Danny Water şi Patrick Flanagan


Ni s-a întâmplat tuturor să vedem un film care să ne cucerească sufletul astfel încât să dorim să îl revedem încă o dată şi încă o dată fie din cauza actorului principal care îşi joacă rolul extraordinar de inspirat, fie din cauza scenariului în care ne regăsim viaţa noastră. Ni s-a întâmplat să citim o carte şi apoi s-o recitim şi iar s-o recitim cu aceeaşi plăcere şi sete pentru că de fiecare dată ne revelează alte şi alte locuri tainice din sufletul nostru otrăvit de secreţiile cu gust de odicolon sintetic – aroma Sfântei Mediocrităţi.

Ni s-a întâmplat să dorim foarte mult să întâlnim un om Mare care ne-a fost ani de zile mentor şi reper  călăuzitor pentru un anume număr de zile din viaţa noastră. Şi într-o zi „ni se arată!”. Mi s-a întâmplat duminică să am ocazia de a asculta, de a da mâna şi de a vorbi cu cel pe care îl admir de ani de zile – Patrick Flanagan – unul din acei oameni discreţi care au contribuit enorm, într-un mod real şi concret la progresul ţării lor şi al omenirii. Miracolul personal a fost dublu: alături de Flanagan, în sala de conferinţe „Nicolae Titulescu” alături de alte personalităţi din Europa s-a aflat un alt mentor spiritual personal – Profesorul Doctor Dumitru Constantin Dulcan care ne va onora cu prezenţa în zilele următoare.

Anii de zile de aşteptări şi de sute de întrebări s-au condensat într-o oră atât de densă că puteam să tai la propriu felii substanţiale de minte bună şi de calitate. Am asistat în calitate de invitat la o conferinţă despre sănătate, despre tinereţe şi bătrâneţe, despre boală, despre medicina clasică prizoniera intereselor financiare ale concernelor farmaceutice şi despre medicina numită peiorativ „alternativă” de fapt singura medicină corectă biologic şi sufleteşte („medicina cauzală” cum a denumit-o Flanagan).

Am ascultat cu maxim interes dicursul lui Patrick Flanagan – marele prieten al marelui savant Henri Coandă şi am înţeles brusc de ce Statele Unite ale Americii sunt cea mai respectată naţiune de pe Planetă: nu din cauza submarinelor nucleare sau a sateliţilor care îţi citesc gândurile, nu din cauza politicienilor abili negociatori ai propriilor interese, ci din „cauza” unor oameni discreţi şi „con-mente” precum acest „ Genial Copil Mare” doldora de idei – forţă uimitoare.

Cuvintele lui cele mai multe au mai ales fost cu şi despre Henri Coandă, despre pasiunea românului nostru pentru fulgii de zăpadă şi viaţa lor, despre cea mai sănătoasă apă din lume, despre ionii negativi de hidrogen, despre nanoclusterii aducători de viaţă bună, despre creier, despre experimente cu milivolţi şi neuroni, despre podurile de frânghie aruncate peste munţii din Tibet sau Vilcabamba pe care le-a traversat, despre multe alte lucruri esenţiale pentru viaţa şi sănătatea fiecăruia dintre noi. Am respins cu greu şocurile revelatorii pe care le-am avut ascultându-l deşi îi citisem lucrările (încă de mai multe ori), erau lucruri deja cunoscute însă prezenţa concretă are cu totul şi cu totul alt efect fizic, mental şi sufletesc. A venit la întâlnirea cu noi direct de la aeroport, a vorbit ce era de vorbit şi a plecat înapoi la aeroport condus de băieţii discreţi şi extrem de atenţi care îl însoţeau. Deşi au fost prezente mai multe televiziuni naţionale, nu a dat vreun interviu cu excepţia … RTS şi Informaţiea de Severin. I-am spus că am venit dintr-o zonă a României care a dat Istoriei un   „George Washinghton” – marele patriot român – Tudor Vladimirescu – străbunicul prietenului lui şi compatriotului nostru – Henri Coandă. I-am spus că am mai „dat” lumii pe Ştefan Odobleja – „părintele Ciberneticii” alături de Norbert Wienner laureat al Premiului Nobel. Şi i-am mai spus că avem şi noi munţi sculptaţi cu chipul altui strălucit înaintaş al nostru –Decebal – ocazie cu care i-am oferit în dar o imagine de la Mraconia împreună cu ziarul „Informaţia de Severin” pe care imediat a răsfoit-o curios. M-a privit şi m-a ascultat cu interes maxim, prezent şi cu nedisimulată uimire. Am avut pentru o clipă senzaţia fizică a faptului  că marele nostru Odobleja a zâmbit satisfăcut de dincolo din lumea imaterială a gândului nespus. I-am mai spus Prietenului nostru Patrick Flanagan că medicina actuală care are tot mai multe medicamente şi tot mai multe aparate sofisticate şi mai scumpe are şi tot mai mulţi oameni bolnavi. Paradox? Întâmplare? Răspuns corect: Profit!. Răspunsul lui a confirmat ceeace orice om cu bun simţ vede şi înţelege: viitorul aparţine medicinei cauzale şi nu a celei simptomatice care de mult nu mai are nimic în comun cu sănătatea noastră sau cu vindecarea.

În finalul discuţiei mele care au durat câteva minute (cât o viaţă!) cu acest american genial l-am întrebat ce mai fac delfinii – întrebare retorică deoarece toată lumea ştie că experimentele prin care el comunică cu delfinii bazându-se pe cele câteva zeci de cuvinte modulate prin ultrasunete sunt şi vor rămâne secrete. Am să readuc în memorie un fragment dintr-o scrisoare primită de el de la Departamentul de Stat în care i se atrăgea atenţia că dacă divulgă informaţii confidenţiale care sunt legate de interesele statului american riscă să fie acuzat de trădare iar „în Statele Unite pendeapsa pentru trădare este moartea prin împuşcare”. Aşa că răspunsul lui a fost un zâmbet larg cât Ecuatorul şi un hohot de râs din toată inima. I-am mulţumit şi l-am invitat să viziteze Drobeta Turnu Severin aceste locuri ale noastre pline de magia unei istorii milenare.

Interviul cu Patrick Flanagan pentru RTS şi Informaţia de Severin dar şi fragmente din discursul acestuia într-o viitoare emisiu

ne tv.

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC