Medicina în alte vremuri

La mijlocul secolului XV , în jurul anilor 1400, pe teritoriul Ţărilor Române practicanţii medicinei se numesc bărbieri, moaşe, vraci, hirurgi sau spiţeri (care erau pricepuţi la prepararea, conservarea şi vânzarea medicamentelor). Aceştia erau recunoscuţi oficial; mai întâlnim însă lecuitorii, fermecătorii, cimpoitorii, vrăjitorii sau babele anonime care practicau o medicină empirică.

Hirurgii şi bărbierii nu aveau studii universitare, însă acest „detaliu” nu i-a împiedicat pe unii să ajungă celebrii. Un Ambroise Pare (1517-1590) a ajuns hirurgul şef al regilor Franţei deşi la început a fost bărbier iar apoi himist şi doctor.

În Germania bărbierii se întâlneau mai ales pe lângă băile publice şi se numeau „feldscherer” – nume preluat de români ca „felcer”.

Bărbierul ştia să tundă, să bărbierească, să aplice cu iscusinţă ventuzele, să pună clistire şi să scoată dinţii; de asemeni ştia să panseze o rană, să îngrijească un buboi, să lase sânge, să prepare alifii sau să trateze o mulţime de alte boli.

Bărbierii au fost doctorii românilor până la mijlocul secolului XVII şi sunt pomeniţi în cărţile bisericeşti sau în versurile populare sub numele de „vraci”.

În anii 1400 cei mai buni vraci se găseau la Braşov, Bistriţa şi Sibiu şi se mai numeau şi „doftori”; în anul 1533 ne spune Nicolae Iorga, „bărbierii erau la mare cinste în oraşele Ardealuzlui şi ocupau posturi de încredere” iar Nicolae Densuşianu ne spune că „ Grigore, bărbierul din Braşov, ajunsese aşa de mare, că însuşi Petru Rareş al Moldovei a trimis după el, dându-i titulatura măgulitoare de „doctor”.

You must be logged in to post a comment.

1 vizitatori online acum
0 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:20 am UTC
Aceasta luna: 10 la 12-09-2018 08:24 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC