Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual III

Ce face personajul nostru care nu a putut nici măcar să-şi termine liceul? Răspuns: Se apucă să …scrie. Despre ce? Nu contează! Se insinuează pe lângă câţiva oameni de valoare sperând să se ia şi pe el „valoarea” acestora doar prin simpla inspiraţie a aerului comun, apoi apucă strâns pixul cu aceeaşi mână perversă şi … scrie în speranţa consolidării aurei pseudo-intelectualiste.  Combustibilul secret al acestui şubred la minte?

FRICA! Frica/Ura acumulată încă din copilărie care l-a pervertit şi l-a desfigurat iremediabil. El nu este nici primul şi probabil nici ultimul specimen ce se va naşte. În trupul nostru apar şi celule defecte, rebuturi, dar, spre deosebire de organismul social unde ele sunt libere să …scrie de exemplu, în interior sunt imediat identificate de sistemul imunitar şi ucise fără vreo negociere, pentru a nu se multiplica şi pentru a pune în pericol organismul.

Dar înainte de a plonja în trecutul tenebros al acestui mistrete arogant, să vedem încă un exemplu clasic de individ care îşi completează neputinţele sufleteşti …scriind.

Sade

După moartea lui Ludovic al XIV-lea, Philippe d’Orleans aduce libertinajul politic la forma sa supremă în Franţa pregătind şi anticipând Revoluţia franceză. Orgiile, sacrilegiile, speculaţiile financiare, prostituţia, risipa, rătăcirile, denigrarea/ demolarea valorilor tradiţionale  sunt ridicate la rang de valoare doar de dragul unei străluciri de moment. Aristocraţia era fascinată de plăcerile cele mai excesive şi obsedată/ chinuită de iminenta apropiere a sfârşitului. În mijlocul acestui putregai social şi politic mânat doar de desfrânare, aroganţă şi aplecare spre plăceri obsesive se naşte şi creşte Marchizul de Sade.

El a crezut încă de timpuriu că este deasupra tuturor celorlalţi – arogant şi că se poate folosi de ceilalţi cum vrea el fără vreo cenzură a conştiinţei. Spre deosebire de celălalt rebut care a înfăptuit crime oripilante cu numai trei sute de ani mai devreme Gilles de Rais, Sade s-a dedat la …scris.

Poreclit „prinţ al perverşilor” întemniţat de cel puţin trei ori, el a creat o operă din care transpare cultul perversităţii. Sade argumentează o filosofie a răului, a uciderii, pasională, excesivă bazată pe plăcere fără limite.

Cum a ajund un om în acest stadiu de nebunie?

Sade a fost crescut de un tată care sodomiza copii fie băieţi, fie fete iar acesta a fost încredinţat chiar de mama sa soţiei amantului ei. După moartea acestui amant al mamei sale, Sade este crescut de contele Charolais care la vânătoare trăgea în oamenii ce lucrau pentru el. Este preluat de Paul Aldonse de Sade pasionat de pornografie un personaj trăitor cu două femei – cu mama şi fiica sa. La zece ani se află la Paris la colegiul Louis le Grand unde este iniţiat în sodomie chiar de profesori. În vacanţe îşi petrecea timpul împreună cu amanta tatălui său madamme de Raimond.

În 1763 se căsătoreşte dar îşi supune soţia la chinuri inimaginabile. Faţă de soacra sa a nutrit toată viaţa o ură perpetuă. Începe să denigreze religia iar ţicneala acestui individ atinge cote extreme când ejaculează într-o cupă de împărtăşanie după ce introdusese un fier roşu în fundul unei servitoare gravide. Este arestat şi aruncat în închisoare unde se apucă … să scrie cărţi!.

Este eliberat dar şubredul la minte continuă viaţa denaturată, perversă dusă la extrem blasfemiind, sodomizând sau flagelând. Se culcă cu cumnata sa o femeie foarte religioasă sau droghează cu cantaridă o cerşetoare pentru a se bucura de mirosul … fecalelor ei!.

Lumea l-a considerat permanent un ciudat, un căpcăun bizar şi periculos. În cele din urmă a fost încarcerat pentru crimă, sodomie, otrăvire şi blasfemie. A trăit încă mulţi ani în închisoarea Bastilia înconjurat de … cărţi şi practicând întens onania sau masturbarea – probabil singura manualitate la care sunt specialişti aceşti inşi. Semnul distinctiv al onaniştilor este nasul voluminoc ce exprimă viciul malahiei.

A devenit obez a început să se vaite de hemoroizi şi treptat l-a lăsat vederea. A început să fie obsedat de nevoia de a spune totul şi a continuat să …scrie schimbând statutul de pervers cu acela de teoretician al perversiunii.

Ajunge la azil fiind părăsit de toţi inclusiv de soţia sa care divorţase de el. Odată cu Revoluţia se apucă să cânte gloria acesteia declarând tuturor că este …literat şi fiind declarat de noua orânduire „cetăţean”. Visează la încă o …Revoluţie” căreia îi găsise chiar şi o nouă deviză: „Francezi, încă un efort!”…

În calitatea sa de „cetăţean” îşi salvează socrii afirmând: „Sunt cei mai mari duşmani ai mei, sunt nişte vagabonzi, sunt sceleraţi dar eu sunt milostiv”.

Toată viaţa acest ţicnit a fost bântuit de Frică; frica de moarte, de eşafod – cel care îi producea voma şi frica de Realitate.

Acest personaj cu o imaginaţie patologică joacă diverse roluri cu o extrem de mare uşurinţă specifică bolnavilor mintali irecuperabili.

Este arestat şi de noua putere, acuzat de ateism şi aruncat într-o închisoare pentru prostituate. Dar, deşi este condamnat la moarte scapă ca prin minune întrucât este  omorât înaintea lui chiar Robespierre.

În cele din urmă, acest dement ajunge în cele din urmă acolo unde ajung toţi cei asemeni lui – la balamuc, la zilul Chareton unde îşi trăieşte ultima parte a vieţii. Aici continuă să … scrie teatru pentru ceilalţi bolnavi ai azilului.

Şeful stabilimentului nemulţumit, scrie despre acesta: „Locul lui nu e la spital, ci într-o închisoare de maximă siguranţă sau într-o fortăreaţă. Nebunia lui este aceea de a perverti iar libertatea de care se bucură la Chareton este prea mare pentru că poate vorbi cu un număr prea mare de persoane”.

Sade este un bun exemplu pentru practica psihiatrică discursul lui sexual ducând depravarea la extrem. Partenerul sexual este un simplu obiect,o fiinţă lipsită de spirit şi din prisma acestei filosofii şubrede, chiar şi animalele devin obiecte sexuale.

„Un eunuc, un hermafrodit, un pitic, o femeie de optzeci de ani, un curcan, o maimuţă, un dog imens, o capră şi un băieţel de patru ani – strănepotul bătrânei au fost obiectele de desfrâu pe care ni le-au prezentat valeţii prinţesei”.

Ţicnitul juisează când descrie cum „taie gâtul curcanului şi când mângâie organele hermafroditului în timp că bătrâna face treaba mare. Trece de la fundul caprei la cel al femeii care taie gâtul copilului”.

În Histoire de Juliette pag 852 citim.”Am fost penetrată de maimuţă, spune Juliette, apoi încă o dată de dog, dar în fund, de hermafrodit, de eunuc, de cei doi italieni şi de falusul artificial de la Olimp: ceilalţi m-au masturbat, m-au lins şi am ieşit din aceste noi şi singulare orgii după zece ore de juisări dintre cele mai picante”.

Sau citim în „Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Şcoala libertinajului” pag 352- „Îi place să vadă cum arde până la capăt o lumânare în anusul femeii… un homesexual se aşează sub un turn într-un loc în care s-au pus mai multe ţepuşe de fier. Către el sunt aruncaţi din vârful turnului mai mulţi copii de ambele sexe pe care i-a regulat înainte: îi place să vadă cum se înfig în ţepuşe şi să fie stropit de sângele lor”… va urma

You must be logged in to post a comment.

2 vizitatori online acum
1 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC