Regăsirea conştiinţei – Profesorul Dumitru Constantin Dulcan

În anul 1982, elev fiind am auzit vorbindu-se cu discreţie şi „fereală” de apariţia unei cărţi aşa-zis „iniţiatice”. Eram atunci în perioada când îl devoram pe Blaga, pe Eliade şi pe Cioran (atât cât puteam deoarece cărţile acestora erau puţine şi greu de procurat). „Citeşte-o pe asta, mi-a spus un bun prieten şi vei înţelege multe. Cu asta trebuie început, apoi mai vezi”… Eram la vârsta la care Biblia, pe care începusem s-o citesc, mărturisesc, mă obosea. Însă, după ce am parcurs ultima pagină din  „Inteligenţa materiei” m-am întors cu dorinţa intensă de a termina Cartea Sfântă dar şi de a continua aventura acestui tip de autocunoaştere. Am aflat atunci că înţelegerea deşi este exterioară (ne este oferită de altcineva empatic, revelator, iniţiatic) ea vine totuşi din interior aducându-ne la cunoştiinţă de existenţa (Reală nu imaginară) a celui martor mut care este sufletul nostru şi care nu ne vorbeşte dar care poate rezona. Pentru că trebuia s-o înapoiez, am copiat-o de mână (atunci nu existau copiatoare) dar din păcate chiar şi aceste caiete le-am pierdut întrucât nu mi-au mai fost înapoiate niciodată.  M-am chinuit ani de zile să îmi imaginez cum arată acest om care a putut scrie această carte, şi într-o zi, pe neaşteptate, l-am întâlnit în cabinetul unui bun prieten – medic neurolog– dr Lupescu.

Dar despre ce carte vorbim?

În anul 1981, într-o zi de 11 aprilie, în Bucureşti este lansată discret o carte – nu foarte voluminoasă  (esenţele se păstrează în recipiente mici) „Inteligenţa materiei” care va bulversa profund societatea românească fie prin ideile conţinute, fie de organele statului care o căutau asiduu s-o retragă sau punând pe cei care au citit-o să scrie de unde au luat-o, de la cine, etc. Când ai aprins lumina într-o cameră şi oamenii s-au văzut unii pe alţii dar şi locul unde se află, e greu sau chiar imposibil să-i mai faci să uite ce au văzut sau să îi convingi că întunericul este starea lor naturală. Biologii afirmă că apariţia ochiului pe scara evoluţiei fiinţelor vii a revoluţionat viaţa deoarece fiinţele au putut să vadă mediul în care vieţuiesc- materia se putea vedea, în sfârşit, pe ea însăşi. Creierul omului a adus în plus înţelegerea iar această carte a oferit-o  din plin oamenilor. Autorul – doctorul Dulcan de la Spitalul Militar un om generos care deşi a avut un curaj sinonim cu nebunia – să scrii şi să mai şi lansezi o astfel de carte în acele condiţii, nu s-a declarat niciodată disident al regimului comunist, nu a pretins bani, merite sau medalii şi a rămas acelaşi om modest şi dependent de bruma de arginţi oferită de statul român ca soldă.

Pentru cei care încă nu au auzit despre această carte am să citez câteva aprecieri făcute de oameni la fel de importanţi. Academicianul Eugen Pora scria: ”o delectare sufletească. Rar am avut prilejul unor astfel de satisfacţii spirituale”. Profesorul universitar Păunescu Podeanu: „Aţi făcut prin această carte o operă de luminare a multor minţi, aţi realizat o operă de curaj menită să insufle şi altora îndrăzneala de a gândi deschis”. Profesorul Popescu Neveanu: „una din cărţile rare spre care merită să-ţi îndrepţi atenţia”. Profesorul Solomon Marcus: „Dumitru Constantin sistematizează o sumă de fapte care pun în evidenţă o ordine şi o coeziune a naturii cu nimic mai prejos decât cele pe care omul le introduce în mod deliberat în mediul său”. Profesorul  Petre Brânzei: „ un gen de lucrare încă nerealizat în literatura noastră”. Dumitru Micu: „o carte dintre cele care se epuizează fulgerător. Cartea nu este doar un depozit de informaţii ştiinţifice ci un instrument de iniţiere a profanului în universul biologiei”. Romulus Vulcănescu: „Inteligenţa materiei este unică în literatura ştiinţifică românească prin cantitatea de informaţie prezentă într-o sinteză integratoare ce face cinste culturii româneşti”. Mircea Eliade a apreciat-o dar şi mulţi, mulţi alţii.

Dumitru Constantin Dulcan este un ţăran plin de bun simţ originar din Mârghia de sus judeţul Olt–nepotul lui Constantin Dulcan – şeful gărzii de la palatul lui Alexandru Ioan Cuza pe spinarea căruia Domnitorul a semnat abdicarea. Este  ţăranul curios cu minte bună care a ajuns să studieze cel mai complicat şi substanţa cea mai complexă din Univers – creierul uman. Deşi titlurile universitare obţinute sau gradul de General al Amatei române l-ar putea reţine prizonier pentru omul de rând, Profesorul Dulcan a rămas acelaşi om delicat, gingaş la suflet şi mai ales plin de acel bun simţ specific doar ţăranului român. El comunică cu aceeaşi uşurinţă cu fostul lui coleg ajuns Preşedintele României sau cu o femeie modestă căreia îi explică în cuvinte simple– între masa cu mere şi cea cu struguri la piaţă, de ce ar putea s-o doară ochiul.

A căutat mereu să înţeleagă mecanismele biologiei şi a oferit publicului o înţelegere unitară asupra micro şi macro-universului.

Lucrarea care l-a făcut atât de celebru pe Profesorul Dulcan „Inteligenţa materiei”a fost reeditată în 1992 şi 2009. A mai publicat „Somnul raţiunii” (premiată), La metaphisique dans l’oeuvre de Maurice Careme (pentru care a primit premiul Belgiei pentru critică literară), eseul Ştefan Odobleja (premiat de „Observatorul Militar), lucrările „Conştiinţă şi cunoaştere”, „ Instinct, inteligenţă şi geniu”, „Religia în viziunea lui Lucian Blaga”, „Gândirea omului modern”, etc.

Dumitru Constantin Dulcan – Inteligenta Materiei

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC