> News of the day <

nici vinul nu mai e ce-a fost…

“Nici vinul cumpărat de la ţărani nu mai e ce-a fost odată, spun specialişii. Ca să îl ajute să fiarbă mai repede, îi adaugă zahăr. Pentru a se limpezi şi a nu-şi pierde culoarea, mirosul şi gustul, şi ţăranii adaugă vinului sulfiţi. Problema nu o reprezintă adaosul, ci faptul că nu se respectă indicaţiile şi … Read more

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Alte mituri despre apa îmbuteliată…

Industria apei imbuteliate incepe din ce in ce sa castige teren in favoarea bauturilor la pet, fie ele carbogazoase ori nu. Este insa ea, atat de benefica, asa cum se spune? Iata adevarul adevarat!
Mitul numarul 1 – Apa imbuteliata este mai buna decat cea de la robinet
Nu in toate cazurile. Multe companii care comercializeaza apa plata, sustin ca ea provine din adancurile muntilor, sau din izvoare vulcanice, ceea ce nu este intotdeauna adevarat. De fapt, se pare ca 25-40% dintre surse, nu sunt la fel de exotice precums e vehiculeaza.
Alternativa la apa plata imbuteliata este cea de la robinet. Institutiile abilitate avizeaza calitatea acesteia, in conformitate cu legislatia si normele in vigoare. Acestea difera insa, de la tara la tara, si, din pacate, in unele cazuri, sunt destul de permisive.
Mitul numarul 2 – Apa purificata are gust mai bun
Apa cu adevarat pura, adica cea distilata, din care se elimina toate sarurile si mineralele, are gust salciu. Substantele care ofera gust bauturii de toate zilele, sunt sodiul, magneziul si clorurile care exista in aceasta. Exista insa si un element care denatureaza aroma apei imbuteliate – este vorba despre clor. Daca asezati sticla de apa plata in congelator, fara sa insurubati prea strans dopul, izul de clor va disparea in timpul noptii ca prin minune.
Mitul numarul 3 – Apa cu vitamine, minerale sau proteine este mai sanatoasa decat cea plata, traditionala
Realitatea este ca vitaminele, colorantii, proteinele si alte elemente aditionale adaugate in apa nu fac altceva decat sa intregeasca tabloul fals impus de strategiile de marketing. In plus, aportul de vitamine promis de produsele de acest tip, nu acopera nici pe departe nevoia zilnica a organismului.
Sticlele de apa despre care am vorbit mai sus contin si cantitati nejustificat de mari de zaharuri, precum si intensificatori aromatici – toate acestea nu fac altceva decat sa adauge calorii, mai multe chiar decat sucurile ditetice. In alta ordine de idei, cand vine vorba despre fluor si iod, apa de la robinet iese castigatoare in competitia cu apa la pet.
Lipsa unei cantitati suficiente de iod in organism, cauzeaza aparitia bolii numite gusa endemica. Gusa endemica este o afectiune recunoscuta in toata lumea, dar cu precadere in anumite zone, unde cuprinde un mare numar din populatie. Ea poate fi simpla sau complicata, cu anumite tulburari endocrine si/sau nervoase, cum ar fi surdo-mutitatea sau cretinismul. Daca iodul scade sub 5 micrograme la litru, poate surveni boala.
Mitul numarul 4 – Trebuie consumate pana la 8 pahare de apa zilnic
Acesta este cantitatea zilnica recomandata in cazul femeilor. Totusi, exista si o problema – 80% din fluidele consumate zilnic se asteapta sa fie abtinute din bauturi (apa, ceai, sucuri, cafea, etc) si restul de 20%, din alimente.
Dificultatea consta in putinta de a socoti gramajul bauturilor consumate, precum si a cantitatii de fluide obtinute din mancare. Chiar si asa, va fi nevoie sa mentineti un echilibru intre recomndarea medicilor si nevoile dumneavoastra. Asadar, daca simtiti nevoie sa beti mai multa apa, nu ezitati, pentru ca, pana la urma, organismul este cel care regleaza nevoile fiecaruia!
Mitul numarul 5 – Dupa antrenament intens, este mai buna apa imbuteliata
Numai in cazul depunerii unui efort iesit din comun, aceasta afirmatie este oarecum adevarat. Oarecum, pentru ca si mai bune sunt bauturile care contin electroliti (sodiu si potasiu), substante care sunt pierdute pe parcursul miscarii excesive. Fireste, acest fapt este valabil mai mult in cazul sportivilor. Daca insa va antrenati moderat, consumati apa simpla, pentru ca este numai buna!
Mitul numarul 6 – Apa la pet este buna pentru mediu, deoarece poate fi reciclata
Ar fi ideal, insa lucrurile nu stau tocmai asa. Costurile de productie de tip ecologic-friendly includ manufacturarea sticlelor, incarcarea lor, transportarea, dar si asezarea pe raft, ca sa nu mai vorbim despre marketing. In plus, intrunirea cerintelor de protejare a mediului, necesita suficient petrol cat sa ajunga pentru 100.000 de masini intr-un an. Din pacate insa, doar 86% dintre sticlele de plastic ajung in cosurile de gunoi special amenajate lor.

http://www.csid.ro/health/mituri-si-adevaruri-despre-apa-plata-2780380/

A “crede” şi … a”şti”…

“CREDEM că apa îmbuteliată este cea mai sănătoasă alegere, care ne măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.
ÎN REALITATE ea poate fi chiar dăunătoare sănătăţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substanţe chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substanţe nocive…
CREDEM că apa îmbuteliată are întotdeauna un gust mai bun decât cea de la robinet, deoarece conţine enzime care ne stimulează papilele gustative şi ne dau o senzaţie de prospeţime.
ÎN REALITATE lucrurile sunt mai nuanţate. Situaţia depinde foarte mult de sursa de apă din care se alimentează reţeaua publică şi de starea conductelor. Chiar dacă în România situaţia lasă mult de dorit şi multe oraşe sunt deficitare în această privinţă, în acele locuri unde autorităţile insistă pe respectarea regulilor sanitare, apa de robinet este chiar mai bună decât cea la PET…
CREDEM că apa îmbuteliată este ieftină şi uşor de procurat.
ÎN REALITATE apa îmbuteliată costă de la 240 la peste 10.000 de ori mai mult decât apa de la robinet…
CREDEM că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.
ÎN REALITATE, lucrurile iarăşi nu stau chiar aşa şi au fost situaţii în care anumite mărci sau loturi de apă la PET au avut probleme, chiar serioase, privind prezenţa unor germeni patogeni. În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET. Aproximativ o cincime din sortimentele de apă îmbuteliată din SUA au avut, în decursul timpului, probleme privind un conţinut mărit de substanţe nocive…
CREDEM că sticlele de plastic, binecunoscutele PET-uri nu mai reprezintă o problemă pentru mediu, deoarece sunt reciclate în proporţie tot mai mare.
ÎN REALITATE PET-urile reprezintă o problemă serioasă chiar şi în ţările care au sisteme bine organizate de reciclare a deşeurilor. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 4 miliarde de astfel de ambalaje ajung la groapa de gunoi în fiecare an, generând costuri de ecologizare de aproximativ 70 de milioane de dolari…
CREDEM că unităţile de îmbuteliat apa stimulează economia zonelor în care sunt amplasate şi creează locuri de muncă.
ÎN REALITATE corporaţiile multinaţionale cumpără dreptul de control şi exploatare a rezevelor subterane de apă, oriunde pot, iar industria de îmbuteliere pe care o susţin limitează ceea ce mulţi consideră ca fiind un drept inalienabil: accesul la o sursă de apă sigură şi necostisitoare. Apa mai este numită şi „aurul albastru al secolului XXI”. Urbanismul, poluarea, încălzirea globală şi creşterea populaţiei terestre transformă rapid apa potabilă într-o resursă tot mai disputată şi valoroasă.
Pe ansamblu, industria de îmbuteliere a apei creează puţine locuri de muncă, media pe plan mondial fiind de 24 de salariaţi pentru o unitate de mărime medie. În plus, sunt studii care demonstrează că, atunci când o fabrică de îmbuteliere se construieşte într-o localitate, majoritatea salariaţilor acesteia provin din afara comunităţii care şi-a cedat controlul asupra resurselor sale de apă, în schimbul promisiunii unor noi locuri de muncă…
CREDEM că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau – cel puţin – din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.
ÎN REALITATE, autorii studiului citat în deschidere estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratată suplimentar, uneori. Chiar şi în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.
Nici România nu a fost scutită de astfel de incidente. În 2005, de exemplu, ANPC a închis mai multe fire din judeţul Braşov care vindeau apă de robinet pe post de „apă de izvor”…

Leac la obezitate

Mai ţineţi minte?…

Mai ţineţi minte câtă agitaţie şi ce nebunie era la televiziuni atunci când s-au produs atentatele din America din 11 septembrie?

Imagini cu turnurile prăbuşindu-se repetate obsesiv iar şi iar şi iar încremenindu-ne într-o frică de terorişti aproape paralizantă, apoi nebunia cu plicurile cu antraxul, talibanii, Hussein Saddam, apoi cea cu găinile fugărite prin curţile oamenilor care asistau neputicioşi cum li se ia bucătura din bătătură, apoi făcătura mizerabilă cu porcina etc, etc.

Ascultăm diverşi indivizi cu pedigree universitar cum ne învaţă că e bine să consumăm cutare produs şi cum să ne ferim de cutare chestie. Apoi aflăm că primeşte bani buni de la nu ştiu ce companie transnaţională şi că de fapt promovează anume interese.

Vedem cutare politician care ne spune într-un fel apoi altul din opoziţie care îl contrazice. Apoi îi vedem pe amândoi la rubrica “monden” cum se încuscresc, cum joacă periniţa şi cum le creşte indicele de confort financiar…

Ne mai amintim cum era Ceauşescu acuzat de cei responsabili cu binele nostru de la radio Europa Liberă sau Vocea democraţiei americane – cum că s-a îndatorat şi asupreşte românii, apoi când şi-a plătit datoria, că de ce a făcut aşa că toate ţările datoare sunt credibile şi că acestea fac parte din cluburile selecte financiare, etc…

Am văzut deunăzi că acum nu prea mai e bine cu datoriile astea, Grecia, Italia, criză, America, Congres, faliment, etc.

Pe un site – http://www.9am.ro/ – (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/216012/Clinton-ar-f… ) am citi cum că Preşedintele Americii ştia că se vor produce atentatele din 11 septembrie dar s-a făcut că nu ştie. Atunci noi chiar nu ştiam.

Şi dacă a fost aşa atunci pentru ce am fost înnebuniţi de cap de tembeliziuni? Cui a folosit?

Nouă nu, asta cu siguranţă!.

O să putem vreodată să gândim cu propriul nostru creier pe care ni l-a dat în dotare bunul Dumnezeu încă de la naştere?

Despre tehnicile de manipulare prin intermediul televiziunii într-un articol viitor.

Magie şi momâie

MAGIA reprezenta Universul ca pe o sferă ce avea ca punct terminus infinitul, cea mai mare fiinţă existentă fiind chiar Universul. Cauza primară, primordială a energiei, a puterii în Cosmos era ceeace grecii au numit „Theos”. Atunci încă nu exista Diavolul sau Satan (în ebraică „satan” înseamna „contradicţie”, „acuzare”, „opoziţie” la greci, „diabolos” însemnând „acuzator”, „denigrator”, „calomniator”- sau opus al Divinului).
Din Magie s-a născut Ştiinţa – aceea care divulgă toate tainele, Religia (re-ligio –„re-legare” la Divin) dar şi Medicina (Pliniu cel Bătrân). Magia se ocupa de astrologie, de hiperchimie (alchimie) sau de fiperfizică (magia propriu-zisă).
Ea se baza pe principiul existenţei unei forţe, a unei puteri ascunse privirilor noastre şi înţelegerii – „spiritus vitae” – cum îl numea Paracelsus, şi care „anima” interiorul corpurilor noastre, interiorul materiei dar şi întregul Univers. Din practica Magiei, din practicarea ei ceremonială, exterioară, s-a născut ulterior Religia. Activarea forţelor invocate presupunea rigoare, stricteţe şi cunoaşterea precisă a „cheilor” altfel, practicantul risca să fie ucis de forţele uriaşe pe care nu le mai putea controla.
Două din cele mai puternice pârghii ale Magiei erau, fără îndoială, Dragostea şi Cuvântul –primit în dar spre folosinţă doar de oameni. Lucreţiu, în „De rerum natura”, afirma că „Magia nu este decât ştiinţa Dragostei” – scopul vieţii şi al oamenilor nemuritori. Şi aşa cum nu oricine poate tăia pentru a face o operaţie sau nu oricine poate conduce o maşină, tot aşa Marea Ordine Universală nu accepta a fi tulburată de orişicine şi de fiştecine. Platon – bun cunoscător al vieţii dacilor ce „stăpâneau ştiinţa de a se face nemuritori” după cum a afirmat şi Herodot, definea Magia ca fiind „cunoaşterea lumii prin însumarea, participarea, şi asocierea reciprocă şi simultană a cerului cu pământul, a celui ce operează cu cel operat”…
În puţine cuvinte, Magia era doar un instrument cu care omul acela primitiv şi „barbar” mânuia sau se folosea de forţele existente în Univers.
Grecii şi ulterior romanii au confundat în mod deliberat Magia cu vrăjitoria şi cu magia vulgară sau „din popor”. Aceasta, atunci ca şi acum, folosea şi ea imaginile ca instrument, dar practicile ei sunt profund alterate. La început, Mag-ul trebuia să păstreze tainele şi să se ferească de a face prozeliţi (de aici ideea de elită). Ulterior însă, odată cu degenerarea magiei la statutul de Religie, hierofantul s-a transformat în „păstor” care producea- atunci ca şi azi,- câţi mai mulţi „adepţi”. Romanii (după model grecesc) au permis profanilor (tatăl sau capul familiei de exemplu) să îndeplinească ritualuri care nu aveau nici o semnificaţie magică (la fel se-ntâmpla în Grecia cu ocazia festivităţilor care aveau caracter mai mult politic). În cazul Magiei doar un iniţiat putea să îndeplinească rânduielile corecte pentru că doar el a fost obiect de transmitere a „puterilor” în cadrul unei ceremonii de iniţiere, profanul neavând cunoştinţă de „cheile” potrivite de control a forţelor Universului. Alfabetul a reprodus la început chiar „cheile secrete” pentru că literele eru semne magice extrase dintr-o figură geometrică secretă (ce constituia, ce stătea chiar la baza Iniţierii)…
Cei mai mari duşmani ai Magiei, în Istorie s-au dovedit a fi deopotrivă Ştiinţa şi Religia iar practicanţii ei, consideraţi „vrăjitori”, „sectanţi” sau pur şi simplu profanatatori, au fost excomunicaţi şi eliminaţi. Dacă în alte vremi oamenii care ŞTIAU a îndeplini faptele erau arşi pe rug şi martirizaţi, azi ei sunt încă şi mai crânceni eliminaţi şi incineraţi în cuptorul ridicolului.
Mag-ul, la greci (magos) era un fel de „bucătar-şef” pentru că el frământa, plămădea macerate din prafuri şi lichide („mag” – gr – „a frământa”, „a plămădi”) iar de la greci Mag-ul a fost preluat şi de romani cu titulatura de Magister (primar). Studiul materiei în interior, interne realizat de aceşti magi s-a mai numit „alchimie” iar aceştia –care puteau vedea dincolo de efecte –cauzele, foloseau un limbaj ermetic, simbolic, cifrat întrucât forţele ascunse nu puteau fi descrise pentru simţurile obişnuite. Magia avea un caracter foarte secret şi fiind mai mult orientată spre utilitar, fiind eminamente practică, informaţiile („cheile”) deţinute erau transmise – nu oricui şi oricum, ci oral, după verificarea calităţilor discipolului (iniţiere). Aceşti „ştiutori” iniţiaţi au format primele nuclee ale elitelor aristocratice ulterioare. Întrucât Magia avea un caracter mai mult utilitar decât teoretic nu s-au păstrat texte scrise ci doar însemne de aducere-aminte cum sunt talismanele, inelele ritualice, formulele de invocare sau rugăciune, etc. Imitarea acestora, uitarea semnificaţiei lor primare a dus la apariţia magiei vulgare, false, a parodiei unde se regăsesc şi se întâlnesc doar vagi asemănări. Acest tip de magie vulgară, fantezistă, se bazează mai ales pe superstiţii.
Magia s-a confruntat în Istorie cu şarlatanul – sinonim cu flecarul pretenţios, şi cu superstiţia. Pe aceasta, Eliphas Levi o explica plecând de la cuvântul latin „a supravieţui” – şi care, „este semnul care supravieţuieşte gândului, este cadavrul unei practici religioase uitate”. Astfel, din împletirea şarlataniei cu superstiţia s-a născut magia vulgară aceea care vinde iluzii şi care nu-i decât o caricatură penibilă, demnă de dispreţ a Magiei autentice.
Când nu e în totalitate şarlatanie, magia vulgară conţine obiecte regulate prin formă, spontane, dar neregulate prin alcătuire. Aşa erau, sau sunt, de exemplu blazoanele sau heraldica creată de cavalerii de odinioară ,culeasă şi adaptată după simbolurile ori semnele văzute prin Orient.
Inelele pe care le fac şi le poartă atâţia oameni azi nu mai au nimic magic. Ele amintesc doar de unirea a doi oameni şi…atât. În alte vremi, Inelul Magic semnifica unirea voinţei purtătorului cu voinţa Spiritului chemat, invocat…
am ajuns la munte aproape de asfinţit, înainte de a se lăsa soarele după Cornet. pe luncă ga’riţa îşi păştea oile şi caprele şi învârtea cu o furcă cu coarne tocite fânu cosit şi gata uscat apoi îl chitea dimprejurul unui un par înfipt în pământ. o viţică priponită de-un ţăruş desenase un cerc mare, larg din iarba păscută. mai încolo, un ţap se împiciorogise în faţa unui muşuroi de ţărână şi da-să-mpungă – ce? nu ştia nici el ce- probabil cârtiţa ce scurma şi-mpingea pământu către cer. s-a dat repede-n vorbă cu mine – ga’riţa– oamenii ăştia de la munte sunt tăcuţi da cân încep să spună, să povestească nu se mai poci opri. e mai dificil să faci omu să vorbească în faţa camerei video- camera îi sperie da din una-n alta am început s-o-ntreb de câte alea toate, de pe la sat, despre ale lumeşti, de cântece, de farmece, de faceri, de des-faceri şi uite-aşa până la urmă m-am ales c-o momâie…
iată ce mi-a spus despre cum să fac să mă apăr de ăia răi – „că s-a umplut lumea de oameni haini la suflet”- da şi cum să-i pedepsesc pe ăi de-mi poartă sâmbetele. „da cân te-o-ntreba careva, mata să nu spui tot ce ţi-oi spune”, mi-a cricit ga’riţa îngrijată. „n-ai nici-o grijă că n-o să spun tot” am asigurat-o.
iacătă câteva vorbe despre „facerile” şi „des-facerile” ăstor oameni simpli de la munte.
„ca să ai putere să faci tre să ai o momâie care să-ţi ducă voia. dacă vreai să ai o momâie bună strânge vreo doi pumni de ceară din cutia aia neagră de tablă pentru „la morţi”- de după bisericuţă – vezi că-i veche de cân cu lupii’ai albi că acolo nu se mai slujeşte demult, da-i bună ceara aia veche ca ţărâna. nu-ş cine-o fi pus-o acolo, da mata poţi să plamadeşti o momâie bună din ea. vezi să nu-i faci ochi, gură, urechi, nas, nimic, nimic că altfel… papuşa asta tre încărcată aşa că, faci cumva pe dracu-patru şi, faci rost de păr de pe tigva franţuzului sau farmazoanei pe care-i bănui, aţe, praf de pe unde-a păşit –adică îi aduni cu grijă urmele. cel mai bine-ar fi să faci rost de sânge de muiere de su poale- dacă-i muiere sau de snagă de bărbat- dacă-i bărbat. amesteci toate astea cu ceara caldă şi, cân termini, ai de-acu o slugă bună pe care-o poţi trimite unde vrei – pe apă, pe foc, pe prafu din şuşa sau cu argintu viu”…
momâia mai trebuie vrăjită într-un anume fel cerc desenat cu cretă roşie sau „cu caramidă sau ţiglă veche”- da incomplet cercu „ca să poată pătrunde duhu în-nuntru”, într-o cameră unde nu mai intră nimeni cât îi dai viaţă, apoi tre lăsată o noapte întreagă până dinspre ziuă, într-un anume fel şi acoperită cu o basma roşie „de matase”. pe urmă ea poate fi trimisă după cel numit oriunde merge acesta. poate să-i intre în gând, poate să-l facă să greşească, să bolească, să-l omoare, poate aproape orişice.
„dintr-un ban de argint descântat să tragi două – trei fire ascuţite cu care să-mpungi momâia. sau o-n-nţeapi cu un cuţit cu mâner de sânger şi cu vârf ascuţit – sâmcea –dacă n-ai vii la mine că face ţâganu meu custuri de-astea, iar ăl de ţi-a făcut rău va simţi groaznice dureri sau i vor ieşi bube da nu va muri decât cân vreai tu asta”.
ga’riţa se-opri brusc din taină, stătu ce stătu, apoi încet, cu mişcări de felină se-apropie de muşuroiu ce speriase ţapu, ascultă ceva anume şi, incredibil de iute, aruncă toporu de la brâu în pământ. apoi cu mâinile şi unghiile groase ca nişte gheare tocite, scormoni pământu din muşuroi şi după câteva minute scoase încetunel o cârtiţă neagră, lucioasă ca un şobolan orb. îi tăie rapid capul iar din sângele scurs şi din pământu reavăn-negru stropit cu câta apă din urcioru mic de sub copaia de fân, plămădi o păpuşă cu forme de om.
„uite ia momâia asta– sâmcă se cheamă, pune-o lângă un mort tânăr – mortu ăsta are voinţă mare, ăi bătrâni sau care au murit după ce-au bolit şi-au suferit mult timp, nu-s buni, şi las-o câta vreme. cei mai buni îs ăi spânzuraţi – s-a facut obicei ca oamenii să se spânzure – e moartea cea mai uşoară dacă vreai să ştii, nu te doare şi simţi ca şi cum te-ai iubi” (e adevărat moartea prin înnec sau prin strangulare declanşează în creier o plăcere similară orgasmului). „vezi ai de grijă, cân lucrezi cu ea să nu cumva să te uiţi prea mult la ea aşa cum te uitaşi mata în ochii mei acu, că va fi rău de mata. şi-apoi ai de grijă pe cine trimiţi pe lumea ailaltă cu ea” …
ga’riţa şi-a chemat cu un şuierat scurt oile, şi-a mutat ochii de la mine şi a plecat ca şi când nici n-aş fi fost prezent acolo, în acea luncă scăldată de soarele galben-roşu ca un dovleac dat în pârg…
momâiei de lut pe care mi-a dat-o ga’riţa astă toamnă, i s-a albit capul. de ce? nu ştiu. tre s-o-ntreb pe ga’riţa. sau poate mai bine că nu…

 

 

 

 

 

Dr Pro – două vorbe despre clor

Clorul este o substanţă de culoare galben-verzuie care se dizolvă extrem de uşor în apă. Are miros iute, înţepător, toxic iar nasul omului îl simte de la concentraţii începând cu 0,3 ppm (părţi per milion!). Se adaugă la apa de reţea întrucât distruge foarte eficient microorganismele. În acele zone din lume unde nu se adaugă clor în apă sau nu se securizează apa destinată consumului populaţiei, boli precum holera sau febra tifoidă încă fac ravagii. De aceea este folosit intens –în Drobeta Turnu Severin de exemplu – localitate care foloseşte pentru consum APĂ DIN DUNĂRE în staţiile de tratare sau epurare. Să nu uităm că bazinul hidrografic al Dunării este alcătuit din apa colectată din 19 (nouăsprezece) – !!!! ţări. Mai este folosit în fabricile de textile ca agent de înnălbire sau în fabricile de hârtie – pentru albirea hârtiei. Gospodinele îl folosesc de fiecare dată pentru “albirea” hainelor. Dacă schimbăm apa din acvariul cu peşti cu apă de la robinetul nostru (clorinată) aceştia vor muri în scurt timp. Organismul nostru însă moare treptat nu direct din cauza clorului ca în cazul peştilor ci din cauza unor afecţiuni secundare induse de clorul din apă – ex. hipercolesterolemia şi bolile asociate (HTA, Accidentele vasculare cerebrale, Infarctele de miocard sau cerebrale, etc), cancer de stomac, cancer de pancreas, cancer renal, cancer de vezică urinară, cancer de colon şi cancer de sân (femeile cu cancer de sân au în sânge o concentraţie crescută de Trihalometani – derivaţi organici ai clorului).

Trihalometanii cancerigeni rezultă din combinarea clorului adăugat în staţiile de tratare ca agent de securizare cu resturile organice din apă provenite din descompunerea frunzelor, a peştilor morţi, hoituri de animale etc. Spre deosebire de clor care după un timp se evaporă din apă, trihalometanii sau THMs PERSISTĂ în apa de reţea sau în organismul nostru şi prin bioacumulare induc Cancerele mai sus pomenite. Este una din cauzele creşterii alarmante a cazurilor de cancer în lume dar şi a bolilor cardiovasculare.

Soluţia de eliminare a riscurilor generate de acest element cu care ne confruntăm în fiecare zi a vieţii noastre – noi şi copii sau părinţii noştrii este echipamentul DrPro care este configurat perfect pentru apa “dificilă” din România în general şi pentru apa din Dunăre pe care o beau severinenii în special. Este prevăzut, spre deosebire de alte echipamente ieftine cu cele mai performante membrane osmotice dar şi cele mai rezistente la clor (inamicul nr1 al membranelor osmotice). Apa de Rouă Dr Pro este asemeni unei rachete “nucleare” – spulberă o mulţime din problemele oamenilor dar este foarte păguboasă pentru industria care abia aşteaptă să ne “repare”.

 

Dr Pro: câte ceva despre “apa” pe care o bem

Am mai spus şi cu altă ocazie că în ultimii 40-50 de ani, omenirea prin intermediul industriei chimice a inventat aproape 200 000 de substanţe chimice noi şi continuă să inventeze şi să arunce în mediul înconjurător altele noi în fiecare minut. Suntem prinşi într-un uriaş insectar invizibil fiind cobaii acestei industrii a Profitului şi noi şi copii noştrii şi părinţii noştrii.
Pentru a studia interacţiunile dintre TOATE ACESTEA (presupunând că industria chimică nu ar mai produce nimic nou), ar fi necesare spun specialiştii, peste 250 de milioane de experimente şi teste diferite care ar dura peste 1000 (o mie de ani) cu costuri uriaşe imposibil de evaluat în bani!.
Iată o listă cu parametrii agenţilor chimici agreaţi de legile americane identificaţi în apa de la reţea. Dacă în apa din Statele Unite – unde legile sunt cu mult mai drastice şi vorbim de un stat care îşi respectă cât-de-cât cetăţenii (EPA a câştigat un proces legat de poluarea mediului intentat în urmă cu câţiva ani împotriva celui mai puternic om la Planetei la timpul respectiv – George W.Bush) aşadar ce să mai spunem despre apa din Dunăre pe care noi severinenii o bem de ani de zile cu voioşie uitând că suntem în topurile naţionale la Cancer dar şi la alte „bube”. Poluarea ungurească s-a uitat în nici o săptămână!
Noi înghiţim zilnic, spun specialiştii, peste 3800 de substanţe chimice de sinteză odată cu apa pe care o bem sau cu alimentele tot mai sofisticate şi mai saturate cu chimicale „născute” de industria chimică. Aceştia nu ucid de pe o zi pe alta un număr mare de oameni ca să se „mişte” instituţiile abilitate ci în timp prin BIOACUMULARE.
- Există cineva sau ceva care să poată strecura sutele de „gunoaie chimice dizolvate” şi care pentru cei mai mulţi „nu există” pentru că nu se văd, nu au culoare, nu au gust, miros?

-Răspuns: Dr Pro o poate face şi are singurele echipamente adaptate la apa dură din România.
Iată o listă cu contaminanţii chimici din „apă” (o parte) identificaţi de americani

Dr Pro: informaţii sau păreri…ieftine?

Într-un articol scris cu circa un an în urmă arătam, pe baza unor afirmaţii făcute de personalităţi ştiinţifice cu nume şi prenume şi cu ghilimelele de rigoare că unul din cei mai mari duşmani ai sănătăţii noastre este clorul din apă.

Un singuratic şi intransigent cititor al cotidianului severinean, unde a fost publicat articolul, face trimitere la un site ce vinde nişte filtre ieftine de purificat apa şi mă acuză  de „vrăjeală” şi marketing.

Dacă cititorul respectiv, mânat de bune intenţii şi călăuzit de grija reală faţă de semenii săi, ar fi citit cu atenţie articolele, ar fi observat că nu fac referire sau trimitere la nici o firmă anume – aşa cum face el.

Tot el, însă, îşi dă cu … părerea şi afirmă că fac doar „marketing” şi că vând „nişte filtre extrem de scumpe”.

Sigur că „prietenul” nostru anonim vizualiza şi altceva, pe alt site,  în timp ce citea articolul despre clor şi tasta doar cu o mână (de ce oare?) aşa că ar fi observat aceste „detalii”. El este doar rău şi îl iert recomandându-i amical să mă caute ca să îl ajut să aibă şi el cel mai bun echipament de purificat apa din România.

Pentru cei care nu au aflat încă, Dr Pro nu vinde mărgele de sticlă colorată, nu vinde costume din supraelastic sau rochii de stambă şi nici femei ieftine din cauciuc gonflabil (probabil că asta căuta de fapt prietenul nostru!).

Cititorii inteligenţi ştiu deja că maşinile ieftine au de regulă probleme cu consumul, sunt nesigure în cazul unor catastrofe, au probleme cu garanţia şi trebuie reparate des.

Dr Pro nu vinde filtre la mâna a doua, sau imitaţii aduse de prin bazarurile orientale aşa cum  fac ciubucarii care plasează imitaţii ieftine în speranţa unui câştig rapid. Clienţii, de teapa „grijuliului” nostru prieten, care au cumpărat filtre ieftine, au cumpărat şi regretele ulterioare aşa că, în prezent, cei mai aprigi promotori ai imaginii Nobel pe piaţa din România sunt foşti amatori de pomeni sau sfârâieli internautice sau de vreo pleaşcă găsită printre te miri ce vechituri din târg. Au cumpărat ieftin apoi au întrebat unde-i Dr Pro. Cu alte cuvinte tot au câştigat ceva… minte!

Partenerii noştrii Dr Pro au investit motivaţi doar de Calitate şi nu de Preţ iar numărul lor în Drobeta Turnu Severin a crescut exponenţial în ultimul an. Şi tot creşte!…

Pentru că Dr Pro vinde rachete nucleare care spulberă o mulţime de probleme legate de sănătate sau cel puţin le previne. Pentru că Dr Pro vinde un produs care dă dependenţă – Apa de Rouă.

Iată o temă interesantă pentru prietenul nostru care ar fi în stare să ne acuze de cine ştie ce fel de trafic!…

Nu aş fi pierdut timp să răspund unui astfel de personaj dacă nu aş fi aflat între timp, cine este. Este din categoria celor care critică orice sperând ca cineva să se mire de inteligenţa lor. El nu are nici până acum un filtru la apa din bucătărie, Dunărea este în continuare poluată după cum afirmă Greenpeace, dar lui nu-i pasă. Dă doar din mână şi uneori scrie.

Dar despre aste chestiuni arzătoare la creier, cu altă ocazie!…

Dr Pro: -despre apa noastră şi „Cernobâl-ul” unguresc

Membranele osmotice Dr Pro sunt singurele care ne protejează de metalele grele şi radioactive din Dunăre

 

Informaţia de Severin a împlinit o vârstă. La ceas aniversar cântăreşti, evaluezi şi bunele – „dacă nu ne lăudăm noi, atunci cine?” şi eşecurile – necesare şi ele – ca să ştii unde vei face corecţiile necesare. Am încercat în pagina de sănătate a acstui cotidian – uşor atipică şi nonconformistă – dar bine intenţionată şi bine primită în casele cititorilor noştrii să vă oferim informaţii din cele mai bune surse – aici au fost amintite probabil cele mai multe nume de laureaţi ai premiului NOBEL, de universităţi celebre unde se fac cercetări sau v-am oferit interviuri Reale cu oameni autentici, de calibru.

Am afirmat curajos (deşi un medic militar din Bucureşti s-a „sinucis” după ce a iniţiat un demers asemănător), atunci când media centrală sau locală ne înfricoşa şi ne îndemna să ne apărăm de gripa porcină – că este o afacere neruşinată. De fapt se doreau banii noştrii – şi le-am adus aminte atunci cititorilor Informaţiei de Severin că au asupra lor un doctor mult mai inteligent, mai eficient şi mai ieftin- propriul Sistem Imunitar cu care i-a dăruit Dumnezeu încă de la naştere.

Cele mai multe informaţii pe care vi le-am oferit s-au referit însă la APĂ – poate mai mult decât a făcut-o orice altă publicaţie de pe piaţa media din România. De ce? Pentru că este constituentul fizic majoritar ce intră în compoziţia ţesuturilor şi organelor noastre şi ne alcătuieşte în cea mai mare măsură şi pentru că este responsabil pentru 80% din bolile de care ne văităm sau în egală măsură pentru suferinţele buzunarelor noastre.

Iată că demersul nostru are o confirmare neaşteptată şi nedorită chiar zilele acestea când Dunărea pe care o bem de ani de zile odată cu ciorba sau cafeaua de dimineaţă îşi reconfirmă sintagma de „WC-u al Europei” (am fost sunat de prieteni din ţară şi întrebat dacă este adevărat ce se spune la televizor cum că „Severinul este singurul oraş care încă mai bea apă din Dunăre”).

Trăim într-una din cele mai periculoase regiuni ale României- respirăm aerul din preajma unui imens Combinat chimic, locuim în apropierea unei ţări care a fost de curând bombardată radioactiv, bem o apă incertă din Dunăre, suntem în topul statisticilor negre, avem TREI Staţii de Dializă, pacienţii stau câte doi în secţia oncologie iar doctorii (neurologi de exemplu) pleacă din Spitalul judeţean nu din cauza banilor ci din cauza numărului prea mare de bolnavi pe care trebuie să-i „repare”.

Iată câteva motive REALE pentru a persevera în demersul nostru în ciuda tuturor piedicilor sau ironiilor venite de la unii jurnalişti neştiutori dar totuşi de bună intenţie. Cine a avut cancer în familie înţelege cel mai bine cum ucide această boală tăcută, lentă şi perfidă, cum îţi ia fără milă ultimul bănuţ agonisit şi este alături de noi – cum de altfel sunt majoritatea severinenilor care ne citesc.

Catastrofa ecologică

Ne amintim cu toţii de catastrofa ecologică din anul 2000 de la Baia Mare când peste 100 000 de tone de cianuri ajunse în Dunăre au trecut pe la uşa noastră şi prin arterele noastre şi ale copiilor noştrii. Dacă în anul 2000 erau în jur de 4500 de bolnavi de cancer la cabinetul de oncologie din Severin, azi numărul acestora este cu câteva mii mai mare (peste 7000) iar statistica pentru următorii ani nu este deloc în scădere.

Locuitorii din Baia Mare nu au mai aşteptat să le ofere guvernul sau politicienii soluţii şi s-au dotat singuri cu echipamente individuale de purificare a apei. Aşa se explică de ce aici sunt cele mai multe echipamente de purificare a apei prin osmoză inversă din ţară. Unii dintre ei – puţini la număr, şi azi aşteaptă decizii reparatorii ale instanţelor judecătoreşti din România sau de la Haga pentru dezastrul produs şi, desigur, vor mai avea de aşteptat mult timp. Alţii între timp au murit!.

Privesc de câteva zile efortul pe care îl fac autorităţile maghiare de a ne linişti şi de a ascunde (atât cât se poate) adevărul despre dimensiunea dezastrului (o catastrofă ecologică de circa şapte ori mai gravă decât „Cernobâl-ul” cel de la Baia Mare – după afirmaţiile responsabile ale Greenpeace) şi mi-am amintit că, atunci când de la Baia Mare cianurile au ajuns în Tisa, ungurii ne-au pus la zid în faţa Europei şi au cerut fără milă sute de milioane de euro despăgubiri. Acum ei ne liniştesc în timp ce măsoară pH-ul apei deşi râurile lor unde a ajuns noroiul plin de substanţe ucigătoare secrete, sunt sterile – adică nu mai există nici o formă de viaţă! Dar de ce oare doar pH-ul? Întrebare retorică la care ministrul ungar din guvernul român are desigur, răspuns!

Ce putem face?

Doar cei câteva sute de locuitori din Severin care au acasă un echipament de purificare a apei cu membrană osmotică pot fi mai liniştiţi. Osmoza inversă este SINGURA metodă de purificare a apei capabilă să reţină arseniul, metalele grele şi pe cele radioactive. Este aceeaşi metodă folosită de U.S.Army – armata care furnizează Putere celei mai importante ţări de pe Planetă, armată dotată cu echipamente de purificare a oricărei surse de apă prin osmoză inversă şi care asigură trupelor sale o apă corectă metabolic apă care să nu le afecteze capacitatea de luptă/ combativitatea (este aceeaşi metodă care oferă piloţilor de Formula 1 apă pe care o beau chiar în timpul cursei pentru a avea atenţia, concentrarea şi creierul în formă maximă). Repetăm, aceeaşi necesară precizare – aceste echipamente osmotice purifică apă din ORICE sursă infestată – chimic, microbiologic şi/sau radioactiv.

Fostul ministru al Apărării Mihai Stănişoară a avut grijă să doteze Armata română cu astfel de echipamente la fel cu acelea pe care le au militarii americani dislocaţi la Constanţa şi am arătat chiar şi imagini de la o aplicaţie comună româno-americană la care Ministrul Stănişoară a participat împreună cu Preşedintele Băsescu şi unde se obţinea apă „bună” din apa Mării Negre prin osmoză inversă (ROWPU – U.S. Army).

Ce vor face însă ceilalţi locuitori care nu au, nu ştiu, s-au n-au auzit de „osmoză inversă”? Unii vor dori ACUM să-şi apere familia şi să aibă un astfel de echipament iar zecile de firme/agenţi specializate în imitaţii ieftine vor fi deja la uşa lor. Alţii îşi vor aminti numărul redacţiei noastre şi se vor informa care sunt cele mai sigure echipamente – corecte cu organismul copiilor lor dar şi cu buzunarul lor. Alţii vor umple conturile firmelor care îmbuteliază în plastic o soluţie apoasă minerală la fel de incertă şi periculoasă pe termen lung şi despre care am mai scris. Alţii vor privi indiferenţi la televizor ca şi până acum şi vor continua să aştepte liniştiţi o viitoare programare la analize…

Secretul, continuarea şi ce nu s-a spus în The Secret

şi un site cel puţin interesant cu informaţii bune!.

http://sites.google.com/site/joculvietiisicumsaljoci/3-secrete-nespuse-in-filmul-the-secret

3 Secrete nespuse in filmul the secret



Functioneaza deci “Secretul” cu adevarat?

Ati auzit de “Secretul”, asa este? Ei bine, in cazul ca nu ati auzit de film sau carte, “Secretul” dezvaluie modul in care poti face sa se manifeste orice doresti in viata ta. Mai multi bani, o relatie ideala, sau o sanatate perfecta. Grozava treaba, nu? Nici nu e de mirare ca “Secretul” a devenit atat de repede atat de faimos. Este deja chiar invechit ca informatie si pe net. Ce as vrea sa fac eu aici, este sa discut despre cheile continute in filmul “Secretul”, care ne sunt oferite, dar care contin 3 capcane principale, care conduc oamenii la concluzia: “Ah, nu functioneaza!”.

(Kevin Schoeninger & Matt Clarkson):

Vom discuta despre cum se pot depasi dificultati, astfel incat chiar sa puteti trai viata care va este harazita. Nu suna bine?

Ok, hai sa-i dam drumul.

Discutam zilele trecute cu o clienta acum cateva saptamani in urma despre filmul “Secretul” iar comentariul ei a fost exact acesta: Oh, “Secretul”, e deja marfa veche. S-a demonstrat a fi neintemeiat, oricum. Cunoscandu-i locul in care i se desfasoara viata, si stiind faptul ca viata ei nu arata asa cum si-ar fi dorit-o, stiind si ca a incercat mult timp cele care au fost prezentate in “Secretul”, i-am inteles pozitia.

“Secretul” incepe cu ideea ca exista o cunoastere secreta despre care au avut cunostina si au folosit-o marile minti luminate ale istoriei, pentru a-si crea marile lor realizari. Aceste figuri istorice au fost Einstein, Lincoln, Emerson, Edison… Filmul presupunea faptul ca daca si noi am fi avut aceasta cunoastere, si noi am fi creat lucruri marete, in acelasi mod. Deci informatia din “Secretul” este veche, doar pare noua pentru noi, fiindca a fost tinuta ascunsa pana acum, ca o comoara de care noi nu eram demni. Conform producatorilor filmului “Secretul”, informatia prezentata a fost tinuta sub oboroc si ne este dezvaluita abia astazi. Oricare ar fi realitatea, – dupa parerea mea in film este o multime de marketing(dar foarte eficient) – ce are de fapt sa ne spuna filmul “Secretul”?

In primul rand, “Secretul” ne spune ca noi suntem cei responsabili pentru ceea ce traim.

Vietile noastre arata in felul in care arata, datorita alegerilor pe care le facem in mod constant, al intentiilor pe care le avem, prin sentimentele pe care le nutrim, si prin intermediul actiunilor pe care le intreprindem. As numi acesta, un bun start. De aceea si eu vorbesc in programele mele despre a ne lua responsabilitatea privind contextul in care ne ducem viata. Nu-i un secret asa mare, dar este un bun inceput. Asa cum  a spus si Oprah Winfrey despre “Secretul”,“Nu am stiut deloc ca este asa un secret. Am crezut ca asa functioneaza viata”. Deci daca asa functioneaza viata, atunci ce a ramas nedovedit despre “Secretul”? Ei bine, “Secretul” se ocupa cu discutarea PUTERII INTENTIEI si LEGEA ATRACTIEI. Teoria de baza se refera la urmatoarele: daca doresti ceva, iti exprimi intentia privind acest lucru, apoi il vizualizezi si il simti ca si cand deja l-ai avea. Urmezi apoi actiunile potrivite, pentru a-l face sa devina real. Cand procedezi in felul asta, atragi acel lucru dorit in viata ta.

A functionat “Secretul” pana acum, in viata ta?

Clienta mea incercase aceasta abordare. Ea a vizualizat ceea ce dorea, si-a pastrat o atitudine pozitiva despre acest subiect, a imbratisat venirea catre ea a lucrului dorit, si a facut si actiuni in directia obtinerii acelui lucru. S-a concentrat sa simta realitatea acelui lucru in prezent, dar acesta tot nu a aparut. Nu doar timp de luni de zile, dar nici in urmatorii ani. Cu alte cuvinte, teoria nu a functionat. A incercat iar si iar, dar n-a mers.

Alti cunoscuti ai ei, care au incercat acest lucru, nu au obtinut nici ei nici un rezultat.

Pentru voi a functionat? Si daca nu, stiti de ce? Se pare ca a putut functiona pentru Oprah Winfrey si toti cei consemnati in istorie, dar fie ei cunosteau ceva diferit despre “Secretul”, pe care noi nu-l stim, fie ceea ce faceau ei era ceva altfel decat faceam noi.

Am privit eu insumi filmul “Secretul” de mai multe ori, si l-am tot revazut, pana cand trei observatii mi-au aparut in minte. Eu cred ca asa cum este el prezentat, filmul “Secretul” doar conduce pe o cale gresita sau ineficienta - datorita a trei cauze-motive. Aceste trei puncte sunt incluse in noul meu program, ceea ce il face atat de eficient. Haideti pentru inceput sa abordam primul secret nedezvaluit pentru a obtine viata pe care erai menit s-o traiesti…

Secretul 1

De ce Posibilitatile Infinite sunt practic ineficiente

“Secretul” vorbeste despre “Posibilitati Infinite”. “Secretul ne spune: Tu poti avea, face sau poti sa fii orice doresti” cu alte cuvinte, orice este posibil, daca iti pui in minte acel lucru. Tot ce e nevoie este ca tu sa-ti deschizi mintea catre acel lucru. Trebuie sa-ti deschizi mintea si sa vizualizezi, simtind acel lucru dorit. Daca faci acest lucru in mod repetat, si actionezi tot in concordanta cu acesta, acel lucru va veni spre tine.

Ideea posibilitatilor infinite poate fi atragatoare si te poate ajuta sa-ti deschizi mintea atunci cand esti blocat in propriile tale limitari. In privinta acestor considerente, mesajul respectiv este intr-adevar util.

Cu toate acestea, conceptul de “posibilitati infinite” nu este de folos si in ideea abordarii unor actiuni corecte in viata. Ceea ce este util este ca tu sa cunosti care este cea mai buna posibilitate care exista pentru tine in acest moment prezent.

Nu unele limitiative, dar in mod absolut, cele potrivite. Asta este ceea ce trebuie sa cunoasteti. Pe aceasta va puteti focusa si puteti sa-i dati curs prin actiuni. (“alinierea“, slab pomenita in film… Aceasta remarca,sublinierile si cele ce scriu acum imi apartin -octav-, si mi se pare util sa le fac. Experienta umana nu cunoaste termenul de “neadevarat”, dimpotriva, toate sunt adevaruri, cu specificatia ca corespund intotdeuna unui anumit nivel de constienta, de vibratie deci. Spre exemplu, ceea ce remarca autorii AICI, cu foarte corecta intentie, este ca DA, putem deveni, fii, face, avea, absolut orice -TEORETIC, ca ADEVAR ABSOLUT al locului nostru in Creatie- doar ca noi traim experiente partiale,  noi ne gasim inca intr-un anumit punct de intersectie a coordonatelor x,y,z, si ca atare aliniarea presupune ca, DIN ACEL PUNCT in care noi CHIAR NE AFLAM, sa coocreem constient propria experienta, functie de perspectiva limitata A PUNCTULUI, si nu a Legii. Legea nu ne limiteaza cu absolut nimic, cand ai devenit constienta absolut constienta, atunci abia te poti bucura de adevarul acesta ABSOLUT, in care NIMIC NU TE LIMITEAZA.)

Posibilitatile infinite sunt coplesitoare si fara sens atunci cand vine vorba sa intreprinzi o actiune. Ceea ce ti-este util in realitate, este sa cunosti exact, ce ai de facut intr-un context din viata ta, aici si acum. Nu nici o actiune, ci ceva anume, care este corect si bun pentru tine – pe care il pot numi posibilitatea “prima-ntai”(ceea ce ti-este tie cel mai important a fi de facut) a acestui moment.

De exemplu, nu este una dintre posibilitatile mele “prima-ntai” aici si acum de a fi fie un virtuoz al chitarii, fie un baschetbalist de elita in NBA. Am aspiratii, am bagat energie in a fi bun in amandoua aceste activitati, pe perioada vietii mele, dar aceastea “nu au fost in carti” pentru mine. Acestea  nu erau calea potrivita pentru mine. Acestea se afla in sfera posibilitatilor infinite, dar nu se regasesc in domeniul pentru care eu sunt venit aici.

Nu poti actiona in directii infinite in acelasi timp. Tu poti actiona dupa cum este potrivit, intr-o singura directie. Cheia este ca tu sa cunosti acea directie potrivita, pentru tine in momentul prezent, acolo unde te aflii. (ca nivel de constienta)

Secretul nedezvaluit 2

Cum interfera subversiv Subconstientul

Puterea intentiei

Un al doilea punct principal din filmul “Secretul” este Puterea Intentiei.

Conform “Secretului”, tu poti atrage ceea ce doresti, prin canalizarea intentiei tale in mod constient in acea directie.

Prima problema despre toate acestea este faptul ca cea mai mare parte a pocesului de atractie care are loc, se desfasoara ca amplasament, in subconstient.  Cu alte cuvinte, eu atrag spre mine lucruri neintentionate in mod constient. In al doilea rand, subconstientul meu are capacitatea sa “interfere”, sa se amestece cu cele ce le aleg deliberat, constient. Indiferent cat de bune sunt abilitatile mele in vizualizari, simtiri si intentii, daca am un program ruland in subconstient contrar cu intentia mea constienta, va exista interferenta si conflict.

De exemplu, daca in mod constient imi propun intentia de a deveni bogat, dar in celasi timp, am si programul subconstient care spune: “Bogatia e rea, banii sunt ochiul dracului. Oamenii bogati sunt rai si egoisti.”, exista o parte din mine care va avea grija ca eu sa nu ajung bogat. Acea parte din mine va avea grija sa-mi saboteze bogatia, pentru ca una din valorile mele personale este aceea de a fi o persoana buna si de a face lucruri de bine, si in plus, eu mai am ideea ca bogatia contrazice aceste lucruri. A declansa un program subconstient, inseamna mai mult decat faptul de a imprima o intentie constienta la nivel de suprafata. Se cere mai mult decat ganduri pozitive, sentimente pozitive, sau sa faci actiuni pozitive. Toate acestea sunt foarte bune, si fac parte integranta din marele proces global de manifestare. In plus, este necesar inca un lucru: acela de a ne aduce la cunostinta care sunt programele subconstiente, si de a salva energia care este tinuta de  ele, in acele patternuri, de a o elibera, inainte de a lansa intentiile constiente.

Este exact ceea ce va invat in “Puterea Practicii”. Veti invata un proces simplu in 3 pasi, numit cei “3R”, pentru a va elibera de gandurile si credintele limitative, astfel incat fiinta ta sa se poata alinia cu viata ideala care ii este destinata.

Dar, momentan, sa continuam cu revelarea secretului nespus….

Secretul nedezvaluit 3

De ce nu obtii ceea ce doresti, focusandu-te pe ceea ce doresti!

Cheia finala oferita in “Scretul”, este chiar Legea Atractiei: asemanatorul atrage asemanatorul. Tu poti avea, face sau fii, orice doresti, atragand acel lucru in viata ta. Am vorbit deja mai devreme, de ce “orice” si “infinte posibilitati”, sunt practic ineficiente. Ceea ce tu ai nevoie de fapt, este lucrul potrivit pentru tine, in acum si aici.

Ultimul punct de refeinta din “Secretul” este acesta: legea atractiei functioneaza bazata pe “a fi” versus “a avea”…. Asa cum o carte buna candva spunea, “Cauta intai imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte lucruri iti vor fi adaugate tie”. (Matei 6.33)

Regatul lui Dumnezeu este o stare de a fi, o stare de constiinta. Acesta este locul in care se afla comoara ta. In acest mod si nu in altul, vei deveni tu sanatos, fericit si implinit. Aceste “lucruri” in viata sunt un rezultat al starii tale de a fi.

Fiinta ta atrage viata ta.

De-a lungul filmului “Secretul” o mare atentie se acorda lucrurilor materiale si rezultatelor exterioare, caci cineva poate dori o masina noua, o casa noua, o slujba noua, etc. Oamenii sunt incurajati sa vizualizeze produsele pe care le doresc, sa aiba o viziune clara asupra lor, sa le simte reale chiar acum, si sa tinda catre circumstantele ideale astfel incat sa atraga ce doresc.

Problema esentiala in toata treaba consta in “a vrea”. A vrea bunuri materiale duce atentia spre cele ce inca nu le am. Cu toate ca esti instruit sa vizualizezi si sa simti ceea ce doresti ca o realitate prezenta, tu faci totusi toate aceste lucruri din cauza ca vrei ceva, ca urmare a faptului ca nu ai acel ceva. Adica exista ceva in exteriorul tau, pe care in mod curent nu il ai, si pe care il vrei, in ideea de a putea experimenta viata pe care o doresti. Intreaga notiune se bazeaza pe lipsa, dorinta, si cautate in afara ta. Experienta care decurge este urmatoarea: “Vreau ceva pe care nu-l am”. Mintea ta subconstienta stie acest lucru, chiar si atunci cand mintea ta constienta este procupata sa stabileasca intentii pozitive.

In concordanta cu ce ne spune “Secretul”, subconstientul tau nu recunoaste diferenta dintre vizualizare si fiintare. Chiar asa?? Mintea constienta poate experimenta acel lucru ca fiind real, dar subconstientul stie poanta: jocul – vreau, pentru ca nu am. In starea mea de “fiintare”, eu ma aflu intr-o stare de a vrea, de a dori.

Deoarece subconstientul stie ca tu te aflii intr-o stare de cautare in exteriorul tau in ideea de a capata ceva care iti lipseste, el isi va rula programele lui in concordanta, de saracie-lipsa-necesitate, si va duce la realizare programele anti-sanatate, anti-bunastare, etc. Cantitatea de interferente in acest proces este enorma. Astfel,procesul este blestemat sa esueze.

Legea Atractiei in sine nu are nici o fisura, ci modul in care este ea prezentata in film, este cel care conduce intr-o directie eronata.

Legea atractiei se bazeaza pe fiintare, nu pe a avea. Ea spune ca asemenea atrage asemenea. Aceasta este o idee energetica. Cand ceva vibreaza la o anumita frecventa, acel ceva atrage ceva pe aceeasi frecventa.

De exemplu, daca doresti sa experimentezi iubirea, atunci adu iubire in fiintarea ta, tu fii cel care sa gandesti ganduri de iubire, sa simti sentimente de iubire, si sa faci actiuni iubitoare.

Atunci cand vei gasi iubire in tine insuti, vei experimenta iubirea. Aceasta este o experienta, o stare interna, care intotdeauna va deveni oglindita de lumea exterioara. Starea ta interna de fiintare atrage frecventele din mediul inconjurator care rezoneaza cu frecventa ta. Daca tu traiesti intr-o stare interioara de deplinatate, abundenta si gratitudine, vei experimenta acest lucru in experienta ta in mediul tau inconjurator.

Acesta este motivul pe care noi ne focusam in programul nostru cel nou, anume pe contextul tau intern, pe orientarea ta energetica fundamentala; caci acesta este lucrul care atrage in viata ta ceva. Aceasta spune mai multe decat cele privitoare la gandurile tale, sentimentele tale sau chiar actiunile tale(desi si toate astea sunt si ele esentiale), este vorba despre cine tu esti, si aceasta e factorul care atrage ceva in viata ta.  Cand tu devii constient despre cine tu esti, si traiesti din simtamantul posibilitatilor tale “prima-ntai”, viata ta se va desfasura in fata ta in perfecta integritate.

Programul Puterea Practicii iti da detaliat instructiuni pentru a accesa pe cel care tu esti si pentru a face shiftul intr-o stare plina de putere, in care se manifesta pacea, conectarea si bucuria.

Momentan, sa continuam discutia noastra in legatura cu probleme care apar legat de rezultate si ce se poate face despre asta…

Problema cu rezultatele

Culturii noastre ca intreg, ii lipseste vehiculul necesar Legii Atractiei privitor la nivelurile esentiale sau energetice. Din aceasta cauza, multe programe de dezvoltare personala si chiar credintele noastre dominante din intreaga noastra cultura, sunt in mod automat-mostenit setate pe starea de frustrare.

Bunurile materale, pe care noi nu le avem, sunt un puternic mobil pentru noi. Reclamele ne spun ca aceste lucruri materiale care ne lipsesc ne vor face mai fericiti, mai sanatosi, mai satisfacuti de experientele noastre, asa ca noi dorim aceste lucruri sa fie din abundenta. Noi nu dorim cele necesare doar pentru a supravietui si prospera, dar noi vrem si mai multe, pentru a fi la adapost si in siguranta.

Este o chestiune de dinamica simpla si logica. Noi purtam aceasta dinamica in dorinte excesive dincolo de bunurile materiale, in toate domeniile vietii.

Deci, nu bunurile materiale sunt acelea pe care le cautam, cat REZULTATELE. Noi dorim sa pierdem in greutate, sa obtinem mai multi bani, noi dorim sa castigam un premiu, o distinctie, sau un campionat, si mai vrem sa realizam asta sau asta.  Bineinteles ca asta vrem.

Ce e rau in asta? Nu despre asta este vorba in viata?

Atunci, haideti sa luam cateva exemple, ca sa vedem unde ne conduce focusarea pe rezultate.

Cum sunt un iubitor de sport si in special de baschet, voi folosi exemple din acest minunat joc. Primul, este in legatura cu echipa NBA a orasului meu natal, Denver Nuggets.

Nuggets au mult talent. Ar fi si cazul, ei au unul din cele mai ridicate state de plata din liga. Ei au niste personalitati deosebite, niste jucatori fabulosi, si in plus, sunt echipa orasului meu natal. Spun asta, dar este oare adevarat? Nevasta mea m-ar intreba: “De ce te uiti la ei daca te fac atat de tare sa te superi?” – acesta este un comentariu pe care ea mi-l face frecvent. Acestuia i se va adauga “ Poate ca n-ar trebui sa te mai uiti la ei”.

Daca iubesc baschetul si echipa mea locala, cum se intampla ca experimentez atat de multa frustrare atunci cand ii privesc? Ma asez in fata ecranului presupunand ca ma voi simti bine, si sfarsesc strigand la televizor timp de cateva ore, apoi raman intr-o dispozitie proasta restul serii. (Cred ca ar trebui sa merg sa meditez dupa asta, pentru a reveni intr-o stare buna).

Deci care este problema mea? Problema mea este aceea ca am devenit complet obsedat de rezultate. Ei au atat de mult talent, si fac niste meciuri atat de bune, incat m-as putea bucura foarte mult privindu-i. Totusi, daca ei pierd, eu nu ma mai bucur de meci. Este baschet, un sport pe care il iubesc. Totusi, daca ei nu obtin rezultatul victoriei, eu nu ma mai bucur de meci. Cateodata e asa de rau, incat nu pot nici macar sa urmaresc jocul in sine, ci ma uit doar, la sfarsit, la scor. Pierd bucuria urmaririi jocului, pentru ca sunt atat de focusat pe rezultat. Am facut acelasi lucru cu meciurile de baschet al fiului meu cel mai mare. Imi pot ruina intrega experienta, facandu-mi griji daca el va avea destul timp de joc, daca va marca destule puncte, ori daca echipa lui va castiga sau nu. Bineinteles, acest lucru este amplificat de un alt rezultat la care ma gandesc, anume daca va putea obtine o bursa scolara la colegiu sau nu, ceva ce stiu ca doreste in mod pasionat. Pentru ca am fost concentrat pe aceste rezultate, de prea multe ori am pierdut bucuria de a urmari jocurile.

Atunci cand ne concentram exagerat pe rezultatele dorite, pierdem bucuria activitatii in sine.

Este experienta din cadrul actiunii insasi, cea care face sa aiba rost actiunea respectiva. De cate ori pierdem noi experienta implicita a activitatilor, in societatea noastra orientata pe rezultate?

Noi ne cantarim pe noi insine si ne judecam pe noi si pe altii dupa rezultate si dupa lucrurile pe care le avem. Daca nu avem acestea, ne simtim nepotriviti, nesiguri si tematori pentru viitorul  nostru.

Nu numai ca pierdem distractia actvitatilor noastre, pentru ca suntem obsedati de rezultate, dar deseori nici nu ne angajam in ceea ce iubim, de teama unor rezultate proaste. De cate ori nu te-ai oprit sa faci ceva de teama nereusitei? Intr-un joc ca baschetul, jucatorii vor rata deseori lovituri directe la poarta, de teama esecului.  Cel putin, ei totusi se afla in joc (ceea ce este un bun inceput), numai ca pierd deplinatatea experientei. Au existat dati in viata ta cand n-ai avut curajul sa faci primul pas catre ceva ce iubeai, gandindu-te ca n-ai fi bun la asta? Sunt lucruri pe care iubesti sa le faci, dar pe care nu le faci? Ce inseamna asta? Ti-e teama ca nu vei reusi?

Un alt efect negativ al concentrarii tale pe bunurile materiale si rezultate este urmatorul: acela ca vom face tot ce este necesar pentru a obtine aceste lucruri. Vom privi chiar drept o calitate admirabila sa faci orice pentru a obtine ceva. Daca dorim bani, ne vom lua slujbe pe care le uram, sau care ne fac sa suferim pe noi sau pe altii. Cand suntem supra-atasati de a obtine un anumit lucru, vom rationa asa: “scopul scuza mijloacele”. Nu vom lasa pe nimeni si nimic sa ne stea in cale. Chiar daca asta inseamna violenta sau chiar razboi. Razboiul este un ultim exemplu de absurditate a scopului scuza mijloacele. Razboiul raneste pe toti cei implicati in el.

Intotdeauna m-am intrebat daca scopul scuza mijloacele. Oare o slujba de 40-60 de ore pe saptamana este justificata de banii pe care ii castigi? Mai ai timp si energie ramase, ca sa te bucuri de banii obtinuti? Sau petreci weekendul doar ca sa te refaci, sa o faci din nou? Chiar mai rau, petreci weekendul prins in aceeasi munca?

Dar ce se intampla in cazul in care nu primesti ceea ce doreai, dupa ce ai fost atat de obsedat de rezultat? Sa nu obtii ceea ce doresti (sau sa percepi ca fiind un esec), te va face si mai obsedat, sau frustrat, sau stresat. Si vei putea spune, “Ei, bineinteles, asta este. Noi dorim lucruri. Ne chinuim pentru ele. Facem ce avem de facut. Cateodata castigi, cateodata pierzi. Traieste cu asta. …utu-i! Asta-i viata.”

Se poate sa fie adevarat. Ei bine, este adevarat, dintr-un punct de vedere. Daca acesta abordare te satisface, este perfect. Daca esti ca mine, si nu functioneaza pentru tine, daca focusarea pe rezultate nu iti aduce rezultatele pe care le doresti, si daca in schimb, iti creeaza tensiuni, conflict, si auto-judecata, atunci poate vrei sa incerci o noua strategie, asa cum am facut si eu.

Pana acum, v-am prezentat dedesubturile filmului “Secretul” si aratat cum prezentarea din acest film, duce la un drum gresit.

Kevin

Kevin Schoeninger

www.DiscoverYourPractice.com

PS Te-ai prins? Stii care este mega-instrumentul secret? – acel cuvant care nu apare in “Secretul”? Iti voi da un pont – si nu este vorba despre “vibratie”! Puterea Practicii

Despre viruşii mentali

Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Noile adevăruri/paradigme pentru a fi acceptate trebuie să parcurgă trei etape: indiferenţa, opoziţia violentă şi abia apoi, acceptarea


Lucian Blaga spunea undeva că „un om care a călcat odată în străchini, când va vrea să se corecteze, va călca ulterior … tot în străchini”.

De ce facem mereu şi mereu aceleaşi alegeri greşite? De ce vedem aceeaşi oameni ineficienţi care ne „sfătuiesc” şi pe care îi ascultăm şi le acceptăm ideile „mătreţe” deşi timpul dovedeşte până la urmă că nu au avut dreptate? Cine îşi mai aduce aminte de exemplu de „profeţiile” unui anal-ist celebru – decedat între timp, şi care ne-a intoxicat ani de zile minţile din sticla televizorului doar cu informaţii defavorabile nouă dar pe care le-am crezut corecte la vremea respectivă?

Oamenii cred, sunt convinşi că au control asupra minţii şi gândurilor lor. De ce? Răspuns: Pentru că le place foarte mult să creadă asta! Ştiinţa care studiază mintea nu este însă de aceeaşi părere chiar dacă aceasta nu convine majorităţii oamenilor.

Despre viruşi.

Toată lumea ştie că gripa sau rujeola sau hepatita se transmit sau sunt cauzate de nişte virusuri. Şi un copil ştie că hardul calculatorului se poate strica din cauza viruşilor.

Virusul este o entitate care are puterea şi capacitatea de a pătrunde în sistemul reproducător al altor lucruri sau fiinţe pentru a se reproduce, autocopia, replica.

Există trei tipuri de viruşi: biologici, ai calculatoarelor (informatici) şi cei mentali. Virusul biologic este alcătuit dintr-o parte centrală alcătuită din ADN sau ARN şi un înveliş protector numit capsidă. La cei mai evoluaţi apare şi o structură proteică exterioară (tot de protecţie) numită peplos. Până să fie vizualizaţi cu ajutorul ultra-microscopului optic cu lumină ultravioletă, ei au fost doar intuiţi şi numiţi „fiinţe imaginare” generatoare de boală contagioasă / transmisibilă (Pasteur). Virusul calculatoarelor (un „vierme”) a fost inventat din greşeală de Robert Morris jr. student al Universităţii Cornell. Când şi-a dat seama de greşeala făcută a contactat un prieten de la Harward şi împreună, au trimis mesaje anonime cu soluţia/ antidotul dar răul era deja făcut: o întreagă reţea de calculatoare ale mai multor instituţii naţionale şi federale au fost blocate generând pagube foarte mari. El a fost acuzat de delict federal şi arestat. A treia formă de viruşi sunt cei mentali sau ai gândirii.

De ce unele culte sunt în stare să-şi determine adepţii să se sinucidă în masă cum s-a întâmplat în Guyana? De ce vedem zilnic la tv reclame la anumite produse (dovedit nesănătoase unele din ele) repetate până la exasperare? De ce vedem aceleşi feţe de politicieni pe care îi alegem periodic ştiind că au dovedit cu vârf şi îndesat că nu ne sunt NOUĂ utili?

Răspuns: Toate astea şi multe altele au legătură exact cu viruşii mentali.

Autocopierea – scopul oricărui virus

Toate cele trei tipuri de viruşi mai sus menţionaţi au în general aceleaşi caracteristici: se autocopiază. Definiţie: virusul este orice entitate fizică sau virtuală care preia un echipament extern pentru a se automultiplica / autoreproduce (pentru a-şi face copii lui însuşi). Cea mai puternică forţă din Univers nu este nici cea nucleară, nici gravitaţia şi nici alta, ci AUTOCOIPEREA!. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a făcut „după chipul şi asemănarea Sa” adică … tot autocopiere!…

Oriunde există o instalaţie de copiere (celulele, calculatoarele sau minţile noastre) pot exista şi viruşi. Virusul profită de faptul că mecanismul de copiere nu are nici un sistem de protecţie iar instrucţiunile date de el înseamnă producerea de viruşi noi – în caz contrar el dispărând. De asemeni un virus de succes trebuie să îşi lase gazda să trăiască suficient de mult timp pentru a-l răspândi (adică să n-o ucidă prea repede). Un virus care şi-ar ucide instantaneu toate gazdele s-ar ucide şi pe el însuşi, deci nu ar fi bun, la fel ca şi viruşii care distrug calculatorul înainte ca acestea să-l răspândească. Scopul oricărui virus este să îşi facă, să îşi realizeze cât mai multe copii posibile. Cât priveşte mintea noastră, ea excelează în copierea informaţiei şi în urmarea/ respectarea instrucţiunilor. Minţile noastre sunt terenuri ideale pentru infectarea cu viruşi. Ei intră în mintea noastră excitată de noutate (dopamină) sub formă de informaţii, sunt copiaţi şi transmişi atunci când comunicăm. Viruşii mentali se întâlnesc în aproape orice compartiment al vieţii noastre.

Deşi au apărut de ceva timp şi există ca noţiune ştiinţifică, despre viruşii mentali se ştiu prea puţine lucruri. Ei există şi se transmit prin intermediul comunicării verbale, scrise (tuşul de ziar!), internet sau radio-tv. Ei sunt preţul pe care îl plătim pentru a avea acel dar minunat pentru care am luptat şi am „donat sânge” care este libertatea de a vorbi, de a comunica orice. Vectorii de infestare sau de propagare ai acestor viruşi extrem de periculoşi pot fi educaţia, religia, presa scrisă, televiziunea, internetul, părinţii, prietenii apropiaţi sau chiar partenerul de viaţă. Viruşii mentali au ca prioritate „agenda” LOR, nu fericirea familiei noastre sau bunăstarea ei materială. Ei acaparează o bună parte a creierului nostru şi induc comportamente bizare care merg de la gesturi/ alegeri ciudate/ neobişnuite până la sinucideri în masă. Imaginile bine lucrate şi abil diseminate/ propagate de o media extrem de eficientă ale politicienilor salvatori ai naţiei- sunt exemple de viruşi mentali care infectează societatea de azi din orice ţară. O marcă de băuturi răcoritoare de care ai făcut dependenţă, o marcă de haine sau o anume maşină, un gen de muzică sau un anume fel de filme preferate pot fi încadrate la capitolul „exemple de viruşi mentali”. Toată lumea se întreabă de ce viaţa noastră este din ce în ce mai complicată, mai confuză şi mai stresată de la an la an, deşi societatea evoluează, progresează, iar tehnica este din ce în ce mai performantă. Pentru că logic ar fi ca viaţa noastră să fie (din motivele expuse mai sus dar şi din multe altele) mai simplă şi mai plină de satisfacţii.

Răspuns: viruşii mentali creaţi şi propagaţi abil au alte priorităţi decât viaţa noastră. Ei ne infectează mintea programându-ne cu indicaţii, comenzi precise, inconştiente care ne îndepărtează de priorităţile reale ale vieţii noastre.

Evoluţie şi entropie

Viaţa este definită ca o posibilitate de receptare şi emitere de informaţie. Ea se opune principiului doi al termodinamicii – entropiei („entropia /dezordinea Universului creşte”). Un organism viu care nu mai are capacitatea de a primi informaţie, de a stoca şi de a se organiza pe baza ei, se dezintegrează şi dispare (moare). Evoluţia este un model ştiinţific ce presupune complexitate şi organizare pe bază informaţională iar entropia descrie modul în care lucrurile în Univers devin simple. Este diferenţa între/ dintre Creaţie şi Distrugere în Univers. Evoluţia presupune obligatoriu copii/ duplicate / reproduceri. Orice lucru care se autocopiază se numeşte replicator indiferent de mecanismul de copiere sau de intenţie. Dar pentru ca evoluţia să aibă loc sunt necesare greşeli altfel, copiile sunt perfecte cu originalul şi atunci nu se schimbă nimic (nu există evoluţie). Iar dacă aceste copii sunt prea proaste, replicatorul (de proastă calitate) va pieri iar evoluţia va înceta să mai existe. Evoluţia presupune aşadar replicare (fidelitate) dar şi inovare (infidelitate). Supravieţuirea înseamnă din acest punct de vedere adaptare, adică trăieşte mai mult acela care se replică sau care se pricepe cel mai bine să-şi facă copii. În cazul fiinţelor vii ADN-ul este cel care joacă jocul replicării iar uneltele lui se numesc gene. Din punctul acestora de vedere, fiinţa umană este doar calea prin care se pot produce mai multe gene sau cu alte cuvinte, noi existăm doar pentru a ajuta ADN-ul să se copieze („visul” ADN-ului nostru este să „plonjeze”, să trăiască în generaţiile viitoare prin intermediul spermatozoidului/ ovulului). Până la apariţia omului pe Pământ, ADN-ul era singura formă de stocare a informaţiei iar evoluţia a însemnat replicarea informaţiei stocate în ADN. Odată cu apariţia omului dotat cu creier care primeşte, stochează, modifică şi comunică informaţii sau idei, evoluţia a găsit un nou mediu mult mai interesant de perfecţionare – mintea noastră. Principalele informaţii vehiculate de creierele înaintaşilor noştrii s-au orientat spre cele referitoare la pericole (luptă sau fugă), hrană şi sex (reproducere). Aşa cum un calculator doar rulează un program, nu îl şi înţelege, tot aşa şi creierele noastre nu au evoluat (până azi) ca să îşi înţeleagă propria activitate ci doar pentru a îndeplini anumite sarcini precise legate de cele amintite mai sus (pericol, hrană, sex). Din această cauză ştiinţa este atât de dificil de înţeles de majoritatea oamenilor. Pericolul, hrana şi sexul au rămas principalele priorităţi ale creierelor majorităţii dintre noi iar atenţia noastră este atrasă mai ales de aceste zone instinctiv-reacţionale (animalice).

Cum scăpăm de aceşti viruşi?

Singura metodă de dezinfecţie eficientă a fost enunţată acum 2000 de ani de Iisus Christos: „Doar cunoaşterea Adevărului vă va elibera”. Ideile oamenilor de ştiinţă bazate pe cercetare, rigoare şi utilitate sunt greu de acceptat de oamenii obişnuiţi care se bazează aşa cum spuneam, pe instincte/reacţii deja consolidate timp de mii de ani (NU RĂSPUNSURI). Aşa că, până să fie acceptate, acestea parcurg/ trec obligatoriu prin cel puţin trei etape până să învingă vechile prejudecăţi: indiferenţa (la început noua teorie apare ca fiind excentrică sau cel puţin o ciudăţenie), opoziţia (dacă noua idee refuză să dispară ea este ridiculizată – uneori violent şi intens criticată) şi în sfârşit acceptarea (din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg valoarea ei şi o acceptă). Abia atunci ea începe să fie popularizată sau chiar predată în şcoli. Aşa s-a întâmplat când Galilei a anunţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, nu invers, cum se crezuse mii de ani sau când Einstein a aruncat în ridicol fizica clasică introducând noţiunile relativităţii cuantice unde TOTUL şi ORICE este posibil.

Afirmarea conştientă a ideilor importante este o  metodă eficientă de combatere a viruşilor mentali. Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Viruşii mentali se luptă pentru un teritoriu cât mai mare din creierul, mintea, percepţia sau atenţia noastră. Lor nu le pasă de „binele” nostru, dimpotrivă, sporesc confuzia şi ne sabotează/ minimalizează succesul şi fericirea. Un exemplu edificator este ceeace se întâmplă cu afirmarea istoriei recente. În SUA, la fel ca în România, este cultivată ideea că majoritatea oamenilor sunt „victime” ale trecutului lor, ale unor  anume regimuri politice, ale unor rele tratamente sau a unei educaţii greşite. Parţial adevărat. Cei care acceptă însă acest tip de „virus mental” tipic şi se consideră în continuare victime ale trecutului, vor suferi în continuare de neputinţă. Terapiile, cursurile de autodepăşire, de reprogramare mentală sau neurolingvistică îi învaţă pe oameni să fie responsabili pentru TOATĂ viaţa lor chiar şi pentru evenimentele nedrepte din trecut. Această schimbare de atitudine (uneori dureroasă şi dificilă) este urmată de dizolvarea blocajelor emoţionale / psihice şi apoi de dorinţa de a merge mai departe. Un alt exemplu de virus mental este cel legat de investiţiile în fondurile piramidale (îmi aduc aminte că Brucan- unul dintre acei care sfătuiau românii la o emisiune duminicală, să investească „liniştiţi” – acuza în acelaşi timp românii că „nu ştiu ce e aceea o investiţie” sau că nu vor afla niciodată ce e acela „capitalism”). Românii au „investit” şi acum îşi numără „găurile” în buget!. Viruşii mentali se hrănesc cu convingerile noastre şi de aceea, oamenii îi apără uneori chiar cu preţul vieţii. Înţelegerea mecanismelor de producere şi propagare a viruşilor mentali ne dă o şansă de a înţelege programele după care funcţionează creierele şi mintea noastră şi ne ajută în acelaşi timp să-i recunoaştem mai ales pe cei propagaţi prin „sticlă”, ne ajută să ne reprogramăm, conştient de această dată, în aşa fel încât să ne conducem/ dirijăm singuri viaţa, aşa cum vrem NOI – viaţa care ne-a mai rămas de trăit. Pentru că deşi avem certitudinea că evoluăm spre o lume din ce în ce mai bună, mai civilizată şi mai „umană”, de fapt evoluăm spre o lume plină de viruşi mentali din ce în ce mai complecşi, mai sofisticaţi, mai greu de identificat, mai atent şi abil creaţi de specialiştii în manipularea creierului. Aceşti viruşi mentali din ce în ce mai performanţi se replică  mai repede, mai eficient şi mai bine iar ei, să nu uităm asta,  nu au aproape nimic în comun cu interesele, profitul, fericirea NOASTRĂ sau a copiilor NOŞTRII.

Cum controlăm frustrarea

Oriunde te-ai duce, orice ai face, oriunde ai întoarce capul,  vezi sau auzi oameni frustraţi. Şoferi care claxonează şi înjură cu pumnii strânşi şi capul scos pe geam, părinţi nervoşi care smucesc copii din faţa rafturilor cu dulciuri sau jucării din market, soţi geloşi care îşi lovesc nemiloşi soţiile, soţii care îşi acuză soţii de tot felul de neputinţe, ghionturi la coadă la farmacie, vecini cu maxilarele înceştate sensibili la gălăgie care bat în ţeava caloriferului furioşi, copii care îşi acuză părinţii pentru neştiinţa/ neputinţa lor, subordonaţii care fac “spume” împotriva şefilor prea intransigenţi,o populaţie blocată în neputinţă şi care înjură cu patimă guvernul sau politiceinii, etc…

Am putea concluziona că suntem o naţiune de frustraţi, de oameni nervoşi, neputincioşi buni doar să critice, să înjure sau să acuze. Spuneam cu alt prilej că cel mai simplu mod de a părea “deştept” este să fii mereu “Gică-contra” şi dacă se poate “contra” la orice. Acesta este “sportul” preferat de oamenii care îşi compensează inferioritatea, neputinţa şi impotenţa căutând să domine, să acuze, să înjure pe ceilalţi (A.Adler – substituirea motivului).

Dar ce este de fapt frustrarea?

În accepţiunea lui S. Freud, “eu-l” are reacţii de apărare manifestate sub diverse forme cum ar fi de exemplu refularea (negarea conflictului sau motivului), consolarea neputincioşilor în fantezie sau visare (este de multe ori completată de consumul de alcool sau droguri), reacţia inversă (a acţiona în sens invers dorinţei), proiecţia (atribuim altcuiva neputinţa/impotenţa noastră pentru a-l putea acuza, reproşa, înjura, pedepsi, etc).

Frustrarea presupune împiedicarea realizării unei dorinţe, stare dublată de blocajul psihic consecutiv. Ea se caracterizează prin tensiune şi insatisfacţie datorită absenţei din situaţia finală a satisfacerii/ potolirii / împlinirii acestei necesităţi active. Frustrarea generală pe care o întâlnim azi este o atitudine, un sentiment cinic apăsător şi care este amplificat zilnic de o media agresivă, manipulatoare (care nu este interesată în realitate de nevoile noastre , de nerealizările noastre, de neştiinţa noastră, de eşecurile noastre).  A încerca să scapi de acest tip de frustrare indusă este totuna cu a lupta cu morile de vânt; sentimentul îţi este mereu şi mereu “aruncat” în faţă de personaje aparent docte, aparent preocupate, informate, atotştiutoare, des-interesate. Acţiunea lor manipulatoare se bazează pe faptul că oamenii, privitorii în general au o personalitate dublă. Una este dezamăgirea simţită acasă de lipsa banilor, de notele proaste ale copilului sau de reproşurile partenerului şi alta este “masca” (persona-litatea) oferită celorlalţi şi care ascunde abil toate aceste sentimente negative. Întrucât frustrarea nu poate fi uşor muşamalizată, pe acest teren sensibil sunt croite toate emisiunile negative, pline de venin, ură, sarcasm, ironii ieftine sau acuze justificate sau nu.  Spre deosebire de ură care este reversul iubirii şi care este un sentiment sincer în felul lui (ura se poate relativ uşor transforma în opusul ei adică în iubire), frustrarea atent întreţinută, cultivată, îţi abate atenţia de la vinovatul principal (de cele mai multe ori noi înşine) spre alte persoane. Acest tip de “salvare” (după cum istoria ultimilor 20 de ani a confirmat-o) este iluzorie, inexistentă şi doar punct de plecare pentru alte erori, eşecuri, frustrări viitoare.

Un alt tip de frustrare des întâlnită este cel care se naşte din dorinţa, atracţia irezistibilă de “a avea” altă femeie sau alt bărbat deşi partenerul tău este corect cu tine iar în familie nu este nici o problemă.  Frustrarea în acest caz alternează cu sentimentul de vinovăţie amplificându-se reciproc până când toleranţa scăzută sau chiar lipsa toleranţei la astfel de frustrări conduce la conflicte psihice grave traduse prin consum de alcool, droguri, dulciuri, cheltuieli inutile, agresivitate, depresie, tendinţe suicidale, etc.

Cum facem faţă frustrării

Ne autoeducăm să privim sentimentele negative pe care le trăim dintr-o altă perspectivă. Problemele, frustrările sunt exterioare sau interioare? Când vom realiza că aceste sentimente negative sunt interioare, adică ne aparţin, adică ele “stau în puterea noastră” vom şti că ceeace ne enervează acum, peste un număr de ani va fi doar o amintire sau nici măcar atât (câţi îşi mai aduc aminte de “prostiile”, de minciunile presei de acum 15-20 de ani sau de primele guverne “pricopsite” postrevoluţionare?). Să învăţăm să facem haz de necaz. Problemele nu vor fi mai uşor rezolvate dacă le luăm prea în serios şi cu siguranţă ceeace ne face să fim azi încrâncenaţi poimâne ne va face să zâmbim îngăduitori. Cerem ajutorul prietenilor. Problema care este extrem de frustrantă poate deveni acceptabilă atunci când ne oprim, luăm o pauză şi o discutăm cu prieteni buni. O problemă pusă corect (un prieten care o “vede” detaşat ne poate ajuta în acest sens) este pe jumătate rezolvată. În cercăm să vedem altfel realitatea, de preferat prin proprii noştrii ochi şi nu prin cei ai altora şi în nici un caz ai celor care ne incită în loc să ne ajute. Încercăm să redescoperim frumuseţea în partenerul pe care l-am ales în faţa lui Dumnezeu, cel care este cel mai aproapiat sprijin “la bine şi la greu” şi de ce nu să facem mai mult sex. Este o terapie naturală a frustrării care funcţionează impecabil.Şi să nu uităm: “Un pesimist vede dificultatea în fiecare oportunitate; un optimist vede oportunitatea în fiecare dificultate”. – Winston Churchill -

Amânarea un „sport” periculos pentru sănătate

Bunica mea care mai are puţin şi împlineşte 100 de ani îmi spunea cu câţiva zeci de ani în urmă: „Fă lucrurile la timpul lor. Amânarea este cel mai mare hoţ de timp, îţi fură viaţa.!” Amânarea la fel ca ignoranţa, nepăsarea, tărăgănarea, îndoiala, lenea, dezinteresul, impasibilitatea, indolenţa, neîncrederea sunt toiage,  cârje sau complici pe care se sprijină „Doamna cu Coasa”. Am încercat în urmă cu vreo patru ani s-o conving pe soţia unui coleg să renunţe la antipersipante (lucra şi promova o firmă renumită) şi să opteze mai bine pentru un sistem de purificare a apei care să o ajute să nu mai transpire abundent dar şi pe fetiţa lor alergică şi veşnic purtătoare de giardia (adică să rezolve o parte din problemele de sănătate- „la rădăcină”). I-am trimis prin soţ o mapă voluminoasă (eu când mă documentez sunt ca o cioară – adun orice are legătuă cu subiectul) cu informaţii despre Sodium Lauryl Sulfate(SLS), Sodium Laureth Sulfate(SLES), aluminiu, clor, bisfenol, plumb, compuşii organici persistenţi sau volatili, despre cum alterează ele sistemul nostru imunitar sau cum pot declanşa cancerul de sân, de colon, de pancreas, etc.  Am primit un refuz categoric şi am pierdut în acelaşi timp nişte prieteni pentru că s-au purtat ulterior cu mine de parcă i-aş fi jignit („uite cine mă învaţă pe mine!”). Azi lucrurile sunt complet schimbate faţă de acum patru ani. Ea a aflat în urma unui control de rutină că are cancer, a suferit mai multe operaţii (de extirpare a sânului, a ganglionilor axilari,  implant de sân artificial), a cheltuit câteva sute de milioane prin spitale, pe medicamente, pe analize, are mai multe împrumuturi bancare şi vieţuieşte de la o zi la alta murmurând rugăciuni. Această întâmplare nefericită m-a determinat să mă întreb de ce evită oamenii lucrurile importante, de ce le amână crezând că în fiecare zi va fi Vinerea Mare?

De această întrebare m-am lovit mai ales de când am decis să informez, să conştientizez populaţia cu o altfel de apă – preventivă, corectă şi sigură aşa cum e apa purificată osmotic. Spuneam că aceasta este o alternativă, un instrument puternic, eficient, cinstit la un sistem medical ineficient şi corupt. Majoritatea oamenilor însă preferă să amâne – de ce? Amânarea este un truc, o păcăleală a minţii noastre ignorante. Ea se eschivează, evită gândul la lucrurile importante care ar trebui făcute imediat şi se face că uită până când într-adevăr uită. Mintea noastră încă are o educaţie comunistoidă cu trăsături colectivist- cooperatiste – „are grijă statu’ sau politicianu’ să-mi fie bine!”.

Cum recunoaştem aceste trucuri mentale ipocrite în activitatea noastră de zi cu zi?

De exemplu pierdem nepermis de mult timp cu jocurile pe calculator când ar trebui să terminăm treaba începută. Plimbăm aceleaşi hârtii dintr-un loc în altul, dăm telefoane neimportante şi pierdem vremea cu discuţii sterile – (bârfa – „sport naţional românesc”) despre nimicuri neinteresante. Pierdem timp preţios cu persoane neimportante, ne ducem la întâlniri cu oameni care doar ne mănâncă timpul inutil, navigăm fără rost pe internet, muncim de cele mai multe ori fără scop şi fără priorităţi, facem mai multe lucruri deodată (şi de fapt niciunul), spunem cu uşurinţă „Da!” când era mai bine să spunem „Nu!”, ne pregătim de lucru într-un mod exagerat şi excesiv doar ca să pierdem timp şi să amânăm începerea activităţii propriu-zise, ne vizităm colegii prin birouri („ce mai faci?”), ne apucăm să le oferim sprijin şi ajutor chiar dacă aceştia nu au nevoie, facem lucruri pe care de fapt nu vrem să le facem sau cel mai adesea ne lăsăm să plutim în voia sorţii ca o navă în derivă. Consecinţa imediată va fi o acută senzaţie de eşec (treburile vor fi veşnic neîncepute sau neterminate) sau ne vom simţi pur şi simplu inutili şi rataţi. Consecinţa pe termen lung va fi o risipă mult prea generoasă de timp preţios care, aşa cum spunea bunica, alcătuieşte chiar viaţa noastră.

De ce nu facem ceace trebuie şi mai ales la timp?

Răspuns: de frică. Frica de necunoscut, de „ce crede lumea”, de a nu greşi, de a nu reuşi (există frica de a avea succes), de schimbare, de responsabilitate. Spuneam altă dată parafrazând un scriitor celebru, că moartea ne ucide o singură dată dar frica ne omoară în fiecare zi câte puţin. Mulţi oameni evită acţiunea şi aşteaptă să aibă fie dispoziţia potrivită (chef), fie condiţii necesare (bani), fie timp. Dacă nu au îndepliniţi aceşti parametrii „perfecţi” atunci deciziile, începuturile, mutările, relaţiile, carierele şi chiar vieţile lor sunt amânate. Este la mintea unui copil însă să înţelegem că aceste condiţii nu vor fi îndeplinite niciodată pentru că noi suntem imperfecţi şi pentru că trăim într-o lume imperfectă. Nu există momente şi condiţii „perfecte” ci doar momentul prezent. Acesta este momentul deciziei şi acţiunii. Aici şi Acum. Oamenii care nu şi-au propus mediocritatea ca scop în viaţă aleg excelenţa. Prietenii mei cei mai mulţi au ales de exemplu să renunţe la apa „bună” cu care au fost obişnuiţi ani de zile şi „să rişte” o alta mai sănătoasă – premium chiar dacă „se simţeau bine” şi înainte. Alţii au ales să amâne. Din păcate unii mor prea devreme iar asta se întâmplă destul de des. Majoritatea artiştilor au obiceiul de a crea opere imperfecte. De ce? Pentru a ne reaminti că doar Dumnezeu este perfect!. În marea Lui generozitate însă, a uitat să ne mai dea zile în plus pentru ceeace am amânat…

Televiziunea – opiul popoarelor

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ troznirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

articol preluat de pe site-ul http/ro.alter media.info Clasat în: Mass-media/Cenzura de Wes Moore, Disinformation.com Motto: The nearest analogy to the addictive power of television and the transformation of values that is wrought in the life of the heavy user is probably heroin. (Terence McKenna, Food of the Gods)

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea

medeor

Efectele nocive ale televiziunii.


Nimeni nu a ajuns om de cultură stând în faţa televizorului

Privitul la un punct fix –televizorul, semiîntunericul, mintea oprită doar la o singură problemă, derularea rapidă a ideilor emise fără posibilitatea analizei, interpretării conştiente/ personale – are efect hipnotic

Risipă de energie mentală. Creierul primeşte circa 40% din energia tuturor organelor, din care 2/3 „investeşte” în privire şi ochi. Chiar dacă nu facem nici un efort să privim la TV, nu trebuie să uităm că acest lucru poate fi evaluat în bani; consumăm energie mentală atunci când stăm cu ochii deschişi în faţa tubului catodic sau plasmei Tv.

Promovează obiceiuri incorecte – eleva olimpică porno, profesoara porno, etc, alcool, droguri,

Consumul senzaţiilor tari fără implicare duce la apariţia şi cultivarea unor relaţii superficiale cu cei din jur, senzaţia golului interior, lipsa identităţii, parazitismul social

Favorizează obezitatea – metabolismul este mai lent când mâncăm în faţa televizorului – în special copii

Scade imaginaţia, ingeniozitatea. Copii de la ţară care nu au crescut cu televizor, sunt mai creativi, mai descurcăreţi în viaţă.

Neputând ajuta oamenii care au avut accidente sau au fost abuzaţi şi pe care îi vedem la Tv, se creează starea „nu pot face nimic”, neimplicare – o problemă globală – vezi crima din New York unde 10 martori au privit pe geam din apartamentele personale o femeie care a fost înjunghiată de 7 ori şi nimeni nu a sunat la poliţie.

Privitul imaginilor violente deculpabilizează privitorul, acesta priveşte/ acceptă cu seninătate violenţa în viaţa reală.

Într-un an copii văd prin intermediul desenelor animate echivalentul a 22 de zile de cursuri despre război. La 4 ani, copilul a văzut deja peste 8000 de fapte violente de la desenele animate.

22% din copii criminali au recunoscut că au făcut ceeace au văzut la Tv.

La tv copii învaţă să nu-şi respecte părinţii, să mintă, să aibă un comportament agresiv,

Sexualitatea promovată de tv scade cu mult vârsta primului contact sexual cu consecinţele de rigoare.

Încurajează pierderea timpului – resursa noastră cea mai importantă. Un adult de 80 de ani a petrecut 100 000 de ore din viaţa lui în faţa televizorului tot atât cât la servici.

2/3 din căsătorii se încheie cu divorţ din cauza NEIMPLICĂRII- trăsătură specifică privitorilor la tv

Prin tv se transmit cel mai uşor furia, ura, frica, în detrimentul liniştii, relaxării, păcii sufleteşti, dragostei

Televizorul ne spune cum să ne îmbrăcăm cum să vorbim, cum să gândim. El a devenit stăpânul vieţii noastre


Televiziunea este tetină, doică, pedagog naţional – creatoarea noii generaţii de video-copii. Pentru copii noştrii televiziunea a devenit axa reper a vieţii lor.

Funcţia principală a televiziunii este aceea de a pregăti creiere disponibile la publicitate oricare ar fi ea (comercială, politică).

Televiziunea este drog pentru că a devenit singura alternativă de distracţie pentru milioane de oameni. Tubul catodic înlocuieşte lipsa de aventura din viaţa noastră, el oferă visul cu ochii deschişi, evadarea într-o lume imaginară


Din nou despre manipularea chimică

Aldous Huxley scriitor şi filosof celebru (descendent dintr-o familie care a dat mulţi oameni brilianţi în domenii diferite), este frecvent întâlnit mai ales prin citatele sale: “Daţi-mi o speranţă şi voi construi un univers” sau “Experienţa nu este ceea ce ţi se întâmplă ci ceea ce faci cu ce ţi se întâmplă” sau “Există un singur colţ din Univers pe care ştii sigur că-l poţi face mai bun – şi acela eşti tu însuţi”.

În 1959, acest Aldous Huxley (unul din mentorii spirituali ai lui Mircea Eliade) afirma că „în perioada în care generaţia următoare va trăi vor exista metode “chimice” de a face populaţia să îşi iubească servitudinea şi să se creeze un fel de lagăre de concentrare fără durere pentru întreaga societate.  Astfel oamenilor li se vor lua toate libertăţile şi drepturile însă nici nu vor realiza lucrul acesta pentru că le va fi constant distrasă atenţia şi distrusă dorinţa de a lua atitudine.Totul va fi o spălare a creierelor prin metode chimice sau farmaceutice”. Iată că din 1959 au trecut peste 50 de ani şi “generaţia viitoare” de atunci, suntem chiar noi.De curând, Dr. Roy Bakay şi Philip Kennedy de la Universiatea Emory, au realizat un implant cerebral electronic activat prin puterea gândului şi care permite unei persoane tetraplegice să mişte un cursor pe ecranul unui calculator doar gândindu-se la mişcarea ce urmează s-o facă. Psihiatrul Robert Jay Lifton, în cartea sa apărută încă în 1961 – Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of “Brainwashing” in China” descrie 8 metode foloside în mod curent în scopul manipulării indivizilor. Amintim aici controlul total asupra informaţiilor, mijloacelor de comunicare pentru izolarea individului de restul societăţii, manipularea experienţelor mistice care apăr în mod “spontan” pentru demonstrarea existenţei autorităţii divine (aşa cum procedează o mulţime de culte), inocularea sentimentului de culpabilitate la nivelul individului, mărturisirea “păcatelor” în faţa unei autorităţi, existenţa unei doctrine sau ideologii care să susţină un anume “Adevăr absolut”, modificarea, denaturarea schimbarea înţelesului cuvintelor, a limbajului pentru a putea susţine schimbarea modului de gândire, şi aceste metode extrem de rafinate merg până la renunţarea voluntară la existenţă.De curând au apărut documente privitoare la un proiect ordonat şi condus de serviciile secrete americane – MIKULTRA  Dr. Sidney Gottlieb, fiind cel care l-a demarat în 13 aprilie 1953 (MK- criptonim descoperit în documentele U.S. Central Intelligence Agency, fiind codificat ca “proiecte sponsorizate de divizia de servicii tehnice a CIA” în anii ’50-’60) ca un răspuns la tehnicile de control asupra creierului sovietice, chineze, nord-coreene, aplicate pe prizonierii SUA ai războiului din Coreea. Un document din 1955 dă indicaţii despre amploarea metodelor propuse spre cercetare cum ar fi: substanţe care provoacă gândire ilogică, impulsivitate până la punctul în care o persoană poate fi discreditată în public, etc. Documentele CIA nedistruse (puţine, de altfel) arată că au fost investigate, în scopul controlului minţii, diferite mijloace “chimice, biologice, radiologice”. In 1964 proiectul a fost redenumit, devenind MKSEARCH, încercând să se realizeze “drogul perfect al adevărului”, utilizând multiple substanţe în interogatoriile spionilor ruşi din timpul Războiului Rece. Iată că ceeace anticipa genialul Aldous Huxlex (iar contemporanilor lui li se părea o pură ficţiune), am ajuns să recunoaştem ca fiind evident şi real. Suntem înconjuraţi de mii de substanţe chimice pe care le introducem în corpul nostru zilnic şi despre care nu avem habar decât că sunt “comestibile” şi pe care le “poftim” iar şi iar amăgindu-ne că “iată, viaţa are gust, merită să fie trăită!”. Manipularea chimică a ieşit demult de pe porţile spitalului de psihiatrie unde bolnavii sunt “liniştiţi” prin metode chimice şi o regăsim la noi pe masă, în pahar sau în farfurie. Una din cele mai perfide astfel de substanţe care ne manipulează chimic până la distrucţia totală a neuronilor şi moarte, este glutamatul de sodiu (monosodic) – cel care dă o puternică “savoare” alimentelor. Glutamatul monosodic (E 621) este un neurotransmiţător care face parte din “bagajul” chimic normal al organismului nostru (este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos, dar păstrând obligatoriu o proporţie echilibrată a concentraţiei acestor neurohormoni pentru o corectă funcţionare (în special a creierului). Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa acestei substanţe. Suprastimularea/supraexcirarea acestor receptori (din creier dar şi din celelalte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază/mimează/simulează simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), boli care sunt greşit diagnosticate de medici (uneori ani de zile). Aceştia emit reţete scumpe cu medicamente şi mai scumpe (trăiască industria chimică “salvatoare”) şi care au la rândul lor o mulţime de efecte secundare periculoase. Sclavul apetitului, pofticiosul, gurmandul nestăpânit care vrea să trăiască doar prin senzaţia pe care i-o oferă câteva zeci de papile gustative supraexcitate, va constata într-o bună zi că este un ratat nefericit, că viaţa lui este mizerabilă iar medicii îi vor devenii cele mai vizitate şi mai apropiate persoane. Dar despre acţiunea concretă a acestui amplificator al “gustului” care ne face dependenţi de anumite “arome” într-un articol viitor.

Neuromarketingul – ştiinţa profitului maxim

În Statele Unite ale Americii s-au scris rafturi întregi de cărţi destinate oamenilor de afaceri despre rolul cuvintelor (în special al metaforelor) sau al substanţelor chimice (precursori de neurotransmiţători cerebrali) folosite în manipularea comportamentului unui om sau al unui grup de oameni. Despre aceste metafore (cele mai importante/cunoscute numite şi cei „şapte uriaşi”) şi despre impactul lor asupra creierului nostru emoţional reactiv (amigdala cerebrală), am mai vorbit. La Universitatea Harward de exemplu, există un laborator (ZMET) condus de Gerald Zaltman (Professor of Business Administration Emeritus la Harvard Business School şi doctor în sociologie la Universitatea Johns Hopkins) care studiază comportamentul consumatorilor căutând răspunsuri la diferitele atitudini/reacţii ale acestora (Zaltman a obţinut şi un patent cu numărul US Patent 5436830 şi colaborează cu majoritatea firmelor celebre din top 500 Fortune – Procter-and-Gamble, Coca Cola, Audi, Pepsi, Kraft, Motorola, BMW, etc). El este cel care în anul 1999 foloseşte pentru prima dată termenul de “neuromarketing”, o asociere aparent năstruşnică de cuvinte, dar care de fapt ne orientează atenţia asupra celei mai discrete dar şi celei mai profitabile industrii. Toată lumea ştie azi că neurologia împreună cu imagistica medicală studiază creierul uman în scopuri medicale. Este adevărat, doar că acestea şi-au dat mâna cu marketingul pentru a afla care sunt reacţiile creierului nostru la mesajele publicitare, la imaginile din reclame sau de pe etichete, la foşnetul care se aude când deschidem o pungă cu dulciuri sau la zgomotul făcut de motorul unei motociclete, cum iau structurile noastre cerebrale deciziile, care sunt cele mai puternice/eficiente/sigure mesaje/metode de influenţare (pentru firmele cu brand puternic cuvântul “eşec” iese din discuţie) şi cum se poate creea dependenţa de un anume produs (în termeni de marketing- “fidelizarea clientului”). Termenul “amorsare” des folosit în această industrie a manipulării se referă la reacţiile electrochimice care au loc în creier atunci când acesta primeşte o informaţie. Agenţii publicitari cunosc importanţa repetării mesajelor lor pentru a atenua amorsarea electrochimică din creierul nostru (indiferenţa/uitarea/nepăsarea faţă de mesajele lor astfel încât să fie create trasee neurale puternice – asimilare şi care să aibă ca finalitate actul cumpărării produsului lor). Războaiele dintre marile corporaţii se dau de fapt în interiorul creierelor noastre fără ca noi să avem măcar habar iar zonele cele mai vizate sunt aria laterală sau posterioară a cortexului prefrontal (aria 46 decizională) sau centrii “recompensei” din hipotalamus dar şi hipocampul – sediul tuturor amintirilor noastre. O cercetare a neuromarketingului, (devenită celebră şi care arată că acesta are aplicabilitate în multe alte domenii profitabile – dar nu pentru noi) pe baza mesajelor din ultima campanie electorală din Statele Unite, a dezvăluit faptul că în cele mai multe cazuri creierul republicanilor răspunde diferit de cel al democratilor la imaginile cu atentatele de la 11 septembrie 2001 de la World Trade Center. Această nouă “ştiinţă” a vânzării şi manipulării creierelor este comparată de specialişti cu un modern “avion de vânătoare american” şi aşa se explică de ce un banal spot publicitar difuzat de televiziunile occidentale poate ajunge să coste milioane de dolari (firma Buick a folosit astfel de strategii moderne şi şi-a sporit vânzările de la 9% la peste 40% pentru fiecare dealer). În decembrie 2002 Adam Koval, fostul ofiţer de operare şef al Institutului de Ştiinţe BrightHouse Thought şi lider în neuromarketing a afirmat că “piaţa neuromarketingului oferă posibilităţi de  introspecţie fără precedent în mintea consumatorilor”. Criticii acestei noi “ştiinţe” afirmă că produsele promovate de dragul profitului duc la obezitate, diabet, cancer, vicii sau alte patologii greu de corectat sau de controlat şi pentru că unele din ele au deja proporţiile unor epidemii, se afirmă că această metodă de promovare (controlul/subjugarea minţiilor) nu este deloc benefică. În iulie 2004 câteva organizaţii non-profit din SUA au cerut Senatului din Congresul american o anchetă federală cu privire la neuromarketing. Rezultatele acesteia însă, încă mai sunt aşteptate. va urma

"Mândrie" şi … umilinţă!

Turistul ce merge să viziteze cascada Niagara primeşte o perche de sandale impermeabile care îl protejează de apă. După ce momentul de admiraţie s-a consumat, la plecare, turistul este rugat să doneze acea pereche de papuci unor popoare nevoiaşe/sărace iar o pancartă îi atrage atenţia în acest scop. România este totuşi … pe primul loc!

Să fim mândrii dragi tovarăşi!…

Efectele nocive ale televiziunii.


Nimeni nu a ajuns om de cultură stând în faţa televizorului

Privitul la un punct fix –televizorul, semiîntunericul, mintea oprită doar la o singură problemă, derularea rapidă a ideilor emise fără posibilitatea analizei, interpretării conştiente/ personale – are efect hipnotic

Risipă de energie mentală. Creierul primeşte circa 40% din energia tuturor organelor, din care 2/3 „investeşte” în privire şi ochi. Chiar dacă nu facem nici un efort să privim la TV, nu trebuie să uităm că acest lucru poate fi evaluat în bani; consumăm energie mentală atunci când stăm cu ochii deschişi în faţa tubului catodic sau plasmei Tv.

Promovează obiceiuri incorecte – eleva olimpică porno, profesoara porno, etc, alcool, droguri,

Consumul senzaţiilor tari fără implicare duce la apariţia şi cultivarea unor relaţii superficiale cu cei din jur, senzaţia golului interior, lipsa identităţii, parazitismul social

Favorizează obezitatea – metabolismul este mai lent când mâncăm în faţa televizorului – în special copii

Scade imaginaţia, ingeniozitatea. Copii de la ţară care nu au crescut cu televizor, sunt mai creativi, mai descurcăreţi în viaţă.

Neputând ajuta oamenii care au avut accidente sau au fost abuzaţi şi pe care îi vedem la Tv, se creează starea „nu pot face nimic”, neimplicare – o problemă globală – vezi crima din New York unde 10 martori au privit pe geam din apartamentele personale o femeie care a fost înjunghiată de 7 ori şi nimeni nu a sunat la poliţie.

Privitul imaginilor violente deculpabilizează privitorul, acesta priveşte/ acceptă cu seninătate violenţa în viaţa reală.

Într-un an copii văd prin intermediul desenelor animate echivalentul a 22 de zile de cursuri despre război. La 4 ani, copilul a văzut deja peste 8000 de fapte violente de la desenele animate.

22% din copii criminali au recunoscut că au făcut ceeace au văzut la Tv.

La tv copii învaţă să nu-şi respecte părinţii, să mintă, să aibă un comportament agresiv,

Sexualitatea promovată de tv scade cu mult vârsta primului contact sexual cu consecinţele de rigoare.

Încurajează pierderea timpului – resursa noastră cea mai importantă. Un adult de 80 de ani a petrecut 100 000 de ore din viaţa lui în faţa televizorului tot atât cât la servici.

2/3 din căsătorii se încheie cu divorţ din cauza NEIMPLICĂRII- trăsătură specifică privitorilor la tv

Prin tv se transmit cel mai uşor furia, ura, frica, în detrimentul liniştii, relaxării, păcii sufleteşti, dragostei

Televizorul ne spune cum să ne îmbrăcăm cum să vorbim, cum să gândim. El a devenit stăpânul vieţii noastre


Televiziunea este tetină, doică, pedagog naţional – creatoarea noii generaţii de video-copii. Pentru copii noştrii televiziunea a devenit axa reper a vieţii lor.

Funcţia principală a televiziunii este aceea de a pregăti creiere disponibile la publicitate oricare ar fi ea (comercială, politică).

Televiziunea este drog pentru că a devenit singura alternativă de distracţie pentru milioane de oameni. Tubul catodic înlocuieşte lipsa de aventura din viaţa noastră, el oferă visul cu ochii deschişi, evadarea într-o lume imaginară

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IICCVpdyEWA]

Televiziunea – opiul popoarelor

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ troznirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

articol preluat de pe site-ul http/ro.alter media.info Clasat în: Mass-media/Cenzura de Wes Moore, Disinformation.com Motto: The nearest analogy to the addictive power of television and the transformation of values that is wrought in the life of the heavy user is probably heroin. (Terence McKenna, Food of the Gods)

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea

medeor

Este telefonul mobil periculos?

Telefonul este un mijloc de comunicare care  transmite şi recepţionează sunete la distanţă. Cel mai adesea telefonul este folosit pentru a transmite vocea umană, dar poate fi folosit şi la transmiterea altor tipuri de sunete. Cele mai multe telefoane operează prin transmiterea semnalelor electrice de-a lungul a diferite reţele telefonice complexe, fapt care permite aproape fiecărui utilizator al unui telefon să comunice cu aproape oricare alt utilizator al unui telefon conectat la reţea.

Telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1042 când americanul Donald M. Mitchell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul său mobil, „Radio portabil pentru transmisie şi recepţie”. Dispozitivul transmitea folosind unde scurte avea o rază de acţiune limitată şi cântărea nu mai puţin de 2,5 kg. Au mai trecut 35 de ani până când telefoanele mobile au început să fie folosite pe scară largă, de oamenii obişnuiţi. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper în aprilie 1073.  Abia în 1983 Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.

Când vorbim de nocivitatea telefoanelor celulare ne referim  nu la “reţea” , ca şi operator, ci la benzile de radiofrecvenţă pe care le folosesc.

Digi (3G) – 2100Mhz
Vodafone ( GSM + 3G ) – 900Mhz + 2100Mhz
Orange ( GSM + 3G ) – 900Mhz + 2100Mhz
Cosmote ( GSM ) – 1800Mhz
Zapp ( CMDA + 3G ) – 450Mhz / 800Mhz + 2100Mhz

Reţelele Wifi folosesc bandă de la 2401Mhz la 2480Mghz – standard 802.11b/g – România .

Magnetonul din cuptorul cu microunde funcţionează la frecvenţa 2450Mhz.

Concluzia…?

Reguli minime de utilizare a mobilului

- nu va fi folosit drept ceas desteptător (decât închis);
- va fi ţinut la cel puţin 2 m de cap în timpul zilei şi al nopţii ( în limita posibilului). închideţi-l noaptea!

Lucrurile afişate mai jos sunt cunoscute de mult de neurologi.

“Saptamana aceasta (ultima din octombrie 2009) a fost sustinuta o teza de doctorat in Romania , la Clinica de Medicina Muncii din Cluj, iar concluziile au fost inspaimantatoare !
Studiul s-a facut utilizand tehnica de varf la nivel mondial, cea a determinarii chemoluminiscentei si a  lipoperoxizilor.
S-au studiat astfel efectele campurilor electromagnetice (CEM) asupra corpului uman, in special cele produse de telefonia mobila, cuptoare cu microunde, antene de telefonie mobila, retele de inalta tensiune.
TOATE PRODUC cancer, imbatranire precoce, sterilitate la ambele sexe, nevroze, tulburari de somn, decalcifieri osoase, cresterea coagularii, cataracta, tulburari endocrine etc.

ATENTIE !!! Convorbirile pe telefonul mobil – cu cat mai lungi, cu atat mai nocive, mai ales la start, cand testez apelul, “bipul” cu telefonul la  ureche.
S-a aratat cum vibratiile respective, cu telefonul la ureche, produc, la trecerea prin medii cu densitati diferite, concentrari si reflexii in anumite zone, mai ales craniene. Calota craniana functioneaza ca o antena parabolica cu concavitatea in jos, concentrand undele spre baza creierului, afectand hipofiza si tiroida si cristalinul (risc de cataracta).

Autorii studiului propun interzicerea pe orice cale a utilizarii telefoniei mobile sub varsta de 14 ani !
De asemenea, dispozitivele tip hands-free reduc semnificativ impactul CEM asupra creierului, intrucat telefonul mobil e tinut mult mai departe de calota craniana.”

Ce mai fac hackerii români…

Hackerii romani au spart site-ul britanic Daily Telegraph si au lasat un mesaj dur in care se specifica faptul ca ”Tiganii nu sunt romani, idiotilor!”.

Hackerii au atacat site-ul si au postat alaturi de cateva remarci la adresa britanicilor si drapelul Romaniei.

“Ne-am saturat sa vedem cum niste gunoaie ca voi încearca sa îsi bata joc de tara noastra. Sa ne creati o imagine cu totul alta fata de cea reala si numindu-ne romanian gypsies difuzând emisiuni de tot cacatul gen Top Gear.

Daca ati avut tupeul sa enervati o tara întreaga, aflati ca nu ne vom opri aici!”, este mesajul postat de hackeri.

Mesajul se încheie cu fraza: “Ghiciti ce, tiganii nu sunt români, idiotilor!”.

Mesajul continea si un link catre un site pe care este postata melodia “The Lonely Shepherd”.

Aceasta este interpretata de Gheorghe Zamfir si apare pe coloana sonora a filmului “Kill Bill”, regizat de Quentin Tarantino.

Hackerii au atacat emisiunea Top Gear si pe cei trei prezentatori, care in timpul filmarilor unui episod chiar in tara noastra, au facut cateva remarci considerate jignitoare la adresa Romaniei spunand:

“Ne imaginam ca în România este plin de vaci si de oameni care arunca cu pietre în tigani”

Hackerii romani nu s-au oprit dupa ce au spart site-ul publicatiei britanice Daily Telegraph in care au specificat ca “tigani nu sunt romani, idiotilor” si au atacat pe 19 aprilie si site-ul cotidianului francez Le Monde, in care vorbesc de eroii Romaniei si de sangele care a fost varsat pentru ca tara noastra sa existe astazi pe harta.

Hackerii s-au autointitulat “Romanian National Security” (R.N.S).

Paginile site-ului au fost inlocuite cu imaginea drapelului romanesc si cu un mesaj patriotic: “Aceasta nu este o miscare de rezistenta, un protest sau o revolta. Este strigatul întregului popor român ce face apel la fratii nostri care au uitat ca si în venele noastre circula sânge român. Sângele ce-a fost jertfit si varsat pe câmpurile de lupta pentru a fi scrisa istoria neamului nostru, cere acum DREPTATE. Eroii patriei noastre nu vor muri niciodata ! Vrem sa nu se uite CINE l-a varsat pentru ca Romania sa existe astazi pe harta , sa le amintim copiilor si nepotilor nostri, sa îi respectam cu onoarea cuvenita. Ne-a ajuns atata batjocura. Tiganii nu sunt romani! Nu ei ne-au scris istoria! Cand vorbiti de compatriotii nostri nu mai folositi expresiile “Tigani Romani”. Noi v-am respectat Franta, voi ne veti respecta Romania! R.N.S. VEGHEAZA ca aceste lucruri sa fie infaptuite.”

Acest mesaj transmis de “Romanian National Security” a fost dat ca replica la  emisiunea difuzata pe 17 aprilie de televiziunea France 2, in care umoristul Jonathan Lambert a ironizat romanii apeland la prezentarea “salutului romanesc”: mana intinsa in semn de cersit.

Medicină pentru oamenii… mediocrii

Dr. Paulo Ubiratan, Porto Alegre, Rio Grande do Sul,
într-un interviu TV local, a fost întrebat despre mai multe sfaturi pe care întotdeauna le-a dat …
Matt Smith - The Eleventh Doctor Pictures, Images and Photos
Întrebare: exercitiile cardiovasculare prelungesc viata, nu?
R: inima ta a fost facuta pentru a bate un numãr de ori … Nu-ti irosi bataile cu exercitii. Totul în cele din urmã se uzeazã. Accelerarea inimii tale nu va va face sa trãiti mai mult: Asta e ca si cum ai spune ca se poate extinde durata vietii masinii dvs. daca o faceti sa mearga mai repede. Vrei sa traiesti mai mult? Ia un pui de somn!
Î: Ar trebui sã mã opresc cu consumul de carne rosie si sa mãnânc mai multe fructe si legume?
R: Tu trebuie sã întelegi logistica eficientei … . Vaca ce manânca? Iarbã si porumb. Ce sunt alea? Plante.

Deci, o friptura nu este nimic mai mult, este un mecanism eficient de a pune legume în sistemul dumneavoastrã. Vrei sa manânci boabe? Mãnâncã pui.
doctor Pictures, Images and Photos

Î: Ar trebui sã reduc consumul de alcool?
R: Categoric nu. Vinul se face pe bazã de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnã cã acestea trage apa din fructe, astfel încât sã profite din plin din ea. Berea este, de asemenea, din cereale. Le puteti lua!
Î: Care sunt avantajele unui program regulat exercitii fizice?
R: Filosofia mea este: Dacã nu aveti nicio durere … sunteti bine!


Î: Fripturile sunt daunatoare?
A: Nu m-ai ascultat! … Astãzi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Adevãrul este cã acestea raman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie dãunãtoare pen tru tine?
I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii?

R: Categoric nu! Exercitarea unui muschi doar il face sã creasca în dimensiune.
Î: Ciocolata face rau?
R: Esti nebun? ! E cacao! O alta legume! Este o mâncare bunã pentru a fi fericit!

Si tine minte: Viata, nu ar trebui sã fie o cãlãtorie pânã la mormânt, cu intentia de a ajunge sanatos, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine ia pe celalat drum – Bere într-o mânã – chips de cartofi în cealalta – mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând ca A MERITAT SA FACI CALATORIA!
Silly Dance Pictures, Images and Photos

D. P: Daca a umbla ar fi sanatos, postasul ar fi nemuritor …..! Balena innoata toatã ziua, mananca doar peste si apa si totusi e TARE GRASA..!

REMEMBER: Un iepure alearga, sare toata viata si traieste15 ani, broasca testoasã nu alearga NICIODATA si trãieste 450 de ani.

A înnebunit directorul FMI?

21 Mai 2010, 17:26 Tiberiu Lovin in MediaNEWS

Update: M-a lamurit Claudiu Saftoiu, la Realitatea TV. Omul se pregateste de alegeri si vrea sa candideze la presedintia Frantei. Strauss este socialist si fost ministru de Finante. De innebunit, l-au innebunit femeile, asa cum apare in cartea “Secretele unui candidat la prezidentiale”. Boc zice ca propunerea FMI era mai dura: TVA 24%, cota unica 20% si scaderea salariilor cu 20% (via RTV).

Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, s-a trezit sa faca o declaratie halucinanta la un post de televiziune francez. “Totusi, situatia s-a degradat mai mult decat am crezut. Ca urmare, am cerut noi masuri. Guvernul roman ne-a spus: vom taia 25% din salariile functionarilor. Noi am spus NU: daca vreti sa faceti economii, mariti impozitele si mai ales impozitele pentru cei bogati. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem”, se lauda seful FMI ca ar fi discutat cu Guvernul Boc. Lucru fals. Asa ceva nu s-a discutat si stiu direct de la cei care au participat acolo. In alta ordine de idei, FMI nu poate sa-ti spuna ce si cum sa faci, ci sa vina la negocieri pentru a discuta variantele propuse. E prima oara cand un oficial al FMI isi permite sa faca o astfel de afirmatie, cum ca ar fi indicat guvernului cum sa procedeze si cum nu.

Care au fost insa cele trei variante si ce s-ar intampla in fiecare caz?

Ma refer exact la ce s-a discutat la intalnirea cu FMI.

  • Disponibilizari masive. Lumea ar iesi in strada, bugetul de stat ar fi incarcat cu salariile compensatorii si ajutorul de somaj. Niciun efect pozitiv decat daca ar fi o combinatie cu o alta masura.
  • Reducerea veniturilor pentru toti cei care obtin venituri de la stat. E cumplit. O parte a populatiei va trebui sa stranga centura la maximum pentru cateva luni. Suntem amenintati insa cu greva generala si un blocaj general al Romaniei.
  • Cresterea taxelor si impozitelor. In aceasta situatie nu va fi afectata doar o parte a populatiei, ci toata. De ce? Pentru ca un kilogram de mere nu va costa trei lei, ci cinci, deci preturile vor creste la toate produsele, va veni inflatia peste noi, nu ne vom putea permite sa cumparam o serie de produse, exportul va muri pentru ca nu vom fi competitivi, bancile vor majora ratele pe care le are toata lumea etc.
  • Combinatie de doua masuri. Se pare ca la asta se va ajunge: scaderea veniturilor de la stat si disponibilizari. Cifra celor disponibilizati e posibil sa fie intre 70 si 80.000.
  • Greseala. De ce am ajuns aici? Pentru ca aceste disponibilizari ar fi trebuit sa aiba loc anul trecut, dar campania a contat mai mult decat luarea unor masuri dure. De fapt una singura: disponibilizarea a 85.000 de angajati la stat. Restul banilor ar trebui sa vina de la reducerea investitiilor.

The International Monetary Fund opposed pension and public sector wage cuts in Romania by 25%, suggesting in exchange higher taxes for the rich, but the Boc government categorically rejected the option, IMF director Dominique Strauss-Kahn said in an interview to RFI.

“Romania is in a more difficult situation than I thought and than it thinks. I told them: under these conditions, we would accept the agreed budget deficit to go slightly higher because like this, we would support economic growth. Still, things got worse than I thought. Therefore, we asked new measures. The Romanian government told us, ‘We will cut 25% off budget workers’ wages.’ We said NO. If you want to save money, hike taxes and especially taxes for the rich. The government said NO, it is we who make the call. And this is the truth, the government always decides, not the IMF. We only say which road must be taken. The government proposes the measures, the Romanian government chose this path,” the IMF director said.

Also on Thursday in a press conference, IMF foreign relations director Caroline Atkinson said the Fund did not insist on budget wage cuts in Romania, as this was only the Bucharest government’s decision. Atkinson also said it’s important that vulnerable categories are protected.

In turn, IMF mission to Romania chief Jeffrey Franks said for Euronews that the decision to cut wages and pensions belonged to the Romanian government.

“It was the government’s decision to focus more on cutting expenses. Expenses got out of control in the last few years, they believe, and they thought the best way to solve the budget problem was to focus on cutting expenses. It was their decision,” Franks said.
Seful FMI:  Am spus nu taierii salariilor in Romania. Am propus impozitarea bogatilor, dar Guvernul a refuzat categoric

Fondul Monetar International s-a opus micsorarii pensiilor si scăderii salariului bugetarilor in Romania cu 25%, propunând în schimb impozite mai mari pentru cei bogaţi, însă Guvernul Boc a refuzat categoric acest lucru sustine Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, intr-un interviu acordat RFI.

“România este într-o situaţie mai dificilă decât credeam şi decât o crede şi ea. I-am spus: în aceste condiţii, vom accepta ca deficitul bugetar pe care l-am convenit să fie puţin mai mare pentru că în felul acesta vom susţine creşterea economică. Totuşi, situaţia s-a degradat mai mult decât am crezut. Prin urmare, am cerut noi măsuri. Guvernul României ne-a spus: Vom tăia 25% din salariile funcţionarilor. Noi am spus NU. Dacă vreţi să faceţi economii, măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei bogaţi. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Şi ăsta e adevărul: guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, guvernul român le-a ales”, a spus directorul FMI.

Tot joi, într-o conferinţă de presă, Caroline Atkinson, directorul pentru relaţii externe în cadrul FMI, a mărturisit că FMI nu a insistat asupra tăierii salariilor bugetarilor din România, aceasta fiind decizia Guvernului de la Bucureşti. De asemenea, Atkinson a mai precizat că este important ca cei vulnerabili să fie protejaţi.

La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks declara pentru euronews că decizia de a tăia salariile şi pensiile a aparţinut guvernului român.

“A fost decizia Guvernului să se concentreze mai mult pe partea reducerii cheltuielilor. Cheltuielile au fost scăpate de sub control în ultimii ani după părerea lor şi au considerat că cea mai bună cale pentru a rezolva problema bugetului este să se concentreze pe reducerea cheltuielilor. A fost decizia lor” a declarat Franks.

Despre manipulare şi manipulatorul relaţional

Chirurgia plastică face miliarde din corectarea feţei femeilor pentru că bărbaţii sunt atraşi, excitaţi de feţe de femei tinere cu nasul mic, sau cu sânii umflaţi asemănători feselor rotunde cu grăsime care poate susţine o sarcină; cosmeticele pentru ten, pentru buze aduc miliarde din aceleaşi motive „declanşatorii”, moda impune ţinuta cu fuste scurte care transmit mesajul de maturizare sexuală a femeii, de disponibilitate, etc.

Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa facă sau sa aleagă un lucru.

ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere  a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta.

Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

Trăim într-o epocă din ce în ce mai mult dominată de media video în special. Regizorii de la butoanele panourilor de emisie sunt veritabili chirurgi ai mentalului nostru. Am depăşit ideea de mulţime în accepţiunea lui Gustav Le Bon mentorul a mii de politicieni din lumea largă (Abraham Lincoln avea în dormitor două cărţi – Biblia şi Psihologia mulţimilor) noţiune care s-a dizolvat, s-a transformat în cea de public; privitorul la tv este parte a unei altfel de mulţimi numită public.

Am asistat zilele acestea la o premieră mondială unică în istorie şi care va rămâne probabil consemnată în Cartea  Recordurilor; împotriva unui personaj politic a fost dirijată o imensă forţă mediatică materializată în peste 10 000 de difuzări ale unui filmuleţ de nici 20 de secunde. Impactul psihic este greu de evaluat scopul însă a fost extrem de precis – distrugerea, discreditarea, demolarea la nIvel de imagine a personajului respectiv. Ţinta aceste fenomenale forţe de manipulare nu a fost însă personajul respectiv ci chiar noi publicul. Intenţia clară a fost de a se crea de a se induce mentalului nostru o anume atutudine, iar repetiţia a avut exact acest scop.

Cel mai mult suntem manipulaţi prin intermediul emisiunilor de ştiri

Iată câteva metode:
Ştirile au aură de obiectivitate, de aceea ele sunt atent selectate în funcţie de criterii bine stabilite cum ar fi importanţa şi interesul la public.

Ştirile cu care se începe emisiunea sunt considerate mai importante decât cele de la final

Titlul poate fi sintetic obiectiv sau bombastic exagerat

Alegerea imaginilor filmate şi a amănuntelor

Se mai folosesc

- amestecarea juma tatilor de adevar cu jumatat i de minciuna , primele ajutand la acceptarea celorlalte.
- minciuna gogonata, fascinanta pentru spiritele paradoxale.
- contraadevarul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor.
- omisiunea unor elemente.
- valorificarea amanuntelor neesentiale, in detrimentul esentei.

- amestecarea faptelor, a opiniilor si a persoanelor astfel incat sa poata fi folosita oricand generalizarea.
- comparatii fortate, de multe ori poetice si amuzante.
- folosirea unui ton sau a unei mimici care sa dea o greutate nejustificata informatiei transmise.
- exagerarea.
- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci cand se vorbeste despre adeva r.
- etichetarea interlocutorului si atribuirea unei apartenete la un anumit sistem de idei, considerat negativ de catre telespectatori dar fa ra legatura cu subiectul discutat.
- adevarul prezentat ca o minciuna sau negarea unei afirmatii astfel incat telespectatorul sa ramana cu convingerea ca, de fapt, cel ce a fa cut-o este de acord cu ea.

Toate centrele de putere de azi se bazeaza pe mass-media si toate folosesc manipula ri si simula ri senzoriale, impreuna cu intrigi, retorica si performant e

pentru a-i vinde publicului produse, candidati si idei.
- Asta zi cea mai mare parte a mass-media, de la stiri si pana la reclame, se bazeaza pe spectacol, simplificare si exagerare pentru a captiva si a mentine publicul.
- Mass-media stirilor a devenit o parte a sistemului economic si social despre care relateaza. In loc sa stea la distanta de evenimente si sa incerce sa relateze cat mai corect, mass-media este adesea un juca tor din interior care manipuleaza informatiile dupa propriile sale scopuri.

Azi mass-media este plina de informatii lipsa . Lipsesc mai ales informatiile de mai sus, care ar discredita sistemul si ar avea ca rezultat reforme care i-ar elimina pe multi dintre cei care folosesc azi sistemul pentru propriul lor beneficiu.
- Intreaga mass-media este asta zi o forma de act iune. Reportajele, retorica, imaginile senzoriale si impresiile manipulate sunt toate eforturi de a influent a perceptiile si actiunile oamenilor, de a trezi frica si dorintele si de a juca la
ina ltimea valorilor. Omisiunea informatiilor din mass-media este si ea o forma de actiune.
„Televiziunea este guma de mestecat pentru ochi.”

„Televiziunea este prima cultura cu adevarat democratica – prima cultura disponibila pentru toata lumea si guvernata in intregime de dorintele oamenilor.
Cel mai ingrozitor lucru sunt dorint ele oamenilor.”

„Televiziunea este o inventie care iti permite sa fii distrat in sufrageria ta de oameni pe care nu i-ai primi in casa.”

„In orice conflict, se poate spune acum, exista trei pa rti: A, B si TV.”

„Cum poate sa guverneze cineva fără televiziune?”

Andre Malraux, autor si ministru francez
„Ticalosul, inamicul, este camera de luat vederi. Noi, cei care suntem obisnuiti sa lucram cu ea, stim ca este capabila de infinit de multe induceri in eroare, probabil cele mai mari dintre toate, si totusi este acceptata ca avand un fel de adevar obiectiv.”

„Nu cred in puterea televiziunii. Nimeni nu este influent at de ea daca nu vrea sa fie.”

„Acest instrument, televiziunea, te poate distra, te poate informa si chiar inspira.
Dar totul depinde de vointa celor care o conduc. Altfel este doar lumini si fire
intr-o cutie.”

„Televiziunea este literatura analfabetilor, cultura celor cu gusturi primitive,

averea celor saraci, privilegiul celor fara privilegii, clubul exclusiv al maselor excluse.”

Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social[1]. De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemice alcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori), intermediari (agenţii de influenţă) şi relee.

Intoxicarea.

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase

Minciuna

Zvonul

Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea.

Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :

-         funcţie explicativă

-         funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.

Tipuri de manipulare televizată

  • Manipularea prin imagine
  • Manipularea prin filmare
  • Manipularea prin montaj
  • Manipularea prin comentariul din off
  • Manipularea prin paginatie
  • Manipularea prin omisiune
  • Manipularea prin zvonuri mediatice
  • Manipularea prin cenzura
  • Manipularea prin procedeul “a ascunde aratind”
  • Manipularea prin charisma
  • Manipularea prin jurnalisti
  • Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:

-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)

-volumul (care poate varia de la mic la mare)

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”.

In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie.

Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru. Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat.

Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior.

privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile.

Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte

fenomenul nu depinde de conţinut.

Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând

indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune.

De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie. De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”.

Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate. Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii. Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele.

Conform unui studiu recent efectuat pe un eşantion de 1000 de persoane din mediul urban din România reiese că ~90% dintre români preferă să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului. Televiziunea a transformat planeta Pământ într-un „sat planetar” în care informaţia se naşte într-un colţ de pe Glob şi apoi este rapid difuzată în toată lumea. Televiziunea actuală lărgeşte conceptul de mondializare a valorilor şi a non-valorilor;

Astazi totul este digital, fotografiile, videotextele, muzica. Tinerii petrec mai mult timp la computer decat in fata televizorului iar Internetul a atins o difuzare planetara. Dar nu ajunge: “Ceea ce lipseste inca sunt experientele conectate”, a explicat Bill Gates.

Dar nu numai televiziunea ne manipulează, deşi este cel mai puternic; amintim telefonia celulară prin undele de joasă frecvenţă emise, sau de alte dispozitive de inducere a anumitor stări, atitudini. Există o întreagă literatură în acest sens. Aici se spune de ex că o frecventa de 6,54 Hz determina depresie iar 11 Hz conduce la comportament maniac. Radiatiile penetrează creierul uman si induce modificari de comportament, astfel ca oamenii pot fi controlati in masa folosind semnale de foarte joasa frecventa

Noi o să vorbim azi despre manipularea de lângă noi, de la serviciu sau din familie care ne expune la riscuri de boală mult mai mari decât cele provenite din tubul catodic.

Aceste elemente declanşatoare cu care ne naştem, sunt prezente la toate animalele fie că vorbim de peşti sau de păsări sau de animale. Ex sunetul scos de puii de curcă: dacă scoate un anume sunet, mama are grijă de el dacă nu nu. Dacă un dihor împăiat este apropiat de o curcă este atacat, dar dacă emite sunete de pui înregistrate, este băgat sub aripi lângă ceilalţi pui. O anume caracteristică declanşează un anume comportament automat,  stereotip.

Noi oamenii avem comportamente programate sau automatisme şi programabile. Oamenilor le place să aibă un motiv pentru a face sau nu face ceva. Ex „băgatul în faţă” la o coadă –vă rog PENTRU CĂ, DEOARECE; banc – la coadă la farmacie „vă rog să mă lăsaţi să intru în faţă deoarece am pe cineva la pat”, „da, desigur”, „10 prezervative vă rog”, sau la xerox.

„scump”= „bun” – magazinul de bijuterii sau un preţ mai mare reflectă o calitate mai bună.

Cuvintele bine alese, „cuvinte forţă”, angrenează şi declanşează comportamente automate.

Media, în special televiziunea foloseşte procedee extrem de sofisticate şi de subtile. Televiziunea este o armă de influenţă extrem de eficientă; ea are capacitatea de a manipula fără să pară că manipulează.

Dacă ridicăm întâi un obiect uşor, apoi unul greu, acesta din urmă va fi perceput mai greu decât dacă nu ridicam mai întâi pe cel uşor.  Dacă vedem o femeie frumoasă, apoi una urâtă, aceasta din urmă ni se va părea şi mai urâtă decât dacă o vedeam pentru prima dată. – principiul contrastului de percepţie. Ex cu găleata cu apă rece şi fierbinte. – avem trei găleţi una cu apă rece ca ghiaţa, alta fierbinte şi alta la temperatura camerei. dacă băgăm o mână în cea rece şi cealaltă în cea fierbinte apoi amândouă în cea la temperatura camerei vom obţine reacţii foarte diferite de la cele două mâini.

Legea reciprocităţii –răsplătim într-un mod asemănător, gestul unei alte persoane (favoruri, daruri, invitaţii). O persoană dăruieşte ceva având convingerea că nu va rămâne în pierdere. Cine încalcă această regulă nescrisă poate avea parte de dispreţul social al celorlalţi – mitocan, nerecunoscător, ingrat.

Ex adepţii uni cult îmbrăcaţi în cerşetori, raşi în cap strângeau fonduri pe stradă; apoi îmbrăcaţi elegant ofereau o floare sau o carte cadou în aeroporturi, gări, pieţe; succesul a fost teribil.

Oferirea de monstre gratuite de produse alimentare, sau seturi de monstre de parfumuri sau cosmetice oferite pentru a fi folosite gratis, atrage profituri uriaşe. Clienţii cumpără datorită unui sentiment de obligaţie generat de legea reciprocităţii pentru că noi considerăm extrem de neplăcut să ne simţim datori. Dacă o femeie acceptă de la un bărbat să i se achite mâncarea şi băutura, acesta va interpreta că este disponibilă sexual.

O varianţă a acestei legi este tehnica respingere-retragere; ceri ceva important, obţii un refuz, apoi ceri ceva mai puţin important dar care este exact cea care te interesa de la inceput. Al Capone şi împrumutul de 200 000 de dolari şi cum a fost escrocat de 1000 de dolari.

În magazine este folosită tehnica prezentării produselor de lux mai întâi.

Cum ne protejăm?

Definim toate aceste gesturi ca fiind simple instrumente de influenţă, de vânzare şi astfel vom fi liberi să refuzăm sau să acceptăm fără să încălcăm legea reciprocităţii.

Legea consecvenţei – dorinţa noastră de a părea consecvenţi cu ceeace am mai făcut deja. Persoana care nu este consecventă în gesturi vorbe şi fapte poate fi considerată de ceilalţi cu două feţe, confuză, nehotărâtă sau chiar bolnavă. O persoană consecventă este o persoană puternică, stabilă, inteligentă. Problema este când devenim consecvenţi în mod automat. Automatismul ne eliberează de efortul de a gândi permanent. Care este declicul care activează consecvenţa? Răspuns: angajamentul. O dată ce am adoptat o poziţie ne vom comporta cu încăpăţânare în acord cu acea poziţie. Ex „bună seara cum vă simţiţi?” „bine”; apoi e mai uşor de obţinut un acord la o cauză. Un om care tocmai a spus că face bine îi va fi greu să adopte o poziţie de om zgârcit sau recalcitrant şi va accepta solicitarea.

Tehnica „piciorului în prag”; transformă cetăţenii în slujitori ai unei cauze de ex ploitice, sau prizonierii în colaboratori. Ex tacticile chinezilor comparativ cu cele americane sau coreene.

Li se cerea prizonierile americani să scrie o întrebare şi un răspuns pro- PCC; dacă refuzau li se dădea un caiet şi trebuiau să copieze din acel caiet. Declaraţia scrisă are avantaje extraordinare. Nu mai ai ocazia de a nega faţă de sine sau de altul poziţia adoptată. Ca să fie siguri că plicurile cu scrisori vor ajunge la familiile lor, ei trebuiau să scrie mici cuvinte de laudă la adresa PCC. Sau organizau în închisoare concursuri de eseuri proPCC dar şi pro SUA premiate cu ţigări sau alte favoruri.

Membrilor personalului unei companii MLM li se cere în scris targhetul de atins în vânzări.

Există o magie a hârtiei scrise; un scop scris pe hârtie e mai uşor de atins. Cel mai spectaculos truc este acela folosit de firmele care îşi pun clientul să-şi completeze acordul de vânzare. În acest fel este anulată dorinţa ulterioară a acestora de a anula contractul. Magia constă în faptul că oamenii au tendinţa de a crede ce au scris.

Tehnica „mingii joase” sau cum să faci un om să se simtă mulţumit chiar dacă a făcut o alegere proastă. Oferi un avantaj pe care apoi îl retragi; sau fostul soţ care promite dar nu se schimbă.

Sau ex cu economia la gaz; locuitorii unui sat au primit informaţii despre cum să economisească, dar nimeni na  făcut vreo economie deşi au promis; apoi li s-a promis că numele celor care vor economisi vor fi publicate în ziarul local şi vor fi lăudaţi ca cetăţeni cu spirit civic. Aproape toţi au făcut economii.

Eu colaborez la o firmă care purifică apa şi care mă trimite să ofer oamenilor informaţii despre implicaţiile consumului unei ape generice, improprii, nesigure; racţia majoritară a fost nu, oraşul nostru deşi bea apă din wc-ul Europei este de neclintit. Când am rostit însă nume mari care au ales excelenţa pentru sănătatea familiilor lor situaţia s-a schimbat brusc.

Legea dovezii sociale

Experienţa arată că folosirea râsetelor înregistrate face ca audienţa să râdă mai mult; ele sunt cu atât mai eficiente cu cât gluma este mai proastă. Avem tendinţa de a face la fel ce fac şi ceilalţi, considerând că este corect şi că suntem scutiţi de greşeli. De aceea ni se arată imagini cu oameni foarte mulţi la mitinguri electorale. Thnic dacă poziţionezi bine o cameră poţi creea iluzia unei participări imense.

CUM OBŢINEM AJUTOR ÎNTR-O SITUAŢIE DE URGENŢĂ

The New York Times – Chaterin Genovese – „Pentru jumătate de oră 38 de cetăţeni din Quens au privit cum femeia a fost înjunghiată de mai multe ori. În cazul primelor două atacuri aprinderea luminilor la dormitoare i-a speriat dar ea a fost ajunsă din urmă şi înjunghiată din nou. Nici o persoană nu a sunat la poliţie; după ce ea era moartă un martor a sunat.

Oamenii nu acordă ajutor pentru că nu sunt siguri că este nevoie şi că ei au responsabilitatea de a acţiona. Atunci când sunt siguri că este vorba de o urgenţă însă ei devin deosebit de receptivi.

Într-o situaţie de urgenţă jena trebuie uitată; strigă după ajutor; nominalizează un om „dvs domnule cel cu pulovăr orange, am nevoie de ajutor, chemaţi  o ambulanţă. Nu trebuie să permitem martorilor să tragă propriile concluzii deoarece ei pot trage concluzia că nu este nici o urgenţă. Solicită ajutor unui singur individ din grup şi trasează-i sarcina.

Cum ne apărăm

Luăm decizia conştientă de a fi atenţi la contrafacerea dovezilor sociale; îngâmfarea şi siguranţa manipulatorilor va dispărea. De asemeni trebuie să informăm cât mai multă lume cu privire la tacticile acestora de manipulare în aşa fel ca nimeni să nu le mai cumpere produsul oricare ar fi el. Trebuie să ştim că mulţimea greşeşte foarte des ( să nu mai plecăm de la premis falsă că ei ştiu ceva ce noi nu ştim). Ex balenele sau tradarea conducătorilor.

Manipulatorul simpatic

Este masca cea mai răspândită şi periculoasă. Acesta este surâzător, agreabil, amabil cu ceilalţi; vorbeşte mult, cu uşurinţă şi curgător; este amabil, se arată atent cu celalţi, activ, vivace, surâzător, calificat, inteligent, ordonat, cu bun gust, cu idei interesante, inventiv, priceput în multe domenii. Imaginea pe care o oferă celorlalţi este cea a unei persoane sigure de sine cu care ne-ar plăcea să semănăm. Principala conduită a acestora este crearea cât mai rapidă posibil a unor relaţii de prietenie; sunt zâmbitori, atenţi, generoşi şi ştiu să flateze.

Principalul obiectiv al manipulatorului este să-l aibă la buzunarul său cel mic pe cel de curând cunoscut. La început este extrem de amabil, aduce elogii persoanei respective, apoi face mici atenţii, apoi cere mici servicii pe care victima i le oferă cu plăcere; creează rapid un climat de încredere şi complicitate. Câteva luni mai târziu, victima va realiza că dependenţa psihologică sau/şi materială (face cadouri consistente) îi va produce o mare insatisfacţie.

Manipulatorul seducător

Este atrăgător prin fizicul său; este carismatic, te priveşte drept în ochi, îţi pune întrebări directe dar răspunde pe ocolite acelora pe care i le pui tu ceeace îl face enigmatic. Ia tot ce îi trebuie de la ceilalţi în schimb oferă doar linguşeli. Pentru el complimentele devin arme de influenţă. Acest tip de manipulator suscită în ceilalţi un sentiment foarte subtil şi periculos – fascinaţia. Se foloseşte de vocea sa suavă, gsturi sau atitudini de frumuseţe, inteligente, amabilitate, curtoazie. Această fascinaţie în timp ne devalorizează în proprii noştrii ochi.

Manipulatorul altruist

Este o persoană care aparent dă totul fără să ceară nimic în schimb, oferă daruri, face servicii fără să fie solicitat, fiind însă fosrte sigur de principiul reciprocităţii. Acest principiu spune că trebuie întodeauna să plăteşti pentru avantajele primite. Manipulatorul vă împrumută o sumă de bani dar mai târziu vă va cere şi el împrumut o sumă cel puţin dublă, alegând el momentul când o să-i înapoieze. Acest tip de manipulator este periculos pentru că nu ştim, nu putem să anticipăm mecanismele subtile pe care le foloseşte, prinzându-ne în timp într-o cursă din care nu mai putem scăpa.

Manipulatorul cult

Acesta se arată dispreţuitor faţă de cei care nu posedă cunoştiinţele sale. Este uimit de ignoranţa celorlalţi, se exprimă despre toate ca fiind evidente, înşiră nume, date, locuri, fără alte explicaţii, lăsându-ne nedumeriţi în ciuda dorinţei noastre de a învăţa lucruri noi.

Tonul şi maniera sugerează o persoană cultă; impresia este a cuiva inteligent căruia nu îndrăznim să-i punem întrebări. Dacă o facem se arată iritat, surprins, şi atunci primim răspunsuri evazive.

Diferenţa între un manipulator şi o persoană cu adevărat cultă este că acesta din urmă nu ne va pune niciodată în poziţii de inferioritate sau să ne sugereze că suntem inculţi, sau ignoranţi.

Manipulatorul timid

Aparent liniştit, este un manipulator mai rar întâlnit. Se ascunde sub o falsă timiditate, este retras şi tăcut când este într-un grup. Crează impresia că ne judecă în permanenţă prin tăcerea sa sau cu privirea, nu îşi exprimă părerile, prezenţa sa devenind apăsătoare sau neobservată. Se foloseşte întodeauna de altcineva pentru a-şi exprima opiniile sau critica; se deosebeşte de timidul clasic prin modul de a acţiona: întodeauna pe la “spate”, complotând, dezbinând, generând suspiciuni. Susţine că detestă conflictele dar le provoacă subtil.

Manipulatorul dictator

Când are nevoie să i se facă favoruri, face complimente şi flatează; este convins că slăbiciunea afectivă este un defect major şi de neconceput într-un cadru profesional sau personal. Conversaţiile politicoase, pauzele de relaxare sunt considerate pierdere de timp; slăbiciunea este considerată ruşinoasă. Manipulatorul dictator a hotărât singur că principiile sale trebuie aplicate tuturor; dacă ceilalţi nu răspund pretenţiilor lui îi consideră inumani şi egoişti; este o formă de terrorism relaţional uşor de recunoscut.

CARACTERISTICILE MANIPULATORULUI RELAŢIONAL

Manipulatorul nu poate exista fără prezenţa altor persoane; îşi creează propria imagine prin comparaţie cu ceilalţi dar de pe o poziţie superioară. Este lipsit de respect pentru ceilalţi, le ignoră dorinţele, sentimentele, necesităţile, devalorizându-i şi culpabilizându-i.

Scopul conştient sau inconştient al manipulatorului este să ne facă să admitem că el este cel mai inteligent, generos, competent, cult, la curent cu tot ce e nou; cum procedează? observă, testează, creează un climat propice pentru a sublinia defectele noastre, lacunele, slăbiciunile. Dacă le admitem, automat îi atribuim lui calităţile care ne lipsesc nouă. În acest fel suntem prinşi în capcană de un raţionament logic eronat dar de efect. În psihologie se numeşte PROIECŢIE.

Cum ajunge un om manipulator?
Prin creerea unui sistem de apărare conceput încă din copilărie; este un mecanism de autoapărare pe care îl posedăm cu toţii sub o formă sau alta; unii dintre noi sunt agresivi împotriva agresiunilor vieţii, alţii, timizii, fug de realitate, retrăgându-se, alţii pur şi simplu preferă să uite (refulare), alţii folosesc umorul, sau alţii nu vor să privească în faţă realitatea.

Pentru manipulator mecanismul de apărare – manipularea este un mijloc de supravieţuire. Cu timpul devine un automatism devenind principalul mijloc de comunicare. Acest mecanism se dezvoltă încă din copilărie; majoritatea părinţilor consideră aceşti copii ca fiind mai inteligenţi decât fraţii şi surorile lor. Aceşti copii sunt de fapt mai vicleni; provoacă conflicte între părinţi sai între fraţi şi surori, fără ca aceştia să-şi dea seama ce se întâmplă. Aceşti copii obţin tot ce vor deoarece fascinează adulţii: poate fi vorba de frumuseţea lor naturală, de limbajul elevat, sau de un anume talent.

Manipulatorii pot fi întâlniţi peste tot; în mediul familial (părinţi, soţi, fraţi, surori, cumnaţi, socrii,etc), social (prieteni, colegi, superiori, subalterni, clienţi, pacienţi).

Doar 20% din manipulatori sunt conştienţi de ceeace fac; majoritatea nu conştientizează însă această personalitate a lor. Nu realizează consecinţele asupra celorlalţi: devalorizarea, proasta dispoziţie, pierderea încrederii în sine, stresul intens, dezechilibrul psihic. Ei sunt într-un anume fel perverşi, fiind mulţumiţi de starea lor. Problema noastră este cum să ne apărăm, să ne protejăm de ei cum să nu mai fim toleranţi, cum să renunţăm la  a le găsi motivaţii pentru comportamentul lor. Cel mai eficient mijloc pe care îl putem adopta împotriva unui manipulator este să îndrăznim să-l refuzăm; astfel doar ne putem salva integritatea.

Persoanele cu adevărat simpatice îşi exprimă clar şi sincer părerile şi le respectă pe ale celorlalţi. Relaţiile cu ceilalţi sunt echilibrate şi respectuoase. Nu îşi ascund personalitatea şi nu au nevoie să îi înlăture pe ceilalţi pentru a le lua locul. Nu încearcă constant să demonstreze celorlalţi superioritatea, nu îi umileşte situându-i pe poziţii de inferioritate.

Atitudinea de supunere faţă de o altă persoană apare atunci când există o reacţie de refulare şi în cele din urmă de negare a propriei personalităţi (dacă sunt întrebate ce îşi doresc cu adevărta, nu ştiu, sau “ce facem?” – “ce vrei tu!”)

Comportamentul non verbal al manipulatorului

80% din mesajele noastre au o componentă non verbală. Adică tonul vocii, intonaţie, debit, prezenţa sau absenţa privirii, atitudinile corporale, tonusul muscular, respiraţia, mişcările abia perceptibile.

Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.

Manipulatorul adoptă o “ascultare aqversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.

Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.

Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.

Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.

Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona. Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Tulburările induse de manipulator.

Manipulatorii sunt printre cei mai mari consumatori de energie; 90% dintre noi suntem victimele acestora.

Procedee folosite de manipulatori

Culpabilizarea celorlalţi are efecte deosebit de nocive.

Declinarea responsabilităţilor, nerespectarea angajamentelor, sau promisiunilor.

Evitarea, sustragerea de la confruntări

Atribuirea rezultatelor celor din jur lui însuşi

Trecerea propriei responsabilităţi asupra celuilalt

Rămânerea în umbră, non decizia – “nu ştiu” , “faceţi cum doriţi”

Manipulatorul nu poate comunica simplu şi cinstit. îi lipseşte dialogul. Nu formulează idei sau fraze complete, sau utilizează expresii vagi, ambigue. Răspunsuri în doi peri sau se abate de la subiect.

Manipulatorul învrăjbeşte şi creează suspiciune; critică şi devalorizează. Raţionamentele sale exprimă doar idei generale. Foloseşte ironia, ignoranţa este materia primă folosită, îşi schimbă opiniile şi comportamentul în funcţie de situaţie, nu ţine seama de nevoile celorlalţi, nu ascultă decât de propriile sale dorinţe.

Cum ne apărăm

Niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În celălalt există o speranţă secretă că se va schimba; această speranţă în determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

TULBURĂRILE PSIHOLOGICE INDUSE DE MANIPULATOR

Expresii care arată că ne putem afla în preajma unui manipulator:

„mă  mistuie”

„îmi consumă toată energia”

„efectiv mă îmbolnăveşte”

„o săptămână cât am fost plecată în concediu, totul a fost bine; de când m-am întors la birou, mă simt îngrouitor, cu toate că îmi place munca mea”

„după ce vorbim la telefon mă simt obosită, tulburată şi deprimată; de fiecare dată se întâmplă la fel”

Contactul prelungit cu un manipulator este un factor de stres deosebit de puternic;

Un contact prelungit cu un manipulator provoacă sentimente de culpabilitate, vinovăţie, anxietate, agresivitate, teamă sau tristeţe. Încep cu timpul să apară primele consecinţe organice: dureri de cap, migrene, tulburări digestive, senzaţie de nod în gât, tensiuni musculare, anorexie, bulimie. Senzaţiile persistă şi când ajungem acasă astfel că relaţia de cuplu în timp are de suferit. Începem să avem insomnii, suntem irascibili, lipsiţi de entuziasm.

În plan psihologic, contactul prelungit cu un manipulator produce anxietate, depresie, lipsa motivaţiei, oboseală, slăbirea stimei de sine, pierderea încrederii:

Pe plan somatic apar tulburări de somn, treziri frecvente în cursul nopţii, dificultăţi de adormire, senzaţie de nod în gât, de greutate în stomac, ulcer, dureri de spate, de ceafă, umeri sau maxilare, greaţă, vărsături, balonări, gastrite, diaree, urticarie, pete roşii pe piele, psoriazis, căderea părului, prurit, erecţii incomplete, ineficiente, perderea interesului pentru sex, dismenoree, reducerea fertilităţii şi apariţia sterilităţii, greutate în respiraţie, creşterea TA, dureri ale inimii, tulburări de ritm.

Pe plan comportamental persoana agresată de un manipulator poate induce creşterea consumului de tutun, cafea, alcool, bulimie sau anorexie, agitaţie sau apatie

Pe palnul peformanţei apar dificultăţi de concentrare, scăderea entuziasmului, reducerea eficienţei la locul de muncă.

Pentru a descoperi un manipulator trebuie să-i cunoaştem cu precizie trăsăturile caracteristice care îl deosebesc de ceilalţi.

Un individ calificat drpet manipulator, acţionează după cel puţin 10  (zece) caracteristici din cele 30 enumerate în continuare

  1. Îi culpabilizează, îi învinovăţeşte pe ceilalţi, în numele relaţiilor de familie, prieteniei, dragostei, conştiinţei profesionale, etc
  2. Evită să-şi asume responsabilităţi sau le transmite altora
  3. Nu-şi exprimă niciodată clar dorinţele, sentimentele, necesităţile sau opiniile
  4. Răspunde adesea evaziv sau ambiguu
  5. Îşi schimbă opiniile, comportamentul şi sentimentele în funcţie de persoane şi situaţii
  6. Invocă raţiuni logice pentru a-şi ascunde obiectivele sale egoiste
  7. Îi face pe ceilalţi să creadă că trebuie să fie perfecţi, consecvenţi, să ştie cât mai multe şi să răspundă promt întrebărilor şi solicitărilor
  8. Se îndoieşte de calităţile, competenţa, caracterul celorlalţi: nu critică pe faţă, devalorizează şi emite judecăţi
  9. Se foloseşte de intermediari (preferă să vorbească la telefon decât faţă în faţă, lasă note scrise pentru colaboratori), pentru a-şi face cunoscute mesajele
  10. Învrăjbeşte şi creează suspiciune, dezbină pentru a stăpâni mai uşor şi poate provoca rupturi ale cuplurilor
  11. Ştie foarte bine să pozeze în victimă pentru a fi compătimit (îşi exagerează o boală, se plânge de volumul mare de muncă la servici, de anturajul dificil, etc)
  12. Ignoră ceeace i se cere să facă (chiar dacă pretinde că tocmai se ocupă de problema respectivă)
  13. Se foloseşte de principiile adoptate de ceilalţi (umanitate, caritate, rasism, „binele”, „răul”, sentimente materne, etc) pentru a-şi satisface interesele personale.
  14. Ameninţă sub o formă deghizată sau foloseşte şantajul pe faţă
  15. Schimbă fără menajamente subiectul în timpul unei conversaţii
  16. Evită sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau şedinţe
  17. Mizează pe ignoranţa celorlalţi pentru a se plasa pe poziţii superioare
  18. Minte
  19. Se foloseşte de minciună pentru a afla adevărul, deformează şi interpretează denaturând întodeauna adevărul
  20. Este egocentric
  21. Este gelos în toate relaţiile sale
  22. Nu suportă să fie criticat şi neagă tot ce este evident
  23. Nu ţine seama de drepturile, de dorinţele sau de necesităţile celorlalţi
  24. Aşteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziţii, obligându-i pe ceilalţi să le execute
  25. Ceeace  spune pare logic şi coerent, contrar atitudinilor, acţiunilor sau modului său de viaţă, care se desfăşoară după o schemă opusă
  26. Flatează. oferă daruri şi face mici servicii ştiind să fie pe plac dând impresia că-l preocupă problemele celorlalţi
  27. Provoacă o stare de proastă-dispoziţie şi un sentiment opresiv de pierdere a libertăţii (victima lui se simte ca prinsă într-o cursă din care nu ştie cum să scape)
  28. Acţiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în defavoarea celorlalţi
  29. Ne sugerează să facem lucruri pe care altfel nu le-am fi făcut niciodată din proprie iniţiativă
  30. Este mereu subiect de discuţie pentru ceilalţi, chiar când nu este de faţă.

Comportamentul non-verbal al manipulatorului


Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.
Manipulatorul adoptă o “ascultare aversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.
Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.
Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.
Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.
Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona.
Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Contra-manipularea

Cum ne apărăm

Metodele contra-manipulării sunt foarte precise şi ele trebuie respectate întocmai. Contra-manipularea presupune efort şi răbdare; trebuie să luptăm cu sentimentul de vinovăţie, de culpabilitate pe care îl simţim când suntem indiferenţi adică aşa cum remarcă el – „răutăcioşi, lipsiţi de suflet, inumani”, etc.

Contra-manipularea este o tehnică; trebuie să răspundem oricărei încercări a manipulatorului ca şi cum am fi indiferenţi la aceasta. Timp de câteva săptămâni sau luni vom trăi emoţii puternice – inima va bate mai repede, vom simţi valuri de căldură care ne cuprind, vom avea unele probleme cu respiraţia.

Trebuie să ştim clar că niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În cel manipulat există o speranţă secretă că manipulatorul se va schimba; această speranţă îl determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

Tehnica confuziei

Folosirea unei comunicări impersonale, superficiale  şi echivoce care să evite un angajament ferm. Manipulatorul nu se poate simţi superior sau important în faţa unei persoane indiferente, care nu reacţionează la provocările sale, oricât de subtile ar fi acestea.

-         formulăm fraze scurte

-         rămânem evazivi

-         formulăm răspunsuri care se referă la cazuri generale

-         folosim umorul dacă situaţia o permite

-         zâmbim , mai ales la sfârşitul frazei

-         tratăm cu umor situaţiile şi problemele

-         rămânem tot timpul politicoşi

-         nu mai participăm la discuţii sterile sau care devalorizează

-         evităm agresivitatea

-         folosim ironia numai dacă suntem siguri pe noi

-         renunţăm să ne mai justificăm

-         îndrăznim să refuzăm, să spunem „NU”.

-         tehnica „discului zgâriat” – repetarea refuzului pe un ton identic fără justificări, utilizând aceeaşi formulare fără agresivitate

-         nu ne mai povestim viaţa în cele mai mici detalii

-         notăm totul

-         nu mai răspundem cererilor neformulate în mod clar

-         răspundem cu prudenţă la măguliri

-         informăm pe toţi membrii grupului despre aspectele manipulatorii ale personajului

EXEMPLE- EXPRESII DE CONTRA-MANIPULARE

-         „este  opinia dumneavoastră” („este o opinie”)

-         „puteţi gândi în acest fel”

-         „dumneavoastră puteţi crede acest lucru”

-         „puteţi vedea lucrurile şi din acest punct de vedere”

-         „puteţi s-o luaţi cum vreţi”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „pot să spun DA dacă asta e ceeace vă doriţi”

-         „dacă spuneţi dumneavoastră!”

-         „dacă aşa gândiţi!”

-         „e un mod de a vedea lucrurile”

-         „nu vedeţi decât un aspect al problemei; e normal”

-         „vă puteţi imagina”

-         „am o părere diferită”

-         „se poate”

-         „poate fi posibil … pentru dumneavoastră”

-         „este adevărat”

-         „exact aşa este”

-         „nu-i aşa?”

-         „se întâmplă”

-         „trebuie să ştii să fi şi aşa uneori”

-         „mă amuză să fac exact ca ceilalţi”

-         „depinde”

-         „ar fi mult prea uşor”

-         „nu mă prind!”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „mare e grădina lui Dumnezeu!”

-         „mie îmi place, asta e important nu-i aşa?”

-         „sunt mulţumit/ă de mine”

-         „îmi place originalitatea”

-         „ăsta-i farmecul meu”

-         „prietenii/ soţul mă place aşa”

-         „nimeni nu este perfect, nu-i aşa?”

-         „fiecare cu stilul său”

-         „nu vă faceţi griji pentru mine”

-         „sfaturile sunt întodeauna folositoare”

-         „viitorul va decide”

-         „vom trăi şi vom vedea”

-         „câteodată ajută”

-         „cine nu riscă, nu câştigă”

-         „voi face exact aşa”

-         „am conştiinţa împăcată”

-         „mulţumesc că mi-o spui”

-         „ca de obicei”

-         „sunteţi drăguţ că vă ocupaţi de mine”

-         „numai în aparenţă”

-         „este fără importanţă”

-         „principiile mele morale sunt altele”

-         „e o problemă de morală”

-         „nu mă îndoiesc”

-         „desigur”

-         „absolut!fără doar şi poate”

-         „cu certitudine”

-         „păcat!”

-         „cu atât mai rău”

-         „îmi pare rău pentru dumneavoastră”

-         „de data asta da!”

-         „credeţi?”

-         „suntem aici să potolim lucrurile”

-         „vă supără atât de mult?”

-         „de ce?”

-         „de ce nu?”

-         „dar dumneavoastră?”

-         „nu vă faceţi griji, ştiu ce fac”

-         „îmi face plăcere”

-         „acum vă apucaţi de bârfă?”

-         „vreţi să precizaţi ideea?”

-         „aşa crezi tu!”

-         „s-ar putea!”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „este posibil”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „nu mă îndoiesc”

Soţie sau amantă?

Adulterul, prostituatele sau partenerele prea atrăgătoare – un risc pentru inima bărbaţilor.
Profesorul Graham Jackson, cercetător, consultant la Spitalul St Thomas din Londra, susţine că trei sferturi (75%) din decesele subite în timpul relaţiilor sexuale se înregistrează în rândul bărbaţilor care îşi înşeală nevestele.
Jackson a declarat în cadrul unei conferinţe a Societăţii Europene pentru Cercetări Sexuale şi în Domeniul Impotenţei, organizată la Hamburg (decembrie 2002) că bărbaţii în vârstă, căsătoriţi, care au o relaţie ilicită cu amante tinere, prezintă cel mai mare risc.
Un alt studiu efectuat timp de 20 de ani (între 1972 şi 1992) de cercetători germani şi publicat în Zeitschrift fur Kardiologie (1999), afirmă că cele mai multe cazuri de deces la bărbaţi în timpul actului sexual, survenise când aceştia făceau sex cu o prostituată. Studiul mai demonstrează că adulterul suprasolicită inima mai mult decât căsătoria.
Ritmul cardiac nu este influenţat de poziţia adoptată în timpul sexului (deşi unii bărbaţi pentru a proteja inima preferă poziţiile în care partenera stă deasupra- inutil!).
Partenerele atrăgătoare sunt un alt factor de risc pentru inimă.
Bărbaţii care au soţii urâte trăiesc în mediu cu 12 ani mai mult decât cei cu partenere atrăgătoare şi senzuale. Aceştia nu îşi fac griji că aceasta îi va înşela ( nu sunt geloşi) şi nu mai văd permanent competiţia cu alţi masculi – generatoare de stres.

Apa "minerala" o pacaleala

perdele minerale de calciu create prin evaporarea apei
perdele minerale de calciu create prin evaporarea apeiAici nu este vorba de gheata ci de apa minerala bogata in CALCIU.
Oamenii care vin aici s-si trateze hipocalcemia de fapt pleaca mai bogati in calciu- spre disperarea rinichilor, mai putin bogati in euro, iar turismul turcesc cu siguranta mai bogat in euro.

O multime de firme distribuie, imbuteliaza, comercializeaza apa minerala carbogazoasa sau plata.
Se stie ca exista doua regnuri de vietuitoare: animal si vegetal.
Noi suntem din cel animal. Plantele din cel vegetal. Asa invata copii in clasele primare si este corect.
Si noi si plantele suntem construiti din apa in cea mai mare parte.
Pe langa apa mai avem cateva minerale care intra in compozitie- carbon, calciu, fier, magneziu, etc.
Aceste minerale sunt de mai multe feluri: minerale anorganice, sau inorganice sau metalice si ele provin in apa de exemplu din dizolvarea pietrelor peste care curge izvorul sau paraul, sau din deversarile industriale. Aceste minerale nu pot fi absorbite de corpul omului mai mult de 10-15% maxim.
Plantele insa se descurca bine cu aceste minerale, le absorb si le transforma in minerale coloidale cu dimensiuni mult mai mici decat cele metalice anorganice. Aceste minerale coloidale a caror rata de absortie este de 98% se gasesc in toate legulele si fructele pe care le vedem atunci cand intram in piata.
plantele de exemplu morcovul isi obtin apa necesara vietii din pamant prin OSMOZA. Rinichiul nostru filtreaza sangele de reziduuri tot prin osmoza.
Foarte multe legume si fructe(rosii, castraveti, pere, mere, pepeni, etc, etc), contin apa in proportii care depasesc 90% din totalul greutatii lor.
aceasta nu este o apa minerala metalica sau anorganica ci apa obtinuta prin osmoza in care sunt dizolvate minerale coloidale.. Sangele nostru este un sistem coloidal; citoplasma celulelor noastre este un sistem coloidal.
Mineralele din apa cu etichete frumos colorate cu nori si paduri din market sunt strecurate de rinichi si celule si eliminate sau depuse sub forma de pietre in rinichi, colecist, articulatii.

ps: atentie! exista firme care speculeaza nevoia REALA a oamenilor pentru o apa sigura si ofera echipamente foarte scumpe si periculoase.
pentru a va feri de firmele si agentii disperati dupa BANII Dumneavoastra, intrebati pe unul “patit” – pacalit!
sunt o multime de lucruri care nu va sunt spuse tot asa cum pati cand faci asigurare la masina si afli dupa ce ai lovit-o de la un inspector de daune “oparit” ca nu poti sa primesti banii de reparatie pentru ca… etc etc. iar la final iti spune ca trebuia sa casti ochii inainte de a face asigurarea!.
stiti cum este nu-i asa?

pentru a afla cum este sa fii umilit de niste smecheri si a nu pati la fel sunati-ma la 0740 473 595

Cel mai bine păzit secret

Cel mai bine pazit secret

By eliberareamintii

top_secret1.gif

Asa cum va explicam aici ► despre puterea conditionarii, as dorii sa va expun si efectele conditionarii prin religie. Practic oamenii isi inregimenteaza copiii in sisteme si scari de valori axiomatice derivate din religie. Copiii nestiind mai nimic despre lume isi vor strucutra informatiile si ideile functie de algoritmul imprimat de parinti. Asistam practic la o puternica si aproape ireversibila mutilare a perceptiei asupra realitatii de la varste fragede.

Lasand la o parte conditionarile religioase si sociale care ne-au fost insuflate si uneori impuse, hai sa gandim liber ce elemente comune apar in religii si ce elemente sunt intentionat omise. Sa recapitulam mai intai cateva idei expuse in urma cu ceva vreme :

iar apoi sa mergem mai departe.

Vorbind cu multi oameni si citind foarte multe materiale oculte am observat cateva versiuni asupra infinitului. Daca esti o persoana religioasa vei avea un mare soc !
Continuare ►

Oceanul de Spirite

Dumenzeu este o masa amorfa luminoasa ce se afla intr-o alta dimensiune. Majoritatea religiilor converg catre aceasta idee. Identitatea si constiinta individuala apar doar cand din acest ocean imens de lumina se rupe cate o picatura, iar atunci picatura capata constiinta proprie devenind spirit avand puterea de a alege daca sa se intoarca in ocean (pierzandu-si astfel individualitatea si constiinta proprie, memoria daca vreti), sau dimpotriva sa exploreze posibilitatile aparute in aceasta noua ipostaza.

the_fountain_god1.jpg

O posibila curiozitate a spiritului este experienta de a fii om, probabil ca mai sunt si alte posibilitati in alte lumi. Dintr-o dimensiune superioara unde nu exista timp, deci nici distanta ci doar vibratie, spiritul coboara intr-o dimensiune inferioara, adica in lumea noastra tridimensionala unde incepe sa organizeze materia, sa dea constiinta si uneori chiar ratiune materiei (miracolul vietii).

In prezent s-a facut poteca de cat de multe spirite au venit sa organizeze materia in lumea noastra ; la inceput au fost cateva care au deschis poarta visarii – aceastea au o infinitate de manifestari intr-un mediu inferior, respectiv in lumea noastra tridimensionala.

the_fountain.jpg

Din punct de vedere chimic un om viu fata de un om mort imediat dupa moarte nu este foarte diferit – forta care tine celulele grupate, forta care practic tine materia sa nu se descompuna este sufletul si spiritul. Viul se naste cu un cod milimetric pentru dezasamblare moleculara, lucru care nu exista la obiectele facute de om depilda (vezi munti de deseuri). In momentul mortii fizice pentru spirit este o rascruce in care are doua variante :
Prima – poate decide daca sa se intoarca la Dumnezeu, sa fie parte din Dumnezeu – pierzandu-si astfel forma si identitatea (imaginati-va o picatura care cade intr-un ocean, unde este delimitarea ei dupa integrarea in absolut ? Niciunde. Aceasta este adevarata moarte. Religiile prin reprezentarea raiului cam asta fac – te imping sa te integrezi in masa amorfa de energie absoluta, practic sa incetezi in a mai avea constiinta proprie. Asimilare, moarte.

A doua – sa continui sa te reincanezi pentru a-ti mentine statutul individual, evitand a te asimila in marele ocean amorf. O varianta stramba a acestui adevar este prezenta in religiile indine prin karma. Karma este o justificare perfecta pentru foamete si saracie, populatile imbecilizate cred ca au o existenta groaznica datorita pacatelor din vietile trecute. Este o situatie ideala pentru preotime si elita – nu vor avea parte de revolte. Ce manipulare !

Aceasta teorie raspunde perfect la lipsa manifestarii active a lui Dumnezeu in vietile oamenilor, respectiv la pasivitatea acestuia cu privire la vietile si nenorocirile omenilor pe pamant.

  • Daca asa stau lucrurile TU cum iti traiesti viata ? Ce anume devine important si ce anume devine iluzoriu ? Senzatiile, iubirea emotiile sau timpul ? Momentan suntem conditionati sa slujim banul si egoul – drogurile care te subjuga sistemului pentru a muncii 80% din timpul tau pentru cei care detin secretul prezentat mai sus.

Inchisoarea Perceptiei

Aceasta teorie are o doza ceva mai mare de negativitate si o include pe cea de mai sus ; astfel Dumenzeu ramane o masa amorfa de energie care in momentul unei mici diviziuni, picatura nou obtinuta devine spirit avand constiinta, ratiune si libertate de alegere – independenta. Posibil ca primele astfel de picaturi rupte din Dumnezeu, capatand constiinta proprie nu au mai vrut sa mai fie parte din acesta ; ba chiar ar fi creat un mecanism prin care sa divida energia dumnezeiasca pentru a creea din ce in ce mai multe spirite capabile de liber arbitru si constiinta – avem deaface cu arhetipul mitului lui Prometeu care a furat lumina (focul) de la zei.

Partea legata de negativitate apare in momentul in care primele entitati nu doresc ca sufletele intrate in jocul vietii sa mai iasa afara si sa devina parte din Dumnezeu. As face o comparatie cu o companie de telecomunicatii care nu vrea sa-si piarda abonatii.

posibilitati.jpg

Aceasta teorie raspunde perfect la lipsa manifestarii active a lui Dumnezeu in vietile oamenilor, respectiv la pasivitatea acestuia cu privire la vietile si nenorocirile omenilor pe pamant, precum si la o posibila cheie cu privire la doctrina luciferica.

Aceste doua teorii va vor oferii raspunsuri unor intrebari clasice la care biblia si alte religii nu pot raspunde clar :

De unde vin atatea spirite pe pamant si de ce ?
Bibilia nu raspunde clar la aceasta intrebare in schimb explicatia de mai sus o face logic si foarte clar.

De ce nu stim de unde venim si de ce nu stim incotro ne indreptam ? Ce fel de evolutie spirituala poti avea intr-o astfel de orbecaiala ?
Dupa cum vezi nu este vorba de nici o evolutie, viata e pur si simplu un joc fara un scop anume. Daca ar exista un scop acesta ar fi definit mult mai clar pentru jucatori, acestia neavand nevoie sa apeleze la preoti si religii. Practic religiile au aparut ca o rezultanta a intuitiei oamenilor cu priviere la originile lor si totodata ca explicatii empirice cu privire la ostilitatea mediului inconjurator. Mai tarziu religiile au fost folosite ca mijloc de control al comportamentului populatiei in folosul preotimii si al imparatilor.

De ce secretul asupra acestui adevar ?
Intrucat nimeni nu ar mai vrea sa fie sclav, sa mai munceasca pentru altii, sa-si iroseasca viata pentru titluri si onoruri. Elita globala (politica, economica si religioasa) care detine secretul ar murii de foame, ar ramane fara supusi, nu ar mai putea sa se joace de-a razboaiele cu soldatei, iar papa nu ar mai fi adulat. Este atat de simplu.Teama, teroarea, frica e metoda cea mai eficienta de a legitima pierderea libertatii in favoarea securitatii, este war on terror, incalzirea globala, fanatismul religios intretinut artificial, este tot ceea ce mint politicienii pentru prostii creduli care ii aleg frenetic. Totul este un teatru bine regizat pentru ca noi sa le cerem lor “solutia”, iar pentru ei un pretext sub care sa-si justifice pozitia patriarhal dominatoare in fata noastra. Actualmente oamenii sunt formati de sistem sa caute indrumare si in schimbul acesteia sa ofere supunere. Totul se rezuma la control si exploatarea supusilor. Lumea noastra este o lume piramidala a controlului.

Dar Biblia spune ca Dumnezeu l-a facut pe om ?
Citind cu atentie observam ca locatia geografica a gradinii Eden este pe pamant si nu in cer, Edenul nu este raiul, este un loc pe pamant. De aici si din multe alte surse (veriga lipsa, religii babiloniene si indiene) tragem concluzia ca omul in forma actuala a fost facut de niste entitati bipede dupa chipul si asemanarea lor. Se pare ca scopul principal al omului prin noua sa structura somatica oferita de acesti extraterestrii este sa poata incarana spirite mai inalte decat putea inainte. Religiile spun ca la inceput oamenii erau folositi pe post de sclavi de catre zei, iar acestia erau nemilosi, sunt mentionate imperecheri si chiar orgii intre zei si oameni. Oricum un lucru e cert omul nu a aparut pe cale naturala pe pamant.

În timpul războiului din Kuweit armata americană a utilizat dispozitive de mind control

În timpul războiului din Kuweit armata americană a utilizat dispozitive de mind control

de George Preda

Încă din anii ‘70 dr. Oliver Lowery a dezvoltat o tehnologie psihotronică, cunoscută sub numele de Silent Sound Spread Spectrum (SSSS). Considerată strict secretă de Pentagon până în anii ‘90 şi cunoscută în jargonul militar drept „Squad”, această armă psihotronică a fost patentată apoi pentru producţie civilă. Iată cum este descrisă tehnologia în patentul cu numărul #5.159.703, elaborat pentru firma Silent Sounds Inc. în octombrie 1992:

„Un sistem de comunicaţie în care mesaje non-audibile, cu frecvenţe foarte joase sau foarte înalte (ce ies din spectrul de percepţie al fiinţei umane) sunt modulate în frecvenţă şi amplitudine, cu scopul de a propaga vibraţional informaţia, pentru a fi indusă în creier. Transmiterea se poate face prin intermediul unor căşti, boxe sau a unor dispozitive electronice. Mesajele modulate pot fi transmise în timp real sau pot fi stocate pe suport mecanic, magnetic sau optic pentru o transmisiune ulterioară sau repetată către receptor.” Mai simplu spus, aceste dispozitive permit implementarea subliminală a unor gânduri, emoţii sau a unor comenzi de a realiza anumite acţiuni.

SSSS a fost utilizat de armata americană în timpul războiului din Golf, pentru a determina soldaţii inamici să se predea fără să riposteze. Edward Tilton, preşedintele Silent Sounds Inc., face o scurtă referire la Squad într-un interviu din decembrie 1996: „Nu am voie să intru în detalii, informaţiile sunt considerate strict secrete de guvernul american, dar vă pot spune că realizăm în prezent înregistrări pentru guvernul german şi fostele ţări sovietice. Totul, cu permisiunea guvernului SUA, bineînţeles. Vă pot spune însă că sistemul nostru a fost utilizat cu succes în timpul Operaţiunii Furtună în deşert.”

Această declaraţie nu face decât să confirme utilizarea în scopuri militare şi civile a acestei tehnologii şi să completeze o ştire difuzată de o televiziune britanică în martie 1991 sub titlul: „Arme psihologice bazate pe tehnologie de ultimă oră utilizate în Orientul Mijlociu.” Presa americană nu a difuzat ştirea.

„O operaţiune psihologică strict secretă utilizând tehnici Silent Sound a fost realizată cu succes. Oportunitatea de a le utiliza a apărut atunci când sistemul de comunicaţii irakian a fost distrus. Forţele militare irakiene din Kuweit au fost forţate să folosească staţii radio cu frecvenţe medii (FM). Frecvenţele acestora au fost uşor de interceptat şi au permis transmiterea de comenzi militare cotradictorii şi confuze.

Echipele de operaţiuni psihologice americane au utilizat transmiţătoare FM şi în oraşul Al Khafji, care au bruiat staţiile radio locale şi au înlocuit emisiile acestora. Americanii au transmis atunci muzică religioasă şi patriotică irakiană cu mesaje subliminale. Este vorba despre un sistem electronic sofisticat care a „vorbit” direct minţii celor ce ascultau muzica, alterând ritmurile cerebrale, implantând anumite stări emoţionale negative: frică, anxietate, disperare, neajutoare care au destabilizat moralul trupelor irakenie. Sisemul este incredibil de eficient pentru că nu are nevoie să îi spună cuiva să simtă o emoţie, ci pur şi simplu îl face să o simtă.”
Modul de operare al acestei arme psihologice a atras atenţia tot mai multor observatori, corelat cu tendinţa actuală de a impune pe teritoriul Americii şi Europei sistemul de televiziune digitală. Sistemul de relee instalat pentru buna funcţionare a televiziunii digitale are o arie de acoperire aproape completă a teritoriului şi există temerea că el va fi utilizat ca infrastructură pentru utilizarea tehnologilor SSSS de control al populaţiei.

În SUA, trecerea totală şi obligatorie la televizunea digitală este prevăzută a fi realizată până în februarie 2009. 90% din costurile acesteia vor fi subvenţionate de stat, adică din banii încasaţi din taxele şi impozitele plătite obligatoriu de fiecare american. Se estimează costuri de miliarde de dolari. Şi Uniunea Europeană a prevăzut trecerea la televiziune digitală pe întreg teritoriul statelor membre până cel târziu în 2012. De ce atâta grijă pentru ca televiziunea să pătrundă în cele mai îndepărtate colţuri şi oamenii să recepţioneze programe TV la înaltă rezoluţie, de care nici măcar nu au nevoie?

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5673

Renumit cercetător în domeniul cancerului plătit de o companie din domeniul industriei chimice

extras din Nexus New Times Magazine, anul III, nr. 11, decembrie 2007 – februarie 2008
Un savant britanic cunoscut în întreaga lume a ţinut sub tăcere faptul că timp de peste 20 de ani a oferit consultanţă retribuită unei companii din domeniul industriei chimice în timp ce făcea cercetări asupra potenţialului cancerigen în domeniul industrial.Sir Richard Doll, celebrul epidemiolog care a certificat faptul că fumatul provoacă cancer la plămâni, primea la mijlocul anilor 1980 un onorariu de 1500 de dolari pe zi de la Monsanto, pe atunci o companie chimică importantă, în prezent cunoscută pentru afacerile sale cu recolte modificate genetic.În perioada în care a fost plătit de Monsanto, Sir Richard a trimis o scrisoare unei comisii regale australiene în care  prezenta rezultatele investigaţiilor privind proprietăţile potenţial cancerigene ale Agentului Orange, creat de Monsanto şi folosit de SUA în războiul din Vietnam. Sir Richard (care a murit în iulie 2005) susţinea în acea scrisoare că nu există niciun indiciu că această substanţă chimică cauzează cancer.

O serie de documente deţinute de The Guardian arată că Sir Richard a fost, de asemenea, plătit cu 15000 de lire de către Asociaţia Producătorilor de Chimicale şi de către alte două companii importante, Dow Chemicals şi ICI, pentru o analiză în care absolvea clorura de vinil, folosită în confecţionarea materialelor plastice, de orice efecte cancerigene cu excepţia cancerului de ficat – concluzie cu care Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu este de acord. Analiza lui Sir Richard a fost folosită timp de peste un deceniu de către asociaţia producătorilor pentru a apăra acest produs chimic.

Actualele descoperiri îi vor consterna pe savanţi şi pe cei care au fost cândva admiratorii activităţii de pionierat a acestui cercetător şi va duce la o ruptură între acel grup majoritar, care îi susţine punctul de vedere conform căruia cancerul nu este altceva decât un produs al modului de viaţă modern şi acei ecologişti care susţin că produsele chimice şi poluarea sunt vinovate pentru creşterea covârşitoare a ratelor de îmbolnăvire.

Fabula măgarului

„Intr-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântană. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de facut. Până la urmă, ţăranul hotărâ ca măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Si că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei.

Aşa că ţăranul îţi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.

Tăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu.

Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. In curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum magarul, ajuns până la gura fântânei, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând”…

"Spital" II Tipuri de pacienţi

Dat fiind condiţiile cunoscute de spitalizare ţara noastră, apare fenomenul denumit „nevroză instituţională” sau după unii autori mai imaginativi – „boala bolii”, sau „ospitalism”.

Pacientul care s-a „pricopsit” şi cu această afecţiune – mulţi din păcate, îşi adaugă la boala de bază o stare de apatie, lipsa iniţiativei, îşi pierde interesul pentru evenimente şi lucruri care au un anumit interes personal, supunere docilă, îşi pierde sentimentele pentru ordine, nu se mai revoltă în faţa nedreptăţilor, suferă o deteriorare a obişnuinţelor personale de toaletă de exemplu, pierderea într-un anumit grad a individualităţii, resemnare fatalistă.

Proasta relaţionare medic-pacient poate conduce la aşa numitele boli iatrogene, boli care au o importantă componentă nevrotică şi care sunt reacţii psihogene ca efect al ideologiei medicale.

Pentru a se instala o astfel de afecţiune este necesar de exemplu doar de un cuvânt sau de un act interferat nefericit în comunicare. Pacientul realizează din atitudinea medicului sau asistentei ui că acesta este incapabil să-l ajute şi astfel devine anxios. Medicul, personalul medical de îngrijire emit mesaje multiple, complexe prin expresii, tăceri, cuvinte spuse cu jumătate de gură. Pacientul încearcă să descifreze aceste mesaje şi apoi să le incifreze în sistemul informaţional personal.

Atitudinea negativă din partea personalului medical (de respingere, abandon, de neîncredere) pot induce pacientului stări de alertă în care acestuia i se modifică percepţiile, imaginaţia i se deformează, gândirea i se alterează şi devine nelogică, apare frica, neliniştea, deprimarea. Bolnavii cronici trebuie ştiut că acumulează în decursul săptămânilor petrecute în spital o anumită „cultură medicală” la acest lucru contribuind cel mai mult contradicţiile dintre medici care au concepţii diferite şi care nu reuşesc să se înţeleagă între ei.

Aceşti pacienţi depresivi abdică de la activităţile normale; ei îşi continuă viaţa obişnuită, afişând uneori o pretinsă fericire, când de fapt pentru ei, în adâncul sufletului lor viaţa şi-a pierdut orice sens. Starea lor a celor mai puţin afectaţi de „nevroza de spital” este „disperarea tăcută”: blânzi, politicoşi în aparenţă, dar plini de o furie şi o frustrare pe care nu o recunosc.

Conceptul medical "mecanicist"

Acest concept medical apare ca urmare a desoperirilor din diverse ştiinţe (chimie, fizică, dar şi medicină).

Esenţa acestui model medical a constat în aceea că boala a fost intim legată de leziunea anatomică sau histologică. Descoperirile lui Pasteur şi Koch au pus la baza explicaţiilor biologice agenţii microbieni, cadru în care au fost adjudecate de modelul medical mecanicist de explicare a bolii.

Conform acestuia există o legătură directă care se face între simptom, boală, leziune, iar simplificând la maximum leziune= boală.

Acest fapt a dus la ruperea organismului în bucăţi, ca şi în cazul unei maşini cu mai multe piese, ducând la apariţia unei medicini de organ, a unei ultraspecializări, dar şi la cultul ultraspecialistului, a aparatelor medicale tot mai sofisticate şi a analizelor.

Simplificarea modelului la formula boală= leziune, persistă de cel puţin 100 de ani şi este adânc înrădăcinat atât în conştiinţa populaţiei dar şi a majorităţii personalului medical.

În realitate ea are origini mult mai departe în istorie Aş putea aminti de şcolile medicale greceşti – şcoala din Kos care avea ca reprezentatnt pe cunoscutul Hipocratikus, şi scoala medicală din Cnidos. Aceştia din urmă erau medici care se adresau direct simpromului fără să stea prea mult pe gânduri; ei nu ezitau să taie cu cuţitul sau să administreze leacuri dure care să înlăture simptomul. Hipokratikus şi discipolii săi erau mult mai circumspecţi; ei studiau modul în care corpul omenesc luptă cu boala şi îl ajutau prin administrare de purgative, sudorifice, vomitive, repaus sau dimpotrivă mişcare. În timp a avut succes medicina agresivă a medicilor din Cnidos (a fost însuşită chiar şi de egipteni);

Oamenii doreau un leac rapid pentru suferinţele lor. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat farmacologia şi industria farmacologică.

În prezent aceasta se poate spune că are sub control corpul medical încă de pe băncile facultăţii şi terminând cu cercetarea medicală.

Binenţeles că în toată această poveste important nu este pacientul ci profitul acţionarilor din consiliide de administraţie ale acestor fabrici de medicamente care doresc profit permanent.

Prima ramură medicală care a ţinut cont de acest model a fost chirurgia. Primii chirurgi au plecat de la premisa ca omul este un sistem complex de instalaţii. Chirurgul de azi poate fi considerat un „bio-instalator”. În loc să folosească cuţite, medicii internişti folosesc medicamente pentru a trimite gloanţe asupra ţintelor reprezentate de organele bolnave.

Oamenii însă sunt ceva mai mult decât o însumare de elemente chimice. Consecinţa ultraspecializării şi a medicinei de organ a avut drept efect imediat deprecierea cunoaşterii personalităţii pacientului.

O altă consecinţă, de data asta din partea bolnavului a fost apariţia comportamentului maladaptativ în care bolnavii tind a renunţa uşor la responsabilitate, nu mai luptă cu problemele vieţii, individul se retrage în boală şi fuge uşor de răspunderile sociale.

Ca o reacţie în faţa neputinţei medicinei bazată pe acest concept sau model medical bazat numai pe explicaţii biologice care explică boala, într-un moment social caracterizat prin dezvoltarea unei societăţi urbanizate şi industrializate puternic, apare un concept nou – modelul psihosomatic care introduce în explicaţiile fiziopatologice alături de factorii biologici, pe cei psihologici şi sociali.

Modelul psihosomatic introduce între factorii de mediu şi organism un factor intermediar, o mediaţie reprezentată de reacţia psihologică la mediu. Acest factor este reprezentat de emoţie, anxietate, frică.

Modelul psihosomatic simplificat apare după formula : stres- emoţie- reacţie vegetativă- modificări funcţionale- leziune organică.

În locul unei viziuni mecaniciste (omul este ca o maşină),modelul psihosomatic introduce,în condiţiile moderne,ideia legăturii dintre corp şi suflet,dintre biologic şi social şi moral.

Modelul psihosomatic depăşeşte deci explicaţiile mecaniciste.

Leziunea chiar dacă există ea nu trebuie să fie neapărat primitivă,putând fi precedată de o lungă perioadă de tulburări funcţionale,care pot fi puse în mişcare de factori psihologici şi sociali,de relaţile interpersonale.În acest fel tulburările psihice şi somatice nu mai apar ca fiind în opoziţie.

Stresul vieţii va determina reacţia psihică,care prin intermediul sistemului nervos vegetativ va acţiona asupra fiziologiei diferitelor organe şi la care datorită duratei, intensităţii şi frecvenţei pot duce la fenomenul de organizare şi organicizare.

Boala,chiar de origine organică,poate la rândul ei să acţioneze asupra psihicului pe 2 căi:directă (prin intermediul modificărilor metabolice) şi pe cale psihologică,prin trăirea conştientă a stării de boală şi a consecinţelor sale.

În modelul psihosomatic omul sănătos sau bolnav reprezintă o unitate psihosomatică,apărarea organismului presupunând participarea ambilor factori,în timp ce leziunea apare doar în faza tardivă de evoluţie, reprezentând rezultatul eşecului, atât al apărărilor psihologice cât şi fiziologice a organismului.

Modelul psihosomatic face posibilă urmărirea în cadrul patologiei atât a influenţei factorilor psihici şi sociali,cât şi biologici,el poate explica trecerea de la social la boală somatică,de la factorii psihici şi sociali la reacţii funcţionale sau la leziuni organice,în timp ce modelul medical pune puţină bază pe factorii psiho-sociali şi nu putea da nici o explicaţie afecţiunilor funcţionale şi a maladiilor care apar în legătură cu stresul.

bibliografie selectivă: cucu ioan Reforma sanitară -reforma sistemului medical şi a gândirii medicale învechite – 2007

"Spital"

Cuvântul „spital” vine de la latinescul „hospite” care înseamnă „oaspete” însă rareori instituţia cu pricina este ospitalieră.

Spitalul este o creaţie artificială, nenaturală destinată unei acţiuni curative. Adevăratul mediu de recuperare sau de tratare a unei boli este mediul vieţii socio-familiale în care individul trăieşte.

La început spitalele erau locuri în care din caritate erau adunaţi săracii, oamenii fără mijloace materiale (spital-ospitalizare)şi în care medicii tot pe bază de caritate petreceau un timp scurt pentru tratarea acestor indivizi. Spitalele erau în grija unor societăţi caritabile.

În prezent spitalul s-a impus în cele din urmă din cauza mijloacelor tehnologice şi medicamentoase tot mai scumpe şi mai sofisticate. În România, spitalul şi-a pierdut vocaţia terapeutică.

Spitalele din România ar trebui să elimine disciplina exagerată, standardizarea şi birocratizarea vieţii de spital, să elimine ceeace unii numesc „represiunea organizată” evidenţiată prin ierarhia spitalicească şi prin regulamentele interioare restrictive.

Pacienţii ar trebui să aibă libertatea de a-şi menţine libertatea.

Membrii personalului devin parte a familiei pacientului pentru că îl văd mai des şi mai în intimitate decât oricine altcineva. Aceştia ar trebui să ofere susţinere afectuoasă la fel ca familia.

Medicină = afacere?

În SUA ţara cea mai importantă şi reper pentru multe altele inclusiv pentru România, îngrijirea sănătăţii este o afacere colosală. (Ar merita amintit că la investirea sa în calitate de prim-preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin anii 1996 sau 1997 nu am verificat, dr-ul Alexandru Ciocâlteu afirma într-un interviu – citez din memorie necesitatea introducerii şi în România a conceptului „medicina ca afacere”. Binenţeles că se referea la managementul sănătăţii, la eficacitate şi eficienţă, însă rezultatele se văd la 12 ani de atunci- întradevăr medicina este o afacere, dar nu pentru pacient).

Deci , în SUA, (să nu pomenim România pentru că suntem încă la început), cheltuielile pentru sănătate au însumat în 1998 aproape 14% din PIB, adică peste 1200 miliarde de dolari. La scară naţională, acest domeniu este de departe cel mai important pentru economia americană, depăşindu-l cu mult pe cel de pe locul doi, calculatoarele şi comunicaţiile. Pentru 2002 s-au făcut estimări ale costurilor pentru sănătate de 16,6% din PIB.

Conform datelor oferite de American Heart Association, bolile cardiace i-au costat pe americani 275 miliarde de dolari, adică mai mult de 1000 de dolari pe cap de locuitor (Investors Business Dailly, 3 ian 1998).

Iată câteva alte date statistice:

58 de milioane de americani au cel puţin o boală cardiacă (Investors Business Daily- 17 mar ) ce ucide anual 900 000 de americani şi implică cheltuieli de peste 115 miliadre dolari

37,7 milioane de americani suferă de o invaliditate (Wilcox, 1998, p.64)

16 milioane de americani au diabet care costă 92 miliarde de dolari (Wilcox,1998,p.57)

12 milioane de americani primesc îngrijiri medicale pentru cancer; doar în 1996 au fost diagnosticaţi 1 250 000 de noi cazuri, în care nu este inclusă cifra de 800 000 de cazuri de cancer de piele. 1500 de oameni mor zilnic.(Cook, 1996, p.4-5)

Unul din cinci americani are cancer de prostată (Cook, 1998, p128-129)

Anual 182 000 de femei sunt diagnosticate cu cancer mamar (Kane, 1995)

16 milioane de americani suferă de astm şi costă anual 5 miliarde de dolari (Ross, 1997, p.77)

37 miliane de americani au artrită, adică 45 de milioane de zile de muncă pierdute şi cheltuieli medicale de 35 miliarde de dolari (Loring şi Fries, 1995)

20 de milioane de americani au osteoporoză adică 1,3 milioane de fracturi osoase anual (Aldred, 1997, p.36)

40 de milioane de americani au HTA (Moser, 1999

34 de milioane de americani sunt obezi (Haris, 1996, p57, )

35 de milioane de americani suferă de alergii (Cook, 1998)

30 de milioane de americani suferă de o boală mintală(Klein, 1993)

30.400 de americani se sinucid anual (Cook, 1998)

60% din americanii peste 60 de ai suferă de cataractă (Ross, 1976, p.363)

30 de milioane de americani au probleme legate de impotenţă( Kane, 1995)

Acestea sunt o parte din datele care pun sub semnul întrebării îngrijirea medicală aşa-zis superioară oferită de o ţară bogată care dispune de tehnică de vârf.

Americanii se bucură de binefacerile diagnosticării computerizate şi a descoperirilor de ultimă oră şi au cel mai înalt nivel de viaţă din lume. Dar nu numai în America sistemul medical se află în criză.

Din ce în ce mai multă lume îşi pune întrebări legate de industria sănătăţii. Cât de mult are de-a face sistemul medical cu sănătatea? Încotro se îndreaptă acest sistem?

Apă, "agenţi" şi aparate de făcut… bani

“Dacă aveţi impresia că informaţia este scumpă, încercaţi ignoranţa”

citat din memorie

Am dat întâmplător peste un anunţ, care mă îndemna să cumpăr un “aparat de produs apă plată” şi mi-am adus aminte de ţeapa ce mi-am luat-o acum câţiva ani când am cumpărat cu bani mulţi un “produs” asemănător.

Ni se spune în anunţ că aparatul 1. – deţine locul 1 în lume, 2. are sigiliu de aur, 3. este extrem de simplu de folosit, 4. ocupă puţin spaţiu, 5. poţi să bei de la el o apă de puritate 99,99%!!! 6. aparatul lasă în componenta ei (totuşi) sărurile şi mineralele de care corpul are nevoie!.

Sfântă ignoranţă!

Ce de bani aduci unora!.

Dar, omul n-are de fapt nici o vină!

El vrea bani. Sigur că în afară de aparatele astea care ne dau o apă minerală de o puritate 99,99%(!!!)  mai face publicitate, mai vinde nişte cosmeticale, oale, cratiţe, taxi, asigurări, etc… BANI SĂ IASĂ!…

Sănătate şi Bun Simţ

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat recent într-un studiu că „80% din bolile contemporane au legătură cu apa pe care o bem”.

Medicina contemporană prin excelenţă mecanicistă, este extrem de compartimentată, de ultraspecializată şi tocmai asta face să fie trecute cu vederea cauzele simple ale marilor probleme. „Operaţia a reuşit, pacientul a murit din alte cauze”- este o butadă care ascunde o realitate îngrozitoare.

Ce poate face un om obişnuit care este confruntat cu un sistem medical ermetic, ocult din care informaţiile ies foarte greu sau deloc şi care se confundă permanent cu Dumnezeu?

Răspuns: Mai nimic!.

O mulţime de oameni obişnuiţi caută soluţii la probleme de sănătate, lămuriri, informaţii în reviste, la prieteni sau pe Internet. Toată media însă este subordonată atotputernicei Industrii Chimice.

Cine şi ce este această industrie ai cărei prizonieri am devenit cu toţii? Iată pe scurt câteva informaţii edificatoare.

Este o organizaţie a cărui nucleu este format din 10 membrii toţi oameni de finanţe fără scrupule, şi care au ca obiectiv cucerirea puterii economice şi politice la scară planetară.

Fiecare tentacul al acestei caracatiţe mondiale cuprinde un factor cheie:

- Energia: petrolul, energia nucleară, transporturile – maritime, aeriene, terestre (mii de miliarde de euro anual)

- Industriile de fabricare a produselor chimice: îngrăşăminte, pesticide, fungicide, erbicide, insecticide, aditivi, coloranţi, etc (doar aditivii aduc un profit anual de circa 20 de miliarde de euro)

- Industria produselor farmaceutice: medicamente, vaccinuri, cosmetice – Industria de fabricare a aparaturii medicale: ecografe, scannere RMN, radiografie, computere tomograf, aparate cu material radioactiv- scintigrafe, aparatură chirurgicală, etc

- Industria agro-alimentară: seminţe, îngrăşăminte, material agricol, toată industria care transformă produsele ce provin din agricultură, etc (cea mai profitabilă este de departe industria apelor „minerale”- „apa este noul petrol”)

- în România profitul firmelor care îmbuteliază apă a fost de aproape un miliard de euro.

- Media scrisă: ziare, reviste de specialitate, periodice ilustrate, lumea filmului şi a televiziunii, lumea artelor şi a literaturii. Vedem zilnic nume de vedete cunoscute care profită de notorietatea lor pentru a prezenta la televiziune de ex o publicitate mincinoasă la vaccinuri, uleiuri, paste de dinţi, etc.

Există o politică nefastă, perfect orchestrată, care printr-o presiune mediatică ne determină să credem că albul este negru şi invers.

De exemplu în Elveţia, ţara considerată cea mai „curată” din lume, principalii piloni ai industriei chimice şi farmaceutice (Sandoz, Ciba Geigy, Hoffmann- La Roche) sunt susţinuţi de guvern şi de băncile elveţiene care fac parte din consiliile de administraţie. Iată o satistică din anii 1972-1974: Uniunea Băncilor Elveţiene deţinea 600 de locuri în consiliile de administraţie, Societatea Băncilor Elveţiene 520, Creditul Elveţian 510. Cu alte cuvinte băncile controlează laboratoarele şi cercetarea medicală, adică instituţii care nu au legătură cu sănătatea, farmacia sau medicamentele ci doar cu PROFITUL. Situaţia este aceeaşi la nivel global….

În fiecare naţiune, (franceză, britanică, germană, olandeză, etc), caracatiţa industriei chimice, deţine sectoare cheie prin care controlează economia şi politica ţării respective. Piaţa mondială a cerealelor este împărţită de şase companii multinaţionale (90% din piaţa mondială a cerealelor), comerţul cu cacao este în mâinile a două firme, piaţa zahărului este deţinută de patru firme, piaţa agroalimentară este împărţită între zece companii multinaţionale, şi la fel este împărţită piaţa sănătăţii.

Oamenii politici, în general incompetenţi, se înconjoară de experţi care în cele mai multe cazuri aparţin multinaţionalelor ale căror interese le promovează. Dacă vreun politician se opune, organizaţia se pune în mişcare şi intervine cu mită, finanţarea campaniei electorale, şantaj, etc. …

Întrebare: – Este moral ca după ce această industrie nenorocită ne-a poluat aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, după ce ne oferă o mâncare din ce în ce mai artificială, sintetică, lipsită de valoare nutritivă, moartă, să vină tot ea – această Industrie a Morţii să ne dea „leacuri” la bolile produse deliberat tot de ea?

Răspuns:Nu! Nu este Moral!

Întrebare: Ne poate cineva apăra de această malefică şi periculoasă caracatiţă?

Răspuns: Da, doar noi înşine, dacă nu uităm ce ne-a spus Hipocrate, Seneca şi alţi mari oameni: „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu sănătate şi BUN SIMŢ” BUN SIMŢ...

Am decis să mă informez despre aceste probleme pentru că în familia mea apa a adus importante pagube financiare şi de asemeni multă suferinţă.

Mama a pierdut un rinichi, tata are rinichii amândoi în insuficienţă renală, soacra este pensionată pentru probleme de rinichi, soţia are probleme renale, etc. Am fost victima unei firme care pe bani mulţi (am făcut două CAR-uri la servici) m-a convins să achiziţionez un sistem de purificare a apei (“medalii internaţionale”, reclamă convingătoare, gargară,etc). După circa 3-4 luni s-a colmatat şi nu am avut ce să-i mai fac să curgă. Firma mi-a dat cu flit încercând să mă convingă să achiziţionez altul, deoarece sistemele se schimbaseră la repere, etc.

Am înjurat, am stuchit în palme şi am decis să mă informez cu atenţie înainte de a mai scoate alţi bani din buzunar.

Există pe piaţa din România o mulţime de firme care oferă sisteme care mai de care mai „performante”, mai „sănătoase”. Mai ales pe Internet găseşti o mulţime de oferte.

Site-urile respective sunt făcute de cele mai multe ori la comandă, („croşetezi informaţii” apoi le pui într-o formă care să „agaţe” fraierul şi –gata!);

Există oameni specializaţi în tehnici de vânzare, persuasiune şi manipulare, şi care au ca unic scop obţinerea banilor fraierilor. Binenţeles că niciodată nu vor spune TOT ADEVĂRUL!

Există de asemeni o „armată” de agenţi „instruiţi”, grăbiţi să vă ia banii. Aceştia vă sună cu telefonul sau „dau năvală” în casa voastră liniştiţi (aparent), dar neliniştiţi să vă ia banii cât mai repede. Am participat ca invitat la un seminar de pregătire a acestor agenţi de vânzare de filtre de apă şi am fost realmente siderat auzind următorul îndemn repetat obsesiv ca să priceapă “bobocii”: „ Nu uitaţi nici o secundă- banii noştrii sunt în buzunarul clientului!”.

Bani, Bani, Bani…

Dar despre agenţi, tehnici de manipulare a clienţilor naivi, alte informaţii despre apă, boli, într-un material următor.

10 vizitatori online acum
5 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 55 la 06:32 am UTC
Aceasta luna: 55 la 12-16-2017 06:32 am UTC
Acest an: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC