> News of the day <

“Orbire intenţionată!…

O altfel de definiţie a Sfintei Ignoranţe cunoscută şi sub termenul de “prostie”… Hmmm… Oare pe la noi or fi din ăştia?… …”Se mai folosea în cantităţi mari la acoperişuri, pentru izolaţie, ca să menţină căldura în case în iernile lungi din Montana. Vermiculita se găsea pe terenurile de joacă. Pe terenul de fotbal. Pe … Read more

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Leac la obezitate

Despre „arta” măgulirii şi linguşirii…

În 1752 contele de Chesterfield – un aristocrat englez din Derbyshire îi scria fiului său: „orice femeie poate fi infailibil cucerită prin toate felurile posibile de complimente”.
Spre deosebire de primate, unde indivizii se curăţă cu rândul înlăturându-şi păduchii, pielea moartă sau alte insecte, oamenii în locul mâinilor care mângâie pielea folosesc cuvintele care dezmiardă orgoliul.
Fără să divagăm inutil, amintim doar două din cele mai folosite strategii/”capcană”: prima- „autodevalorizarea” – când linguşitorul spune lucruri negative despre el, îşi minimizează realizările, responsabilitatea succesului pentru a-l face mai important pe cel vizat sau îşi ascunde talentele şi
a doua- „promovarea celuilalt” când îl alintă/laudă cu expresii pozitive pe cel vizat.
Când flatează pe cineva, linguşitorul are de obicei grijă să fie singur cu „ţinta” întrucât martorii – neutrii de regulă, „se vor prinde” de trucurile acestuia şi îl vor ridiculiza mai ales dacă are vreun „interes”.
Alte trucuri/curse folosite de specialistul în „arta măgulirii”
Pentru a nu stârni suspiciuni, în loc să facă o favoare (care ulterior justifică o contra-favoare pe baza „legii reciprocităţii”) mai bine face un compliment (minimizare).
Laudă doar o anume idee sau o anume formulare şi nu întregul discurs al şefului (diluarea complimentului).
Ştie nu numai cum să flateze ci şi în ce zonă emoţională persoana vizată este mai sensibilă (selectarea laudelor).
Pentru a nu fi descoperiţi, trucurile folosite de aceşti maeştrii ai disimulării sunt nenumărate (simplificarea, camuflarea, acoperirea laudelor, etc).
Nu numai oamenii ci şi animalele sunt sensibile la laude şi mângâieri, iar un câine va alerga de sute de ori după băţul aruncat de stăpân pentru a cerşi mângâierile/aprecierile.
Succesul lor se bazează pe faptul că majoritatea animalelor dar şi fiecare dintre noi îşi doreşte încă de la naştere să fie ACCEPTAT şi APRECIAT…

Despre sex…

Comunicarea bună este sinonimă cu sexul de calitate, comunicarea proastă înseamnă sex de proastă calitate.
88 % din femeile care au răspuns unui chestionar că discută des cu partenerii lor despre sex au confirmat că au o viaţă sexuală „foarte bună” iar dintre cele care au recunoscut că doar ocazional discută despre sex doar 30% au afirmat că au avut parte de sex „bun”.
Relaţia cu partenerul nostru şi sexul sunt lucruri extrem de importante în viaţa noastră.
Sexul corect, „senzaţional” cum îmi place să-i mai spun, aduce un plus de calitate vieţii noastre.
Ce este „sexul senzaţional”?
Pe scurt, sexul senzaţional poate fi definit de următorii parametrii aleatori: durează cel puţin o oră, ne întăreşte emoţional, ne trezeşte spiritualitatea, ne oferă orgasme mentale (nu numai fizice), ne conduce pe culmi ale plăcerii fizice nemaiîntâlnite şi de fiecare dată altfel şi nu în cele din urmă scoate la lumină din fiecare dintre noi lucruri, informaţii, emoţii pe care nu le ştiam/intuiam înainte.
Cum putem avea parte de un sex senzaţional.
În primul rând să ne re-îndrăgostim. Cu alte cuvinte să putem iubi fiecare părticică a partenerului nostru.
Apoi să învăţăm să ne dez-văţăm de sentimentele negative (de vină, de ruşine faţă de organele care ne oferă tuturor, bogaţi sau săraci, cu generozitate, plăceri divine) adică să ne dez-inhibăm.
Dezinhibarea apare odată cu înaintarea în vârstă însă ea poate fi descoperită şi cultivată şi la alte vârste dacă avem o atitudine pozitivă. Atenţie! Nerăbdarea în a scăpa de inhibiţii poate speria partenerul. Inhibiţiile trebuie mai întâi definite şi apoi analizate pe rând pentru a le elimina eficient iar discuţiile dintre parteneri sunt cele mai utile metode de „terapie”.
A fi dezinhibaţi înseamnă a face lucruri dorite dar de care ne este frică şi nu a face lucruri care nu ne plac.
Iată un sfat pentru a avea parte de un sex senzaţional.
Să ne obişnuim să dormim goi noaptea (confortul termic nu trebuie uitat).
Hainele chiar şi cele de mătase înseamnă „nu atinge”, dar pielea dezgolită a partenerului înseamnă intimitate.
Cel mai distructiv factor pentru sex este CRITICA.
Şi bărbaţilor şi femeilor le place să fie încurajaţi (bărbaţii urăsc critica mult mai mult decât femeile).
Critica îi determină pe oameni să se interiorizeze sau să atace. Comunicarea deschide poarta intimităţii.
Nu-i deloc util şi benefic să ne dărâmăm partenerul.
Mai bine îl ajutăm să se ridice.
De asemeni, a nu vorbi nu înseamnă a fi „misterios” pentru că fiecare dezvăluire ridică alte întrebări, aşa că misterul nu poate să dispară niciodată.
Vorbim, comunicăm.
Alte sfaturi utile.
Ne îmbrăţişăm zilnic partenerul de cel puţin 12 ori.
Îi facem complimente ori de câte ori putem.
Şi, nu în cele din urmă, să nu uităm:
„sexul ţine doctorii şi avocaţii departe de noi”.

În-semnări…

Ca să ajung în intervalul de timp stabilit (“6,30 – 7,30 dimineaţa pentru că apoi voi fi-n sală”) am plecat pe la 1 noaptea din Severin.
Ador să conduc noaptea. Doar eu şi întunericul. Şi Mari – soţia şi asistenta mea de imagine.
“Cân te-nveţi să iubeşti întunericu nu-ţ va mai fi frică de-ăla din sicriu” îmi spunea muica.
“Păi în uter doar nu era lumină!”
Dar înainte de uter oare ce era?
La de-al de-ăstea m-am tot gândit galopând cu maşinuţa mea înspre Bucureşti.
Pe tot drumul m-a însoţit o lună nouă strălucitoare şi mare cât ţestul muicii. La intrarea în Militari a răsărit un soare şi mai mare. Roşu şi periculos de încandescent.
La Spital am trecut de barierele succesive dotate cu gardieni amabili îmbrăcaţi cu veste şi dispozitive şi am parcat maşina chiar lângă micuţa casă numită – “Institutul de Boli Cerebro-Vasculare”.
Prin parcare, căutând un locşor şi pentru “Miţa” mea, am mai văzut câteva maşini înmatriculate în Mehedinţi.
La radio “Trinitas” tocmai bătea gong-ul de ora 07.00.
Din dreapta apar doi tinerei în halate lungi până la genunchi care împingeau o targă cu … ceva sub formă de morman alb.
Când au ajuns mai aproape am văzut perechea de picioare vinete rămase neacoperite de cearceaful alb.
Cu mâna pe butonul radioului – la care băteau se auzeau nişte clopote, am privit cum – cei trei – se-ndepărtau pe aleile străjuite de arbori bătrâni…
“Dumnezeu să-l ierte!” am spus în gând apoi am oprit radioul.
Trebuia să ajung la Domnul Profesor.
Intrarea în secţie era aglomerată de oamenii bolnavi şi de însoţitorii acestora ce aşteptau… Oare ce aşteptau?
“Bună dimineaţa! Ce-ai păţit?” mă-ntreabă ridicând sprâncenele domnul Profesor Dănăilă.
“Nimic, domnule Profesor”.
“Aa, bine… Atunci ai venit cu cineva. Unde-i bolnavul?”
“Domnule Profesor. N-am venit cu nici un bolnav. Am venit să vorbesc cu dumneavoastră despre … sănătate”…
Aşa am început cu Domnia-Sa un dialog care s-a prelungit mai mult de o oră. O oră antologică, “de colecţie”, pe care am s-o păstrez cu sfinţenie în arhiva mea video.
Am discutat în principal despre celula fabuloasă pe care dânsul împreună cu dr. Viorel Păiş au descoperit-o: “protectocit-cordocit”.
O celulă care are grijă ca “Regele organelor” – Măria-Sa Creierul să fie impecabil de curat…
“Sângele nostru nu-i aşa de curat. Or creierul trebuie păstrat, apărat de substanţe periculoase care ar putea trece din sânge în substanţa cerebrală” îmi spune domnul Profesor.
“Bariera hemato-encefalică este o “strecurătoare” delicată, fină şi extrem de eficientă” îndrăznesc să-l completez.
“Da, aici este celula asta despre care vorbesc: “Cordocitul”…
Îi povestesc şi eu ce ştiu de Profesorul Benga de la Cluj – despre cum i-a fost furat Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – şi despre “protectocitul” pe care eu îl aduc oamenilor: Apa Preventivă Alexoae – apa strecurată…
“Să ştii că am mai mereu bolnavi de la Severin. Uite şi-acum trebuie să operăm pe cineva”…
Povestim despre Hipocrate – “Despre aer, apă şi locuri” – este primul tratat de medicină preventivă din istorie, despre chirurgi celebri şi despre … amânarea Morţii.
În acest context îi povestesc despre domnul Profesor Dulcan – pe care îl cunoaşte şi dânsul foarte bine.
Vorbim despre acest organ atât de uşor de păcălit – Creierul – specialitatea Domniei-Sale de-o viaţă şi, la un anume moment se ridică şi îmi arată cele trei volume de jumătate de metru … grosime: “Anatomia creierului”.
Pe care … mi le dăruieşte cu un generos autograf!…
Sufocat de gestul acestui OM nu găsesc cum să mă revanşez decât să-i dăruiesc … cartea primită de la domnul Profesor Dumitru Constantin Dulcan pe care o port după mine s-o mai recitesc atunci când am timp – “Mintea de dincolo” – cu promisiunea că o să-i dăruiesc la următoarea vizită – cartea mea despre Apa de Rouă…
Plec de la Domnia Sa însoţit de privirile aproape furioase ale pacienţilor care aşteptau pe hol ca Domnul Profesor să fie liber şi alerg la o altă întâlnire: aceea cu Domnul Profesor Oproiu.
“Tu şti în ce hal a crescut cancerul de colon?” mă-ntreabă după formalismele revederii.
“Păi mi-aţi spus când am fost ultima dată la dumneavoastră la Cotroceni”…
Îmi spune că nu mai are cabinetul acolo, că acum este de găsit la Medicover – “lângă Consiliul de Miniştri”…
Mă-ntreabă de severineni şi de câteva persoane cunoscute (“ce mai face doctorul Melencu? dar Lungulescu?”…
Binenţeles că discuţia noastră inevitabil se duce de fiecare dată când ne întâlnim spre prevenire şi … Apă.
Apa Preventivă sau apa purificată osmotic.
Nu stau nici la dânsul foarte mult întrucât afară îl aşteaptă oameni care suferă…
Nu plec nici de la dânsul cu mâna goală. Îmi dă o fotografie din tinereţe.
“Cu bulerinu am şi eu vro 80 de ani, da de fapt am 40!”… îmi spune râzând.
Îmi promite că în toamna asta, după ce va reveni din străinătate, va veni la Severin.
“Să mă duci la prietenul meu Colţoiu (unul din cei mai mari dermatologi pe care i-a avut România n.n). E-ngropat la Punghina”…

8

12

Despre Apa Pură

Toate mecanismele publicitare au ca scop crearea unei mentalităţi consumiste în rândul populaţiei. Trăim, de fapt, într-o societate bazată pe consum în care oamenii sunt stimulaţi să cumpere cât mai multe lucruri la preţuri cât mai mici. Pentru a înţelege însă aceste afirmaţii ar trebui să gândim pe TERMEN  LUNG. Publicitatea şi educaţia  consumatoristă ne-a educat să gândim doar pe TERMEN SCURT. Orice om de afaceri responsabil are însă un plan de afaceri, o planificare a vieţii lui nu doar pentru „mâine” ci şi pentru următorii zece-douăzeci de ani. Majoritatea românilor trăiesc de azi pe mâine fără orizont, fără scopuri, fără aşteptări concrete. Această atitudine este rezultatul mentalităţii publicitare consumiste indusă în special de televiziunea care are ca menire principală crearea creierelor disponibile consumului de produse industriale, politice, religioase, etc.

Înţelepciunea populară spunea odată că „dacă vrei să fii la fel ca un om bogat sau ca un om  sănătos, fă ce fac ei!”. Din păcate înţelepciunea populară a fost înlocuită cu „înţelepciunea „modernă” a reclamelor tv sau a tabloidelor scumpe”.

Am fost obişnuiţi, am fost educaţi să cumpărăm mult şi ieftin pentru a „economisi”. De fapt atunci cheltuim mai mult pentru că oricum am da-o, banii pleacă de la noi şi nu vin. A cumpăra sau a cheltui bani pe lucruri ieftine – cum e apa minerală plată înseamnă a sigura bunăstarea patronilor care promovează astfel de mărfuri tot la fel cum asigurăm „a la long” bunăstarea celor din industria medicală care cunosc, ŞTIU consecinţele pe termen lung ale consumului unei ape improprii.

Pe apa pe care o bei zilnic se sprijină o mulţime de lucruri cum ar fi şcoala copiilor tăi sau ratele la bănci sau celelalte planuri pe care le-ai făcut. Ce nu ştii este faptul că apa minerală pe care o cumperi de la market sau cea de la robinet este amestecată cu lacrimile copiilor tăi. Această „apă” asigură  vacanţele exotice şi conturile pline ale celor ce AŞTEAPTĂ răbdători şi relaxaţi ştiind că într-o bună zi această „apă” îşi va îndeplini misiunea şi durerea te va arunca în braţele lor primitoare.

A cumpăra azi apă îmbuteluată înseamnă a investi deja în conturile industriei medicale care … aşteaptă viitoarele cheltuieli cu investigaţii, operaţii, medicamente, etc.

„De ce ai ales „apa minerală” de la market?” – am întrebat într-o zi un client. „Pentru că m-am învăţat cu ea; e ca un prieten – bună şi la îndemână – adică uşor de procurat” mi-a răspuns.

Avea dreptate! Apa de la „Isvoarele Minciunilor” de ex sau altele ca ea – atât de prietenoasă  în reclamele tv – o găsim în imediata apropiere – la parterul blocului sau la super-marketul din apropiere, şapte zile pe săptămână, până la ore târzii din noapte. Toate aceste magazine de unde putem cumpăra necesara apă zilnică se poartă frumos şi prietenos cu noi – dar nu pentru că nu mai pot de grija sănătăţii noastre, ci tocmai pentru că ne vor banii, adică vor doar Profit.

Apa Pură  este cinstită şi onestă cu buzunarul tău dar  mai ales cu TOATE organele tale interioare –ficat, pancreas, rinichi, nu numai cu papilele gustative mincinoase care vor DOAR să fie excitate.

Apa Pură   nu este o „cheltuială” ci o investiţie în sănătate şi în siguranţa familiei noastre, este un instrument care POATE produce economii ulterioare.

Echipamentul propuse de Dan Alexoae nu se devalorizează în timp aşa cum se întâmplă cu automobilul de lux proaspăt cumpărat ci începe să producă bani imediat ce este instalat.

Echipamentul propuse de Dan Alexoae produce bunăstare şi confort mai mult decât o poate face o plasmă 3D de ultimă generaţie sau un automobil. Oamenii care au investit în echipamentul propus de Dan Alexoae   au ales să economisească nu doar Bani – cât mai ales Timp. Ei au cumpărat de fapt Timp. Ei au ales SĂ PREVINĂ ACUM în loc să se trateze mai târziu mai scump şi să cumpere în continuare o apă mincinoasă.

Ei au ales să plătească ACUM câţiva bănuţi ca să aibă echipamentul propus de Dan Alexoae  pentru ca aceasta să se îngrijească de sănătatea lor, în loc să cheltuie de sute de ori mai mulţi bani ULTERIOR, unui sistem medical deosebit de periculos, ineficient şi corupt.

Oamenii încuiaţi – din fericire de la zi la zi mai puţini, gândesc aşa: „de ce să arunc atâţia bani pe un filtru a lui Dan Alexoae când pot să-mi cumpăr zilnic şi cu bani mai puţini apa de la market?” Răspunsul la o astfel de întrebare nepotrivită este doar Tăcerea pentru că Ei, şi NU Dan Alexoae vor pierde la final mult mai mulţi bani.

Apa Pură Alexoae este un Bun, nu este un „lucru” sau un „obiect” ca multe altele inutile din casă aşa cum cred aceşti neştiutori nefericiţi şi este tot la fel de importantă ca şi o acţiune valoroasă la Bursă. Pentru că aduce în timp Profit.

Peste 90% din Mânăstirile din Oltenia, şi nu numai, au echipamente de purificat apa natural prin osmoză inversă, aproape TOŢI doctorii din Severin au echipamente de purificat apa prin osmoză inversă (de ce oare?), o mulţime de avocaţi, judecători, profesori, oameni de afaceri, politicieni. Cele mai importante argumente invocate atunci când aceştia au ales Apa Pură Alexoae au fost – „Sănătatea”, „Siguranţa”, „Confortul”, „Excelenţa”.

Aceştia sunt oameni responsabili pentru viaţa lor, oameni care au ieşit demult din capcana de a gândi asemeni turmei.

Chiar dacă Acum au decis că Apa Pură este prea scumpă şi nu merită să o aibă în casă, oamenii încuiaţi la minte şi orbi azi, vor afla într-o zi că „drumul spre Iad are şi întoarceri” şi că nu este niciodată „prea târziu” să investească în Apa Pură Alexoae Asta  dacă nu cumva or să moară într-o zi, tot aşteptând momentul potrivit!

Din păcate acest fenomen regretabil se întâmplă încă, destul de des în România!…

De ce oare se-ntâmplă? Pentru că cei mai mulţi dintre aceşti oameni definiţi ca „ încuiaţi la minte” sunt prizonierii gândirii convenţionale cultivată de media televouionistă; ei sunt de fapt răstigniţi între două Alternative de care nu pot scăpa – Regretul că NU au făcut ce trebuia făcut la Timp, şi Frica de a nu greşi.

Ei ar trebui să ştie înainte de orice, că au dreptul din naştere la sănătate şi mai ales ar trebui să afle că ŞI EI MERITĂ LA FEL CA ŞI CEILALŢI  APA PURĂ ALEXOAE!

Partenerii lui Dan Alexoae „cheltuie” inteligent banii adică investesc gândind pe termen LUNG pentru că ei se comportă ca nişte co-creatori ai vieţii şi destinului lor.

„Când nu ştii ce ai de făcut pentru a fi mai sănătos tu şi familia ta, când vezi că sistemul de sănătate din România e de la zi la zi mai scump, mai slab şi mai periculos, atunci pur şi simplu te iei după cei ce Ştiu şi investeşti urgent într-un echipament  de purificat apa. Dacă ei au ales Apa Pură ca instrument de securitate autentic pentru a le apăra sănătatea proprie şi a familiilor lor, atunci şi tu poţi face la fel. Trebuie doar să ai mintea deschisă. Pentru că e adevărat ce se spune: „mintea este ca o umbrelă; funcţionează doar dacă e deschisă” spunea Dan Alexoae într-o emisiune Tv.  

Apa Pură Alexoae este un indiciu al Excelenţei, al faptului că ÎŢI PERMIŢI să fii Responsabil pentru viaţa ta şi a Familiei tale.

Dan Alexoae te informează  onest şi îţi lasă deplina libertate de alegere – alegerea clientului informat. De aceea vânzările de echipamente propuse de Aan Alexoae au crescut odată cu rata de informare/ responsabilizare a populaţiei.

 

Despre tine, despre noi…

Respectul de sine, imaginea de sine, idealul de sine, acceptarea de sine, conştienţa de sine, conceptul de sine, destăinuirea de sine, etc sunt expresii terapeutice similare apărute în arsenalul psihoterapeuţilor din întreaga lume.
Conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”.
În alţi termeni, stima de sine este amortizorul dintre noi şi nereuşitele întâmpinate sau critici.
O stimă de sine sănătoasă ne asigură coerenţa şi constanţa comportamentului şi discursului indiferent de auditoriu sau de împrejurări, ne ajută să asimilăm şi să „digerăm” în linişte criticile. Un om integru este întodeauna interesat de critici în loc să le evite sau să le anihileze violent.
În viaţă putem fi criticaţi sau supăraţi dar nu avem voie să derapăm.
Cum ne putem îmbunătăţi respectul şi stima d
Ne putem îmbunătăţi respectul de sine după cum dorim, repetând întruna, cu entuziasm şi convingere, cuvintele: „Mă plac! Mă plac! Mă plac!”.
Sau, şi mai bine, putem spune: „Mă iubesc! Mă iubesc! Mă iubesc!”. Poate suna ciudat când auzim pentru prima oară, dar este extrem de eficient.
A ne place pe noi înşine este un lucru foarte sănătos.
De fapt, aceasta este cheia eficienţei personale şi a relaţiilor fericite cu alţii.
Cu cât ne plăcem şi ne respectăm mai mult, cu atât vom acţiona mai bine în tot ceea ce facem.
Suntem mai relaxaţi si avem o atitudine mai pozitivă.
Suntem mai încrezători în abilităţile noastre. Facem mai puţine greşeli.
Avem mai multă energie şi suntem mai creativi.
Atât „complexul de superioritate” – adică atitudinea arogantă şi îngâmfată – cât şi „complexul de inferioritate” – adică atitudinea de desconsiderare – sunt manifestări ale unui respect de sine scăzut, al dispreţului faţă de propria persoană.
Persoanele care se respectă pe sine cu adevărat, se împacă bine cu aproape oricine.
CUM NE ÎMBUNĂTĂŢIM STIMA DE SINE?
-ne acordăm timp pentru noi înşine -10 minute pe zi când suntem singuri.
Nu facem nimic doar ne relaxăm singuri doar cu noi înşine
-„înventariem” lucrurile bune dintr-o situaţie nu pe cele rele.
-facem o listă cu 50 de trăsături bune pe care le avem apoi ţinem lista la vedere şi încercăm să adăugăm zilnic câte una
-să învăţăm să primim critica în mod pozitiv. Critica distruge stima de sine şi de aceea trebuie primită cu calm şi tact.
-ne împăcăm cu noi înşine
CUM TREBUIE SĂ REACŢIONĂM LA CRITICĂ
-cu calm şi răbdare
-ascultăm până la capăt, nu sărim să ne justificăm
-dacă sunt aspecte adevărate, le recunoaştem şi ne cerem scuze
-dacă critica este greşită şi nedreaptă, spunem zâmbind: „îmi pare rău nu pot fi de acord cu tine”.
-critica este un lucru bun dacă vine din partea cuiva care ne respectă şi este neinteresantă dacă vine de la cineva care nu ne respectă.
CUM CRITICĂM
Persoanele cu stimă scăzută nu au curaj să critice.
Metoda sandwichiu-lui.
Spunem ceva bine, apoi ceva rău şi din nou ceva bine.
De ex „ce faci tu este excelent dar azi ai spus acelaşi banc pe care l-ai mai spus şi vineri. Ştiu că eşti un tip inteligent şi că vei veni mâine cu ceva nou”.
IMAGINEA DE SINE+IUBIREA DE SINE = STIMA DE SINE
Modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru.
Există persoane care, deşi au o înfăţişare fizică placută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc.
Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o “harta” pentru propriul “teritoriu”. „Sunt un prost !” sau „Vai, ce proastă am fost !” ; „Nu, eu nu pot asta !” sau „Nu sunt în stare niciodată, de nimic !” .
Sunt propoziţii des întâlnite la cei care manifestă o vădită lipsă de încredere în sine şi, la urma urmei, o expresie a lipsei stimei de sine sau a subevaluarii propriei valori.
„Nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acceptul nostru”.
Când The Beatles s-au prezentat la o casă de producţie cu cântecele lor li s.a spus „vremea chitarelor a trecut” dar având o stimă de sine puternică au perseverat şi s-au impus.
Edinson a fost dat afară din şcoală şi după mii de încercări a descoperit becul.
Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a şcolii. Abraham Lincoln a candidat de 8 ori până să fie ales Preşedinte SUA.
Walt Disney a fost concediat pe motiv că nu are imaginaţie.
Respectul de sine înseamnă să simţim că merităm fericire, împlinire şi iubire.
Respectul de sine facilitează sentimentul comuniunii cu ceilalţi.
Ne dă putere.
Nu putem gândi, simţi sau comporta în mod diferit în exterior, decât dacă ne schimbăm programul de control, conceptul de sine, din interior.
O idee negativă sau eronată în conceptul de sine, se va reflecta în atitudini şi comportamente negative în viaţa şi în relaţiile noastre.
,,Unde este pace, acolo sălăşlueşte El”.
Sfântul Serafim de Sarov recomanda mai presus de orice să avem grijă de “pacea sufletului”.
„Cu orice preţ”, spunea el, „noi trebuie să urmărim a păstra pacea sufletului şi să nu ne tulburăm de jignirile venite de la alţii.
Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi.
Vei reuşi asta dacă te înfrânezi prin orice mijloc de la mânie şi-ţi păzeşti mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.
Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă.
O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu.
Dobândeste pacea launtrică şi mii de suflete se vor mântui în jurul tău.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor răutaţii, care sunt în văzduhuri”.
Insultele, înjurăturile, criticile distructive, sarcasmul – produse ale unui deficit al stimei de sine generează la cei vizaţi/ afectaţi de aceşti indivizi emoţii negative iar emoţiile negative sunt alţi HOŢI care ne fură viaţa.
Ele sunt principala cauză a eşecurilor noastre, de îmbolnăvire psihică şi fizică şi de alterare a relaţiilor dintre oameni.
Emoţiile negative ne fură bucuria pe care ar trebui să o simţim atunci când realizăm, când împlinim ceva.
Ele sunt generatoare doar de nefericire pe termen lung. Problemele cu ceilalţi contribuie în mare măsură la destabilizarea liniştii interioare – şi ne subminează sănătatea, mai mult decât oricare alt factor.
Din această cauză, unul dintre ţelurile noastre majore trebuie să fie acela de a crea un mediu uman în care să puteţi fi fericiţi, mulţumiţi şi împliniţi.
Trebuie să ne examinăm relaţiile, una câte una, şi să dezvoltăm un plan pen¬tru a face ca fiecare în parte să fie plăcută şi satisfăcătoare.
Pentru a lucra la capacitate maximă, trebuie să ştim cine suntem si de ce gândim şi simţim în felul în care o facem.
Trebuie să înţelegem forţele şi influenţele care ne-au modelat caracterul, încă din fragedă copilărie.
Trebuie să ştim de ce reacţionăm şi răspundem oamenilor şi situaţiilor din jurul nostru, în modul în care o facem.
Numai atunci când ne vom înţelege pe noi înşine ne vom accepta pe noi înşine.
Oamenii imaturi, cu o stimă de sine scăzută caută mereu în exterior cauza neputinţei lor interioare.
Ei pot fi ajutaţi doar în măsura în care îşi recunosc şi îşi acceptă neputinţa.
Iar ceilalţi , ar trebui să nu uite că bunul nostru suprem în această scurtă viaţă, busola interioară ar trebui să fie liniştea/pacea sufletească.
Fără ea nimic nu are valoare, fără ea nu există bucurie, nu există împlinire/bunăstare pesonală, mulţumire de sine.
Ea este cheia / secretul fericirii noastre iar ea există desigur, doar în absenţa emoţiilor negative. va urma…

“Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, omul care îi pătrunde legile şi care îşi cunoaşte mai ales sufletul”, Mircea Eliade- fragment dintr-o emisiune radio…
Fiecare om, într-un ceas solemn de singurătate şi-a promis că nu va mai fi nepăsător cu sufletul său sau că va aloca o mică parte din timpul lui şi hranei sufleteşti. Promisiunile se uită însă, foarte uşor. Avem atâtea lucruri de terminat, atâtea probleme de dezbătut (românii sunt campioni la dezbătut şi vorbit), risipim atâta entuziasm, ne revoltăm de atâtea ori că uităm definitiv de mosiunea şi de fericirea noastră pesonală. Fericirea nu este confortul pe care luptăm să-l avem (casă, maşină, salariu mare –muncă puţină spre deloc,etc) şi care ne transformă în depresivi când este ameninţat…
Fericirea este împăcarea cu sine însuţi, cu realitatea asta “care este”…

Viaţă perfectă…


Există viaţă perfectă?. Da! Orice om are în el perfecţiunea. Atunci când în 1975 un individ a rămas fără picioare ca urmare a unui accident, a descoperit că ar putea face ocolul Pământului. Şi l-a făcut. În China un om fără mâini a devenit cel mai cunoscut caligraf de la curtea împăratului. Unii oameni nu ştiu că au perfecţiunea în ei iar alţii care ştiu că o au nu prea ştiu ce să facă cu ea. Putem afla ce este şi mai ales cum este perfecţiunea? Da, dar doar atunci când suntem liniştiţi… „Liniştea sfinţeşte!” spunea Diogene. Şi tot el parcă, mai spunea că „Dumnezeu îşi face cuib numai într-o minte liniştită!”
Partea din noi care trebuie mai întâi liniştită, pentru a afla perfecţiunea este aşadar mintea, şi spre această componentă s-au aplecat aproape toate marile religii/filosofii orientale sau occidentale. „Identificarea minţii cu Dumnezeu”, „coborârea minţii în inimă” sau „oprirea fluxului minţii” cum sugerează Patanjali – unul din cei mai profunzi gânditori din istorie…
Cum mai putem afla perfecţiunea? Observând ordinea naturală, firească a lucrurilor din jurul nostru. Sau atunci când vom înţelege că trupul nostru este perfect, pentru că Dumnezeu l-a gândit aşa pentru noi. Atunci vom înţelege cum arată ordinea. Ne vom identifica cu această ordine naturală, firească precum respiraţia din noi şi ne vom linişti. Călugării asceţi se aşează pe un scăunel care să le ţină genunchii îndoiţi mai jos decât osul iliac, îşi ţin spatele drept, îşi regularizează respiraţia apoi îşi liniştesc gândurile ţinându-le ocupate cu rugăciunea. Şi abia apoi se identifică cu Ordinea şi Perfecţiunea divină din ei.
A fi perfecţi înseamnă pur şi simplu a ne aminti că suntem perfecţi iar dacă nu suntem în stare nici măcar de asta, atunci am putea să apelăm la un Maestru care să ne amintească.
Omul contemporan aflat în permanentă agitaţie şi căutatere de soluţii la crize, reforme sau tranziţii interminabile, este din ce în ce mai sufocat de ne-linişte sau, aşa cum se mai spune, de stres. A uitat starea de a fi liniştit şi implicit starea de a fi perfect aşa cum l-a proiectat Dumnezeu pentru această viaţă.
Stresul este o stare de adaptare la un pericol şi ne ajută să fim atenţi şi nu în cele din urmă să ne salvăm viaţa. Dar, doar pe termen scurt.
În loc însă, să ne lăsăm copleşiţi de tot felul de necazuri sau de griji, mai bine ne-am minuna ori de câte ori avem ocazia, de puterea vieţii ce răzbate în ciuda tuturor nenorocirilor şi greutăţilor ivite. „Dumnezeu ne trimite daruri împachetate în probleme” spunea cineva deunăzi pe un post de televiziune severineană. Şi tot el mai spunea că sunt două feluri de oameni: cei care suferă în tăcere – marea majoritate şi, acei câţiva care trudesc cu dragoste, îşi slujesc aproapele şi se bucură în tăcere. Deosebirea dintre ei este că ultimii sunt mai aproape de perfecţiune. Ei mai ştiu, spre deosebire de primii să se roage în tăcere şi, mai ales, să ierte în tăcere. „Cum se poate ierta cel mai bine?” mă întreabă fata care priveşte peste umăr la degetele care bat repede tastatura?
„Tati, cel mai bine e seara la articularea zilei cu noaptea. Aşa spun iniţiaţii. Atunci mintea noastră intră în somn fără resentimente, fără blocaje, fără emoţii toxice. Atunci ea este capabilă să se auto-programeze cu sănătate. Altfel, ne-iertarea se transformă în timp în boală şi suferinţă”.
„A ierta” este tot un fel de auto-cunoaştere, tot un fel de evoluţie, tot un fel de auto-perfecţiune. „A ierta” este un dar pe care ni-l oferim nouă înşine pentru însănătoşire. Şi când vom fi perfect sănătoşi abia atunci putem spera că îl vom întrevedea sau cunoaşte măcar puţin „perfecţiunea” care este de fapt Dumnezeu.

De ce investesc severinenii şi românii în Apa de Rouă?

Am fost educaţi pentru muncă. Nimic rău în asta mai ales că Biserica ne spune că Lenea sau Trândăvia alături de Minciună şi Ignoranţă sunt păcate care trebuie evitate. Trăim însă în Era Consumului când banii câştigaţi greu în ziua de azi trebuie să-i cheltuim. Oamenii sunt invitaţi, rugaţi, agresaţi, manipulaţi abil să cumpere aproape orice – fie că e vorba de o marfă fie că vorbim de servicii. Ei sunt în cea mai mare proporţie consumatori iar cel mai puternic mijloc de producere a consumatorilor şi a mentalităţii consumatoriste este presa, în special televiziunea cu publicitatea ei. Există însă printre noi, oameni care GÂNDESC cu propriul lor cap şi care refuză să cumpere/cheltuie LA ÎNTÂMPLARE. Partenerii Dr Pro (circa 350 în Drobeta Turnu Severin) au investit banii inteligent – NU i-au cheltuit. Ei nu au gândit în termeni de „scump” sau „ieftin” ci au numărat/inventariat beneficiile aduse de Apa de Rouă.

De ce ar cumpăra un severinean  un echipament Dr Pro de purificare a apei?

Răspuns: pentru că este o persoană inteligentă. El a renunţat să mai bea apa din Dunăre contaminată şi poluată de zecile de deversări ştiute sau ignorate voit sau a renunţat să cheltuie bani zilnic sau săptămânal pe o apă incertă, nesigură (peste 80% din apele aşa-zis „minerale” din România sunt din surse publice, adică se îmbuteliază prin te miri ce cartiere mărginaşe). El nu mai vrea o apă pe care organismul lui să o filtreze de mineralele nefolositoare cheltuind calorii pe care să le fure tot de la celule şi care înseamnă tot bani dar şi boli.

Nu în ultimul rând, cetăţeanul inteligent nu mai vrea să piardă TIMP. Pentru severineanul care a cumpărat un echipament Dr Pro – TIMPUL a fost cel mai important factor decizional, cea mai importantă valoare care a contat. Acest mod de gândire este specific occidentalilor bogaţi dar şi responsabili care şi-au propus ca standard de viaţă Excelenţa. Dr Pro, dar nu numai  a adus acest tip de gândire şi încearcă să îl implementeze şi în România.

De ce avem cu toţii acasă aspirator sau maşină de spălat? Nu este mai ieftin să măturăm sau să spălăm rufele cu mâna? Răspuns: Oamenii care au cumpărat un aspirator au câştigat Timp şi la fel au gândit şi cei care au investit într-o maşină de spălat. Adio dureri de spate, adio mâini îngheţate, adio timp pierdut…

Aşadar când au investit banii în Dr Pro – cel mai performant echipament de purificat apa din România, severinenii inteligenţi s-au gândit mai întâi la  Timpul lor. Dacă Banii se mai pot recupera, Timpul NICIODATĂ – propoziţie valabilă şi pentru bogaţi şi pentru săraci.

Dar, ca să nu fim acuzaţi că facem marketing ieftin, să facem un calcul sumar. În medie un om cheltuie pe apa plasticată circa 100 de lei lunar. În 10 ani sunt 120 de milioane iar în 20 de ani 240 de milioane de lei. Este aproximativ plata studiilor copilului la facultate iar în România sufocată de tranziţii, reforme, crize şi alte justificări năstruşnice ale sărăciei, această sumă pentru severineanul nostru oricare ar fi el este chiar IMPORTANTĂ. Dacă însă severineanul nostru s-a săturat de apa iute de la robinet provenită din Dunăre, hipersecurizată cu clor, nu mai vrea să cumpăre din market apa stătută carbosifonoasă plasticată (apropo’ acum ştim că laptele e mai ieftin decât ambalajul, în cazul soluţiei apoase ce e mai scump plasticul reciclabil sau apa din el?!?!) ci merge la Herculane (aţi văzut ce coadă e la acel isvor?) de două ori pe săptămână (aşa cum făceam eu la recomandarea unui celebru profesor universitar având  în familie bolnavi de rinichi) asta înseamnă 8 (opt) zile pe lună adică aproape 2000 (două mii) de zile în 20 de ani. Adică aproape 5(cinci) ani şi jumătate!… La acestea adaug cheltuielile cu benzina şi cu pizza pe care o mâncam rituos (viaţa e frumoasă când savurezi o pizza la Herculane!) la „italianul din coastă” adică circa 100 de lei/săptămână  şi obţinem  4 milioane pe lună adică 48 (patruzecişiopt) de milioane pe an, adică 960 de milioane în 20 de ani!. Asta DA sumă!!!.

Am lucrat în Reanimare şi am auzit de zeci de ori cuvintele spuse de bolnavii aflaţi în stadiul terminal: „Doamne mai dă-mi măcar o zi de trăit!”…

Ei bine, Dr Pro şi-a propus să vă ofere în următorii douăzeci de ani o apă corectă celular, sigură chimic şi microbiologic, o apă cinstită cu sănătatea, cu buzunarele voastre – o apă cinstită mai ales cu Timpul vostru -şi aşa puţin. Dr Pro vă oferă, în plus faţă de ce vă dă Cel de Sus, 5 (cinci) ani de viaţă celor care mergeţi la Herculane şi o economie de aproape un miliard în următorii 20 de ani. E mult? E puţin? Poate pentru unii NU, însă pentru persoanele inteligente a fost suficient cât să decidă imedit că investiţia într-un echipament Dr Pro merită cu adevărat TOŢI BANII.  La aceştia adăugaţi suferinţă mai puţină de la bolile aduse de apa „mincinoasă” poluată şi contaminată cu sute de substanţe chimice (ascunse cu grijă de ochii publicului) cum ar fi Cancerul, sau „pietrele”, sau bolile degenerative produse de o apă dură care deshidratează cronic în loc să hidrateze. Să scădem mai puţine lacrimi scurse din ochii copiilor noştrii, mai puţini bani daţi la farmacii, la doctori, la laboratoare sau la te miri ce aparate sofisticate pe unde te trimit harnicii şi destoinicii Doctori -adică mai puţini bani cheltuiţi în cel mai corupt şi ineficient sistem medical din UE, mai puţini bani pentru operaţii nesigure, mai puţini bani pe transportul la clinici universitare pentru că pietrele din fiere sau rinichi trebuie arătate şi unui Profesor măcar şi veţi avea sume pe care nici cu gândul nu le gândeaţi mai devreme posibile. Şi TOATE economiile acestea obţinute cu ajutorul Apei de Rouă Dr Pro adică doar cu ajutorul unui micuţ şi discret sistem de purificare a apei prin osmoză inversă – ultima şi cea mai performantă tehnologie de purificat apa din lume.

Când v-aţi căsătorit speraţi că veţi avea o viaţă fericită şi îmbelşugată. Nu ştiaţi atunci (afirmă Organizaţia Mondială aSănătăţii) că 80% din suferinţele viitoare dar şi din pagubele financiare or să vină odată cu paharul de apă pe care o veţi bea.

Dr Pro vă oferă o apă Preventivă Premium care înseamnă peste 330 de beneficii concrete aducătoare de bucurie REALĂ Familiei şi Bugetului vostru. Trebuie doar să învăţaţi chiar de azi să gândiţi cu capul vostru şi nu cu al altora. A fi Dr Pro înseamnă a gândi pe termen lung, înseamnă a acorda IMPORTANŢĂ mai mare casei în care locuiţi adică trupului vostru pe care l-aţi primit împrumut şi apoi celeilate case sau automobilului.

Ca să fiţi mai sănătoşi în primul rând nu ar trebui să uitaţi că nu aţi primit piese de schimb la naştere. Ca să câştigaţi mai mulţi bani sau mai multă sănătate NU trebuie doar să muncţi mai mult. Trebuie doar să fiţi inteligenţi şi eficienţi. Venitul vostru şi sănătatea pe care încă o aveţi va creşte NU atunci când veţi munci mai mult sau veţi înghiţi mai multe doctorii sau veţi face mai multe analize pe care veţi cheltui mai mult, ci atunci când vă veţi schimba modul de gândire.

Povestea unei femei fricoase

Vineri am fost la o Bancă din Severin să îmi achit rata. După ce am stat ceva timp –nu mult, să-mi vină rândul am constatat că doamna care îmi primeşte lună de lună banii şi care mă ajută cu ordinele de plată, este tăcută, încruntată, supărată. Obişnuit fiind cu zâmbetul ei sincer şi spontan pe care mi-l oferea de fiecare dată, am întrebat-o ce i s-a întâmplat de e tristă. Mi-a răspuns că „nimic, doar că are ceva probleme cu fierea şi că îi este îngrozitor de rău”. Am întrebat-o dacă „i-a mai fost rău şi altă dată şi dacă a mâncat ceva mai greu – şorici, caltaboş sau jumări”.
„Nu am exagerar cu „porcăriile” dar m-am speriat că mi-a spus doctoriţa că am „fierea leneşă”.
„Păi şi nu a-ţi întrebat-o de ce este „leneşă” sau măcar dacă e grav?”
„Nu mi-a spus, mi-a dat doar o reţetă, da n-am avut timp s-o iau!”
„Da cum de a-ţi putut să înduraţi să vă facă fierea „leneşă” şi să nu vă spună şi de ce este leneşă?”
„Păi de ce este leneşă?”
„D-voastră duceţi gunoul acasă – sau soţul?”
„Soţul este sarcina lui şi îl duce zilnic!”
„Păi beşica cu fiere este tocmai „coşul de gunoi” iar responsabila cu „dusul gunoiului” este Apa. Când ea nu este prezentă „ la datorie”, gunoiul se adună, se îngroaşă şi nu mai poate fi evacuat. Nu v-a spus doctoriţa că aveţi şi „mâl” sau nisip la fiere?”
„Ba da, ba da!”
„Păi d-voastră nu prea vă place să beţi apă nu-i aşa?”
„DA, să ştiţi că eu beau apă foarte puţină, nu mi-a plăcut NICIODATĂ!”.
„Păi acum este tocmai o ocazie bună de a vă apuca să beţi apă ca să diluaţi „gunoiul” care altfel o să se transforme în „pietre” şi abia atunci o să vedeţi ce înseamnă durere adevărată!”.
„Ştiu că d-voastră sunteţi adeptul apei, v-am văzut şi la televizor, da nu pot, nu-mi place apa!. Când eram mică am alunecat şi am căzut într-o groapă de era să mă înnec. De-atunci mi-e frică să înnot când mergem la mare, mi-e greu şi să îmi fac duş şi mi-e silă când o beau”.
„Aveţi copii doamnă?”
„Da!”
„Să vă trăiască!. Când aţi născut ce s-a întâmplat mai întâi?”
„Ha, ha, ştiu, s-a rupt apa!”
„Păi noi ne-am născut în şi din apă, cum să fiţi aşa de supărată pe această minunată, miraculoasă apă care ne ajută să fim vii şi să stăm acu de vorbă?”
„Ştiu, ştiu da nu pot s-o beau decât foarte foarte greu când nu am altceva, suc sau ceai sau o cafea. Beau foarte rar apă minerală când n-am încotro şi foarte puţină”.
„Doamnă d-voastră spălaţi rufe?”
„Nu, că am maşină de spălat!”
„Şi asta nu este conectată la o conductă de apă?”
„Ba da, ce întrebare e asta?”
„Păi de ce nu încercaţi să o lăsaţi să spele fără apă?”
„Păi nu se poate, se strică şi nici rufele nu o să fie curate, da de ce mă-ntrebaţi asta?”
„Pentru că şi ficatul d-voastră ca să scoată toate deşeurile, gunoaiele, toxinele , reziduurile metabolice are nevoie în primul şi în primul rând de apă. Nu poţi să speli o murdărie de pe cămaşă dacă nu o înmoi în apă, nu? Este cel mai simplu şi inteligent instrument care ne ajută să fim curaţi în interior. Aţi terminat curăţenia de Crăciun acasă?”
„Da, la mine acasă e tot timpul curat!”
„Păi ar fi cazul să faceţi curat şi în interior, nu credeţi?”
„Da, ştiu ce spuneţi da nu pot acum să beau apă, dar promit că o să încerc!…”
„Mulţumesc pentru că sunteţi aşa amabilă şi că mă ajutaţi de fiecare dată să fiu mai puţin îndatorat şi vă urez sărbători liniştite şi cu sănătate!”
„Vă mulţumesc şi eu pentru bileţelele cu vorbe bune pe care mi le-aţi dat, le păstrez pentru că îmi fac bine când sunt supărată, i le-am arătat şi soţului şi vă doresc şi d-voastră la fel!”
„La revedere!”
O ultimă observaţie: nici unul din cei şapte oameni care aşteptau după mine la rând nu s-a supărat că le „fur” din timpul lor. Ne-am salutat, ne-am urat „la mulţi ani!” şi am ieşit în aerul severinesc rece şi alb de-afară…

Obiceiuri greşite şi nesănătoase

Să bei apă minerală constant. Dintre toate componentele acestei soluţii apoase minerale, apa are cea mai MICĂ dimensiune. Restul “mineralelor” – foarte puţine – utile organismului dar din ce în ce mai  mulţi poluanţi care se acumulează în timp – toate de dimensiuni MARI, sunt “desfăcute” prin procese chimice electrolitice complicate, consumatoare de energie calorică, de proteinele transportor pentru a fi introduse în celule (3-13% max) sau eliminate spre organele de excreţie. Cea mai bună/sigură/sănătoasă apă recomandată de Agenţia de Protecţie a Mediului în august 2003 Congresului SUA, este apa purificată osmotic iar Apa de Rouă este o astfel de apă.

Spălatul mâinilor. Cu toţii mergem la market şi împingem in cărucior pe care l-au împins şi alţii, deschidem/închidem uşa unei toalete publice folosite şi de alţii, manevrăm bani pe care au pus şi alţii mâna, folosim mouse-ul sau tastatura (cele mai infestate instrumente din locuinţă), deschidem/închidem robinetul de la chiuvetă folosit şi de alţii, etc. Riscul de a ne îmbolnăvi este cu atât mai mare cu cât ne spălăm mai rar pe mâini sau înainte de a ne aşeza la masă.

S-a afirmat în dese rânduri că urina este sterilă şi este adevărat. Însă ea în toaletă dezvoltă floră microbiană iar când tragem apa fără să aşezăm capacul riscăm să ajungă stropi fie pe podea şi pe care să-i vehiculăm cu tălpile (de ce unii oameni au diverse micoze la picioare?) în alte locuri sau în pat, fie pe chiuvetă, robinete, periuţă de dinţi, săpun, etc. Spălatul pe mâini ÎNAINTE de a folosi toaleta este la fel de important deoarece înainte de a intra în baie, avem deja pe mâini microorganisme pe care le vom lăsa pe organele noastre genitale.

Să tuşim în mâini. Am fost educaţi să punem mâna la gură când tuşim sau strănutăm. Este bine pentru cei din jur dar până dăm mâna cu ei, sau până atingem o clanţă, un aliment sau orice alt obiect comun. Aşa putem transmite microbii ochilor care sunt extrem de sensibili şi care se infectează imediat. Dacă nu avem un şervet de unică folosinţă sau o batistă mai bine tuşim sau strănutăm pe braţ. Şi ne spălăm neaparat înainte de a ne “freca” la ochi.

Este mai bun săpunul lichid sau solid? Răspuns: cel lichid, deoarece pe cel solid se poate dezvolta floră microbiană infecţioasă. Ne spălăm mâinile cu acest săpun chiar dacă mai devreme am făcut baie animalului nostru de companie – aceste animale au o floră microbiană specifică pe care nu e bine să o introducem în corpurile sau pe mucoasele noastre.

“Luaţi de gustaţi!” suntem îndemnaţi de precupeaţă. Ea este interesată doar să vândă NU de sănătatea noastră. Fructele, legumele, brânza, etc nu se gustă la tarabă ci doar după ce au fost spălate de preferat cu apă purificată osmotic Dr Pro– singura care are capacitate de a extrage prin diferenţă de presiune osmotică şi o parte a pesticidelor cu care au fost stropite/conservate.
Tot din acelaşi motiv suntem îndemnaţi în supermarket-uri să gustăm monstre de mezeluri, iaurturi, brânză, etc. În aceste magazine circulă foarte multă lume încălţată (praf), care tuşeşte, strănută sau care trage pârţuri. Unii chiar ating monstrele apoi renunţă. Toate aceste microparticule invizibile ochiului nostru plutesc în aer şi ajung pe aceste monstre şi odată cu le în corpul nostru. Oferirea mostrelor “gratuite” are menirea de a stimula un sentiment de “vinovăţie” ulterior care are ca finalitate apariţia impulsului de a cumpăra şi creşterea astfel a vânzării acestor produse cu peste 90%.

Nu este sănătos să bem bere, suc, apă direct din cutie. Un studiu publicat recent afirmă că aceste capace de metal de la “doze” sunt mai contaminate decât capacul unui WC public.

Nu este sănătos să îmbrăcăm hainele sau încălţămintea altora mai ales pe celea de la second-hand. Sunt punct de plecare pentru multe boli în special de piele dar nu numai. Chiar şi hainele noi (mai ales cele care vin în contact cu zonele intime) trebuie spălate înainte de prima utilizare. Ele au fost cu siguranţă probate înainte de alte persoane, transportul nu este cel mai ermetic la praf, contaminanţi. Cele din materiale sintetice încă emană acei COV compuşi organici volatili (vopsele sintetice, înălbitori, tratamente chimice, etc) care pot pătrunde în piele şi de aici în restul organismului.

 

Paradontopatia sau boala gingiilor

Este după răceală, cea mai des întâlnită afecţiune care afectează peste 75% din adulţi, fiind şi principala cauză a pierderii dinţilor.

„Paradontal” înseamnă „localizat în jurul unui dinte” iar boala se referă la orice boală a gingiei sau a structurilor care susţin dintele. Gingivita este determinată de depozitele de bacterii lipicioase, mucus şi resturi de mâncare care formează tartrul şi care inflamează şi infectează gingia.  Când se inflamează gingia, se formează pungi între aceasta şi dinte care colectează din ce în ce mai mult tartru. Respiraţia pe gură (rinitele cronice), lucrările dentare prost făcute, dieta care conţine prea multe alimente moi (nici dinţii, nici gingia nu mai fac „exerciţii”, nu mai sunt solicitaţi), alimentaţia deficitară, periajul incorect, consumul de zahăr, bolile cronice, bolile endocrine, fumatul excesiv, abuzul de medicamente, consumul de alcool,  sunt alţi factori care predispun la gingivită şi ulterior la pioree. Netratate, gingivitele se transformă în pioree sau parondontită. În acest stadiu, osul pe care se sprijină dintele începe să se erodeze, ca rezultat al infecţiei cronice. Pioreea duce la halitoză (miros rău al gurii), sângerare, abcese, durere. Gingiile sângerânde înseamnă cel mai adesea lipsă de vitamina C. Crăpăturile sau uscăciunea colţului gurii înseamnă deficienţă de vitamina B2 (riboflavină). Buzele uscate şi crăpate înseamnă reacţie alergică. Rănile de sub limbă înseamnă cancer al gurii.

Ce facem?

Gura uscată sau saliva insificientă (consecinţă a dezhidratării cronice) este una din cauzele cele mai importante ale carierii dinţilor şi bolilor gurii. Hidratarea cu apă corectă (apă purificată osmotic) în locul celei dure minerale sau „plate” poate preveni sau rezolva simplu problemele (apa dura minerală poate conţine metale grele – plumb, fluor, etc care se regăsesc în smalţ sau tartrul format afectând integritatea aparatului de masticaţie). Bem 8-10 pahare de apă purificată pe zi. Apoi, pentru a forţa glandele salivare să producă salivă, mestecăm morcovi sau ţelină crudă. Ceaiul de gălbenele sau muşeţel ajută la vindecarea rănilor gingivale. Uleiul de cuişoare calmează durerile de dinţi. Se fierb două linguri de salvie timp de douăzeci de minute în apă purificată osmotic, se strecoară şi se clăteşte gura de câteva ori pe zi. Cimbrul reduce numărul de bacterii din gură. Mâncăm multe legume şi fructe verzi ( cu conţinut mare de fibre)  ca să obligăm dinţii să „lucreze”. Evităm zahărul şi carbohidraţii rafinaţi care inhibă celulele albe (cele care combat, luptă cu infecţia). Schimbăm pasta de dinţi în fiecare lună şi periuţa (bacteriile se adaptează iar periuţa se poate infesta după multe utilizări). Curăţăm zilnic limba cu ajutorul unei linguriţe pentru îndepărtarea bacteriilor şi a resurilor alimentare. Ne masăm zilnic gingiile cu vârful degetelor. Putem utiliza o capsulă de vitamina E sau A din care pe punem pe deget înainte de masaj. Evităm antibioticele pentru că efectul lor în gură este extrem de redus şi distrug flora intestinală. S-a concluzionat că persoanele care suferă de paradontopatie sunt predispuse la boli ale inimii, de plămâni, atac cerebral, ulcer, diabet sau naştere prematură. Să nu uităm că atunci când avem grijă de dinţi, avem grijă de fapt, de întregul corp.

Despre pietrele la fiere

Vezica biliară sau colecistul (gr. chole – bilă, kystis – vezică) este un sac în formă de pară, localizat în partea dreaptă a corpului „sub coastă” ce colectează bila sau fierea secretată de ficat. Mai este numită şi „coşul de gunoi al organismului” deoarece lichidul biliar conţine toate deşeurile otrăvitoare din sânge pe care le neutralizează ficatul (în afară de aceste otrăvuri, mai conţine colesterol, săruri biliare, lecitină, bilirubină, carbonaţi şi fosfaţi de calciu, fosfolipide, acizi biliari etc. ). În fiecare zi ficatul secretă aproximativ lumătate de litru de fiere ce este depozitată în colecist până când este amestecată cu alimentele pe care le înghiţim. Concentraţia mare de săruri minerale anorganice dizolvate în apa de la robinet, apa de izvor sau cea ambalată în plastic (fără miros, fără gust şi invizibile pentru ochiul uman) „ajută” la formarea de „pietre la vezică”, boală denumită de medici colelitiază sau litiază biliară.

Când se formează pietrele la fiere?

Aceste „pietre” încep să se formeze atunci când organismul, hidratat insuficient sau cu lichide greşit alese (sucurile, apa „minerală”, berea, alcoolul dezhidratează) cristalizează componentele mai sus amintite din lichidul biliar, calculii putând ajunge de la dimensiuni foarte mici la cele ale unei mingi de golf.  „Nămolul sau noroiul” pe care îl văd ecografiştii semnifică o bilă lipsită de apă, adică dezhidratare cronică.  Femeile fac mai des calculi (de 3 ori mai mult decât bărbaţii) din cauza hormonilor estrogeni feminini care cresc nivelul de colesterol eliminat prin colecist. Numărul persoanelor trecute de 50 de ani care au şanse de a face pietre creşte cu 2% pe an (sunt din ce în ce mai dezhidratate cronic). Persoanele obeze dar şi cele care au scăzut brusc în greutate, cele sedentare, cele care înghit excesiv medicamente (în special cele care scad colesterolul) sau femeile însărcinate au şanse mai mari de a dezvolta calculi biliari dar şi renali.

Cum se manifestă?

Pietrele formate în vezica biliară pot fi asimptomatice (80% din oamenii care au pietre nu au nici o durere) ani de zile. Prezenţa lor însă, poate duce fie la colecistită (inflamaţia, infecţia vezicii biliare), fie la cancer de colecist sau hepatic, fie la colica biliară (atunci când o piatră blochează canalul coledoc de eliminare a bilei). Persoana acuză dureri foarte mari în dreapta, sub ficat, de-a latul pieptului, are greaţă, vărsături, frisoane, febră. Durerile pot dura 30 de minute sau câteva ore. Urina are culoarea ceaiului sau cafelei iar ochii se pot colora în galben (icter). Durerea (crizele) apar de obicei seara sau noaptea şi este sporadică.

Ce facem?

Bem un pahar de suc de mere în care am pus o lingură de oţet de cidru de mere. Durerea va trece pentru câtva timp. Evităm alimentele solide, bem doar sucuri de pere, sfeclă sau mere timp de trei zile. Apoi radem o sfeclă roşie şi amestecăm cu două linguri de ulei de măsline şi suc de mere sau de lămâie (proaspăt). Seara înainte de culcare şi dimineaţa la sculare, luăm 3 linguri de ulei de măsline cu suc de lămâie. Evităm zahărul şi produsele care conţin zahăr, grăsimile animale, carnea (este permisă doar cea de peşte), prăjelile, condimentele, margarina, răcoritoarele, uleiurile rafinate din comerţ, ciocolata. Clismele cu cafea sunt deosebit de eficiente pentru detoxifierea ficatului (putem adăuga la lichidul cu care facem clismă usturoi).

Lucerna conţine minerale absorbabile în proporţie de 98% (mineralele din apă nu sunt absorbabile decât în proporţie de max 4-13% iar acestă cifră scade cu vârsta). Menta are capacitatea de a curăţa vezica biliară.  Cel mai mare aliat al nostru în lupta cu toxinele care se acumulează în ficat şi colecist este apa purificată osmotic. Ea este ingredientul care nu trebuie să lipsească de la prepararea mâncării, a ceaiurilor, a lichidelor pentru clisme sau spălături sau pentru hidratarea zilnică. Se spune că această apă face vizitele la doctor mai ieftine, iar medicamentele sau analizele au preţul mai mic (cheltuim mai puţin). Mişcarea (cea mai bună – mersul pe jos),  viaţa echilibrată lipsită de stres reduc riscul de a dezvolta pietre la fiere.

Ce este impotenţa

Impotenţa este legată de funcţionalitatea penisului, cu alte cuvinte este un penis care nu face ce i se spune; se mai numeşte „penis în grevă”.

Majoritatea masculilor de animale carnivore (nurcă, raton, coiot,etc) au un os micuţ de 2-3 cm numit „baculum” localizat exact în axul penisului. Când „se împreună” sau copulează, ovulaţia femeii este stimulată de prezenţa penisului în corpul ei (în vagin). Asta înseamnă că el trebuie să stea suficient de mult acolo şi să-şi facă simţită prezenţa pentru ca ovarul să elibereze ovulele. În cazul oamenilor, femeile ovulează de capul lor şi nu au în realitate nevoie de un penis cu „supliment întăritor”.

Erecţia la bărbat este un proces complex care are la bază umplerea penisului cu sânge şi închiderea unor valve de la baza lui.

În cazul impotenţei penisul arată de parcă ar fi mort – atârnă nefericit sub abdomen.

Există o formă de impotenţă extremă, rară de care suferă un număr redus de bărbaţi; aceştia sunt obsedaţi, terifiaţi că penisul lor va dispărea în abdomen şi că îl vor pierde pentru totdeauna. De aceea îl perforează cu ace şi îl leagă cu sfoară de marginea patului sau îl ţin mereu la vedere ca să se convingă mereu că este la locul lui.

Statistic 100% din bărbaţi suferă de impotenţă obişnuită; fiecare bărbat a fost cel puţin o dată în viaţă victima propriilor lui emoţii.

Există o impotenţă temporară care apare imediat după ejaculare când penisul este deconectat de la sentimente; de obicei el începe să reacţioneze după 15-30 de minute. De fapt este o reacţie de protecţie prin care sistemul nervos întrerupe circuitele supraîncălzite de orgasm. După ce se liniştesc „ploile”, putirinţa revine şi o nouă rachetă este gata de lansare. Această periadă poate fi scurtată când bărbatul a avut o pauză mare de activitate sexuală sau partenera este supraexcitată sau când apare o … parteneră nouă.

Erecţia masculină este dependentă şi condiţionată de cuvântul „încredere”. Astfel un cuvânt critic, o privire de respingere sau un zgomot brusc o pot distruge. Dacă bărbatul e obosit, e preocupat de o problemă sau e gripat iar soţia sau amanta îl ridiculizează, va avea probleme cu potenţa şi erecţia iar terenul pentru eşec este pregătit.

Orice bărbat ar trebui să ştie că sexul are trei scopuri: Reproducere, Afecţiune şi Satisfacţie;  după cum se observă, Competiţia lipseşte.

Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual II

Pentru a înţelege mai bine evoluţia unui specimen periculos aşa cum este şantajistul despre care vorbeam în preambul să facem cunoştinţă cu un specimen asemănător care a trăit în secolul XIV în Franţa (o fi reîncarnarea acestuia?!)

Gilles de Rais – căci despre el este vorba s-a născut într-o epocă dominată de jafuri şi care l-a transformat – în ce altceva decât într-un infractor. Infractor am spus? Termenul este prea blând cu acest rebut uman. Să vedem de ce.

În 1422 după numai cinci ani de la înfrângerea de la Azincourt, suveranul francez moare având la succesiune doi posibili urmaşi: pe de o parte de Henric al IV-lea fiul lui Henric al V-lea dar care era un copil deşi era susţinut intens de familia Bourguignon şi un francez – Carol al VII-lea Delfinul dezmoştenit şi refugiat la Bourges. Jean de Craon – un bogătaş avar şi depravat  deprimat de moartea fiului său în bătălia de la Azincourt, îşi educă nepotul- pe Gilles de Rais în spiritul crimei, acesta înfăptuind prima crimă la nici 11 ani. La 16 ani îl căsătoreşte cu nepoata celei de-a doua soţii însă Gilles îşi ia ca amant pajul un criminal şi el de copii– viitor complice la crimele ce vor urma. După ce reuşeşte să pună mâna pe averea bunicului bogat, Gilles îşi începe traiul depravant consumat în beţii, orgii şi crime monstruoase. Filosofia de viaţă a acestuia era dispreţul profund pentru oameni şi setea de sânge. Pentru a se insinua sub pielea regelui Carol al VII-lea el se înrolează în armată unde se pune în slujba unei femei ce apare azi pe blazonul Franţei – Ioana d’Arc. La17 iulie 1429 aduce împreună cu Ioana d’Arc  de la mânăstirea Saint- Remi vasul cu mir necesar ungerii Regelui.

Deşi a adus servicii importante Regelui, Ioana d’Arc este acuzată de relaţii cu diavolul. Cu toate că s-a dovedit că era virgină este condamnată pentru erezie, idolatrie şi apostazie. În mijlocul flăcărilor ea l-a invocat pe Iisus, iar Carol al VII-lea care îi datora tronul a cerut o anchetă. La 7 iulie 1456 a fost reabilitată şi ulterior canonizată. Toate astea l-au lăsat rece pe fostul ei camarad care însă avea cu totul alte preocupări: răpea copii ţăranilor, îi chinuia în moduri inimaginabile apoi le tranşa corpurile, le smulgea organele în special inimile apoi îi sodomiza chiar când aceştia erau în agonie. Fiind un iubitor de artă şi estetician el simula că este salvatorul copiilor – cei mai frumoşi – chiar el îi alegea, aruncând vina pe servitori. Mimica copiilor recunoscători îi produceau o puternică stare de excitaţie urmată de crăparea craniilor acestora, frecarea organului sexual şi ejacularea peste aceştia în agonie. Ieşea de la aceste infiorătoare orgii plin de resturi de mâncare, spermă şi sânge. În spaţiul închis al fortăreţei sale ajunsese un gunoi uman. Ceeace îl mistuia cel mai mult era Furia şi Frica acumulată. Pentru că era în acelaşi timp un iubitor de artă dar şi al exhibiţiei propriei imaginii publice, Gilles a cheltuit o avere pentru a organiza în cinstea Ioanei d’Arc jocuri, serbări, scenete, teatru, etc. Patru ani mai târziu şi-a angajat în fortăreaţa proprie o servitoare care semăna cu Fecioara din Orleans în timp ce omora tot mai mulţi copii. În 1440 regel Carol al VII-lea care nu mai suporta zvonurile şi informaţiile cu privire la atrocităţile săvârşite de acest şubred/ţicnit la minte, a ordonat să fie arestat şi pus sub acuzare. În timpul judecăţii a cerut ca mărturiile lui să fie traduse în franceza vulgară pentru ca părinţii copiilor ucişi – majoritate ţărani să poată auzi toate detaliile. În acelaşi timp îi sfătuia pe aceşti nenorociţi părinţi îndoliaţi să nu-şi mai lase copii să trândăvească iar judecătorilor le recomanda să nu consume vin cald şi mirodenii stimulatoare. La final a cerut ca poporul să-l însoţească la supliciu în procesiuni cu cântări. A fost spânzurat şi apoi ars. Totuşi, înainte de a fi ars complet, trupul lui a fost extras din flăcări de nişte doamne bogate şi înhumat. Acest călău de rasă a fost însoţit toată viaţa de năluca unei femei pe care se pare că a iubit-o fără însă ca să-i şi spună direct–o modestă călugăriţă. Individul acesta abject a înfăptuit o mulţime de crime dar nu pentru a elimina vreun duşman ci crime perverse, inutile, doar dintr-o pură nevoie de juisare mânat doar de dorinţa de a elimina fiinţa umană din om. Acest tragic criminal – un copil pervers de fapt, era fascinat/excitat doar de spectacolul copiilor sodomizaţi, înjunghiaţi, sacrificaţi. A fost acest copil mare victima unei proaste educaţii sau a naturii profund barbare a omului, aceea care îl face asemănător fiarelor, deşi animalele nu înfăptuiesc crime niciodată? va urma

Tu ştii?

Tu ştii că Apa preventivă Dr Pro este cel mai simplu şi mai inteligent mod de a-ţi proteja sănătatea? Tu ştii că Amânarea, Neştiinţa, Nepăsarea sunt cei mai mari Hoţi de timp? Dacă vrei ca tu şi familia ta să nu mai fiţi în continuare filtre vii pentru apa poluată şi contaminată din Dunăre, sună la 0740 473 595 şi te vom ajuta să fii şi tu proprietarul celui mai performant echipament de purificare a apei din România.                              

Despre Sănătate şi Apa de Rouă


Când şi-a pierdut Sănătatea pentru că nu a pus preţ pe ea când o avea, omul nechibzuit începe să se-mprietenească cu doctorii, cu laboratoarele de analize  şi cumpără medicamente ca s-o aducă înapoi.
Când o are, omul înţelept îşi aduce în casă Apă de Rouă Dr Proca să-l ajute s-o păstreze cât mai mult timp şi să n-o piardă.
Dr Pro te ajută nu doar să îţi păstrezi Sănătatea, Dr Pro te învaţă cum să nu fii bolnav.
Dr Pro te împiedică să-ţi pierzi preţioasa şi scumpa Sănătate şi să ajungi în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din UE.
Întrebare pentru cei care acum ignoră Apa de Rouă Dr Pro: „Voi vă permiteţi să fiţi bolnavi în România?”

Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual

Preambul. Art 211 din Codul Penal defineşte doar o anume latură a şantajului – aceea care are impact material asupra unui individ. Există însă o formă de şantaj practicată de unii indivizi pseudo-intelectuali mai ales,şi care nu este încă încadrată în vreun articol penal. Este vorba despre acei oameni din apropierea noastră care – direct sau indirect, ameninţă că ne vor pedepsi dacă facem sau dacă nu facem anume doar ceeace doresc ei. Ei transmit un mesaj rafinat de tipul: „vei suferi pentru că nu te-ai comportat aşa cum am vrut eu!” „te voi strivi pentru că m-ai contrazis!”, „te voi distruge pentru că…” iar ca să dea conţinut acestei ameninţări folosesc de obicei tot ceeace ştiu/află despre  o persoană pentru a-i distruge reputaţia. Sunt indivizi inteligenţi care cunosc părţile vulnerabile ale victimei pentru că a avut cândva o relaţie apropiată cu ei şi au avut acces prin intermediul încrederii pe care aceasta le-a acordat-o la momentul respectiv la unele secrete intime din viaţa ei.

A investiga/explora sufletul desfigurat al unui astfel de specimen uman este o aventură inutilă/gratuită poate, dar plină de sensuri terapeutice/preventive şi mai ales revelatoare pentru potenţialele/viitoarele victime ale şubredului la minte. Frica uriaşă acumulată de-a lungul anilor de acest şantajist devine forţa lui interioară şi rezervorul de Frică, de temeri din care extrage eşantioane pe care le injectează nemilos victimelor nenorocoase. Şantajul este o formă de trăire pentru aceştia ce le permite să se simtă siguri pe ei şi să le dea o iluzorie senzaţie de siguranţă sau iluzia că „sunt stăpâni pe situaţie”. Ei sunt puternici doar pentru o clipă iar arma şantajului emoţional sau non-intelectualist se vrea o armă care să-i apere pe ei de ei înşişi de durerea acumulată dar mai ales, de Frica ce-i bântuie zi şi noapte,  halucinantă/ /materială/substanţială/ organică/ definitivă/distructivă/desfigurantă. Istoria vieţii acestui soi de individ mai îndepărtată sau mai apropiată ne ajută să înţelegem mecanismele psihologice care au dus la o astfel de acumulare negativă deformantă.

Suportul lui, elementul cel mai important însă, care condiţionează existenţa acestui tip de şantaj şi şantajist este chiar victima, cu toate punctele ei slabe, cu acele lucruri care o fac să fie nesigură, iritată, supărată când ştie că aceste zone sunt/vor fi atinse de mistretele rău intenţionat. De ce întâmplă aşa de des acest fenomen însă puţin studiat şi analizat?

Pentru că moştenim tarele trecutului şi educaţiei noastre iresponsabile/ incorecte/incomplete/greşite de tip comunistoid.

Am fost crescuţi şi educaţi să ne considerăm victime iresponsabile pentru propria noastră viaţă – am mai scris despre această mentalitate păguboasă pur românească („altcineva are grijă de noi”, „altcineva este vinovat pentru că noi nu… „etc).

În această situaţie Victima va aştepta mereu înfricoşată sperând ca EL să îşi schimbe comportamentul agresiv/şantajist în loc să se schimbe chiar ea, să îşi schimbe propriul comportament şi să devină în sfârşit responsabilă cu adevărat. Capitularea, renunţarea, abandonul, evitarea, sunt Premii pe care victima le acordă pe nemeritat acestui ţicnit. Preţul pe care îl plăteşte este enorm pentru că personajul o va menţine permanent într-o stare de jenă faţă de ea însăşi, de vinovăţie, de neîncredere în ea însăşi, de dezechilibru emoţional.

Cel mai des întâlnit tip de şantajist este punitivul („descendent al punilor!” – e o glumă desigur,) care atunci când are de-a face cu o cât de mică rezistenţă din partea victimei, devine violent ameninţând/agresând  fie direct – fie indirect – atunci când apelează la trucuri/insinuări pseudo-literar-intelectualiste.

Expresiile lui favorite: ”dacă nu faci cum vreau eu, valea!”, „poţi să-ţi iei adio dacă…”, „te voi distruge”, „te voi spulbera”,  etc.

Punitivul se ascunde în spate le unei faţade împenetrabile şi ne aruncă în faţă sub formă de otravă verbală, toată responsabilitatea pentru eşecul/impotenţa destinului lui.

Combustibilul care întreţine tot acest mecanism psiho-patologic şi distructiv începe cu „F” – Frica, teama generată de informaţiile acumulate de şantajist în timpul relaţiei cu victima şi care Acum s-a transformat în muniţie. Întâlnim aspecte legate de autism, de paranoia sau  deschizofrenie – individul poate trăi şi fantaza cu uşurinţă în planuri mental-emoţionale diferite, personalitate multiplă patologic ce păcăleşte cu uşurinţă mai ales superficialii de lângă el cu docta sa aură pseudo-intelectualistă atent construită.

Sfârşitul acestui specimen patologic este la balamucul cu irecuperabili însă doar după ce îşi desăvârşeşte, profitând de neatenţia/ignoranţa comunităţii, „opera” distructivă.

Dar, care este profilul complet al acestui „terorist”, prin ce mecanisme el a ajuns în acestă situaţie desfigurantă, cum ne putem controla sentimentele de vinovăţie injectate de acesta, cum să-l recunoaştem, cum să-l izolăm, cum să-l neutralizăm,  dar şi o mulţime de alte întrebări şi răspunsuri într-o viitoare lucrare – ediţie foileton – de buzunar,  bazată pe un studiu de caz amănunţit – sinteză a mii de informaţii primite din surse diverse, Real, cules din fauna imediată de lângă noi.

Dr Pro: – Purificarea apei – osmoza inversă

“Sunt convins că am putea evita o mulţime de boli cronice – în special pe cele degenerative dacă  am înlocui  băuturile alcoolice şi sucurile de fructe comerciale cu apă pură” – Dr Joseph Mercola

Celebrul Doctor american Joseph Mercola s-a remarcat nu numai ca un promotor al vieţii sănătoase, nepoluate cât mai ales prin criticile aduse instituţiilor din Statele Unite ale Americii responsabile cu protecţia sănătăţii oamenilor (ex. celebra Food and Drug Administration FDA sau publicarea celebrului de acum best-seller – “Marea păcăleală  gripa aviară”).

La fel ca şi alţi doctori celebri care au fost soldaţi pe câmpul de Prevenire a îmbolnăvirii populaţiei – mai ieftină pentru oamenii obişnuiţi dar păguboasă pentru consiliile de administraţie ale industriei medicale sau agro-alimentare, şi el (cum altfel?!?) a fost ţinta atacurilor presei sau instituţiilor care ocrotesc interesele Sfântului Profit.

Dr Joseph Mercola este autorul a zeci de cărţi care explică oamenilor cum să se ferească de anumite afecţiuni şi autor al site-ului mercola.com unul din cele mai populare şi mai vizualizate site-uri de sănătate de pe Internet. Recomandă o alimentaţie echilibrată bazată în special pe alimente naturale nepreparate termic sau excesiv de prelucrate, evitarea laptelui pasteurizat, a consumului excesiv de peşte datorită acumulării în carnea acestuia a poluanţilor din apă în special a mercurului, recomandă evitarea îndulcitorilor artificiali, a sucurilor acidulate de fructe, a conservelor. Dr Mercola este extrem de critic cu privire la folosirea în exces a medicamentelor, a imunizărilor artificiale cu vaccinuri inutile şi periculoase.

El este adeptul şi promotorul filtrelor de apă care folosesc metoda Osmozei Inverse – cea mai performantă metodă de purificare a apei din lume – la această oră.

Iată un fragment din recomandările Dr Joseph Mercola:

Trei tipuri de filtre de apă, care poate elimina DBPs

Există trei tipuri de filtre de apă instalate la punctul de utilizare (lângă robinet), care pot elimina în mod eficient DBPs – trihalometanii (derivaţi organici ai clorului intens cancerigeni) din apa ta. Două din cele trei sisteme elimină, de asemenea arsenicul prezent în apa de robinet.

Sistemul de filtru de carbon activat – De înaltă calitate, bine conceput sistemul de filtru de carbon activ este cel mai simplu, cel mai convenabil, şi opţiunea cea mai uşor de utilizat.

Un sistem cu adevărat bun constă în mai multe cartuşe de filtrare, unul pentru a proteja carbonul de contaminanţii “mari” din apă, un alt filtru de carbon conceput pentru a elimina trihalometanii şi un filtru de carbon de rezervă pentru a se asigura că toţi contaminanţii au fost filtraţi.

Sistemul de osmoza inversa – A doua categorie, din punct de vedere user-friendly, este sistemul de osmoză inversă (RO).

Acest sistem poate elimina atât DBPs cât şi arsenicul din apa ta. De fapt, un sistem RO elimină probabil cel mai larg spectru de contaminanţi faţă de orice sistem de filtrare a apei şi este sistemul meu personal pe care îl folosesc şi pe care îl recomand pentru a optimiza siguranţa şi puritatea apei dumneavoastră.

Acesta este instalat de obicei sub chiuveta dumneavoastră, cu un robinet separat de robinetul dumneavoastră.

În acest sistem, DBPs nu sunt eliminate prin membrana RO în sine, ci mai degrabă prin pre- filtrele de carbon folosite în combinaţie cu membrana RO care le filtrează.

Unii oameni sunt îngrijoraţi de lipsa de minerale în apă purificată osmotic, dar convingerea mea este că apa nu este sursa primară de minerale. Cu toate acestea, poate fi un pic acidă (Danny Water a măsurat pH-ul apei filtrate osmotic în Drobeta Turnu Severin şi a obţinut o valoare de 6,5-6,8). Aceasta este de obicei un rezultat al absorbţiei dioxidului de carbon din aer (aciditate temporară- n.t. D Water), care se transformă în acid carbonic în apă (şi care este mult mai puţin acidă decât majoritatea apelor “minerale” îmbuteliate de pe piaţă – pH 5-5,4).

Acest lucru poate fi remediată cu uşurinţă prin adăugarea de aproximativ o jumătate de linguriţă de sare de înaltă calitate cum ar fi preferata mea,  Sare de Himalaya în aproximativ un galon de apă (echipamentele Dr Pro din România sunt prevăzute cu un cartuş mineralizator final care echilibrează pH-ul cu ajutorul sărurilor cum ar fi carbonatul de calciu, magneziu sau potasiu).

Distilare – A treia categorie, care poate elimina atât DBPs şi arsenic, este distilarea.

Cu toate acestea, vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că prin distilare NU se pot elimina DBPs – trihalometanii, plumbul sau pesticidele care au punct de fierbere sub cel al apei.”

Dr Joseph Mercola

Ce mai ştim despre coloana vertebrală


Coloana este formată din 5 vertebre sacrale, 5 lombare, 12 dorsale şi 7 cervicale. Cifra este simbolul omului, cifra orizontalităţii şi a materiei (cinci degete, cinci principii, cinci simţuri, etc); cifra 7 este cea a spiritualităţii, a divinului (7 chakre, 7 culori ale curcubelului, 7 note, 7 zile, etc); vertebrele sacrale şi lombare sunt câte 5 iar cervicalele 7 (susţin creierul); dorsalele care susţin toracele cu inima şi plămânii sunt 12 (12 semne zodiac, 12 luni, 12 ore, 12 apostoli). Fiecare vertebră distribuie „vibraţiile” plecate de la creier către cele mai mici celule prin intermediul sistemului nervos cerebro-spinal sau neurovegetativ. La nivelul fiecărei vertebre se produce o eliminare a unui exces energetic (nucleu apos). Contractura musculară va accentua durerea; dacă o facem să „tacă”, fenomenul „alunecării vertebrelor” se agravează şi se transformă în artroză sau hernie de disc. De cele mai multe ori, fenomenul se produce sau se descoperă dimineaţa în momentul trezirii; noaptea este o perioadă privilegiată destinată activităţii inconştientului nostru. Stăpânul nostru interior are nevoie de linişte pentru a se exprima (zarva şi agitaţia zilei nu-i permite). Pasagerul se află în interiorul Caleştii care face zgomot când merge sau e zgomotul exterior, iar Vizitiul nu poate vorbi decât în timpul haltelor, a opririlor sau dacă provoacă un incident pe parcursul drumului.
Oasele şi scheletul sunt asimilate cu credinţele noastre de viaţă, arhetipurile noastre profunde, inconştiente(cultura, obiceiurile, etica, simţul onoarei, al justiţiei, perversiunile, frica) pe care ne sprijinim zilnic în raport cu viaţa.
Osteoporoza se dezvoltă doar la anumite femei (nu la toate), adică la cele care trăiesc sentimentul inutilităţii pentru că rolul social al femeii este procreativ, iar intrarea la menopauză pentru ele echivalează cu pierderea identităţii feminine.

Dr Pro: mineralele şi sănătatea

Mineralele coloidale sunt asemeni cheii de la maşină: mici dar foarte importante

De mii de ani “sângele stricat” a fost considerat cauza majorităţii bolilor. Sângele este “fluviul vieţii” care transportă tot ceeace este necesar funcţionării tuturor celulelor noastre. În realitate apa este vehicolul care transportă sângele fiind format în proporţie de peste 80% din apă. Ceeace nu poate fi dizolvat în apă nu este comestibil, adică bun de mâncat – o ştie orice bucătar.
Absorbţia mineralelor


Chiar şi colesterolul atât de important pentru membranele celulare, pentru vasele de sânge, pentru sinapsele cerebrale, pentru hormonii sexuali sau pentru sistemul imunitar care este o grăsime insolubilă în apă este făcută hidrosolubilă de organismul nostru cu ajutorul acelor “proteine transportor” cunoscute drept “colesterol bun” şi “colesterol rău” – HDL (“good”), LDL “(bad”). Spre deosebire de minerale cumpărate odată cu apa, cele coloidale sau organice sau “prelucrate” de plante nu se dizolvă în apă ci rămân în suspensie având sarcină electrică pozitivă (cationi) ce le ajută să treacă cu uşurinţă bariera digestivă umană care este încărcată negativ de la mucusul ce acoperă vilozităţile intesinale -acid hialuronic şi mucopolizaharide. Într-un mediu izoton – pH-7 cum este în intestinul subţire, grupa carboxil al acidului glycuronic, o monozaharidă a acidului hialuronic prezent în mucusul intestinal, este complet ionizată având o sarcină negativă. Chiar şi un copil ştie că atunci când apropie un magnet cu plusul către minus aceştia se vor atrage imediat şi invers. Aşa se explică de ce băuturile acide cum ar fi cele de gen “cola” care conţin acid citric, acid fosforic, acid carbonic, acid ascorbic etc nu permit absorbţia corectă a mineralelor iar consumatorii unor astfel de băuturi plăcute doar gâtului ajung mai repede la uşa laboratoarelor sau pe mesele de operaţie.
Minerale organice şi anorganice


Mineralele organice aflate în seminţe, fructe sau legume sunt minerale chelatizate natural de către plante cu ajutorul unor substanţe organice cum ar fi acizii fulvici în procesul de fotosinteză. Acestea contribuie la păstrarea sarcinii electrice negative necesare traversării barierei intestinale şi care aduc uriaşe beneficii sănătăţii şi bio-economiei corpului nostru. Există de exemplu aluminiu în compoziţia bananelor şi există aluminiu prezent în apa de robinet sau în pânza freatică (cel mai răspândit mineral din scoarţa pământului 7% ). Nimeni nu a recomandat evitarea consumului de banane pentru că există riscul intoxicaţiei cu aluminiu, în schimb vedem adesea avertismente cu privire la aluminiul din apa destinată consumului public – factor major de distrucţie cerebrală şi apariţie a bolii Altzhaimer. Situaţia este similară şi în cazul altor minerale. Institute of Nutritional Science din Statele Unite ale Americii afirmă clar: “mineralele organice şi cele anorganice sau metalice nu sunt egale”. Industria suplimentelor nutritive, se mai afirmă, nu are în gând beneficiile pentru sănătatea noastră ci doar profitul membrilor consiliilor de administraţie”. Companiile care îmbuteliază apă ştiu că oamenilor le place mult ca aceasta să aibă “gust” şi adaugă minerale care conferă “gust” gândindu-se aşa cum spuneam la profitul lor şi nu la sănătatea celui ce bea o astfel de soluţie apoasă. Dr Norman Walker a calculat că un om în decursul a 70 de ani înghite şi trece prin sistemul de ţevi propriu (artere) circa 300 de kilograme de rocă dizolvată odată cu apa pe care a băut-o. Alţi autori au scris despre nocivitatea mineralelor anorganice pe care oamenii le înghit din neştiinţă – Colin Ingram în “The Drinking Water Book”, Profesorul Doctor Steven E. Whiting în “Not All Minerals Are Created Equal” şi “Colloidal Minerals: Facts and Myths” sub egida Institute of Nutritional Science, Dr Dennison, Dr Muehling, Dr Banik, Dr Colgan sau Dr Bill – Director of Research & Development at Hammer Nutrition în “What Should I Eat? A Food-Endowed Prescription For Well Being “afirmă acelaşi lucru – că mineralele sunt diferite şi că trebuie să avem mare grijă ce înghiţim.
Cele mai multe minerale existente în apa plasticată se transformă în pietre sau ne astupă conductele numite artere scurtându-ne nepermis de mult viaţa. Pentru că, să nu uităm, omul nu are anii scrişi în cartea de identitate ci are în realitate vârsta arterelor sale. Cel mai simplu şi inteligent mod de a trăi mai mult este să bem doar APĂ iar asta presupune o “strecurătoare” performantă. O parte a oamenilor au înţeles repede aceste lucruri şi au intrat în clubul Dr Pro, o altă parte au ales să fie şi ei şi copii lor filtre vii în continuare şi să sponsorizeze prosteşte marea industrie a Profitului.

Dr Pro: informaţii sau păreri…ieftine?

Într-un articol scris cu circa un an în urmă arătam, pe baza unor afirmaţii făcute de personalităţi ştiinţifice cu nume şi prenume şi cu ghilimelele de rigoare că unul din cei mai mari duşmani ai sănătăţii noastre este clorul din apă.

Un singuratic şi intransigent cititor al cotidianului severinean, unde a fost publicat articolul, face trimitere la un site ce vinde nişte filtre ieftine de purificat apa şi mă acuză  de „vrăjeală” şi marketing.

Dacă cititorul respectiv, mânat de bune intenţii şi călăuzit de grija reală faţă de semenii săi, ar fi citit cu atenţie articolele, ar fi observat că nu fac referire sau trimitere la nici o firmă anume – aşa cum face el.

Tot el, însă, îşi dă cu … părerea şi afirmă că fac doar „marketing” şi că vând „nişte filtre extrem de scumpe”.

Sigur că „prietenul” nostru anonim vizualiza şi altceva, pe alt site,  în timp ce citea articolul despre clor şi tasta doar cu o mână (de ce oare?) aşa că ar fi observat aceste „detalii”. El este doar rău şi îl iert recomandându-i amical să mă caute ca să îl ajut să aibă şi el cel mai bun echipament de purificat apa din România.

Pentru cei care nu au aflat încă, Dr Pro nu vinde mărgele de sticlă colorată, nu vinde costume din supraelastic sau rochii de stambă şi nici femei ieftine din cauciuc gonflabil (probabil că asta căuta de fapt prietenul nostru!).

Cititorii inteligenţi ştiu deja că maşinile ieftine au de regulă probleme cu consumul, sunt nesigure în cazul unor catastrofe, au probleme cu garanţia şi trebuie reparate des.

Dr Pro nu vinde filtre la mâna a doua, sau imitaţii aduse de prin bazarurile orientale aşa cum  fac ciubucarii care plasează imitaţii ieftine în speranţa unui câştig rapid. Clienţii, de teapa „grijuliului” nostru prieten, care au cumpărat filtre ieftine, au cumpărat şi regretele ulterioare aşa că, în prezent, cei mai aprigi promotori ai imaginii Nobel pe piaţa din România sunt foşti amatori de pomeni sau sfârâieli internautice sau de vreo pleaşcă găsită printre te miri ce vechituri din târg. Au cumpărat ieftin apoi au întrebat unde-i Dr Pro. Cu alte cuvinte tot au câştigat ceva… minte!

Partenerii noştrii Dr Pro au investit motivaţi doar de Calitate şi nu de Preţ iar numărul lor în Drobeta Turnu Severin a crescut exponenţial în ultimul an. Şi tot creşte!…

Pentru că Dr Pro vinde rachete nucleare care spulberă o mulţime de probleme legate de sănătate sau cel puţin le previne. Pentru că Dr Pro vinde un produs care dă dependenţă – Apa de Rouă.

Iată o temă interesantă pentru prietenul nostru care ar fi în stare să ne acuze de cine ştie ce fel de trafic!…

Nu aş fi pierdut timp să răspund unui astfel de personaj dacă nu aş fi aflat între timp, cine este. Este din categoria celor care critică orice sperând ca cineva să se mire de inteligenţa lor. El nu are nici până acum un filtru la apa din bucătărie, Dunărea este în continuare poluată după cum afirmă Greenpeace, dar lui nu-i pasă. Dă doar din mână şi uneori scrie.

Dar despre aste chestiuni arzătoare la creier, cu altă ocazie!…

Dr Pro: -adevăruri discrete… despre „apa” minerală.

Când citim etichetele cu munţi şi izvoare “pure”, “naturale” ar trebui să ştim că apele naturale nu sunt pure (H2O), ci sunt emulsii, suspensii sau soluţii apoase minerale. Pentru a evita abuzurile lingvistice, pe etichete ar trebui scris „soluţie apoasă minerală plată, carbo sau ne-carbo-gazoasă”.

De ce industria publicitară în complicitate cu neuromarketingul – o ştiinţă extrem de discretă dar foarte profitabilă, foloseşte etichete cu peisaje naturale cu munţi şi izvoare „pure- naturale”?

Răspuns: pentru că în creierul nostru sunt astfel activate ariile de asociaţie, respectiv ariile opioide unde sunt eliberaţi hormoni care ne induc o stare de bine, de satisfacţie, la fel ca morfina de exemplu. Omul a fost mii de ani vânător în mediu natural, iar etichetele cu munţi şi izvoare îi stimulează aceste arii ancestrale producătoare de plăcere.

Adică, atât cât să achităm preţul acestor „ape” mari aducătoare de profit industriei alimentare (iar nouă pietre, hipertensiune, îngustarea arterelor, cancer,etc).

În compoziţia acestor “ape” găsim cationi: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, aluminiu, fier, mangan, titan, crom, nichel, cupru, staniu, plumb, zinc, cobalt, arsen, seleniu, cadmiu, stronţiu, bariu, litiu, beriliu etc. ;
anioni : fluor, azotat, brom, fosfat, bor, iod, cian, sulfat, carbonat, bicarbonat, hidroxil, azotit etc.
substanţe neionice: silice, substanţe uleioase, petroliere, grase, fenoli, nitriţi, pesticide, hidrocarburi provenite din gazele ridicate în atmosferă (industrie sau gaze de eşapament şi aduse în pânza freatică odată cu ploaia), detergenţi, gaze dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, azot, în cantităţi mai mici şi metan, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, radon etc.) precum şi microfloră şi faună.
În funcţie de ionii dominanţi, putem astfel clasifica aceste “ape pure”în cel puţin 24 de categorii. Rata de absorbţie în celule a acestor mult – lăudate “minerale” nu depăşeşte  însă 13% .

În anul de graţie 2003, americanul Peter Agree primeşte Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – canalele prin care în celulele noastre intră doar apă, identică apei pure obţinute prin osmoză inversă.

În prezent, în România, vedetele burselor încă sunt firmele care îmbuteliază „apă” chioară  plată sau „înţepătoare” la limbă şi cele farmaceutice, însă trendul, la fel ca în ţările civilizate, este dat de introducerea în consumul uman a apei obţinute prin osmoză inversă, identică apei pure „strecurate” de celulele noastre şi care ne protejează de cei mai mari ucigaşi de oameni din istorie: bolile de inimă şi cancerul

Criză ne-bună

În anul 2008 în România erau în evidenţă 251 525 de pacienţi cu afecţiuni mintale (conform Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară).

Odată cu venirea crizei numărul de pacienţi internaţi în spitalele de Psihiatrie a crescut dramatic (cu 520% – la Spitalul Socola din Iaşi de exemplu – iar la Spitalul 9 din Bucureşti numărul internărilor a depăşit 30 000!

Şomajul, lipsa veniturilor, imposibilitatea achitării datoriilor la bănci sau a altor cheltuieli familiale, a determinat apariţia depresiilor şi suprapopularea secţiilor de boli mintale din întreaga ţară. Aici oamenii primesc în loc de serviciu sau bani – diazepam; alţii care nu ajung la spital încearcă să şteargă necazurile folosind alcoolul.  A crescut rata sinuciderilor dar şi a infracţionalităţii, nu numai în România ci în întreaga lume.

Psihiatrii de la Universitatea din Bergen – Norvegia, au efectuat un studiu pe 60 000 de persoane anxioase. Concluzia – riscul de a face cancer este mai mare la acestea cu 25%.

Cu cât oamenii sunt mai îngrijoraţi, cu atât mai mult creşte riscul de a face cancer, Altzheimer sau alte forme de demenţă afirmă cercetătorii de la Centrul Medical Rush-Presbyterian St Luke din Chicago (afectarea pe termen lung a hipocampului- componentă a creierului responsabilă cu memoria).

Dar nu numai criza ne bagă în spital ci şi excesul de informaţii. Bombardamentul informaţional cu date de ordin general sau de afaceri poate genera sindromul de oboseală la informaţii. Excesul de informaţii poate fi la fel de periculos ca şi lipsa lor. (Dr David Lewis citat de Reuters).

Pe scurt despre bolile ochilor noştrii part III

Strabismul unul dintre ochi este întors într-o direcţie diferită decât cea a ochiului folosit la vedere. Când divergenţa este spre interior, vorbim de esotropie.

Exerciţiul fluturelui. Folosim o sfoară fixată la vârful nasului şi mişcăm înainte şi înapoi un marker colorat, ţinând un ochi închis (cel bun).

Deschidem încet ochiul bun; continuăm exerciţiul cu ambii ochi. Îl efectuăm de 10 ori câte un minut pe zi. Scopul este să antrenăm mintea să coordoneze muşchii oculari pentru ca ambii ochi să convergă asupra obiectului de interes.

Pendularea corpului dintr-o parte în alta de 100 de ori/zi ca şi când am merge cu trenul sau metroul care ne leagănă.

Cataracta apare atunci când  cristalinul îşi pierde transparenţa şi devine opac. Pacientul vede dublu, în ceaţă, neclar, are fotofobie (frică de lumină). Are legătură directă cu stresul.

W. Bates –oculist în vol 9 al lucrării lui Better Eyesight, afirmă că atunci când un pacient făcea eforturi să vadă o literă, cristalinul lui se opacifica iar când îi arăta o literă mare pe care putea s-o vadă se elibera parţial. Atunci Bates a introdus relaxarea în tratamentul bolnavilor cu cataractă cu rezultate excelente. Azi însă nu mai avem timp de astfel de lucruri.

Ce facem?

Hidratare cu apă, (nu cu soluţie apoasă minerală plasticată), vitaminaC, vitamina E, betacarotenul sunt obligatorii pentru pacienţii cu cataractă. Protejează ochiul de antioxidanţi şi de lumina puternică.

Glaucomul – afecţiune datorată blocarii sau proastei drenări a canalului Sclemm care se închide şi se deschide la fiecare 4 ore pentru „primenirea” corpului vitros/apos al ochiului. Dacă stoarcem un ochi vom vedea că e plin cu o piftie transparentă alcătuită preponderent din apă.

Glaucomul este asociat de asemeni direct cu stresul. Presiunea intraoculară, asemeni presiunii sângelui este influenţată de starea sistemului nervos autonom

Stresul cronic, anxietatea, bolile tiroidei, bolile cardiovasculare, bolile ficatului, diabetul, obezitatea, etc. favorizează glaucomul.

Ce facem?

Exerciţiile recomandate pentru miopie ajută şi în cazul glaucomului pentru că relaxează globul ocular, permiţând schimburile libere în interior, înspre şi dinspre ochi.

Aport alimentar de legume şi fructe cu conţinut crescut de vitamina A, hidratare cu apă, nu bere, sucuri acidulate, luteină/zeaxantină, vitamina B complex, vitamina C, vitamina D, vitamina E, gingko biloba, afine, usturoi.

Pe scurt despre bolile ochilor noştrii II

Prezbitismul –dificultatea de a citi la lumină slabă literele mici. Prezbitismul este consecinţa pierderii tonusului şi flexibilităţii muşchilor ocularii. Prezbitismul se datorează stresului, nu vârstei. Muşchii sunt mai puternici decât e necesar.

Lumina cea mai bună pentru citit este lumina zilei. Lumina fluorescentă este cea mai proastă pentru că nu face umbre  şi are foarte puţine culori în spectrul ei. Are deficit de culoare roşie şi albastru-violet arie în care lumina soarelui este cea mai puternică.

Umbrele ajută ochiul şi creierul în compunerea formei obiectelor. Lumina fluorescentă fluctuează împerceptibil şi oboseşte extrem de mult ochii.

Ce facem pentru ochi?

Prosoape calde şi reci pe ochi alternativ, rondele de cartofi, castravete reci pe ochi, hidratare intensă cu apă, nu soluţie apoasă minerală plasticată.

În avion însoţitoarele de zbor ne dau prosoape calde să le aşezăm pe ochi.

Luăm monstre de texte scrise cu litere mici şi le citim de câteva ori pe zi. Începem cu lumina zilei apoi continuăm să citim la alte surse de lumină, aducând textul din ce în ce mai aproape de ochi până putem să îl citim de la 15 cm distanţă sau mai puţin.

Alegem două puncte unul pe pagină – o poză de exemplu şi altul în cameră la 2-3 metrii. Privim succesiv la pagină şi la locul ales din cameră.

Parcurgem spaţiile albe dintre rânduri ca şi cum am citi. În ochi nu intră informaţii; mintea conştientă e „în vacanţă”, cea inconştientă caută diferenţe, compară. Câştigăm flexibilitatea privirii

Negrul va fi mai negru iar cuvintele vor fi clare, evidente.

Privim zilnic ori de câte ori avem ocazia detalii – fire de păr, frunzele copacilor, etc.

Hipermetropia – asociată cu efortul mental intens de a citi. Globul ocular este turtit iar razele de lumină focalizează în spatele retinei. Ne plângem de vedere înceţoşată, dureri de cap, dificultăţi la citit, ne frecăm la ochi.

Exerciţii – frecăm palmele până se încălzesc şi le punem peste ochi. Polarizarea lor echilibrează şi relaxează ochii.

Prosoape calde şi reci alternativ pe ochi.

Pliculeţe de ceai cald pe pleoapele închise.

Recomandăm copiilor să meargă la iarbă verde şi să privească în ochii furnicilor.

Privim detaliile obiectelor din jurul nostru ori de câte ori putem. Citim un text la 15 cm apoi îl mişcăm înainte şi înapoi.

Pe scurt despre bolile ochilor noştrii

Astigmatismul „astigmatos” – fără punct de focalizare.

Boală a corneei legată direct de stres. Omul nu vede bine nici aproape nici la distanţă. E ca şi cum am monta un cort pe care nu l-am echilibrat bine. Dacă tensiunea nu e egală între corzi, se va apleca spre coarda cea mai întinsă.

Oamenii stresaţi au muşchii tensionaţi (nu numai ai ochilor ci şi cei ai cefei, lombari, pubococcigieni –sex incorect,etc). Se mai numeşte sindromul hamsterului, deoarece reacţionează la evenimente asemănător, hamsterului, contractând multe grupe musculare, şi rămânând aşa timp îndelungat.

Exerciţii – degetul mare la o lăţime de palmă de ochi. Îl mişcăm în sus şi în jos înspirând şi expirând la venire serii de 5 ori de zi câte 10 repetări.

Întregul corp se va relaxa.

Miopia – obiectele la distanţă par înceţoşate. Ochelarii cu găurele Pinhole înlătură fenomenul cercurilor înceţoşate. 98% din copii au vedera bună la naştere. Şcoala adică statul mult în spaţii închise tensionează muşchii ochiului (care nemai privind la distanţă, rămâne tensionet muscular cronic). 25% din elevii – copii devin miopi.

45% din populaţia peste 45 de ani poartă ochelari pentru miopie.

Exerciţii

Închidem ochii şi ne imaginăm că în spatele pleoapelor este un întuneric profund ca o catifea neagră. Dacă nu putem să îl vedem negru, adică îl vedem gri sau cu scântei,  înseamnă că ochii sunt tensionaţi.

Ţinem o sfoară întinsă în faţa ochilor şi mutăm cât mai departe textul încercând să citim.

Dacă am reuşit să câştigăm 15 cm, înseamnă că am eliminat 2 dioptrii. Exerciţii zilnic serii de câte 10 de 5 ori.

Ochii consumă 30% din energia destinată vederii (creierul investeşte în vedere 2/3 din toată energia sa). Aşadar ochii au nevoie să fie energizaţi. Energia creierului urmează atenţia adică gândul. Cu cât ne imaginăm mai multe lucruri utile  cu atât mai bine.

Unim 4 degete şi cu un fascicol imaginar de culoarea mărului verde care „pleacă” din vârful degetelor „curăţăm” de oboseală fundul globilor oculari. Apoi schimbăm culoarea în culoarea levănţicii – violet palid pentru revitalizare, reenergizare.

Infecţia intestinală cu Escherichia Colli

Escherichia Colli este o bacterie care poartă numele lui Theodor Escherich, medic pediatru şi profesor la universitatea din Munchen şi Viena şi care o descoperă în 1885. Este un microb care trăieşte în special în intestinul animalelor cu sânge cald dar şi în cel al peştilor şi în general este utilă organismului gazdă, ea aducând de exemplu un important aport de vitamina K – factor de control al coagularării sângelui. Colonizează în mod normal intestinul copilului la 40 de ore de la naştere odată cu apa sau cu ajutorul persoanelor care manipulează copilul şi alcătuieşte 80% din flora intestinală aerobă a adultului. Este germenele cel mai frecvent responsabil pentru infecţiile urinare sau pentru toxinfecţia alimentară numită şi “diareea călătorilor” deoarece apare mai ales la turiştii care schimbă des locaţia şi consumă apă şi alimente nesecurizate, neigienizate. Toxinfecţia alimentară este produsă de un serotip – enterohemoragic. Cea mai mediatizată toxinfecţie alimentară este cea din 1982 din America iar calea de transmiterere au fost hamburgherii. Cele mai des întâlnite simptome sunt spasmele abdominale sau crampele severe, abdomenul dureros şi sensibil, diaree care iniţial este apoasă apoi poate deveni sanguinolentă, greaţă, vărsături, temperatură, frisoane, ameţeală, oboseală, irascibilitate, anxietate.

Cum pot fi contaminate alimentele?

Apa este vectorul principal de transmitere.

Apa freatică este infestată foarte uşor de reziduurile fecale provenite de la animale de la gunoaiele menajere sau de la îngrăşămintele naturale folosite în agricultură. Cu această apă – sau mai corect din punct de vedere lingvistic – soluţie apoasă pentru că ea conţine dizolvate o mulţime de alte substanţe noi spălăm legumele şi fructele infestatându-le cu colibacili. Înnotul în apă contaminată – lacuri, piscine, staţiuni, baze de agrement neigienizate sunt alte căi de infestare cu Escherichia Colli. Vectori de transmitere şi de contaminare pot fi şi muştele din spaţiile unde sunt depozitate alimentele, praful sau pământul depus pe legume sau pe fructe şi care este introdus în corp atunci când acestea nu sunt spălate.

Personalul sănătos care tranşează carnea se infestează din intestinele animalelor sacrificate care conţin aşa cum spuneam, în mod normal aceşti colifoni fecali. Acest personal va contamina apoi restul de carne dar şi celelalte alimente pe care le prelucrează dacă nu respectă procedurile şi normele de lucru igienico-sanitare. Consumul cărnii insuficient preparate termic (crude) sau a laptelui nefiert şi care a luat contact cu aerul sau reziduri fecale animale (uger nespălat înainte de muls sau spălat superficial) poate fi o altă sursă de infestare. Vacanţele în locuri neigienizate unde nu există filtre de apă sau nu sunt respectate normele de igienă legale de asemeni.

Cum prevenim toxinfecţiile cu bacterii intestinale?

În primul rând persoanele bolnave, cele care au diaree, leziuni la mâini, temperatură sau oricare alte semne de boală infecţioasă nu vor avea voie să lucreze la prepararea alimentelor destinate consumului public.

Respectăm regulile de igienă – spălatul mâinilor, spălatul legumelor şi fructelor, a cărnii, tranşarea ei cu instrumente altele decât cele folosite pentru fructe şi legume sau pâine, respectarea modului de păstrare a alimentelor perisabile – carne, ouă, peşte, lapte, a timpilor şi temperaturilor de preparare a acestor alimente.

Cum păstrăm alimentele în frigider?

Ne ferim să depozităm în frigider fructe, legume sau zarzavaturi necurăţate şi nespălate. Astfel, riscăm să introducem o dată cu ele în frigider microbi patogeni, ouă de paraziţi, gândaci sau viermi. In general, atât fructele cât şi zarzavaturile trebuie păstrate numai în casete din material plastic.

Alimentele crude, pregătite sau conservate, nu pot fi ţinute în frigider decât un timp limitat, timp ce diferă de natura produsului :

Astfel, carnea crudă de porc sau de vacă, care trebuie aşezata pe raftul cu temperatura cea mai scăzută, nu va trebui păstrată mai mult de 4-5 zile; peştele crud îşi păstrează prospeţimea doar 2 zile, după acest timp trebuie neaparat gătit, iar în ce priveşte carnea tocată, termenul maxim de păstrare nu trebuie să depaşească 24 de ore.

Conservele de carne şi peşte trebuie consumate, mai ales vara, în ziua când se deschid ambalajele metalice. Dacă însă ne mai rămâne neconsumată o parte din alimentul respectiv, acestea vor trebui transferate în ambalaje de sticlă acoperite; în aceste condiţii mai pot fi păstrate fără riscuri, carnea – 48 ore, peştele 12-24 ore.

Preparatele ce încorporează albuş sau gălbenuş de ou nu vor fi ţinute prea mult în frigider, chiar dacă le plasăm în spatiul cu temperatura cea mai scăzută.

Maioneza, ca şi mâncărurile sau salatele pregătite cu maioneză, pot fi păstrate cel mult 24 ore, iar prăjiturile cu cremă de ou doar 12 ore. Ingheţatele pe bază de ou au ca termen maxim 48 de ore.

Nu punem foarte multe în frigider, deoarece supraaglomerarea diminuează capacitatea de răcire a aparatului şi împiedică găsirea în timp a alimentelor necesare, astfel că ţinerea uţii deschise prea mult, favorizează creşterea temperaturii interioare cu mult peste limita utilă, adică peste+4 grade Celsius.

Necesitatea sau Obligativitatea – aşa cum se întâmplă în tările civilizate a dotării bucătăriilor cu echipamente performante de purificare a apei menajere de la robinetele aflate în hoteluri, restaurante, cantinelor dar şi în gospodăriile proprii. Pentru o corectă şi completă informare a publicului mai trebuie spus că cele mai performante echipamente de purificare şi de filtrare a apei conţin membrane osmotice care reţin toate formele de bacterii, paraziţi sau virusuri aflate în apa de la robinet dar şi substanţele chimice poluante.

Criptosporidioza boala “mâinilor murdare”.

Criptosporidioza este una din cele mai comune boli transmise de apa contaminată din toată lumea.  Deşi până în anul 1976 nu s-a putut identifica cert elementul cauzal, acesta a fost legat de mâinile murdare iar confirmarea a venit odată cu descoperirea oochisturilor în apa infestată. Protozoarul ajunge în intestinul subţire unde atacă mucoasa declanşând o boală diareică ce se poate rezolva de la sine în cazul persoanelor cu un sistem imunitar sănătos dar care poate fi mortală pentru bătrâni, copii sau pentru persoanele cu un sistem imunitar deficitar sau slăbit. Este una din cele mai răspândite şi comune boli din ultimii 20 de ani iar principalul organ afectat este sistemul imunitar. Din intestinul omului sau animalului bolnav parazitul ajunge în materiile fecale iar apoi prin intermediul apei comtaminate, acesta ia contact cu alimentele şi este introdus din nou în organism. Oocistii de criptosporidium au un grad ridicat de contaminare (sunt înalt infecţioşi), necesitând doar 10-1000 unităţi pentru a cauza boala umană (100 de germeni sunt suficienţi pentru a declanşa simptomatologia). Localizarea parazitului în intestin este intracelulară dar extracitoplasmatică, contribuind la rezistenţa marcată a speciilor de Cryptosporidium la tratamentul cu antibiotice. Cantităţi mari de oocişti sunt excretate şi sunt rezistente la condiţii de mediu nefavorabile, incluzând din nefericire clorurarea aplicată pentru tratarea apei. Sursele de contaminare sunt persoanele care nu se spală pe mâini după folosirea toaletei, apa din bazine de înnot, apa infestată din locurile de agrement, alimentele spălate cu apă contaminată. Trebuie precizat că această vietate (oochisturile) este rezistentă la tratamentul apei cu clor şi poate supravieţui  în apa infestată timp îndelungat. Primele simptome ale bolii apar după două zile sau după zece (dar în medie cel mai adesea) după şapte zile şi se manifestă prin greaţă, vărsături, diaree apoasă sau mucoasă, dureri de stomac (crampe abdominale), febră, dezhidratare, indispoziţie, scădere în greutate. Persoanele cu sistemul imunitar puternic pot să nu prezinte semne însă sunt o sursă de contaminare pentru alte persoane cu care vin în contact. Oamenii cei mai expuşi la contaminare sunt cei care înnoată în piscine neîngrijite corespunzător sau în locuri neigienizate (bălţi, lacuri, heleştee), copii îngrijitorilor de animale, personalul medical sau nemedical care îngrijeşte bolnavi de boala Cryptosporidioză, turiştii şi excursioniştii care folosesc apă din surse nesecurizate (hoteluri, pensiuni, alte locaţii care nu au instalate echipamente de purificare a apei menajere) sau persoanele care iau contact cu fecalele umane în diferite împrejurări (sex anal).  Nu există un tratament sigur şi de încredere pentru enteritele cu cryptosopridium. Antibioticele au rezultate în unele cazuri dar acestea sunt de obicei temporare. Principalele gesturi terapeutice sunt cele de rehidratare orală cu apă sau intravenoasă cu soluţii corectoare ale dezhidratării şi o dietă de preferat fără lactoză. În Statele Unite ale Americii se estimează că există peste 60 de milioane de persoane care sunt infestate cu acest cryptosporidium şi pentru că boala diareică de obicei recidivează, şi este dificil de controlat, toate organismele implicate în prevenirea îmbolnăvirilor recomandă securizarea surselor de apă. The Center for Disease Control din SUA şi Canadian Drinking Water Quality (Health Canada’s Guidelines) recomandă sisteme de filtrare a apei care să conţină “plase” cu ochiuri mai mici de 1 micron pentru a putea reţine în siguranţă oochisturile Crypto. Tot aceste Centre pentru controlul bolilor recomandă (la fel ca în cazul toxoplasmozei, altă afecţiune frecvent întâlnită sau giardioza şi care au ca vector de transmitere apa) echipamentele de purificare a apei care folosesc membrane osmotice (osmoză inversă) care reţin împurităţi cu dimensiuni de până la 0,0001 microni şi care sunt considerate cele mai sigure din lume. Un sistem de canalizare şi de epurare eficientă a apelor fecaloid menajere din comunităţi este de asemenea obligatoriu.

Două vorbe despre colesterol

Colesterelolul este produs în special în ficat dar în general în aproape toate celulele histiocitare şi reticulare care sunt peste tot în organism. Este o substanţă utilă care intră în structura membranelor celulare şi asigură „lubrifierea” vaselor de sânge care altfel ar fi distruse de torentul sanguin prin frecare.

Pentru a putea fi transportat unde este nevoie de el, colesterolul se leagă de nişte proteine „transportoare” numite LDL sau colesterolul „rău” care se găseşte în sânge şi HDL sau colesterolul „bun” care aduce înapoi la ficat excesul de colesterol de la diferitele organe.

Colesterolul este crescut în obezitate, diabet, xantomatoze diverse, alcoolism, sarcină şi este scăzut în insuficienţă hepatică, în unele boli infecţioase, pneumonie, febră tifoidă, endocardită malignă, hipertiroidism.

Valorile normale sunt:

Colesterol total< 200 mg/dl
LDL<100 mg/dl
HDL>60 mg/dl

În determinarea riscului de boală, alături de LDL crescut, un rol important îl mai au:

Prezenţa sau absenţa bolii cardiace ischemice

Afectarea arterelor membrelor inferioare – aşa numita “arterită”, afectarea arterelor cerebrale, prezenţa unui anevrism de aortă, diabet zaharat, multipli factori de risc asociaţi: fumat, hipertensiune arterială (TA>140/90 mmHg), HDL<40 mg /dl

Istoric familial de boală cardiacă ischemică (BCI) precoce ( BCI<55 ani la rude de sex masculin şi BCI<65 ani la rude de sex feminin), vârsta (bărbaţi>45 ani, femei>55 ani)

va urma

De ce devenim obezi?

Mâncăm repede fără să mestecăm iar digestia va fi slabă. Corect, ar trebui să mestecăm de aproximativ 50 de ori mâncarea.

Apa băută în timpul mesei îngraşă. Diluează sucurile digestive iar hormonii acţionează ineficient. Apa se bea cu 20 minute înainte de masă şi la o oră după masă.

Alimentele dulci, coapte în cuptor favorizează formarea de mucus în interiorul tubului digestiv. Mai bine consumăm fructe, seminţe  sau nuci.

Mâncatul continuu oboseşte sistemul imunitar. Când introducem un aliment în gură, limba semnalizează creierul care dă „ordin” leucocitelor să se grupeze în jurul stomacului (leucocitoză de „digestie” măsurabilă la laborator); când acestea constată că nu există pericol microbian, viral sau chimic, părăsesc zona pentru a se ocupa în continuare de vindecare şi „curăţenia generală” în alte zone ale organismului. Dacă iar înghiţim ceva, procesul se repetă până la „obosirea” leucocitelor; aşa se explică de ce într-un colectiv, primii care fac gripă, sau viroze, sunt aceia care mereu ciugulesc câte ceva.

Combinarea incorectă a alimentelor; unele alimente au nevoie de anumite enzime altele de alte enzime. În timp ce unele alimente sunt digerate altele intră în putrefacţie sau fermentaţie sau sunt transformate în grăsimi.

Culcatul după masă favorizează transformarea alimentelor în grăsime. Este indicat ca după ce am mâncat să facem câţiva paşi pe călcâie pentru a creşte cantitatea de sânge în stomac.

Privitul la televizor şi mâncatul favorizează obezitatea din cauză că sistemul nervos (creierul) nu poate procesa şi informaţiile vizuale de la televizorşi pe cele legate de digestie în acelaşi timp. Le încurcă şi astfel mâncăm mai mult.

Când suntem nervoşi la masă, ficatul este cel mai afectat; căile biliare se îngustează, în duoden ajunge mai puţină bilă iar mâncarea va fi prost digerată.

Mâncatul noaptea ne oferă doar grăsime în plus pe corp, pietre la fiere şi la rinichi.

Consumul excesiv de alimente rafinate, ne determină să mâncăm mai mult deoarece corpul ne „trimite” după vitaminele şi enzimele necesare; astfel ajungem să mâncăm de zece ori mai mult decât este necesar.

Anxietatea

Statistic, 25% din populaţie, suferă de anxietate.

Spre deosebire de frică – o emoţie normală sau „teamă cu obiect”, anxietatea interferează cu viaţa cotidiană a persoanei care simte permanent o frică intensă, „presimte” o nenorocire iminentă, ce merge până la atacuri de panică. Persoanele anxioase sunt în general inteligente, analitice ce îşi fac griji insistent; ele vor ca lucrurile să se desfasoare într-un anumit mod şi au mari aşteptări de la ei înşişi şi de la alţii. Ca rezultat, ei sunt de multe ori dezamăgiţi şi anxioşi.

Anxietatea se caracterizează prin lipsă de încredere în propria persoană, iritabilitate, incapacitatea de asumare a vreunui risc, tensiune psihică permanentă, dificultăţi în respiraţie, bătăi ale inimii rapide, tremurături, transpiraţie, greaţă, tensiuni, contracturi musculare, senzaţie de „gură uscată”, dureri de cap, comportament de evitare; se mai defineşte ca o „emoţie penibilă de aşteptare” sau „teamă fără obiect”.  Persoanele anxioase au în general un nivel al inteligenţei ridicat şi acest lucru le poate fi de folos pentru că pot să găsească în interior răspunsuri care să conducă la o schimbare de abordare a temerilor lor.

Se poate întocmi o listă foarte lungă cu personalităţi din toate domeniile de activitate care au fost în acelaşi timp nişte mari anxioşi: John Stuart Mill (filosof), Sally Field (actriţă), Jim Eisenreich (bascetbalist), Barbra Streisand (cântăreaţă), Cher (cântăreaţă, actriţă), Tom Snyder, Donny Osmond (actor), John Madden , Howie Mandel (comic), Sir Isaac Newton (om de ştiinţă), Charles Schultz (pictor), W.B. Yeats (poet), Aretha Franklin (cântăreaţă), Nikola Tesla (inventator), Sigmund Freud (psihiatru), Carly Simon (cântăreţ), Willard Scott.

Wilhelm Conrad ROENTGEN – descoperitorul radiaţiei X care a revoluţionat medicina, a refuzat premiul Nobel pentru că îi era teamă să vorbească în public, şi pur şi simplu a fugit de la decernarea premiului Nobel, refuzând din acelaşi motiv şi o sumă uriaşă de bani.

Calităţile pe care le au persoanele anxioase, le folosesc pentru a se speria singure, pentru a creea scenarii din ce în ce mai  terifiante.

Iată o bună recomadare de evitate a acestor stări: refuzăm pentru o săptămână să mai gândim sau să mai pronunţăm cuvintele “de ce?”- “de ce nu sunt normal?”,” de ce nu pot face asta?”,” de ce mi se întâmplă asta?”,” de ce se poartă aşa cu mine?”.

Când apar aceste cuvinte pe ecranul mental, ne amintim de promisiune şi le îndepărtăm cu blândeţe. Încercăm să acceptăm totul aşa cum este şi să ne spunem mai bine: “ceeace este, este şi aşa trebuie să fie”.  În acest fel nu vom mai vedea “negru” în loc de “alb” iar subconştientul nostru se va reprograma pozitiv cu alte cuvinte, punem lopata jos, deoarece-

“Când te găseşti într-o groapă, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te opreşti din săpat”- Will Rogers.

Coloană vertebrală sănătoasă

În Statele Unite ale Americii au loc anual peste 200 000 de operaţii pe coloană; în România sunt operaţi anual peste 10 000 de oameni pentru afecţiuni vertebrale.

Prevenirea apariţiei durerilor şi a şubrezirii coloanei este metoda cea mai ieftină şi cea mai puţin dureroasă atât pentru individ cât şi pentru familia acestuia.

Cum prevenim?

Controlăm permanent postura când mergem, când stăm în picioare sau jos; poziţia corectă este spatele drept, capul uşor ridicat.

Evităm statul „picior peste picior”; există două mari artere chiar sub genunchi care sunt afectate iar în timp acest lucru declanşează dureri de spate, varice şi probleme ale vaselor de sânge ale picioarelor.

Când ridicăm ceva, îndoim genunchii. Când cărăm ceva, împărţim greutatea cărată în mod egal pe ambii umeri.

Întărim muşchii abdominali şi reducem cu 20% presiunea asupra coloanei vertebrale.

Exerciţii zilnice utile pentru „leneşi” .Când ne trezim, ne întindem de câteva ori. Culcat pe spate, împingem perna cu ceafa cinci secunde de 5-6 ori. Strângem de 5-6 ori perna între genunchi.

Tragem de degetele de la picior pe rând cu degetele de la celălalt picior alternativ de 5-6 ori.

Stând la marginea patului facem mişcări de rotire a capului înainte-înapoi, stânga-dreapta.

Bem un pahar mare cu apă purificată osmotic pentru hidratrea eficientă a discurilor (nucleilor pulpoşi) intervertebrali.

Ce mai ştim despre diabet

Cuvântul „diabet” vine din limba greacă unde înseamnă „aruncare prin”, „a trece prin”şi se mai numea „diareea zahărului” sau „diareea iubirii”. Diabeticul înghite zahărul care „trece” prin el eliminându-se prin urină.

Cheia înţelegerii diabetului este înlocuirea cuvântului „zahăr” cu cuvântul „iubire”. Prezenţa excesivă în sânge a zahărului ne spune că avem dificultăţi în a obţine dulceaţa în viaţa noastră. Diabetul semnifică frecvent că persoana a avut un tată excesiv sau chiar foarte autoritar (exces de reguli şi norme, duritate şi prin urmare absenţa duioşiei, dragostei) şi că a găsit un refugiu în duioşia/ tandreţea protectoare a mamei. Hrana (mama) devine soluţia de moment a diabeticului. Diabeticul tânjeşte după iubire pentru că nu a fost învăţat să o ofere, astfel că el nu este străbătut de ea; iubirea trece prin el fără să intre în profunzime, să fie asimilată în celule. În corpul nostru, foamea de iubire şi confirmare se manifestă ca foame de dulce şi este vizibilă la cei care ciugulesc mereu câte ceva.

Diabetul poate fi consecinţa anumitor şocuri psihologice puternice în cursul cărora individul se confruntă cu distrugerea brutală a securităţii sau a convingerilor afective.

El se află în incapacitatea de a lăsa iubirea să-i pătrundă în celule. Diabeticul trebuie să trăiască cu înlocuitori care sunt înlocuitorii propriilor lui dorinţe. Corpul diabeticului este mai acid din cauza excesului de glucoză, confirmând perceptul popular „cine nu iubeşte, se acreşte”. Disfuncţiile pancreasului semnifică faptul că avem tendinţa de a traversa viaţa prea  raţional, adică lăsând prea puţin loc plăcerii, bucuriei.

Lipsa duioşiei, blândeţii, grija materială interiorizată şi angoasele obsesive, lipsa de a avea sau de a nu ştii, de a nu fi la înălţime, tendinţa de a trăi în trecut, din teama de a gestiona prezentul sau tendinţa de a cultiva excesiv amintirile trecutului, nevoia de a aparţine unor norme, nevoia de respectare a regulilor chiar de dependenţă faţă de acestea, poate fi exprimată prin dezechilibre ale pancreasului.

Pancreasul este o glandă muncitoare serioasă şi înţeleaptă.

Chinezii spun că la nivel energetic energia meridianului Splină Pancreas are, printre altele, sarcina ciclului menstrual; astfel că diabeticii sunt persoane foarte stricte cu reguralitatea vieţii lor. Toate obiceiurile vieţii lor trebuie să fie reguli perfecte şi respectate cu cea mai mare precizie, altfel, există  riscul de a se declanşa disconfortul.

Ipohondrii celebrii

Ipohondrul fără nume e ciudatul nătărău, care nu se simte bine, dacă nu se simte rău.

Moliere, cel care l-a creat şi interpreatat pe scenă pe Argan- bolnavul închipuit, la a patra reprezentaţie, a murit pentru că partenerii actori nu l-au crezut că îi este cu adevărat rău.

Celebrul compozitor Leonard Bernstein vreme de cincisprezece ani s-a plâns la medici de dureri de cap iar în iulie 1990 a murit ca urmare a unei tumori cerebrale. Atunci când Theodore, fiul compozitorului rus Igor Stravinsky a fost operat de apendicită, el s-a operat împreună cu ceilalţi trei fii tot de apendicită deşi nu era necesar. Stravinsky mergea la medici în fiecare oraş unde avea concert şi înghiţea zeci de pastile pe care şi le „prescria” singur. Tenorul Enrico Caruso era „înarmat” cu zeci de tipuri de medicamente; nu intra în camera de hotel până nu era atent dezinfectată, iar lângă pat trebuiau puse o mulţime de perne pentru situaţia în care ar fi căzut din pat în somn. Charles Darwin „părintele evoluţionismului” era un ipohondru care îşi prescria pentru bolile sale multă activitate sexuală; aşa se face că a fost căsătorit de două ori şi a avut mai mulţi copii nelegitimi. Filosoful metafizicii Immanuel Kant era preocupat de faptul că organele sale erau prea înghesuite în corp şi suferea de dureri de cap produse de electricitatea din nori. Marcel Proust stătea foarte mult închis între patru pereţi şi dormea foarte puţin din cauza fobiei de microbi; nu folosea săpunul şi nu făcea baie deoarece nu voia să-i fie afectată pielea prea sensibilă, şi pentru că nu suporta zgomotele făcute de vecini, avea camera tapetată cu plăci de plută. Un alt ipohondriac celebru playboy-ul multimilionar Howard Hughes, avea montat un purificator de aer care ocupa jumătate din limuzină şi costa cât maşina; mâncarea i se aducea de chelneri care purtau mănuşi chirurgicale iar revistele le primea doar câte trei, iar el o alegea pe cea din mijloc.

Nicolae Ceauşescu atunci când a vizitat castelul Peleş a aflat de la ghid că lemnăria a început să prindă mucegai; imediat a părăsit castelul şi nu a mai revenit niciodată.

Adolf Hitler unul din cei mai mari ipohondrii din istorie, a transferat boala sa întregii naţiuni: „aveţi datoria să fiţi sănătoşi! mâncarea voastră nu este o problemă personală; corpul vostru aparţine Naţiunii!”. Prelegerile sale conţineau sfaturi cu privire la mâncarea sănătoasă. Deşi o parte din mesajele sale se regăsesc în recomandările din prezent ale medicilor (de exemplu observaţiile privitoare la obezitate), nu putem desigur să vorbim despre un nazism al sănătăţii!.

„Bolnavul închipuit”

Interesul prea mare acordat unui simptom poate duce la creşterea acestuia în intensitate.


Pacienţii care au o astfel de afecţiune sunt excesiv de preocupaţi de boli, interpretează anumite semne sau semnale normale, fiziologice ca fiind semne de boală şi merg de la un medic la altul nemulţumiţi, furioşi, frustraţi că nu li se dă medicamentul corect.

Sunt pacienţi care sunt exagerat de atenţi la petele de pe piele, alţii la zgomotele pe care le face propria inimă care bate prea repede sau prea încet, alţii la zgomotele care se aud în abdomen, alţii la transpiraţie, etc. Deşi investigaţiile medicale nu indică vreo boală, ei nu renunţă la temerile lor, revin la alţi medici pentru că acei care le spun că nu au nimic „nu sunt competenţi” şi nu prezintă încredere,  şi nu pleacă decât cu un diagnostic, cu o reţetă şi cu verdictul „bolnav”.

Bolnavii „închipuiţi” mai acuză cel mai adesea – ţiuituri în urechi, dureri de cap, de spate, de inimă, de stomac, ameţeală, constipaţie; orice semn cât de mic poate căpăta proporţii considerabile sau catastrofale.

Poate fi declanşată de moartea unui persoane apropiate sau de fobia unei epidemii (cum este acum gripa „nouă”).

Boala în sine nu poate fi tratată, însă psihiatrii şi psihologii pot încerca să corecteze anxietatea pe care o astfel de „boală” le creează pacientului dar şi anturajului (familie, prieteni).

De cele mai multe ori aceşti pacienţi urmăresc anumite beneficii care sunt generate de „boală”: consultaţii şi analize multiple, compasiune, atragerea atenţiei, ascultare,medicamente, avantaje la servici dar şi în familie (eliberarea de anumite responsabilităţi).

Suferinţele ficatului

Imaginea pe care o avem despre noi înşine depinde şi de ficat.


În medicina orientală, emoţia asociată ficatului şi care îi produce dezechilibre este mânia. De câte ori reacţionăm violent la provocările vieţii tot de atâtea ori suprasolicităm ficatul să mobilizeze energii suplimentare, iar „sportul” acesta îl va epuiza.

Toate furiile „păstrate” în interior, se vor condensa, materializa în chisturi,tumori, ciroză sau cancer. Pacientul suferind de ficat acceptă cu greu emoţiile celorlalţi sau pe cele ale lui însuşi. Lipsa bucuriei de a trăi, gelozia, invidia, sentimentul de culpabilitate care ne îndeamnă mereu să ne justificăm, să ne apărăm, epuizează sistemul imunitar – cel implicat în „apărarea” organismului. Critica permanentă a semenilor, judecarea şi condamnarea lor, nemulţumirea permanentă pot precede o criză de ficat. Bolnavii de ficat au din aceas motiv un sistem imunitar slăbit, ineficient. Imaginea noastră, stima de sine este asociată cu sângele iar acesta este cel care aduce hrana la ficat.

Ficatul este organul care ne ajută să facem strategii iar vezica biliară să luăm decizii curajoase. Ficatul mai este legat de credinţele noastre; de aceea, credinţa în Dumnezeu, dizolvă emoţiile negative şi „curăţă”, purifică ficatul.

Secretul pe care oamenii care au un ficat  suferind ar trebui să-l ştie este cuvântul „accepta”; este poarta spre iubirea de sine, spre iubirea celorlalţi, spre autovindecare.

Ţigările "uşoare" sunt mai periculoase decât cele normale

Cantitatea de nicotină inhalată de fumătorii de ţigări lihgt este mai mare decât cea trecută pe pachet

Journal of the National Cancer Institute a publicat un studiu din care rezultă că în cazul ţigărilor light, nicotina şi gudroanele inhalate sunt de 8 ori mai mari decât cele menţionate pe pachet.

Explicaţia ţine de faptul că fumătorii de ţigări aşa-zis “uşoare” au tendinţa de a fuma mai mult pentru a-şi satisface nevoia de nicotină. La ţigările obişnuite nivelul de nicotină era de doar 1,5 ori mai ridicat decât cel trecut pe pachet şi de 8 ori mai ridicat în cazul ţigărilor light.

Pentru a stabili nivelul de nicotină, producătorii, fabricanţii de ţigări măsoară acest lucru cu ajutorul unor maşini care simulează fumătorul viu; atât doar că ţigările sunt dotate cu filtre speciale care diluează fumul cu până la 85%, filtre care lipsesc în cazul fumătorului real.

De asemeni oamenii au modalităţi diferite de a fuma- de la modul în care este ţinută ţigarea sau cum este introdusă în gură, pauzele dintre fumuri până la forţa cu care aceştia „trag” fumul.

Una peste alta, tutunul este un pericol pentru sănătatea noastră dar şi a celor din jur care sunt poluaţi împotriva voinţei lor, cu peste 7200 de substanţe chimice din care 200 dovedite ca fiind cancerigene.

Boli ale articulaţiei temporo-mandibulare

Articulaţia temporo-mandibulară conectează maxilarul inferior/mandibula la craniu. Problemele care apar la acest nivel generează durere de cap, în tâmplă, de ochi (orbită), de ureche, de gât, umeri, zgomote în urechi (tinitus sau chiar surzenie)  sau alte forme de algii faciale.

Mandibula care este controlată de muşchi execută două feluri de mişcări: una de rotaţie (ca o balama) şi alta de alunecare ca atunci când deschidem larg gura. Aceste  mişcări ne permit nouă să mestecăm, să vorbim sau să căscăm când ne este somn sau când suntem plictisiţi. Dacă aşezăm degetele chiar în faţa urechii şi deschidem gura vom simţi cele două tipuri de mişcare. Aceasta este asigurată de prezenţa unui cartilaj moale care permite mişcarea lină şi care absoarbe şocurile generate de mestecatul alimentelor tari. Întrucât vorbim de forţe mari generate în timpul mestecatului, acest cartilaj asemănător unui disc are şi rolul de a dispersa forţele care apar întocmai cum se întâmplă în cazul discurilor intervertebrale unde vorbim de asemeni de forţe foarte mari mai ales când sărim sau ridicăm greutăţi mari.

Acest disc articular se uzează când este dezhidratat (apa împreună cu proteinele hidrofile proteoglicanice asigură rolul de amortizor hidraulic), când se scurtează dinţii (mai ales la persoanele care „scrâşnesc” din dinţi – boală numită „bruxism”) sau la persoanele stresate care au obiceiul de a sta cu „fălcile încleştate”, de a mesteca permanent gumă, de a muşca creioane sau unghiile.

Micro sau macrotraumele cum ar fi un pumn primit în maxilar sau un accident pot de asemeni deteriora articulaţia cea mai importantă a feţei. Cea mai des întâlnită afecţiune este însă degenerarea articulară ca urmare a deshidratării cronice, a îmbătrânirii sau a disfuncţiilor imunitare (anticorpi antiimunoglobulină G) care conduc la dispariţia cartilajului şi apariţia fenomenului frecării între oase şi a inflamaţiei cronice.

Cracmentele sunt zgomotele sau pocniturile intraarticulare (semne de dezhidratare cronică la fel ca în cazul celorlalte articulaţii sau vertebre) sunt rareori percepute numai de bolnavi; de obicei se simt la palpare, în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii, degetele examinatorului fiind introduse în conductele auditive externe sau aplicate înaintea tragusului. Uneori aceste cracmente sunt aşa de puternice, încât sunt auzite de persoanele din jur. Cracmentul se percepe ca o pocnitură aspră; apare cel mai frecvent la mişcările de deschidere a gurii, foarte rar putându-se percepe şi la închiderea gurii. In momentul producerii cracmentului, bolnavul are o uşoară durere şi senzaţia de deplasare a condilului mandibular. Cracmentul se produce datorită izbirii condilului mandibular de condilul temporal, în momentul deschiderii accentuate a gurii; cele două elemente osoase nemaifiind separate prin menisc, vin în contact direct, producând zgomotul caracteristic.

Ce facem? Este preferabil ca afecţiunea să fie prevenită deoarece sechelele şi tratamentul curativ sunt destul de neplăcute. Primul gest de prevenire este obişnuinţa hidratării corecte a corpului încă de la vârste fragede pentru a păstra structurile articulare cartilaginoase cât mai mult timp funcţionale iar lichidul cel mai potrivit şi corect în acest scop este apa purificată osmotic.

Tratamentul afecţiunii instalate se adreseaza în primul rând durerii care îl supără pe bolnav. Aplicarea de gutiere ocluzale sau mai bine de plăci palatinale cu platou retro-incizal pun pentru un timp, articulaţia în repaus şi durerile se remit. Durerile pot fi calmate şi prin infiltraţii periarticulare  însă reapar după câteva ore dacă articulaţia nu a fost pusă în repaus. Repausul articular poate fi realizat şi prin aplicarea unei fronde mentoniere (un aparat pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă).

Infecţia intestinală cu Escherichia Colli

Escherichia Colli este o bacterie care poartă numele lui Theodor Escherich, medic pediatru şi profesor la universitatea din Munchen şi Viena şi care o descoperă în 1885. Este un microb care trăieşte în special în intestinul animalelor cu sânge cald dar şi în cel al peştilor şi în general este utilă organismului gazdă, ea aducând de exemplu un important aport de vitamina K – factor de control al coagularării sângelui. Colonizează în mod normal intestinul copilului la 40 de ore de la naştere odată cu apa sau cu ajutorul persoanelor care manipulează copilul şi alcătuieşte 80% din flora intestinală aerobă a adultului. Este germenele cel mai frecvent responsabil pentru infecţiile urinare sau pentru toxinfecţia alimentară numită şi “diareea călătorilor” deoarece apare mai ales la turiştii care schimbă des locaţia şi consumă apă şi alimente nesecurizate, neigienizate. Toxinfecţia alimentară este produsă de un serotip – enterohemoragic. Cea mai mediatizată toxinfecţie alimentară este cea din 1982 din America iar calea de transmiterere au fost hamburgherii. Cele mai des întâlnite simptome sunt spasmele abdominale sau crampele severe, abdomenul dureros şi sensibil, diaree care iniţial este apoasă apoi poate deveni sanguinolentă, greaţă, vărsături, temperatură, frisoane, ameţeală, oboseală, irascibilitate, anxietate.

Cum pot fi contaminate alimentele?

Apa este vectorul principal de transmitere.

Apa freatică este infestată foarte uşor de reziduurile fecale provenite de la animale de la  gunoaiele menajere sau de la îngrăşămintele naturale folosite în agricultură. Cu această apă  – sau mai corect din punct de vedere lingvistic – soluţie apoasă pentru că ea conţine dizolvate o mulţime de alte substanţe noi spălăm legumele şi fructele infestatându-le cu colibacili. Înnotul în apă contaminată – lacuri, piscine, staţiuni, baze de agrement neigienizate sunt alte căi de infestare cu Escherichia Colli. Vectori de transmitere şi de contaminare pot fi şi muştele din spaţiile unde sunt depozitate alimentele, praful sau pământul depus pe legume sau pe fructe şi care este introdus în corp atunci când acestea nu sunt spălate.

Personalul sănătos care tranşează carnea se infestează din intestinele animalelor sacrificate care conţin aşa cum spuneam, în mod normal aceşti colifoni fecali.  Acest personal va contamina apoi restul de carne dar şi celelalte alimente pe care le prelucrează dacă nu respectă procedurile şi normele de lucru igienico-sanitare. Consumul cărnii insuficient preparate termic (crude) sau a laptelui nefiert şi care a luat contact cu aerul sau reziduri fecale animale (uger nespălat înainte de muls sau spălat superficial) poate fi o altă sursă de infestare. Vacanţele în locuri neigienizate unde nu există filtre de apă sau nu sunt respectate normele de igienă legale de asemeni.

Cum prevenim toxinfecţiile cu bacterii intestinale?

În primul rând persoanele bolnave, cele care au diaree, leziuni la mâini, temperatură sau oricare alte semne de boală infecţioasă nu vor avea voie să lucreze la prepararea alimentelor destinate consumului public.

Respectăm regulile de igienă – spălatul mâinilor, spălatul legumelor şi fructelor, a cărnii, tranşarea ei cu instrumente altele decât cele folosite pentru fructe şi legume sau pâine, respectarea modului de păstrare a alimentelor perisabile – carne, ouă, peşte, lapte, a timpilor şi temperaturilor de preparare a acestor alimente.

Cum păstrăm alimentele în frigider?

Ne ferim să depozităm în frigider fructe, legume sau zarzavaturi necurăţate şi nespălate. Astfel, riscăm să introducem o dată cu ele în frigider microbi patogeni, ouă de paraziţi, gândaci sau viermi. In general, atât fructele cât şi zarzavaturile trebuie păstrate numai în casete din material plastic.

Alimentele crude, pregătite sau conservate, nu pot fi ţinute în frigider decât un timp limitat, timp ce diferă de natura produsului :

Astfel, carnea crudă de porc sau de vacă, care trebuie aşezata pe raftul cu temperatura cea mai scăzută, nu va trebui păstrată mai mult de 4-5 zile; peştele crud îşi păstrează prospeţimea doar 2 zile, după acest timp trebuie neaparat gătit, iar în ce priveşte carnea tocată, termenul maxim de păstrare nu trebuie să depaşească 24 de ore.

Conservele de carne şi peşte trebuie consumate, mai ales vara, în ziua când se deschid ambalajele metalice. Dacă însă ne mai rămâne neconsumată o parte din alimentul respectiv, acestea vor trebui transferate în ambalaje de sticlă acoperite; în aceste condiţii mai pot fi păstrate fără riscuri, carnea – 48 ore, peştele 12-24 ore.

Preparatele ce încorporează albuş sau gălbenuş de ou nu vor fi ţinute prea mult în frigider, chiar dacă le plasăm în spatiul cu temperatura cea mai scăzută.

Maioneza, ca şi mâncărurile sau salatele pregătite cu maioneză, pot fi păstrate cel mult 24 ore, iar prăjiturile cu cremă de ou doar 12 ore. Ingheţatele pe bază de ou au ca termen maxim 48 de ore.

Nu punem foarte multe în frigider, deoarece supraaglomerarea diminuează capacitatea de răcire a aparatului şi împiedică găsirea în timp a alimentelor necesare, astfel că ţinerea uţii deschise prea mult, favorizează creşterea temperaturii interioare cu mult peste limita utilă, adică peste+4 grade Celsius.

Necesitatea sau Obligativitatea – aşa cum se întâmplă în tările civilizate a dotării bucătăriilor cu echipamente performante de purificare a apei menajere de la robinetele aflate în hoteluri, restaurante, cantinelor dar şi în gospodăriile proprii. Pentru o corectă şi completă informare a publicului mai trebuie spus că cele mai performante echipamente de purificare şi de filtrare a apei conţin membrane osmotice care reţin toate formele de bacterii, paraziţi sau virusuri aflate în apa de la robinet dar şi substanţele chimice poluante.

Tulburările vasomotorii cutanate

Livedo reticularis
Afecţiune rară, de tip funcţional vasospastic, cu cianoză simetrică, persistentă, cu dispoziţie neregulată, dând aspect „pătat”/ marmorat, se localizează de obicei la membre, dar se poate extinde şi la torace. Se cunosc puţine date despre cauze/etiologie. Modificările fiziopatologice constau în obstrucţie arteriolară organică sau funcţională cu dilataţie venulocapilară.

Modificările de livedo se observă cel mai bine la nivelul coapselor şi antebraţelor şi uneori în regiunea inferioară a abdomenului, modificările fiind mult mai accentuate în perioadele reci. In anotimpul cald, modificările se remit la o tentă roşiatică, dar nu dispar complet. Clinic bolnavii prezintă teritorii cutanate ca o reţea sau pete permanente, uşor proeminente, albăstrui (pielea capătă aspectul de “plasă de peşte”), care înconjoară tot teritoriul cutanat al extremităţilor. Fenomenele se accentuează la frig.

Pulsul arterial este normal. Tratamentul constă în protecţie faţă de frig, hidratare, tratarea ulceraţiilor prin mijloace locale nespecifice (pansamente antiseptice, drenaj postural, compresiune elastică a gambei) şi simpatectomie (ablaţie/eliminare, îndepărtare chirurgicală a unui nerv sau a ganglionilor nervoşi care aparţin sistemului nervos simpatic – care controlează tonusul vaselor).

Eritermalgie Denumirea este introdusă de Smith şi Allen, ea cuprinzând trei aspecte caracteristice ale bolii: culoarea roşie, creşterea temperaturii locale şi durerea. Este o afecţiune produsă de vasodilataţie arteriolo-capilară paroxistică segmentară, cu etiologie obscură/necunoscută. Foarte rară, eritermalgia poate fi consecutivă luării unor medicamente (inhibitori calcici), unei boli hematologice (poliglobulie) sau sistemice (lupus eritematos diseminat).
Anamnestic se constată sensibilitate crescută a extremităţilor la caldură, cu senzaţie de arsură (mai ales noaptea). La debut apar algii/dureri de tip acroparestezii, crampe musculare, intensificarea senzaţiei de căldură; apoi, simptomatologia devine caracteristică: culoare roşie a extremităţilor, hipertermie locală, senzaţie de căldură, durere cu caracter de arsură pulsatilă. Boala are evoluţie cronică progresivă. Pot apare tulburări generale: cefalee, vertij, palpitaţii, hiperhidroză (transpiraţii), valuri de căldură. Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilometria, termometria cutanată, arteriografia.

Alte teste vasculare. Înregistrarea fotopletismografică a undelor arteriale şi a presiunii sanguine digitale. Pletismografia permite înregistrarea variaţiilor de volum ale segmentului de membru, determinate de ritmul de intrare şi de ieşire a sângelui la fiecare contracţie cardiacă.Proba expunerii la rece sau la cald: permite determinarea reactivităţii sistemului vascular şi a integrităţii sistemului arterial.

Capilaroscopia (cercetarea endoscopică a capilarelor) evidenţiază capilarele. Arteriografia este indicată atunci când se bănuieşte un obstacol arterial care se traduce printr-un sindrom Raynaud. Tratamentul consta în controlul asupra temperaturii la care sunt expuse teritoriile sensibile, desensibilizare la căldură,  tratament medicamentos.

Tulburări vasomotorii – ce sunt şi cum ne protejăm

Organismul uman este procentual majoritar apă (peste 80%). Lichidele din interiorul nostru sunt distribuite fie intracelular, fie în afara celulelor.

Schimbul dintre mediul intra şi extra celular este guvernat de presiunea coloid osmotică de o parte şi de alta a membranelor celulare. Sângele circulă de la inimă spre ţesuturi şi invers aducând cu el tot ceeace este necesar pentru buna funcţionare a uzinelor vii miniaturale care sunt celulele noastre. Sistemul de „ţevi” prin care el se deplasează este alcătuit din artere (vase prin care sângele circulă de la inimă spre celule), capilare – vase cu calibru foarte mic (de zece ori mai subţiri decât firul de păr) unde au loc schimburile (este adus oxigenul şi nutrienţii şi preluate deşeurile, gunoaiele metabolice şi dioxidul de carbon), şi venele prin care sângele este readus la inimă.

Aceste vase de sânge (formate din trei straturi musculare) îşi schimbă diametrul în funcţie de modificările mediului exterior (la frig sau la cald) sau interior (sub acţiunea hormonilor de stres sau a sistemului nervos vegetativ de ex). Vasoconstricţia este urmată de o reducere a circulaţiei sângelui iar vasodilataţia, invers, se asociază cu o creştere a volumului circulator sanguin.

Spasmul vascular reprezintă o contracţie a muculaturii netede din pereţii vaselor de sânge şi se produce sub acţiunea sistemului nervos simpatic. Această contracţie micşorează diametrul şi îngustează vasul, reducând fluxul de sânge către extremităţi. Circulaţia nu este sistată complet iar o cantitate suficientă de sânge ajunge la ţesuturile din regiunea afectată evitând privarea totală de oxigen şi moartea celulară.

Acrocianoza (din fr. acrocyanose), este o afecţiune nedureroasă (încadrata în acrosindroamele vasculare distonice permanente) caracterizată de scăderea cantităţii de oxigen care ajunge la nivelul extremităţilor. Mâinile şi picioarele devin albastu-violacee, cianotice din lipsa unei cantităţi suficiente de oxigen, ca urmare a scăderii fluxului de sânge în aceste regiuni în urma constricţiei sau spasmului vaselor de calibru mic (capilare). Acestea devin cianotice, reci, transpirate şi uneori se pot umfla.

Emoţiile şi temperaturile scăzute pot înrăutaţi simptomele sau declanşa afecţiunea, în timp ce expunerea mâinilor la căldură ameliorează manifestările bolii. Afectarea se produce bilateral şi este simetrică. Boala apare îndeosebi la femei tinere cu deficite endocrine, etiologia fiind necunoscută. Acrocianoza trebuie diferenţiată de sindromul Raynaud care se manifestă prin trecerea succesivă a palmelor de la cianotice, la palide şi apoi roşii, datorită jocului vasoconstricţie – vasodilataţie. Uneori este prezentă şi la urechi, nas, coate şi fese. Intensitatea maximă este la degete, la nivelul unghiilor şi pulpei degetelor. Mai sunt întâlnite aceste colorări ale tegumentelor şi la arteriopatiile obstructive în special la ambele membre superioare, dar sunt însoţite de durere periferică şi de dispariţia pulsului la membrele afectate (în acrocianoză pulsul este palpabil şi normal). Se pot întâlni tulburări senzoriale: parestezii (amorţeli), furnicături, oboseala extremităţilor. Circulaţia arterială este normală (ceea ce explică absenţa leziunilor trofice). Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilografia, reografia, capilaroscopia, oximetria (dozarea O2) crescută în sângele venos aferent, arterioflebografia (opacifierea cu substanţă de contrast a sistemului arterial şi venos). Tratamentul constă în evitarea frigului, vasodilatatoare, hormonoterapie, sedative, hidratare,  kinetoterapie. Se vor putea folosi pentru a ameliora afecţiunea următoarele plante medicinale: alun, arnică, castan, ciuboţica cucului, coacăz negru, dud, păpădie, soc, sunătoare, talpa gâştei, vâsc.va urma

Accidentul ischemic tranzitoriu

Mai este denumit şi mini-accident vascular cerebral (“warning stroke” sau „avertisment”, “ministroke”, “transient ischemic attack” sau TIA în manualele englezeşti), este cauzat de o slabă irigare cu sânge a unei anumite zone  creierului  (datorită astupării unei artere) şi conduce la disfuncţii neurologice care persistă mai puţin de 24 de ore – după definiţia OMS din 1971 (dacă acestea se instalează şi persistă mai mult de 24 de ore, atunci vorbim de accident vascular cerebral).

Un infarct cerebral care durează mai mult de 24 de ore dar mai puţin de 72 este numit deficit neurologic ischemic reversibil.  Unii autori încadrează în AIT doar cazurile cu o durată sub o oră, în timp ce alţii acceptă diagnosticul de AIT şi pentru situaţii în care manifestările clinice depăşesc 24 de ore, cu condiţia reversibilităţii lor totale.

O persoană care a avut unul sau mai multe astfel de atacuri ischemice tranzitorii va avea un risc mai mare de a face un accident vascular cerebral decât una care nu a avut nici un astfel de episod patologic.

Simptomele apar extrem de rapid şi se datorează lipsei de oxigen la nivel cerebral (neuronii depind exclusiv de oxigenul şi de glucoza circulantă iar când nu mai circulă sângele, aceştia pur şi simplu mor în circa 3 minute). Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lobului frontal şi se exprimă  prin tulburări ale activităţii motrice şi de vorbire. În lobul temporal este afectat centrul înţelegerii limbii vorbite. Leziunea parietală determină tulburări de scris şi de citit. În lobul occipital este afectat centrul vederii, iar leziunea creierului mic determină  tulburări de echilibru.

Cel mai adesea persoana acuză amorţeli, slăbiciuni ale feţei, mâinilor, picioarelor sau a unei jumătăţi a corpului. Are probleme în a articula corect cuvintele (vorbire deficitară), de înţelegere (este confuză sau face confuzii). Are probleme cu vederea la un ochi sau la amândoi (orbire bruscă, vede foarte multe culori  sau are diplopie – priveşte un obiect şi vede două). Are dificultăţi la mers (este ameţită, nu-şi poate păstra echilibrul şi coordonarea). În aceste momente doar un medic stabileşte dacă este vorba de un atac tranzitoriu sau de un accident vascular.

Boala este cauzată de un cheag de sânge care astupă pe o perioadă scurtă de timp un vas de sânge care irigă creierul (după care se dizolvă spontan). Cheagul este de cele mai multe ori un fragment de placă de aterom desprinsă de pe vasele mari în special din zona carotidiană. Plăcile de aterom sunt formate în principal din colesterol dar la o analiză amănunţită regăsim o mulţime de substanţe toxice (ex săruri calcaroase) introduse în corp zi de zi an de an odată cu alimentele sintetice sau cu apa minerală poluată cu care ne-am  hidratat. „Clorul din apă este cauza unor epidemii fără pre­cedent în is­torie, care includ infarct mio­car­dic, accidente vasculare cere­brale, senilitate, cancer şi im­potenţă sexuală. Riscurile de can­cer în rândul persoanelor care consumă apă potabilă clo­rurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor” a declarat celebrul dr Joseph M Price.

Hipertensiunea arterială, miocarditele, tulburările de ritm cardiac, bolile vasculare ale vaselor mari (infecţii cu TBC, sifilis, etc), policitemia (prezenţa în sânge, a unui număr mai mare de globule roşii decât cel normal) sau siclemia (prezenţa în sânge a globulelor roşii cu forme anormale), fumatul, sedentarismul, diabetul, alcoolul consumat în exces, folosirea anticoncepţionalelor sau consumul de droguri sunt factori care predispun la această afecţiune tot mai des întâlnită în practica medicală.

Ce facem?

În timpul primelor ore de la debutul ischemiei cerebrale, anumite zone din creier sunt ameninţate de moarte. Tratamentul de urgenţă al afecţiunii necesită stabilizare medicală şi evaluarea factorilor care pot duce la complicaţii (cum ar fi deglutiţia şi hidratarea). O unitate medicală de urgenţă reuneşte, într-o singură zonă, pacientul, personalul medical specializat, resursele şi posibilităţile de expertiză, aşa că cel mai indicat gest este să sunăm urgent la 112 când avem o suspiciune de accident cerebral.

Medicul ne va examina de urgenţă şi ne va efectua un EKG, o ecocardiogramă, o ecografie (doppler) a carotidei, o tomografie computerizată sau un RMN, o arteriografie, un examen al sângelui (colesterol, trigliceride, etc) sau orice este necesar pentru stabilirea precisă a diagnosticului.

Ce facem când plecăm din spital? Renunţăm definitiv la fumat. Evităm sedentarismul, trecem la o alimentaţie bazată pe crudităţi (legume şi fructe proaspete), limităm consumul de alcool şi reducem greutatea (obezitatea). Evităm glucidele cu indice glicemic ridicat (zaharuri concentrate din sucuri şi dulciuri) şi ne controlăm glicemia pentru a preveni sau corecta un eventual diabet. Evităm mineralele inutile în special sodiul sau apa bogată în sodiu, clor, calciu, magneziu care agravează hipertensiunea arterială prin reţinerea apei în organism (diferenţă de presiune osmotică).

Cel mai corect ar fi să ne hidratăm cu apă purificată osmotic preventivă care are puterea ne a ne proteja de majoritatea bolilor (peste 80%) care şubrezesc organismul nostru în timp.

Bătăturile – ce sunt cum ne ajutăm?

Bătăturile sau clavusul sau calozităţile sunt de mai multe feluri. Sunt bătături care nu au margini clare, nu sunt dureroase, apar la nivelul mâinilor (palmelor) şi picioarelor (tălpilor) şi sunt simple îngroşări ale pielii (durioame sau hiperkeratoză). Apar ca urmare a presiunilor intermitente exercitate între planuri dure (de regulă oasele vecine) şi a forţelor de frecare (ex persoanele care muncesc mult în picioare sau cu mâinile în construcţii, agricultură, etc). Cel mai des sunt întâlnite la persoanele care au degetul mare îndoit (curbat) spre interior (halux valgus în termeni academici).

Clavusurile sunt o altă formă de „bătături”. Acestea au margini clare, par că au un dop de piele moartă în mijloc (cheratină) şi sunt dureroase la mers.

Când ne luăm pantofi noi care ne strâng, în acele locuri dureroase apar „băşici” sau vezicule (bule) traumatice pline cu lichid. Mai putem întâlni în această clasă de afecţiuni ale pielii mâinilor şi picioarelor, aşa numitele „cuie” care de fapt sunt veruci (negi), sunt cauzate de un virus şi sunt dureroase mai ales la mers (la călcat)  sau când avem ceva de făcut cu mâinile.

Exemple de „bătături”:  calozităţile bijutierilor care folosesc instrumente fine de gravură şi apar la nivelul degetelor de la mână, bătăturile halterofililor, boxerilor sau gimnaştilor de la nivelul palmelor, cele formate la nivelul genunchilor la persoanele care se roagă intensiv, hiperkeratoza degetului mare al fumătorului care se produce de la manevrarea excesivă a brichetei, bătătura electricianului sau mecanicului de la şurubelniţă, bătătura coloanei vertebrale formată la dansatorii balerini sau de la circ, sau bătăturile cel mai des întâlnite- cele de la purtatul pantofilor noi.

BĂTĂTURĂ DE LA ŞURUBELNIŢĂ

Peste aceste leziuni se pot suprapune infecţii bacteriene sau fungice (candidoze, infecţii stafilococice, streptococice,etc). La diabetici – cei mai afectaţi de formarea acestor clavusuri poate fi un semn de instalare a neuropatiei diabetice, ceeace implică un consult de specialitate. Alte cauze care conduc la apariţia acestor probleme sunt vârsta (persoanele vârstice sunt mai des predispuse la formarea „bătăturilor” datorită circulaţiei deficitare şi a proceselor de catabolism mai accentuate), obezitatea, artrita reumatoidă, imunitatea scăzută (care permite formarea verucilor virale vulgare).

Cum ne protejăm?

Pentru că încălţămintea este cea mai des întâlnită cauză, vom verifica dacă aceasta este suficient de confortabilă pentru a elimina riscul formării acelei zone de „piele moartă” atât de neplăcută.

Paris Hilton are bătături

Avem grijă să ne tăiem unghiile înainte ca acestea să crească prea mult. Când depăşesc degetele de la picioare, unghiile mari vor creea o zonă de presiune la polul opus piciorului (la călcâi) favorizând apariţia bătăturilor în această zonă. Unghia va fi tăiată după forma degetului, mai întâi marginile apoi zona mijlocie, dar nu „din carne”. Nu ne apucăm singuri să tăiem această piele îngroşată sau bătăturile. Putem ţine picioarele sau mâinile în apă caldă pentru a se înmuia şi apoi să frecăm zona cu piatră ponce. O infuzie de ceai de muşeţel preparat din flori uscate şi apă purificată osmotic poate ajuta la reglarea pH-ului pielii (calmează, este antiseptic şi usucă, iar dacă pătează piciorul acesta se va spăla apoi cu apă şi săpun).

Mai putem prepara o soluţie de bicarbonat de sodiu (3 linguri într-un lighean cu apă purificată osmotic fierbinte care are o putere mai mare de dizolvare decât apa obişnuită de la robinet) care va ajuta la desprinderea pielii „moarte”.

Se mai poate prepara o pastă formată din trei părţi bicarbonat şi una de apă cu care se masează aceste zone. Sau preparăm o pastă formată dintr-o lingură de zeamă de lămâie şi 5 tablete de aspirină simplă pisate. O aplicăm pe bătătură apoi acoperim cu o pungă de palstic. Înmuiem în apă călduţă şi frecăm zona uşor cu piatră ponce până la îndepărtarea excesului de piele. Pentru bătăturile profunde este indicată aplicarea laserului cu dioxid de carbon într-un cabinet specializat. Nu există un regim alimentar special în acest gen de afecţiuni dar nu trebuie uitat că o corecţie a obezităţii poate reduce numărul şi dimensiunea bătăturilor formate iar apa purificată osmotic ajută/protejează sistemul imunitar.  Alte remedii de la bunica: după ce am făcut o baie fierbinte la picioare şi le-am uscat bine, aplicăm miez de lămâie pe bătături, învelim cu o faşă de tifon până dimineaţa iar după 5-7 zile vom constata că acestea se vor desprinde uşor. Tot la fel, se scot pieliţele subţiri de la ceapă, iar partea cărnoasă se coace în foc, se înmoaie în oţet şi se aplică peste bătături. Sau luăm o bucată de propolis (nu mai vechi de un an) cât un bob de fasole, îl încălzim la foc până se moaie şi se lipeşte peste bătătură. Acoperim cu leucoplast şi schimbăm la 3 zile. După 3-4 aplicări, de ceapă sau propolis, bătătura ar trebui să cadă singură.

Abcesul anorectal

Este o acumulare de puroi (proces supurativ periano-rectal) în zona rectului într-o cavitate formată într-un pliu al peretelui şi care se infiltrează în muşchii din această zonă (muşchii care închid anusul). În faza acută vorbim de abces (colecţie localizată) iar în faza cronică de fistulă (când canalul anal comunică anormal cu pielea din jurul anusului).

Boala debutează la nivelul glandelor anale cu astuparea (obstrucţia) acestora declanşând criptita (inflamaţia criptelor Morgagni care se însoţeşte de dureri vii pulsatile în anus) iar germenii cei mai des întâlniţi sunt E. Colli, Enterococcus şi Bacteroides. Papilita este favorizată de existenţa hemoroizilor interni avansaţi, prolobaţi şi se manifestă tot prin dureri anale şi spasm sfincterian.

Abcesul anorectal debutează cu durere şi inflamare/tumefacţie (umflătură) locală roşie şi dureroasă. Dacă această colecţie purulentă este profundă, întregul organism va fi afectat şi atunci apare şi febra însoţită de o accentuată stare de oboseală. Durerea se accentuează la mişcare sau poziţia sezând pe scaun iar pacientul renunţă voluntar la defecaţie din cauza discomfortului/fricii pe care o produce.

Durerea este pulsatilă, însotiţă de roşeaţă şi tumefierea (bombarea) tegumentelor perianale (din jurul rectului), cu temeratura locală crescută, febră, frisoane – toate acestea sunt acuzele care aduc pacientul la medic. Durerea poate diminua dacă abcesul – punga de puroi – se „sparge” spontan la exterior şi se elimină, dar ulterior se instalează una sau mai multe fistule anale, cu evoluţie cronică şi care se vindecă extrem de greu. Pacienţii prezintă febră şi alterarea stării generale până  când abcesul fistulizează spontan (începe să se elimine puroiul), fie în rect fie la tegumentul perianal (în jurul anusului) moment când există uneori şi o uşoară sângerare. Spre deosebire de abces, fistula anorectală are ca principal simptom drenajul purulent care trenează de cele mai multe ori după un episod acut de abces evacuat spontan sau terapeutic.

Durerea sau senzaţia de discomfort apar numai la defecaţie dar nu sunt niciodată aşa intense ca în cazul abcesului sau fisurii anale. Tegumentul perianal este pruriginos (individul se plânge de mâncărimi intense) şi prezintă mici excoriaţii (zgârieturi). Uneori există mici sângerări. Semnul obiectiv este o mică papulă (umflătură conică, ridicătură) care are în centru un orificiu prin care la presiune sau spontan se evacuează puroi.

Stabilirea traiectului fistulei se poate face cel mai bine în sala de operaţie cu ajutorul anuscopului şi a unei sonde metalice. Orificiul intern este situat la nivelul liniei dinţate, cel extern poate fi oriunde la nivelul perineului. Existenţa a mai multe orificii externe trebuie să ne atragă atenţia asupra posibilităţii existenţei bolii Crohn sau a unei hidrosadenite supurative.

Atunci când mergem la medic şi acesta examinează zona va observa umflătura, roşeaţa, temperatura locală crescută iar la tuşeul rectal sau rectoscopie (examinarea rectului cu un tub rigid) se va confirma/infirma această afecţiune sau alta. Întrucât durerea este foarte mare aceste examinări sunt de obicei făcute cu anestezie locală sau generală.

Aceste examene sunt obligatorii mai ales când există o suspiciune de cancer sau boală Crohn. La anuscopie (examenul intern al anusului cu o sondă endorectală) zona inflamatorie apare pe linia ano-rectală, conică, roşie, cu vârf ascuţit şi albicios şi poate evolua spre abces anal. TOŢI bolnavii cu afecţiuni anale şi perianale TREBUIE EXAMINAŢI LOCAL + TUŞEU RECTAL pentru a nu scăpa nediagnosticată o afecţiune malignă (cancer rectal, cancer anal) care să fie depistată ulterior, într-un stadiu avansat de evoluţie, deasupra resurselor terapeutice (când nu se mai poate face mare lucru).

Abcesul anal poate fi simplu, unilocular, sau complicat, cu multiple expansiuni in spatiile vecine ori chiar contralaterial (de ambele parti ale anusului).

BOALA PILONIDALĂ  (“jeep driver’s disease”), afectează adulţii tineri după pubertate (20 – 40 ani), este puţin frecventă înainte de 40 ani şi poate fi  dureroasă şi neplacută. Tipic, afectează mai ales persoanele supraponderale,  bruneţii, pe cei cu igiena personală deficitară. Un chist pilonidal apare atunci când un folicul pilos (sacul de la nivelul căruia se dezvoltă firul de păr) de la nivelul tegumentului este întins sau iritat.

Acest lucru se poate produce în timpul efectuării exerciţiilor ce implică zona fesieră (precum călăria sau ciclismul), în cazul purtării de haine strânse în jurul feselor, căldura sau în caz detranspiraţie excesivă. Apare un blocaj la nivelul folicului pilos, ulterior acesta se infectează şi se umflă, rupându-se în ţesuturile înconjurătoare şi ducând la apariţia unui abces.

Ce facem?

Din cauza riscului septic (infecţia se poate generaliza cu septicemie care poate conduce rapid la deces) abcesul anorectal reprezintă o urgenţă chirurgicală şi el poate fi rezolvat simplu, în regim ambulator, în policlinică sau la un cabinet medical cu anestezie locală, executându-se incizia şi drenajul (evacuarea) abcesului.

Pacientul va face băi de şezut calde, antiseptice, mai ales după defecaţie, analgezia locală – la indicaţia medicului curant şi asigurarea unui tranzit digestiv fără efort sunt condiţii necesare pentru o vindecare funcţională corectă şi rapidă.  Tratamentul preventiv înseamnă combaterea constipaţiei (hidratare corectă pentru a nu mai obliga corpul să stoarcă bolul fecal de apa necesară proceselor chimice) şi evitarea supraacumulării de toxine care ajută flora microbiană să se dezvolte excesiv, evitarea sedentarismului şi a obezităţii.

Regimul alimentar va conţine legume şi fructe proaspete care aduc un aport suficient de fibre, enzime naturale şi vitamine care susţin şi ajută sistemul imunitar, se vor evita condimentele şi alcoolul. Sunt indicate plimbările şi/sau gimnastica.

Oreionul – ce mai ştim?

ChickenSoup Pictures, Images and Photos

Oreionul este o boală contagioasă produsă de un virus numit urlian sau paramixovirus şi care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile de salivă ajunse în nasul sau gura altei persoane sănătoase. De exemplu când o persoană bolnavă strănută, râde, discută  aprins sau tuşeşte, picăturile de salivă pot infesta uşor alte persoane. De asemeni se mai acestea pot infesta cu ocazia consumării unor băuturi sau alimente folosind aceleaşi pahare sau tacâmuri folosite de persoanele purtătoare de virus. Perioada de incubaţie pentru oreion poate fi de 12 până la 25 de zile, dar în medie durează 16-18 zile. O persoană cu oreion sau parotidită este contagioasă cu 48 de ore înainte de instalarea bolii şi până la şase zile după dispariţia simptomelor, iar după vindecare, boala dă imunitate pe viaţă. Cel mai adesea se manifestă prin umflarea glandelor salivare (parotide) de unde şi denumirea medicală de parotidită epidemică (glandele salivare parotide, care produc saliva pentru cavitatea bucală, se găsesc în spatele fiecărui obraz, în zona cuprinsă între ureche şi mandibulă -unghiul mandibular).

Oreionul debutează  cu febră care poate ajunge până la 39,4ºC, cu dureri de cap şi pierderea poftei de mâncare. Semnul distinctiv al oreionului este inflamarea şi durerea de la nivelul glandelor salivare parotide, făcând copilul să arate ca un hamster cu mâncare în obraji. Glandele se inflamează progresiv şi devin dureroase pe o perioadă de 1-3 zile. Durerea devine mai puternică atunci când copilul înghite, vorbeşte, mestecă sau bea sucuri acide (cum este sucul de portocale).
Atât glanda din partea stângă cât şi cea din partea dreaptă pot fi afectate, una inflamându-se cu câteva zile înaintea alteia, sau se poate inflama doar una singură. In unele cazuri rare de oreion, virusul poate ataca şi alte glande salivare în afară de cele parotide. In aceste cazuri inflamarea se poate obseva sub limbă, sub maxilar sau poate coborî în jos până la nivelul pieptului.
Oreionul poate duce în cazuri rare la inflamarea creierului. Encefalita (inflamaţia creierului) şi meningita (inflamaţia învelişurilor creierului şi măduvei spinării) sunt ambele complicaţii rare ale oreionului. Simptomele apar în prima săptămână după ce glandele parotide încep să se inflameze şi pot include: febră mare, înţepenirea gâtului, dureri de cap, greaţă şi vărsături, ameţeli, convulsii.
Oreionul la băieţii adolescenţi şi la bărbaţii adulţi poate provoca orhita, o inflamaţie la nivelul testiculelor urmată sau nu de sterilitate. De obicei un testicul se inflamează şi devine dureros timp de 7-10 zile după ce se umflă parotidele. Aceasta este însoţită de o febră ridicată, frisoane, dureri de cap, greaţă, vărsături şi dureri abdominale care uneori pot fi confundate cu o apendicită dacă este implicat testiculul drept. După 3-7 zile umflarea şi durerea testiculului scade, de obicei în acelaşi timp cu scăderea febrei. In unele cazuri se umflă ambele testicule. In plus, virusul urlian poate afecta pancreasul, sau la femei ovarele, cauzând dureri abdominale.  In alte cazuri, semnele şi simptomele oreionului sunt atât de uşoare încât infecţiile cu oreion sunt greu observabile sau inaparente. Doctorii cred că aproximativ una din trei persoane a suferit de oreion fără să menifeste nici un simptom. Prevenirea infecţiei se face cu vaccinul urlian descoperit de Maurice Hilleman. Se administrează fie separat, fie împreună cu vaccinul anti rujeolă, anti-rubeolă şi anti-varicelă (aşa cum se face în SUA). Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă vaccinarea împotriva rujeolei, rubeolei, (pojarul german) oreionului şi varicelei (vărsatul de vânt) deoarece riscurile acestor boli depăşesc cu mult riscurile de vaccinare împotriva lor. Ce facem când avem oreion?

NurseSmiley Pictures, Images and Photos

Tratamentul înseamnă odihnă, dietă de susţinere (vitamine şi minerale în stare proaspătă), hidratare iar în cazul unor inflamaţii puternice  – corticosteroizi recomandaţi de un medic. Cât timp durează umflarea glandelor salivare, mâncăm doar fructe şi legume proaspete, moi şi zemoase (alimentele moi reduc durerea produsă de înghiţit). Bem multă apă purificată osmotic (un sprijin important pentru sistemul intern de apărare comparativ cu soluţia apoasă minerală care suprasolicită sistemul imunitar). Evităm cafeaua, sucurile acidulate, produsele lactate, făina albă, zahărul, murăturile sau citricele (produc discomfort). Putem ţine o zi sau două pe săptămână  post alimentar (pentru dezintoxicare şi întărirea sistemului imunitar). Ne odihnim la căldură şi într-o atmosferă curată, uscată. Nu există medicamente care să vindece oreionul (antibioticele sunt inutile). Dacă se umflă testiculele le vom susţine într-un hamac improvizat şi vom aplica comprese reci ca să calmăm durerea. Dacă testiculele sunt foarte umflate, dacă apare voma severă (semn de suferinţă gravă pancreatică), febra depăşeşte 40 de grade, gât rigid, înţepenit (semne de meningită sau encefalită) mergem urgent la spital. În cele mai multe situaţii însă, oreionul se vindecă în 10 zile de obicei fără alte complicaţii.

Deprimarea este o …modă?

„Emo” este o prescurtare de la cuvântul englez „emoţional”. Adolescenţii „emo” poartă ochelari cu lentile negre şi eşarfe lungi închise la culoare.
Consecinţa non-comunicării cronice dintre părinţi şi copii este vulnerabilitatea şi posibilitatea absorţiei masive de dezinformare având ca finalitate chiar autoextincţia sau sinuciderea.

Un copil bine crescut, informat, educat corect nu va alege niciodată ca soluţie la vreo problemă sinuciderea deoarece, el înţelege perfect că atunci naşterea nu ar mai avea nici un sens.
Copii care au aderat la aşa numita modă „emo” sunt copii cu deficienţe grave de gândire.

Aceşti copii se autoexclud din grupurile sociale, se automarginalizează şi în final, în cel mai fericit caz, ajung candidaţi perfecţi pentru secţiile de boli mintale.
Soluţia cea mai uşoară şi cea mai eficientă pentru a rezolva această problemă din ce în ce mai des întâlnită, este comunicarea cu aceşti copii nefericiţi. Părinţii sunt primii chemaţi să umple acel gol din sufletul propriilor lor copii. Acceptarea, înţelegerea frământărilor, rezolvarea nevoii copilului de răspunsuri sunt „medicamente” pe care un părinte responsabil le poate administra fără să se teamă de eventuale efecte secundare.

Aceşti copii hipersensibili trebuie atraşi şi implicaţi în rezolvarea unor probleme pentru a-i ajuta să înţeleagă, să conştientizeze responsabilitatea şi importanţa lor pentru mediul social.Îi vom ajuta să înţeleagă şi să accepte că deşi oamenii sunt egoişti, ei merită totuşi încrederea noastră;îi vom ajuta să accepte existenţa defectelor în viaţa noastră dar şi posibilitatea corectării acestora plecând de la principiul cauză-efect.

Încet – încet ataşamentul copilului faţă de noi va creşte progresiv şi va începe să ne povestească despre frustrările lui, despre neînţelegerile lui, despre soluţiile pe care el le consideră potrivite la o situaţie dată.
Viaţa lui va căpăta coerenţă şi bucuria va înlocui disperarea, tristeţea, dorinţa de suicid.

Ce ar mai trebui să ştie „familiştii”

Mixed Color Roses Water Reflection Pictures, Images and Photos

Studii efectuate de americani arată că nici unul din partenerii casnici (soţ sau soţie) nu trebuie să facă singur mai mult de 60% din treburile domestice (casnice), confirmând astfel o mai veche zicală din popor care spune că „secretul fericirii într-o căsnicie este spălatul vaselor împreună”. Dar cum poate un bărbat să facă fericită o femeie? Primul răspuns ar fi cuvântul „loialitate”(a fi loial înseamnă a-ţi aminti în fiecare moment când te simţi atras de altcineva, că ai o parteneră care te iubeşte şi care  merită loialitatea/fidelitatea ta). El ar trebui să ştie că nevoile femeii sunt foarte simple şi pot fi reduse la două: nevoia de securitate (ea îşi doreşte un cămin pentru copii ei, respectiv o relaţie unică şi stabilă) şi nevoia de siguranţă (bărbatul trebuie s-o asigure că ea este cea mai importantă fiinţă din viaţa lui, să-i comunice iubirea, să fie tandru şi să-i acorde permanent atenţie, atenţie, atenţie).

Nevoile lui sunt, însă, ceva mai complexe. El are nevoie de aprecierea şi de respectul ei (adică să se simtă permanent mare, tare, puternic, important, admirat, încurajat atât în particular cât şi în faţa altora) iar o femeie care vorbeşte calm, cald şi apreciativ cu un bărbat, automat îl va cuceri (iată o formulă sigură de succes pentru ea: „alături de tine nu mi-e frică de nimeni şi de nimic pentru că eşti puternic, pentru că eşti bun şi inteligent”).

De aceea, o femeie inteligentă uită de critică pentru totdeauna (bărbaţii urăsc critica iar iubirea se construieşte doar pe un teren fecundat cu încredere şi apreciere reciprocă) dar nu uită că şi el are nevoie de îmbrăţişări, mângâieri, sărutări, intimitate, libertate (bărbatul fuge dacă ea încearcă să-l închidă într-o colivie) tot la fel de mult ca şi ea.

De ce bărbatul este atras de „piţipoance” minore, imature? Pentru că acestea fiind neştiutoare, nu-l critică.

O femeie matură ştie cum să ofere bărbatului ei varietate/noutate (ştie să fie înger, târfă, sau mamă). Însă, pentru a avea o relaţie bună cu partenerul ei, este esenţial ca femeia să aibă o relaţie bună cu ea, să se placă, să se stimeze, să se înţeleagă bine cu ea însăşi (o femeie cu o stimă de sine scăzută va caută la celălalt vindecarea şi salvarea aşteptând ca el să îi ofere pe tavă fericirea, iubirea, completarea lipsurilor favorizând şi consolidând astfel eşecul şi durerea).

Nu trebuie uitat că o femeie care nu se respectă, care nu se apreciază, care gândeşte că va fi abandonată sau respinsă mai devreme sau mai târziu, care trăieşte mereu un sentiment de insecuritate şi teamă, îl va provoca pe celălalt să o respingă (autoîmplinirea propriei profeţii).O femeie care cerşeşte iubire, nu o va cunoaşte niciodată pentru că oricâte confirmări va avea, tot neiubită, tot înspăimântată că va fi părăsită se va simţi.

Dar, ce mai vrea o femeie de la bărbatul ei? Răspuns: să fie sincer (sinceritatea este o dovadă de curaj şi de bărbăţie), să fie adorată, să se simtă iubită şi protejată, provocată, emoţionată, să-i fie acordată toată atenţia lui (ea să fie în centrul micului lui univers), să fie atrasă de el (să fie îmbrăcat bine, îngrijit, să arate bine), să fie priceput (ex. să ştie facă mici reparaţii domestice), să poată iniţia şi susţine o conversaţie despre aproape orice o pasionează pe ea, să aibă simţul umorului (o bună dovadă de sănătate psihică), să nu fie violent, să fie matur, tandru şi suficient de sigur pe el, să o îmbrăţişeze atunci când are nevoie, să o admire, să o susţină, să-i ofere orgasme, să-i povestească secretele şi fanteziile.

Femeia nu trebuie niciodată să uite  să se iubească, femeia trebuie să ştie să se ajute şi singură, să se trateaze cu respect (astfel, nu va mai avea nevoie de respectul celorlalţi, de aplauzele şi confirmările lor), să fie autonomă, sănătoasă din toate punctele de vedere, sinceră, creativă dar, mai ales, iubitoare. Când se va respecta suficient de mult mai întâi pe ea însăşi (corpul ei, dar şi mintea) şi mai apoi pe cel de lângă ea, respectul nu va mai lipsi niciodată din viaţa ei.

Ea nu trebuie să uite că o relaţie trebuie „hrănită” corect în fiecare zi tot aşa cum îşi hrăneşte corpul (bărbaţilor nu le plac femeile vulnerabile şi bolnăvicioase) şi sufletul (felul în care se poartă, se mişcă, îi vorbeşte, îl iubeşte îl face să rămână lângă ea sau să plece).

Să ne amintim că suntem ceeace respirăm, bem sau mâncăm, suntem ceace gândim, dar mai ales, suntem ceeace iubim.

Cauzele bolilor noastre

„Domnul Dumnezeu a zidit din pământ leacurile; cu plante se tămăduieşte şi se ridică durerea”…
Regele Solomon purta pe deget un inel de aur pe care era gravată următoarea expresie considerată a fi secretul înţelepciunii lui: „trece şi asta!”.
Problemele noastre apar atunci când emoţiile vin dar „uită” să treacă. Acumularea şi stagnarea acestor emoţii negative este urmată de „condensarea” lor, de apariţia blocajelor şi tulburărilor funcţionale la nivelul aparatului cardio-vascular, respirator, nervos, digestiv, muscular, etc.
Acest proces de acumulare şi condensare continuă a emoţiilor poate conduce la manifestări fizice la nivelul corpului nostru. Dacă problemele sunt mai mult de ordin afectiv, vor apare probleme în special la zona pieptului şi membrele superioare; dacă sunt probleme care ţin de voinţă, autoritate, ego- vom avea probleme abdominale; dacă avem relaţii dificile cu cei din jur, vom avea mai ales probleme urinare; dacă întâmpinăm probleme cu serviciul, banii, casa, locul de muncă -intestinul gros va fi cel mai afectat.
Vindecarea începe cu conştientizarea defectelor noastre, recâştigarea dorinţei de viaţă, a adaptabilităţii, puterii de a iubi, flexibilităţii, a purităţii trăirilor, şi nu în ultimul rând, regăsirea de sine.

Cum ne ferim de deochi?


Deochiul este- conform manuscrisului aflat la Academia Română şi care aparţine cărturarului Iordache Golescu – „vătămarea cu ochii, cu uitătura”
„Cel ce are această patimă, când deoache pe cineva, simte că-l dor ochii, simte o iuţime, o usturime, o arsură la ochi. Are înfocată dragoste şi mare plăcere către ce vede, încât de-ar putea să-l înghită de viu”
O singură privire e deajuns pentru a zdruncina sănătatea cuiva sau a provoca rău animalelor sau plantelor de pe lângă casă. Această uitătură cu putere magică, nu are răutate sau gând de vătămare; dimpotrivă, ea poate fi plină de dragoste şi admiraţie.
Grecii, romanii dar şi dacii credeau că sănătatea neobişnuită, bunăstarea deplină, frumuseţea neobişnuită, stârneau şi aţâţau invidia zeilor. Aceştia transformau traiul acestor oameni într-unul amărât şi plin de necazuri (oamenii invidioşi, prin laudele exagerate, atrăgeau mânia zeilor).
Cine poate deochia?
Oamenii cu ochii albaştrii, verzi, cei cu sprâncenele îmbinate, chiorii, cei cu ochi saşii, pociţii, spânii şi, conform credinţelor din zona Mehedinţului – „toţi copii întorşi de la ţâţă”.
Cum ştim că suntem deocheaţi?
Stingem 9 cărbuni într-o ulcică cu apă purificată sau „neîncepută” şi dacă plutesc deochiul e sigur!
Cum ne păzim?
Nu ne mirăm, nu lăudăm pe nimeni fără să spunem „să nu te deochi!”; mama face un benghi cu cărbunele pe fruntea copilului între sprâncene; copilul se dă să sugă la ţâţa unei ţigănci; până la un an copilul nu este lăsat să se uite în oglindă; se leagă la încheietura mâinii sau la gâtul copilului un fir roşu; sau se mai leagă la gâtul copilului cărbune, tămâie sau un bob de usturoi.

Despre „aiureală” sau „sminteală”.


Aiureala/sminteala sau delirul este o convingere absolută a unei persoane care nu poate fi combatută cu argumente logice şi care nu cedează în ciuda evidenţelor. Este o idee falsă susţinută neclintit deşi probele şi dovezile sunt obiective, evidente şi dovedesc contrariul (dar nu şi pentru bolnav). “Legea delirului este alterarea infrastructurală a psihicului prin degradarea valorilor morale, egoism insular şi agresiv” (Psihozele… Ed Pamfil, D.Ogodescu, p.217).Individul şi-a pierdut simţul realităţii, el are păreri eronate iraţionale, la care a aderat ferm. Intrucât ele evoluează pe fondul unor personalităţi cu trăsături caracteriale specifice (orgolioase, agresive, rigide, suspicioase) îşi vor adăuga, din contextul realităţii, doar elementele care vin să susţină construcţia pseudo-logică, prin care subiectul îşi construieşte propria sa realitate. Afectul acestui personaj himeric se caracterizează prin rigiditate, inflexibilitate şi tensiune. Tulburările delirante apar la indivizii care au suspiciozitate crescută, la persoanele geloase, care au tendinţa de a fi obsedate de ideea că ar putea fi obiectul invidiei sau pot fi supuse unor atitudini de persecuţie de către peroanele din jur (se simt urmărite, supravegheate, controlate).
Clasificare. E. Esquirol, Laseque, Falret, G.Dumas, B. Ball, E. Dupre, etc au identificat delirul de persecuţie, delirul de grandoare, delirul de imaginaţie, delirul de negaţie, delirul mistic, delirul hipocondriac, etc. După mecanism întâlnim delirul de interpretare (iluzii sau scenarii imaginare). După teme avem delir de persecuţie, megalomania, delirul mistic sau profetic, gelozia, autoacuzarea, sentimentul de a fi condus de o forţă exterioară etc. După structură – delirul este bine construit şi coerent dar descoperim şi forme de delir incoerent sau imprecis. Delirul fantastic este o construcţie care porneşte în toate sensurile dar care rămâne totuşi organizat. După declanşarea sa, aiureala apare când dintr-odată şi pe neaşteptate (bufeul delirant), când insidioasă şi progresivă. După evoluţie aceasta este reversibilă sau nu, intermitentă, extensivă, însoţită sau nu de un deficit intelectual. Tulburările de raţionament sunt “răspunzătoare” de “somptuoasa” elaborare delirantă, sistematizată şi imbatabilă, ca o adevărată “fortăreaţă”. Premisele raţionamentului, argumentele, concluziile, se prelucrează în cele mai mici amănunte pentru susţinerea delirului (O.V.Kerbikov). Elementul esenţial în acest tip de “aiureală” este reprezentat de existenţa uneia sau mai multor idei delirante nonbizare care durează de cel puţin o lună de zile. Mimica bolnavilor exprimă seriozitate, asprime, exigenţă, rigiditate, severitate sau superioritate (în funcţie de evoluţia delirului ei îşi modifică expresia) . De exemplu dacă se consideră nişte misionari, aceştia îşi lasă barbă şi părul lung; sau dacă se cred conducători de armată, iau o poziţie marţială, solemnă, impunătoare, dominatoare. Memoria este perfect conservată; amănunte neimportante şi întâmplătoare bolnavului i se par dovezi care vin în sprijinul construcţiei sale mentale năstruşnice. Ideile delirante apar insidios, se consolidează şi treptat iau în stăpânire victima. Psihiatrii disting trei stadii pe care le parcurge în evoluţia sa delirul: stadiul ipocondriac – în care personajul este neliniştit, preocupat, suspicios (interpretează cele mai nevinovate gesturi ale celor din jur drept “dovezi” de rele intenţii asupra sa – cf. Serieux), stadiul de cristalizare când bolnavul “deja cunoaşte” cine sunt persoanele care îl persecută, dar şi scopul şi natura persecuţiei (“mă înşeală”, “mă urmăresc”, “mă otrăvesc”, mă insultă”, etc), şi stadiul de delir de grandoare când bolnavul găseşte justificarea perfectă: “sunt persecutat, deci sunt valoros, plin de calităţi”. Aceste personaje “au claritate şi ordine în limbaj, se sprijină pe forme logice coerente, dar îşi conduc întreaga gândire în direcţia sistemului persecutoriu şi grandoman, folosind intuiţii sau raţionamente pseudoparadoxale. Totul se desfăşoară cu o rigiditate totală, cu un orgoliu inflexibil” (D. Ogodescu “Persoană şi devenire… “p.142). “Acţiuni mai mult sau mai puţin inofensive ale celuilalt capătă o încărcătură afectivă… Când susceptibilitatea atinge o mare intensitate, afectul se manifestă chiar la suspiciuni neînsemnate, intensificându-se datorită unor indicii ulterioare şi în cele din urmă ajung să domine gândirea conducând la delir” ( Karl Leonhard – p. 86). Pentru bolnav ideea delirantă, aiureala, sminteala, există ca o realitate de necontestat; e “realitatea” lui ce îi creează o lume proprie care contravine flagrant cu realitatea obiectivă. De aici convingerea extraordinară cu care este susţinută dar şi impenetrabilitatea şi neverosimilitatea conţinutului ei. “Drama alterării iniţiale şi fundamentale a identităţii cu sine şi cu lumea este trăită ca o metamorfoză vagă, cu un sentiment jenant de alienare, de stagnare, de însingurare, de pustietate… Prin aceasta drumul spre delir este deschis” (cf.M. Lăzărescu – Depersonalizarea în Revista de neurologie, psihiatrie şi neurochirurgie p.302). Critica ideilor delirante este exclusă, nucleul delirului fiind de nezdruncinat chiar dacă în faţa unor contraargumente puternice ei pot să manifeste o oarecare reticenţă şi evită să dea răspunsul direct (este ca o retragere strategică pentru ca apoi la scurt timp să reia cu aceaşi intensitate susţinerea delirului). Datorită aspectului sistematic al acestor închipuiri fără temei, acestea apar frecvent ca fiind plauzibile şi ÎMPREUNĂ CU PUTEREA LOR DE CONVIGERE EXISTĂ PERICOLUL DE CONTAMINARE – delir indus în care BOLNAVUL JOACĂ ROLUL DE INDUCTOR PUTÂND ASTFEL INDUCE DELIRURI COLECTIVE! Activitatea generală a acestor indivizi bolnavi este în majoritatea cazurilor păstrată ceea ce le permite continuarea profesiei, însă treptat se modifică în sensul convingerilor fantezist-delirante şi capătă uneori aspect grave, antisociale, mergând de la injurii la violenţă, omucidere sau acte împotriva ordinii publice.
Evoluţia acestor idei delirante/fantasme tinde să fie cronică, lentă, cuprinzând în cele mai multe cazuri toată viaţa acestui personaj beteag. Uneori evoluţia prezintă mici oscilaţii, cu perioade de exacerbare variabile ca durată în care, din cauza reacţiilor antisociale, este necesară internarea lui. Ignorat, neînţeles şi persiflat, pacientul delirant nu-şi mai împărtăşeşte ideile sale oricui, întrucât nu oricine e “demn” de încredere şi înţelegere, se “încapsulează”, se “închistează” (încet- încet se generează autismul).
Prognosticul depinde de intensitatea interpretărilor delirante, de modul de sistematizare, de tema delirantă şi de felul reacţiilor acestui personaj alienat. O evoluţie defavorabilă se observă la indivizii internaţi, din cauza sentimentelor de prizonierat pe care-i încearcă. Psihoterapia este dificilă din cauza lipsei de încredere.
Tratamentul are o specificitate mai deosebită, pentru că ACEST TIP DE PACIENT NU ARE CONŞTIINŢA BOLII ŞI MANIFESTĂ O TENDINŢĂ ACCENTUATĂ DE A TRANSFERA OSTILITATE ASUPRA PERSOANELOR CE NU-I ÎMPĂRTĂŞESC CONVINGERILE. Includerea în sistemul himeric/delirant comportă riscul ostilităţii pacientului ce poate fi urmată chiar de vătămarea corporală a medicului.

Cancer

Am sa postez, in preluare, un articol fascinant legat de boala cea mai temuta de oameni: cancerul. Redau articolul intergral, chiar daca e foarte lung, insa garantez ca, citit pana la capat cu atentie, va schimba perceptia foarte multora asupra acestei boli. Voi mentiona si sursa, astfel incercand sa nu lezez in nici un fel drepturile de autor.
GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer
© By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

INTRODUCERE
Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua Medicina Germana). Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele franceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit” (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supr av ietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorlor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supr av ietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partnerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a av ea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), Succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapi ile pentru cancerele maligne prea av ansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland. (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu av em puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE
Bazandu-se pe GNM “Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri ,este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Acum doi ani ,pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste av and consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.
Intelegand cele “Cinci Legi Biologice” ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti

Noutati despre cancer

Noutati despre cancer By assasiniisanatatii CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU : a. ZAHAR Eliminad din alimentatie zaharul,se elimina ,astfel,una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase. Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina, sau alte produse (Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc), au ca baza aspartamul (E 951) , o substanta chimica daunatoare . Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate. Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba . Alternativa ar fi sarea de mare . b. LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE Laptele favorizeaza productia de mucus in corp ,in special la nivelul tractului gastro – intestinal. Cancerul este hranit de acest mucus. Renuntand la lapte si produsele derivate si consumand lapte de soia neindulcit, celulele canceroase “mor” de foame . c. PH ACID Celulele canceroase “infloresc” in mediu acid. O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici decat carne de vita sau porc. Carnea mai poate contine substante administrate animalelor : antibiotice, hormoni de crestere si paraziti ce dauneaza in special persoanelor cu cancer . d. O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule sanatoase. Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi . Enzimele sunt distruse la 4o grade Celsius . e. Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina. Ceaiul verde este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anti – canceroase. Cea mai buna bautura este APA – purificata sau filtrata pentru a fi eliminate toxinele sau metalele grele. Apa distilata este acida, deci evitati-o ! Citeste mai mult Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins : 1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar, insa la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil. 2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om. 3. Cand sistemul nostru imunitar este puternic,celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori. 4. Cand este diagnosticat cancerul,inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple.Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice,a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite. 5. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple, este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar. 6. Chimioterapia presupune “otravirea” celulelor canceroase cu rata mare de crestere, dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii, tractul gastro – intestinal, etc, iar organe importante, cum ar fi ficatul, rinichii, inima, sau plamanii pot fi iremediabil afectate. 7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar in acelasi timp, arde, cicatrizeaza si distruge celule, tesuturi si organe sanatoase. 8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor. Folosirea indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa la distrugerea definitiva a lor. 9. Cand in corp se acumuleaza prea multe “deseuri” toxice rezultate in urma chimio- si radioterapiei ,sintemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a complicatiilor lor. 10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament si greu de distrus. Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea (imprastierea) celulelor canceroase la alte organe (metastaze). 11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica. 12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime digestive. Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului ,intra in putrefactie ,si se creste ,astfel ,cantitatea de reziduuri toxice din corp . 13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine. Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime ; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit astfel celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase. 14. Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi : IP6 (inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave. Cele opt plante din reteta originala sunt : ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc.,toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase. Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite, si inutile. 15. Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului. Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca. Furia, neiertarea si amaraciunea “construiesc” un mediu stresant si acid in corp. Trebuie sa invatam sa avem un spirit iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata ! 16. Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului. Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc, la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase. ATENTIE 1. Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde. 2. Nu congelati apa 3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic . Dioxina este o substanta ce provoaca cancer ,in special la sani . Este extrem de toxica pentru celulele corpului. Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator. Recent Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle Hospital, a vorbit in cadrul unei emisiuni TV despre pericolele care pandesc sanatatea. A vorbit despre dioxina si raul pe care il poate face. Sa nu se incalzeasca mancarea la coptorul cu microunde in vase de plastic. Este vorba mai ales de mancarea ce contine grasime. Profesorul a spus ca combinatia dintre grasime, temperaturi mari si plastic elinereaza in mancare dioxina, care ajunge in cele din urma in celulele noastre. A recomandat in schimb folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a incalzi mancarea. Se obtin aceleasi rezultate dar fara dioxina. Hartia nu e daunatoare, dar nu se stie ce mei contine ea. Profesorul a amintit ca multe fast food-uri au renuntat la recipienti din spuma poliuretanica, folosind hartia. Aparitia dioxinei a fost motivul. S-a subliniat ca acelasi efect negativ il are si acoperirea vaselor cu capace de plastic in vederea gatirii mancarii in cuptorul cu microunde . Este indicat folosirea unui servet de hartie. Acesta este un material ce ar trebui trimis tuturor celor care sunt importanti in viata voastra.

Durerea de spate – informaţii pentru uzul pacientului

Durerea de spate

Este principala cauză de absenteism la servici.

Cum evităm durerea de spate?

Stiind  de exemplu cum să ridicăm sau să cărăm greutăti .

Asigură-te că ai pus piciorul pe o bază solidă .

Nu te apleca, îndoaie genunchii si mentine soldurile mai jos decât capul .

Fă anumite exercitii de întărire a muschilor coapselor .

Apucă cu fermitate ceeace vrei să ridici, si ridică încet, fără smucituri .

Atunci când trebuie să te răsucesti si ai o greutate în mână, fă asta prin pivotarea piciorului si nu prin răsucirea spatelui .

Nu căra obiecte, chiar si usoare tinute la o lungime de brat întodeauna

Ţine-le aproape de corp pentru a reduce efectul de pârghie asupra coloanei vertebrale

Când trebuie să laşi jos greutatea, aşează-te pe vine sau pe genunchi pentru a o pune pe podea

Obiectele grele trebuie manevrate cu ajutorul unor scripeţi mici sau cărucior evită să împingi mobila sau obiectul de partea superioară

Cel mai bine ar fi să stai pe podea şi să împingi cu picioarele

Greutatea din plasele de la piaţă se împarte în mod egal şi se cară cu amândouă mâinile nu doar într-una;

Mai bine foloseşte un cărucior de piaţă la market, este mai bine să ai bagaje, plase cu greutate mică decât unul mare şi greu

Acestea trebuie cărate cât mai aproape de corpul tău

Punerea unei perdele, fixarea unei lustre, vopsirea tavanului sunt foarte periculoase pentru spate.

Pot apare dureri la nivelul Gâtului, umerilor, braţelor, care pot dura zile, săptămâni, luni;

Când dormi foloseşte două perne, iar atunci când stai culcat pe o parte capul, gâtul, coloana vertebrală, să fie aproximativ pe aceeaşi linie

Cele mai bune sunt pernele în formă de potcoavă sau un prosop rulat care elimină spaţiul dintre gât şi pernă.

Pentru a proteja spatele Când faci sex, iată trei poziţii:

Când lucrezi în grădină, stai în genunchi să pliveşti iarba, Nu aplecat

Curăţatul zăpezii este periculos pentru spate dar şi pentru inimă (acest efort fizic izometric afectează circulaţia sângelui din miocardul)

Când sati la birou, coatele trebuie să fie paralele cu podeaua şi să aibă 90 grade cu braţele. spatele drept dar nu exagerat

Nu suprasolicita un spate Deja aplecat sau răsucit

Când conduci maşina, şi stai mult în trafic, mişcă periodic capul, relaxează braţele pe volan, ridică umerii.

Opreşte din oră în oră La o benzinărie pentru A face câţiva paşi şi a relaxa muşchii

Evită rotirea în maşină, încearcă să ieşi din maşină fără să răsuceşti coloana.

Pivotează întregul corp pe fese, înainte de a te ridica

Cele mai bune exerciţii pentru spate sunt

Mersul pe jos, joggingul, alergările, înnotul, ciclismul

Exerciţiile se încep şi se termină gradual nu brusc

Înnotul este bun pentru că apa preia din greutatea corpului reducând tensiunea din articulaţii şi ligamente

Cel mai sigur este înnotul pe spate.

Mersul pe jos este cel mai puţin periculos exerciţiu

Braţele nu trebuie să fie prea sus când alergi pentru că tensionază gâtul şi spatele

Evită aplecările cu picioarele întinse şi săriturile

Un exerciţiu bun pentru gât: ridică privirea la tavan, apoi priveşte podeaua de 4-5 ori

Cu capul aplecat priveşte întâi la dreapta apoi la stânga De 4-5 ori

Pe tot parcursul zilei adu-ţi aminte să verifici postura

Cea mai corectă este aceea În care te simţi confortabil

Mersul pe bicicletă poate fi mai puţin dureros decât mersul pe jos.

Greutatea corpului este susţinută şi fiind aplecat înainte liniile de stres ale coloanei sunt altele decât la mersul pe jos

Ghidonul nu trebuie să fie prea jos pentru a nu obliga la ridicarea capului.

Bicicleta cu roţile mai late este mai bună pentru că absoarbe mai bine şocurile

Ghidonul la distanţă prea mare cauzează dureri de gât

Şaua prea ridicată deplasează pelvisul într-o parte şi-n alta şi duce la dureri de spate

Mişcarea este mai bună când te doare spatele decât repaosul

Recuperarea este mai rapidă când te mişti, te mobilizezi în limitele permise de durere în timpul unei crize de durere de spate

Cea mai bună poziţie în pat este culcat pe o parte cu o pernă sub genunchi care previne tragerea şi răsucirea coloanei de către coapsă

îţi poţi relaxa coloana stând întins pe podea, pe spate, pe o saltea moale, cu picioarele ridicate pe un scaun în aşa fel să obţii un unghi de 90 de grade între şolduri şi genunchi

Repaosul prelungit duce la slăbirea oaselor şi muşchilor

Când te mişti, muşchii şi oasele trimit informaţii creierului la concurenţă cu informaţiile dureroase.

Astfel durerea este mai redusă. Tot aşa se întâmplă când aplici Unguente care produc „iritaţie inversă”- revulsivele

Creierul (atenţia) primeşte informaţii despre două tipuri de durere ceeace duce la reducerea durerii de spate

În depresie poate apare o durere de spate (somatizarea durerii psihologice) adică durerea este perfect reală deşi spatele este ok!

O astfel de durere poate dura ani de zile deoarece serveşte unui scop al pacientului

Durerea de spate poate duce la rândul ei la depresie

Tensiunea cronică a muşchilor gâtului poate fi un răspuns reflex răspuns la un pericol programat în interiorul sistemului nostru nervos de-a lungul evoluţiei.

Aşa se explică dificultatea sau imposibilitatea de a trata pacienţii care au un astfel de răspuns reflex

Artroza articulaţiilor vertebrale cervicale produce mesaje anormale spre organul echilibrului

Când ai aşa ceva vei simţi ameţeală când întorci capul după cineva

Artroza cervicală mai poate comprima artera vertebrală şi atunci îţi poţi pierde cunoştinţa

Pentru a preveni trebuie să porţi un corset ortopedic şi să faci anumite exerciţii de reeducare

Boala oricărui organ abdominal poate avea ecou şi poate produce durere de spate (vezica biliară, pancreasul, colnul, rinichii, menstruaţia, sarcina, etc )

6 vizitatori online acum
0 vizitatori, 6 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 12:20 am UTC
Aceasta luna: 54 la 11-18-2017 09:27 pm UTC
Acest an: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC