Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual

Preambul. Art 211 din Codul Penal defineşte doar o anume latură a şantajului – aceea care are impact material asupra unui individ. Există însă o formă de şantaj practicată de unii indivizi pseudo-intelectuali mai ales,şi care nu este încă încadrată în vreun articol penal. Este vorba despre acei oameni din apropierea noastră care – direct sau indirect, ameninţă că ne vor pedepsi dacă facem sau dacă nu facem anume doar ceeace doresc ei. Ei transmit un mesaj rafinat de tipul: „vei suferi pentru că nu te-ai comportat aşa cum am vrut eu!” „te voi strivi pentru că m-ai contrazis!”, „te voi distruge pentru că…” iar ca să dea conţinut acestei ameninţări folosesc de obicei tot ceeace ştiu/află despre  o persoană pentru a-i distruge reputaţia. Sunt indivizi inteligenţi care cunosc părţile vulnerabile ale victimei pentru că a avut cândva o relaţie apropiată cu ei şi au avut acces prin intermediul încrederii pe care aceasta le-a acordat-o la momentul respectiv la unele secrete intime din viaţa ei.

A investiga/explora sufletul desfigurat al unui astfel de specimen uman este o aventură inutilă/gratuită poate, dar plină de sensuri terapeutice/preventive şi mai ales revelatoare pentru potenţialele/viitoarele victime ale şubredului la minte. Frica uriaşă acumulată de-a lungul anilor de acest şantajist devine forţa lui interioară şi rezervorul de Frică, de temeri din care extrage eşantioane pe care le injectează nemilos victimelor nenorocoase. Şantajul este o formă de trăire pentru aceştia ce le permite să se simtă siguri pe ei şi să le dea o iluzorie senzaţie de siguranţă sau iluzia că „sunt stăpâni pe situaţie”. Ei sunt puternici doar pentru o clipă iar arma şantajului emoţional sau non-intelectualist se vrea o armă care să-i apere pe ei de ei înşişi de durerea acumulată dar mai ales, de Frica ce-i bântuie zi şi noapte,  halucinantă/ /materială/substanţială/ organică/ definitivă/distructivă/desfigurantă. Istoria vieţii acestui soi de individ mai îndepărtată sau mai apropiată ne ajută să înţelegem mecanismele psihologice care au dus la o astfel de acumulare negativă deformantă.

Suportul lui, elementul cel mai important însă, care condiţionează existenţa acestui tip de şantaj şi şantajist este chiar victima, cu toate punctele ei slabe, cu acele lucruri care o fac să fie nesigură, iritată, supărată când ştie că aceste zone sunt/vor fi atinse de mistretele rău intenţionat. De ce întâmplă aşa de des acest fenomen însă puţin studiat şi analizat?

Pentru că moştenim tarele trecutului şi educaţiei noastre iresponsabile/ incorecte/incomplete/greşite de tip comunistoid.

Am fost crescuţi şi educaţi să ne considerăm victime iresponsabile pentru propria noastră viaţă – am mai scris despre această mentalitate păguboasă pur românească („altcineva are grijă de noi”, „altcineva este vinovat pentru că noi nu… „etc).

În această situaţie Victima va aştepta mereu înfricoşată sperând ca EL să îşi schimbe comportamentul agresiv/şantajist în loc să se schimbe chiar ea, să îşi schimbe propriul comportament şi să devină în sfârşit responsabilă cu adevărat. Capitularea, renunţarea, abandonul, evitarea, sunt Premii pe care victima le acordă pe nemeritat acestui ţicnit. Preţul pe care îl plăteşte este enorm pentru că personajul o va menţine permanent într-o stare de jenă faţă de ea însăşi, de vinovăţie, de neîncredere în ea însăşi, de dezechilibru emoţional.

Cel mai des întâlnit tip de şantajist este punitivul („descendent al punilor!” – e o glumă desigur,) care atunci când are de-a face cu o cât de mică rezistenţă din partea victimei, devine violent ameninţând/agresând  fie direct – fie indirect – atunci când apelează la trucuri/insinuări pseudo-literar-intelectualiste.

Expresiile lui favorite: ”dacă nu faci cum vreau eu, valea!”, „poţi să-ţi iei adio dacă…”, „te voi distruge”, „te voi spulbera”,  etc.

Punitivul se ascunde în spate le unei faţade împenetrabile şi ne aruncă în faţă sub formă de otravă verbală, toată responsabilitatea pentru eşecul/impotenţa destinului lui.

Combustibilul care întreţine tot acest mecanism psiho-patologic şi distructiv începe cu „F” – Frica, teama generată de informaţiile acumulate de şantajist în timpul relaţiei cu victima şi care Acum s-a transformat în muniţie. Întâlnim aspecte legate de autism, de paranoia sau  deschizofrenie – individul poate trăi şi fantaza cu uşurinţă în planuri mental-emoţionale diferite, personalitate multiplă patologic ce păcăleşte cu uşurinţă mai ales superficialii de lângă el cu docta sa aură pseudo-intelectualistă atent construită.

Sfârşitul acestui specimen patologic este la balamucul cu irecuperabili însă doar după ce îşi desăvârşeşte, profitând de neatenţia/ignoranţa comunităţii, „opera” distructivă.

Dar, care este profilul complet al acestui „terorist”, prin ce mecanisme el a ajuns în acestă situaţie desfigurantă, cum ne putem controla sentimentele de vinovăţie injectate de acesta, cum să-l recunoaştem, cum să-l izolăm, cum să-l neutralizăm,  dar şi o mulţime de alte întrebări şi răspunsuri într-o viitoare lucrare – ediţie foileton – de buzunar,  bazată pe un studiu de caz amănunţit – sinteză a mii de informaţii primite din surse diverse, Real, cules din fauna imediată de lângă noi.

You must be logged in to post a comment.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 3 la 12:13 am UTC
Aceasta luna: 12 la 05-08-2019 07:05 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC