapt Coandă a identificat 5 zone pe glob unde oamenii trăiesc în mod obişnuit peste 110 de ani sau mai mult ( ţinutul Hunza din nordul Pakistanului, Vicambamba în Ecuador, Peru, Mongolia şi Georgia) pe care le-a şi vizitat şi studiat. Elementul comun al acestor locuri era apa pe care aceşti oameni o beau în mod curent numită „apa vieţii” sau „apă vie”. Întrucât această apă provenea de la gheţari el s-a gândit că poate conţine anumite minerale sau substanţe care conferă proprietăţi speciale de vindecare şi longevitate. A descoperit că nişte formaţiuni minerale de dimensiuni extrem de mici (nisip foarte fin – SiO2 coloidal probabil rezultat din deplasarea gheţarului) au un potenţial electric negativ foarte ridicat Zeta. Aşa cum ştim celulele noastre sunt vii şi inteligente iar ele comunică între ele folosindu-se de electroni ca „mesageri” ai informaţiilor. După cercetări intense asupra apei Coandă putea să prezică durata medie de viaţă a locuitorilor din orice zonă geografică doar studiind apa pe care o consumau.
Patrick Flanagan primeşte de la el studiile de peste 60 de ani cu rugămintea de a le continua pentru obţinerea „fântânei vieţii”. Flanagan împreună cu soţia sa Gael descoperă că particulele de SiO2 de 2000 de ori mai mici decât hematia umană structurează apa pură a gheţarului. Trebuie spus că gheţarii s-au format cu sute de mii şi milioane de ani în urmă din apă pură (vapori condensaţi) pe când nu exista industrie chimică poluatoare de atmosferă.
În 1982, Patrick Flanagan anunţă descoperirea microcluserilor (SiO2 coloidal, carbonat de potasiu şi sulfat de magneziu). Pentru acest lucru a fost numit Savant al Anului de către Asociaţia Internaţională pentru New Science. Academicieni şi cercetători de la universităţile Oxford şi Stanford au început să studieze în paralel tehnologia microclusterilor sau nanoclusterilor.
Aceştia atrag protonii din molecula de apă rezultând apă polimerizată sau structurată sau coloidală sau “apă vie” o apă structurată după tiparul reţelei cristaline a cristalului de cuartz. Aceşti nanoclusteri se adresează în principal apei pure obţinută prin osmoză inversă cea mai potrivită pentru obţinerea unei ape structurate corecte biologic şi celular. Apa curentă de reţea sau cea minerală freatică are o tensiune superficială de aproximativ 73 dyn. Pentru a pătrunde în celulă (pentru a traversa membrana celulară grasă care conţine colesterol), apa trebuie să aibă o tensiune superficială de circa 45 dyn adică exact cât are această apă miraculoasă. Aşa se explică de ce oamenii care beau tone de apă minerală sau de la reţea, suferă de afecţiuni ca urmare a dezhidratării cronice (colesterol crescut, degenerarea vertebrală, artroze, constipaţie cronică, cancer, etc).
Acest tip de apă se mai întâlneşte în legumele şi fructele proaspete. Mâncarea preparată termic mai ales în vase metalice pierde electronii (ionii) şi astfel devine „moartă”. Populaţiile studiate de Coandă foloseau vase de ceramică sau bambus şi cuţite de piatră pentru prepararea hranei (nu de metal).
Patrick Flanagan împreună cu soţia sa beau apă purificată osmotic amestecată cu picături de nanoclusteri şi circa un gram de magneziu ca supliment. va urma

You must be logged in to post a comment.

5 vizitatori online acum
1 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC