Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual II

Pentru a înţelege mai bine evoluţia unui specimen periculos aşa cum este şantajistul despre care vorbeam în preambul să facem cunoştinţă cu un specimen asemănător care a trăit în secolul XIV în Franţa (o fi reîncarnarea acestuia?!)

Gilles de Rais – căci despre el este vorba s-a născut într-o epocă dominată de jafuri şi care l-a transformat – în ce altceva decât într-un infractor. Infractor am spus? Termenul este prea blând cu acest rebut uman. Să vedem de ce.

În 1422 după numai cinci ani de la înfrângerea de la Azincourt, suveranul francez moare având la succesiune doi posibili urmaşi: pe de o parte de Henric al IV-lea fiul lui Henric al V-lea dar care era un copil deşi era susţinut intens de familia Bourguignon şi un francez – Carol al VII-lea Delfinul dezmoştenit şi refugiat la Bourges. Jean de Craon – un bogătaş avar şi depravat  deprimat de moartea fiului său în bătălia de la Azincourt, îşi educă nepotul- pe Gilles de Rais în spiritul crimei, acesta înfăptuind prima crimă la nici 11 ani. La 16 ani îl căsătoreşte cu nepoata celei de-a doua soţii însă Gilles îşi ia ca amant pajul un criminal şi el de copii– viitor complice la crimele ce vor urma. După ce reuşeşte să pună mâna pe averea bunicului bogat, Gilles îşi începe traiul depravant consumat în beţii, orgii şi crime monstruoase. Filosofia de viaţă a acestuia era dispreţul profund pentru oameni şi setea de sânge. Pentru a se insinua sub pielea regelui Carol al VII-lea el se înrolează în armată unde se pune în slujba unei femei ce apare azi pe blazonul Franţei – Ioana d’Arc. La17 iulie 1429 aduce împreună cu Ioana d’Arc  de la mânăstirea Saint- Remi vasul cu mir necesar ungerii Regelui.

Deşi a adus servicii importante Regelui, Ioana d’Arc este acuzată de relaţii cu diavolul. Cu toate că s-a dovedit că era virgină este condamnată pentru erezie, idolatrie şi apostazie. În mijlocul flăcărilor ea l-a invocat pe Iisus, iar Carol al VII-lea care îi datora tronul a cerut o anchetă. La 7 iulie 1456 a fost reabilitată şi ulterior canonizată. Toate astea l-au lăsat rece pe fostul ei camarad care însă avea cu totul alte preocupări: răpea copii ţăranilor, îi chinuia în moduri inimaginabile apoi le tranşa corpurile, le smulgea organele în special inimile apoi îi sodomiza chiar când aceştia erau în agonie. Fiind un iubitor de artă şi estetician el simula că este salvatorul copiilor – cei mai frumoşi – chiar el îi alegea, aruncând vina pe servitori. Mimica copiilor recunoscători îi produceau o puternică stare de excitaţie urmată de crăparea craniilor acestora, frecarea organului sexual şi ejacularea peste aceştia în agonie. Ieşea de la aceste infiorătoare orgii plin de resturi de mâncare, spermă şi sânge. În spaţiul închis al fortăreţei sale ajunsese un gunoi uman. Ceeace îl mistuia cel mai mult era Furia şi Frica acumulată. Pentru că era în acelaşi timp un iubitor de artă dar şi al exhibiţiei propriei imaginii publice, Gilles a cheltuit o avere pentru a organiza în cinstea Ioanei d’Arc jocuri, serbări, scenete, teatru, etc. Patru ani mai târziu şi-a angajat în fortăreaţa proprie o servitoare care semăna cu Fecioara din Orleans în timp ce omora tot mai mulţi copii. În 1440 regel Carol al VII-lea care nu mai suporta zvonurile şi informaţiile cu privire la atrocităţile săvârşite de acest şubred/ţicnit la minte, a ordonat să fie arestat şi pus sub acuzare. În timpul judecăţii a cerut ca mărturiile lui să fie traduse în franceza vulgară pentru ca părinţii copiilor ucişi – majoritate ţărani să poată auzi toate detaliile. În acelaşi timp îi sfătuia pe aceşti nenorociţi părinţi îndoliaţi să nu-şi mai lase copii să trândăvească iar judecătorilor le recomanda să nu consume vin cald şi mirodenii stimulatoare. La final a cerut ca poporul să-l însoţească la supliciu în procesiuni cu cântări. A fost spânzurat şi apoi ars. Totuşi, înainte de a fi ars complet, trupul lui a fost extras din flăcări de nişte doamne bogate şi înhumat. Acest călău de rasă a fost însoţit toată viaţa de năluca unei femei pe care se pare că a iubit-o fără însă ca să-i şi spună direct–o modestă călugăriţă. Individul acesta abject a înfăptuit o mulţime de crime dar nu pentru a elimina vreun duşman ci crime perverse, inutile, doar dintr-o pură nevoie de juisare mânat doar de dorinţa de a elimina fiinţa umană din om. Acest tragic criminal – un copil pervers de fapt, era fascinat/excitat doar de spectacolul copiilor sodomizaţi, înjunghiaţi, sacrificaţi. A fost acest copil mare victima unei proaste educaţii sau a naturii profund barbare a omului, aceea care îl face asemănător fiarelor, deşi animalele nu înfăptuiesc crime niciodată? va urma

You must be logged in to post a comment.

5 vizitatori online acum
0 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 10 la 08:58 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC