Două vorbe despre „şeful” ideal


România este „fruntaşă” la toate relele posibile.

Zilele trecute am citit un studiu din care reieşea că România are cea mai stresată populaţie din UE şi (paradoxal) deşi suntem cei mai săraci din UE, tot în România se munceşte cel mai mult peste program.

Am vorbit altă dată despre situaţia dezastruoasă în ceeace priveşte depresia sau sinuciderile sau cum cancerul sau bolile de inimă, mortalitatea maternă sau cea a copiilor intoxicaţi cu apă cu nitriţi din fântânile poluate de agricultura socialistă.

Iată însă că „stăm bine” şi la capitolul „muncă” deşi rezultatele sunt … inexistente! (cooperativa „munca în zadar” sau „bicicleta fără lanţ” – cum ar spune amicul levicusas atlantin).

Care sunt cauzele acestei situaţii?

Răspuns: Multe sunt cauzele dar una singură se individualizează clar: Incompetenţa.

Conducerile firmelor, managerii nu ştiu cum să îşi motiveze lucrătorii să muncească eficient, nu ştiu să-i determine să colaboreze, să coopereze, săfie creativi, creatori. Principiile conducerii sunt tot cele vechi „de dinante” cele de pe vremea activiştilor de partid – adică „hei-rupiste” – când dacă nu munceai peste program „nu erai bine văzut” sau promovat, nu primeai „primă” sau recunoaştere, nu primeai butelie sau tichet pentru tvcolor sau înscriere pe „lista cu frigiderele” ci doar frustrari.

Iar dacă aveai curajul să comentezi sau să vii alte păreri decât cele emise de „toarăşu -Şef” erai marginalizat, izolat, eliminat. Dacă cumva „şefu” te vedea că stai şi nu ai treabă/de lucru adică nu faci nimic, era jale mare în ziua aceea!.

Aşa s-a născut sportul preferat al românilor – „ a te face că faci” sau plimbatul hârtiilor dintr-un birou în altul – asta pentru a se creea şefilor iluzia că se munceşte mult în firmă/unitate/întreprindere.

Acest tip de conducători, de „şefi” sau mai nou de manageri au creat indirect tipologia românului încruntat, frustrat, neputincios, laş, egoist, mincinos, „descurcăreţ”, trădător, şmecher, agresiv etc…

Dar cum ar trebui să fie totuşi un „şef”?

A fi un bun manager înseamnă de fapt doar câteva lucruri simple – cunoscute în Occidentul spre care mergem în pas voinicesc …de melc.

Adicătelea să ştii să-ţi apreciezi/premiezi oamenii atunci când au succes sau realizează un proiect (aceşti occidentali „nenorociţi” au abandonat de mult mentalitatea comunistoidă de tip – „de-aia îi plătesc/primesc leafă/salariu!”) şi să ştii în acelaşi timp să corectezi un eşec al angajatului– adică a ştii să corectezi comportamentul –NU persoana şi asta făcută de preferat individual („între patru ochi”), nu în văzul lumii sau “la şedinţa” unde „toarăşu” este „pus în discuţie” şi “dat” ca „element negativ pentru colectiv”.

Înseamnă a cunoaşte oamenii cu care lucrezi, a-ţi face timp pentru ei, a cunoaşte familiile acestora, trecutul acestora, problemele sau succesele copiilor lor, a fi punctual şi nu în ultimul rând, a –ţi respecta cuvântul dat.

Atunci românii vor urma toate indicaţiile şefului şi vor lucra împreună pentru îndeplinirea scopurilor/ţintelor/contractelor unităţii/firmei/întreprinderii fără să îl mai saboteze. Succesul Boss-ului va fi succesul firmei, adică al Lor al tuturor.

Abia atunci România va respira aerul topurilor succesului Real şi nu pe cele ale „recoltelor record la hectar” realizate cu creionul chimic muiat în gură!…

Părerea mea!

You must be logged in to post a comment.

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC