> News of the day <

3 Întrebări …

Prima întrebare:”Ce gust mai are frăţie apa asta a ta dacă scoţi TOT din ea?” R:”Apa pură corectă celular şi metabolic în mod normal nu are gust, culoare, miros. Apa nu este aliment ci doar vehicol pentru nutrienţii celulari dar şi pentru deşeurile metabolice pe care le transportă prin dizolvare. Totuşi putem asemăna gustul apei … Read more

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Academia de Rouă

Un subdomeniu nou: academiaderouă.drpro.ro

apa.drpro.ro

O nouă extensie a domeniului: www.apa.drpro.ro

Din vârful tastelor pag 223

În afară de vizitele pe care le făceam în timpul liber pentru a mai vinde vreun echipament de purificat apa, trebuia să însoţesc uneori şi pe „bobocii” pe care îi pregăteam la cursul pentru vânzare.

Aşa l-am cunoscut pe nea Caisă. Nu-l cheamă aşa da aşa îmi place mie acu să-i zic.

Era naşul „bobocului” meu de la curs – o fată de vreo 28 de ani, inteligentă, bine crescută, absolventă de facultate dar cam timidă. Am mers la el acasă (o, ce casă!) ca să-i explicăm cum stă treaba cu apa şi cu celelalte aspecte ale vânzării. Ne-a servit cu cafea din cea mai scumpă, apoi ne-a invitat la masă că „picasem la ţanc” adică la prânz.

Fata pe care o plătea să-i gătească şi să-i facă ordine (ca să nu-şi streseze nevasta – „naşa”- plecată acum în Franţa la proprietatea pe care o aveau acolo) ne-a servit nişte sofisticării preparate la cuptor cu nişte garnituri la fel de exotice. „Asta sigur are şcoală de bucătari” m-am gândit atunci da’ fără să-l întreb însă pe „boier” dacă-i aşa.

Am ştiut de când l-am văzut că n-o să-i vindem nimic acestui orgolios plin de ifose şi care juca acum rolul binefăcătorului ocrotitor şi generos faţă de fina lui. Nu, nu era defel vorba de o altfel de relaţie (sexuală eventual) cu „finuţa” pentru că simt chestiile astea mai bine ca o femeie. Nu mai intru acum în detalii neinteresante despre vizita aceea.

Am plecat însă însoţit de remarca apasătă făcută la plecare: „Să nu mă mai cauţi cu chestii de-astea de vânzări de filtre că nu te mai primesc. Poţi să vii să mai vorbim când vrei că văd că eşti citit. Îmi place să ascult de-ăştia ca tine. Ai văzut că aici găseşti cafea adevărată!. Poate-ţi dau şi un wishy ce zici?”.

- „Mulţumesc pentru că aţi avut răbdare. Ne mai auzim cu telefonu” i-am spus şi eu de pe scări.

Au trecut vreo doi ani de-atunci. Nu l-am mai căutat, uitasem şi cum îl cheamă, până lunile trecute – astă vară- când l-am reîntâlnit la spital, la „urgenţă”. Era pe o targă, speriat şi iritat că „ăia se mişcau prea încet”. Fata care avea grijă de curăţenie şi de meniul zilnic (dar cu siguranţă şi de alte nevoi –asta DA!) rămăsese undeva la intrare speriată şi ea şi neânţelegând parcă nimic din cele ce i se întâmplau în acel moment.

- „Ce-are ăsta?” am întrebat o colegă ce se chinuia să-i prindă o venă.

- „Nu ştim aşteptăm să coboare neurologul şi să-l ducem la tomograf. Se pare că-i un accident vascular cerebral”.

În timp ce vorbeam cu colega, nea Caisă a început să emane aburi calzi de căcat proaspăt. Pantalonii desfăcuţi la burtă s-au udat de urina caldă care a început să se scurgă de pe targă.

- „Fetelor, haideţi să-l schimbăm pe dumnealui! Haideţi mai repede cu pijamalele. Luaţi-l de-aici că îi apucă pe toţi vomitatu’..”

O infirmieră sictirită de zecile de pacienţi pe care îi tot dezbrăcase în ultimele ore, apucă de targă şi o îndreaptă spre sala de baie aflată pe stânga.

- „Bine că te căcaşi pe tine! Re-aţi ai dreacu de îmbuibaţi! Băgaţi în voi ca porcii apoi veniţi aici cu pretenţii. Ai pe cineva cu tine să mă ajute?”

- „Câţi bani vrei fă?” o întreabă nea Caisă pe infirmieră.

- „Nu-mi trebuie banii tăi. Ai pijamale la tine sau scot din magazie? Buletinu unde-i?”

- „Vorbeşte fă frumos că te ia dracu. Acu sun să te dea afară!”.

-„Lasă gura! Aşa ai dat-o afară şi pe fie-mea. Trebea să-i dai salariu pe trei luni, mai ţii minte căcatule?”

Am asistat la scena care a durat mai puţin de un minut apoi am rugat-o pe infirmiera pe care o cunoşteam de ani buni ca pe o femeie cumsecade să se liniştească şi să mă lase pe mine să-l dezbrac.

- „Aaa, e de-al tău?”, m-a întrebat.

- „Nu!”, i-am răspuns scurt.

Nu am cine ştie ce greţuri la mirosurile urâte –am încercat altele mai „consistente” la morgă, sunt obişnuit, aşa că l-am dezbrăcat pe nea Caisă cu grijă la pielea goală apoi l-am spălat din aproape în aproape cu duşul, cu săpunul şi desigur, cu mâinile. Infirmiera mi-a adus nişte câmpuri să-l şterg apoi împreună cu ea l-am îmbrăcat în pijamale.

- „Tu cine eşti că parcă te cunosc?” m-a întrebat câutându-mi privirea.

- „Nu contează!” i-am răspuns.

- „Te duci tu să-l duci pe neuro, că văd că-l cunoşti, ca să nu mai pierdem timp?” m-a întrebat colega după ce i-a fixat branula la mână cu leucoplast.

- „Da, lasă că-l duc eu sus în secţie. Numai să aduci tu foaia sau s-o trimiţi”.

- „Acuma-acuma, să termine de scris în ea cei de la internări şi o trimit cu infirmiera”.

L-am dus la salon, l-am debarcat cu grijă de pe targă împreună cu fetele de pe neuro apoi am plecat să-mi termin treburile pentru care venisem la spital. Zilele trecute eram la un restaurant din Severin în biroul „şefului” aşteptându-l să discut cu el despre ce? … Despre apă desigur. I-am sugerat la telefon săptămâna trecută să monteze un echipament în bucătărie ca să gătească fetele lui ciorba pentru clienţi cu apă „strecurată” şi nu tot cu apa canceroasă din Dunăre.

- „Să treci să vorbim” …

Încă din uşă mi-a spus că a văzut cum arată echipamentul la o pensiune unde tocmai terminasem de montat unul şi m-a întrebat scurt „în cât timp îl are”, scuzându-se că nu poate să stea mai mult cu mine de vorbă pentru că „are pe cineva important la separeu”.

I-am spus că revin altă dată ca să discutăm şi alte detalii legate de hârtiile necesare a fi întocmite şi semnate, apoi am ieşit amândoi din birou.

În sala selectă numită „separeu” la masă, era chiar nea Caisă care râgâia ţinându-se de un pahar cu picior lung în care fusese cu câteva secunde mai înainte, şampanie „roze”.

- „Ce mai faci nea?” … („Caisă” i-am spus totuşi în gând) l-am întrebat din uşă.

Linişte…

S-a uitat la mine mirat de tupeu (cuvânt provenit din franceză – „tu peu” – „tu „poţi”) apoi am văzut cum din pupile începe să se rezerse un torent invizibil de ură.

Şi-a amintit că fusesem la el acasă, că tot eu fusesem de faţă când infirmiera l-a făcut „porc” şi tot eu îl spălasem nu cu mult timp în urmă de căcat.

N-am aşteptat răspunsul lui. Nu mă interesa.

L-am salutat pe patron şi am plecat.

În stradă aerul parcă se îngroşase şi sta să plouă…

“Dirijorul hormonilor” prof.univ. dr. Marian Bistriceanu

Academician Profesor universitar doctor Marian Bistriceanu

Am ajuns la Craiova pe la orele prânzului “mânaţi” din urmă de o ploaie torenţială. Oraşul ud, fără oameni parcă şi scos din ţâţânile lui de şantierul central, pare nefiresc. Unde-i agitaţia, gălăgia, efervescenţa specific oltenească? Totul pare spoit cu tristeţe, boală şi deznădejde. Ca peste tot, de altfel.

Cabinetul Profesorului universitar doctor Marian Bistriceanu este peste drum de Universitate şi de Teatrul Naţional din Craiova.

La uşa doctorului oamenii aşteaptă sfioşi, tăcuţi, înşiraţi ca mărgelele pe o aţă de papiotă. Sunt oameni de toate vârstele – adulţi şi copii, veniţi de la oraş dar mai ales de prin satele şi părţile Gorjului, Slatinei, Doljului sau Râmnicului. Cu noi cei de la Severin, harta Olteniei s-a completat într-o nefirească împlinire.

Întrucât ploaia ne-a împiedicat să intrăm la ceasul şi minutelele programării făcute de domnul doctor, am aşteptat cuminţi să fie consultaţi cei ajunşi la timp. Şi uite-aşa – pe şoptite (ca să nu-l deranjăm pe domn’doctor) am mai aflat câte ceva despre durerea şi suferinţa oamenilor care-şi dăduseră întâlnirea stabilită, peste capul şi voinţa lor, de doamna Suferinţă.

Doctorul Bistriceanu se bucură de un real respect din partea oamenilor care-i ascultă vorbele rostite rar aproape cu evalvie. Nu ştie nimeni câţi pacienţi i-au trecut prin dreptul ochilor blajini şi cuminţi în zecile de ani de meserie. Cu siguranţă însă sunt tot atâtea mulţumiri acolo “în pod” cum ar spune olteanul hâtru.

Cineva, din capul holului impecabil de curat, întreaba cu voce domoală dacă l-au făcut pe domn’profesor  “cetăţean de onoare al Craiovei”.

“Nu ştiu dacă l-au mai făcut!” îi răspunde singura craioveancă aşezată pe scaunul de lângă intrare. “ Da care-i treaba. că parcă am auzit şi eu ceva?” capătă curaj un muntean de prin părţile Gorjului.

“Păi nu prea ştiu nici eu bine, da iarna trecută l-au propus să-l facă “cetăţean de onoare” da primarele s-a opus că cic-ar trebui mai întâi făcuţi aşa revoluţionarii şi p-ormă pianiştii”.

“Ce pianişti?” se dă-n vorbă şi o domniţă co ochii mari şi gâtul legat într-o eşarfă roşie.

“Păi cică ereau doi scrişi – domn’ profesor Bistriceanu şi unu care cântă la vioară prin Olanda la nuş ce orchestră. Da primarele i-a făcut pe-amândoi pianişti”…

Vorbele bieţilor oameni ce strângeau între degete biletele de spital, reţetele sau te miri ce cutii de medicamente, erau acompaniate de ropotul ploii ce se străduia să spele gri-cenuşiul oraşului de-afară.

L-am cunoscut pe doctorul Marian Bistriceanu cu destul de mulţi ani în urmă, adus fiind la Domnia-Sa tot de anume nevoi de răspunsuri bune la suferinţele apropiaţilor mei.

“Fata mea lucrează la spitalu judeţean şi ea m-a trimis la domn’profesor” rosteşte şoptit, aplecată de umeri într-o parte şi aproape în taină, o femeie împropodită cu o basma vişinie pe cap.

I-am cerut cartea cu numele domnului doctor Bistriceanu pe copertă şi pe care o făcuse “sul” în mână (“e de la fata mea, mi-a dat-o s-o cetesc da eu nu prea ştiu la vorbe de-astea de doctori”). Între coperţile ei citesc câte ceva dintr-o istorie poate prea sumară dar atât de consistentă , a doctorului Bistriceanu.

Pentru cine nu-l ştie am să-i spun – “din carte”că el este cel ce a organizat prima secţie de endocrinologie la Spitalul nr1 din Craiova.

“Da de ce-ar fi nevoie de o secţie anume de endocrine?” ar întreba cineva contemporan cu cei ce închid spitale şi poate prea preocupat de “economisirea” banilor bugetului statului.

“Pentru că JUMĂTATE” din populaţia României are probleme endocrine” ar răspunde imediat domnul Profesor care a fost invitat de Universităţi celebre la zeci de Congrese internaţionale şi care a scris peste 320 de lucrări ştiinţifice, cărţi, tratate, monografii, etc.

Dar, să revenim…

Doctorul şi Profesorul universitar Marian Bistriceanu este onorat în 1994 cu primirea în rândurile înaltului for al Academiei Române ca membru titular. Mai este distins cu Premiul Academiei Române – 1983 , Premiul Academiei de Ştiinţe Medicale din România – 1996 şi Ordinul ” Meritul Sanitar ” în grad de cavaler ( 2004 ) . Este de asemeni membru afiliat la numeroase societăţi profesionale şi ştiinţifice din ţară şi străinătate precum Societatea Româna de Endocrinologie , Asociaţia de Endocrinologie Clinică din România , Asociaţia Română de Tiroidologie, Societatea Română de Osteoporoză , Societatea Europeană de Endocrinologie , International Brain Research Organisation (IBRO), Research Board of Advisors The American Biographical Institute etc, etc.

A fost nominalizat de Institutul Biografic American ” Omul International al Anului 2006 ” şi inclus pentru referinţe în : Dictionary of International Biography (ediţiile 1997-2000), ” Who’s Who in Medicine and Healthcare (1999-2000), ” International Who’s Who of Intelectuals Thirtenth (ed.1999), ” Outstanding People of the 20 th Century Second (ed.2000) , ” Who’s Who în România (Ed. Princeps 2002 pg.59) , ” Who’s Who in Romania Medical (Ed. 2006,pg. 40) , Anuarul Academiei de Ştiinţe Medicale a României ( Ed. 2010 ) , medalia de Aur pentru România oferită de Institutul Biografic American ( 17 Februarie 2011 ) ; nominalizat pentru Bordul Institutului Biografic American ( Februarie 2011 )…

Pentru cei ce nu ştiu cu precizie rolul hormonilor, să spunem că hormonii corpului nostru – aceia pe care îi struneşte atât de magistru domnul Profesor, sunt asimilaţi instutuţiei statului numit Guvern şi conduc cu înţelepciune o populaţie de câteva zeci de mii de miliardede celule.

După ce am intrat în cabinetul de consultaţii al domnului Profesor am remarcat faptul că Primarul Craiovei chiar avusese dreptate:

Domnul Academician Profesor Universitar Doctor Marian Bistriceanu este un pianist veritabil. Mâinile domniei sale –graţioase şi cu degete nefiresc de lungi, palpează, ciocănesc şi mângâie trupurile pacienţilor asemeni unui virtuoz al pianului…

După ce ascultă cu răbdare şi infinită atenţie păsurile pacienţilor, după ce le explică direct, fără ocolişuri “cum stă treaba” cu boala lor, îşi face răgaz timp de câteva minute pentru a mai sta şi noi de vorbă.

“Tu ştii că 15% din populaţia României are “distrofie endemică tireopată?” îmi spune (“guşă” pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu termenii academici).

“Care este consecinţa ignorării, nepăsării sau indiferenţei faţă de această situaţie?”

“Păi întregul organism are de suferit – şi inima, şi creierul şi întrg aparatul digestiv”

“Iar mai presus de toate întârzierea mintală sau aşa cum mai este cunoscută – “cretinismul”  îl completez eu. În curând vom fi, datorită nepăsării, o naţiune de “cretini” mă gândesc în timp ce ascult vocea fermă dar blândă în acelaşi timp a Profesorului.

Îmi mai spune că bolile tiroidei au luat un avânt uriaş, că obezitatea la copii este din ce în ce mai frecventă, că disruptorii hormonali ne sufocă din ce în ce mai mult viaţa…

Când i-am amintit de ambalajele de plastic de la alimente, sucuri sau de sticlele de plastic cu apă îmbuteliată generatoare de substanţe care ne desfigurează copii (boli ale tiroidei, pubertate precoce, obezitate, cancer, etc etc) domnul Profesor mi-a spus:

“Vezi că la Timişoara e o doctoriţă care a susţinut cu mine o teză de doctorat despre disruptorii ăştia nenorociţi şi o să-ţi spună o mulţime de informaţii”.

Îmi susţine îngrijorarea legată de faptul că “severinenii” ajunşi la uşa lui, încă îşi fac ciorba, cafeaua sau ceaiul copiilor cu apă din Dunăre confirmându-mi aceeaşi îngrijorare pe care o manifesta cu ani în urmă un alt Academician – trecut între timp la cele veşnice – marele urolog român Eugen Proca.

I-am spus în gând desigur,că-l iubesc atunci când, la fel ca mulţi alţi academicieni şi specialişti ai bolilor digestive, neurologice, cardio-vasculare, etc. etc mi-a spus că este adeptul apei “strecurate”, a apei purificate ca mijloc principal de prevenire şi păstrare a sănătăţii.

Din cabinetul doctorului Bistriceanu cu pereţii acoperiţi de Diplome, Craiova se vede cu totul altfel. Printre stropii limpezi de ploaie se străvede clar Excelenţa – una din virtuţile care-i face aşa de mândrii şi de trufaşi pe olteni…

Apa de Rouă – emisiune cu Danny Water


Miercuri, Danny Water a fost invitat pentru a vorbi despre primul său volum din cele trei dedicate apei la televiziunea din Drobeta Turnu Severin. Invitaţia a coincis – fericită întâmplare, – cu aceea făcută de profesorul Pollack de a participa la Conferinţa anuală a Apei care se va desfăşura la Vancouver – Canada şi unde vor participa o serie de laureaţi ai Premiului Nobel.
“Apa de Rouă” este o carte care vorbeşte despre apa purificată osmotic şi avantajele pe care ea le aduce organismului uman. Cu o necesară precizare: Apa Pură nu mai este o “marfă” produsă doar de firma Nobel Corporation.  Apa de Rouă este o apă care ar trebui de fapt, să poarte numele celui care a descoperit aquaporinele – respectiv Gheorghe Benga de la Cluj – adevăratul descoperitor de aquaporine, dar din păcate, uitat (citeşte – “furat”) de Comitetul Nobel din Suedia. Pentru că Apa de rouă -  este similară apei “strecurate” de aquaporinele aducătoare de premiu Nobel. Pentru că Apa de Rouă purificată osmotic este singura apă con-mente, sau apă înţeleaptă, sau apă coerentă, sau apă stră-luminată – dintre toate tipurile de “ape” cunoscute până în prezent. Pentru că dintre cele trei elemente care ne ţin în viaţă corpul material -aerul, apa şi mâncarea, ea este cea mai inteligentă. Apa este de fapt cea mai “inteligentă” substanţă din Univers (creierul nostru – organul informaţional conţine procentual mai multă apă decât sângele sau rinichii).
Spre mulţumirea mea, în România au început deja să apară şi alte firme profesioniste care aduc echipamente de purificat apa la fel de americane şi de serioase ca şi firma Nobel.
Era necesară o astfel de situaţie măcar pentru a putea fi stimulată păstrarea calităţii echipamentelor dar mai ales pentru eliminarea auto-suficienţei, a aroganţei sau a fuduliei specific româneşti care se poate naşte atunci când eşti singur într-un anume domeniu…
Dar, despre celelalte firme serioase care “joacă” la fel de bine, de serios, şi de dinamic precum era candva Nobel Corporation – pe piaţa purificatoarelor din România, – într-un articol viitor.
P.S.
Am fost întrebat, după emisiune de mai mulţi telespectatori, despre semnificaţia icoanei pe care am dăruit-o doctorului Jianu în timpul emisiunii şi care nu seamănă cu „Sfânta Treime” aceea pe care o cunoaşteau ei.
Icoana Treimii a fost cumpărată de la o mânăstire – unu contează de unde, şi este o reproducere a celebrei opere a călugărului şi Sfântului Andrei Rubliov – cel care a pictat mai multe icoane făcătoare de minuni. Această icoană este considerată de specialişti punctul culminant al iconografiei ruse datorită profunzimii mesajului său. Aici vedem trei îngeri divini aşezaţi la o masă – îngeri care îl reprezintă pe Dumnezeu – Cel care i s-a arătat lui Avraam.
Modul în care a fost pictată – mişcarea circulară inversă acelor de ceasornic (aripile, capetele, copacul din spate, toate înclinate spre stânga) sugerează oprirea sau reversarea Timpului. Eu aş îndrăzni să aduc în discuţie basmul nostru – „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de Moarte” – dar asta-i altă poveste.
În contextul discuţiei noastre despre Apa Purificată se poate afirma cu uşurinţă că această apă „strecurată” corectă celular şi metabolic poate încetini uzura metabolică a celulelor noastre fiind – le fel ca în cazul centenarilor din ţinutul Hunza sau Vilcabamba – un factor de păstrare timp îndelungat a celui mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu – Viaţa.
Pentru a funcţiona corect, organismul nostru are nevoie de „Sfânta Treime” – Aer, Apă şi Mâncare – ÎN ACEASTĂ ORDINE. Din păcate oamenii, de dragul plăcerii sau al banilor câştigaţi cu preţul sacrificării sănătăţii semenilor, au pus căruţa înaintea boilor, adică au trecut apa pe ultimul loc, deşi ea este cea mai inteligentă componentă dintre cele trei amintite mai sus.
De asemeni tot în acelaşi context –al Sfintei Treimi, să mai amintim că Medicina are trei mari componete la fel şi în egală măsură împortante: Medicina Preventivă – care ne învaţă cum să ne păstrăm sănătatea, Medicina Curativă – cea care trage cu „gloanţe” – pastile, injecţii în simptome sau care taie organul bolnav şi Medicina Recuperatorie care ne ajută să fim – atât cât se poate, la fel ca înainte de a ne îmbolnăvi.
Din păcate la noi în România aproape toţi banii merg la Medicina Curativă – asigurând un profit acesteia care-L mânie pe Dumnezeu. Această Medicină curativă care are la dispoziţie peste 300 000 de medicamente, aparatură extrem de sofisticată şi medici foarte bine pregătiţi are şi din ce în ce mai mulţi pacienţi dar şi tot mai multe boli. Boala = Profit!…
Apa Purificată este un puternic instrument de prevenire a Bolii şi de păastrare a Sănătăţii şi cartea „Apa de Rouă” aduce o mulţime de argumente pline de bun simţ – pentru orice om, chiar fără o pregătire de specialitate.

Apa de Rouă nu este doar o “cheltuială…

Apa de Rouă nu este o „cheltuială” ci o investiţie în sănătate şi în siguranţa familiei, este un instrument care produce economii ulterioare. Echipamentul Dr Pro nu se devalorizează în timp aşa cum se întâmplă cu automobilul de lux proaspăt cumpărat ci începe să producă bani imediat ce este instalat. Dr Pro produce bunăstare şi confort mai mult decât o poate face o plasmă 3D de ultimă generaţie sau un automobil. Pentru a înţelege însă aceste afirmaţii românul ar trebui să gândească pe TERMEN  LUNG. Publicitatea şi educaţia consumatoristă l-a educat însă, să gândească doar pe TERMEN SCURT. Orice om de afaceri responsabil are un plan de afaceri, o planificare a vieţii lui pentru următorii zece-douăzeci de ani. Majoritatea românilor trăiesc însă de azi pe mâine fără orizont, fără scopuri, fără aşteptări concrete. Este rezultatul mentalităţii publicitare consumatoriste indusă în special de televiziunea care are ca menire principală crearea creierelor disponibile consumului de produse industriale, politice, religioase, etc.
Partenerii Dr Pro investesc gândind pe termen LUNG, ei „cheltuie” inteligent banii comportându-se ca un proprietari – nu chiriaşi veşnici, ca co-creatori ai vieţii şi destinului lor.
Toate mecanismele publicitare au ca scop crearea unei mentalităţi consumatoriste în rândul populaţiei. Trăim, de fapt, într-o societate bazată pe consum în care oamenii sunt stimulaţi să cumpere cât mai multe lucruri la preţuri cât mai mici. Oamenii care au investit în Apa de Rouă au ales să economisească nu Bani – ci Timp. Ei au cumpărat de fapt Timp. Ei au ales să prevină în loc să se trateze sau să cumpere în continuare o apă mincinoasă. Ei au ales să plătească ACUM câţiva bănuţi companiei Nobel pentru ca aceasta să se îngrijească de sănătatea lor, în loc să cheltuie de sute de ori mai mulţi bani ULTERIOR, unui sistem medical deosebit de periculos şi de corupt.
Oamenii încuiaţi – din fericire de la zi la zi mai puţini, gândesc aşa: „de ce să arunc atâţia bani pe un filtru Dr Pro când pot să-mi cumpăr zilnic şi cu bani mai puţini apa de la market?” Răspunsul la o astfel de întrebare nepotrivită este Tăcerea pentru că Ei, şi NU Dr Pro vor pierde la final mult mai mulţi bani.
Apa de Rouă este un Bun, nu este un „lucru” aşa cum se crede şi este tot la fel de importantă ca şi o acţiune valoroasă la Bursă. Pentru că aduce în timp Profit.
Peste 90% din Mânăstirile din Oltenia, şi nu numai, au echipamente de purificat apa prin osmoză inversă, aproape TOŢI doctorii din Severin au echipamente similare, o mulţime de avocaţi, judecători, profesori, oameni de afaceri, politicieni. Cel mai important argument invocat atunci când aceştia au ales Dr Pro a fost – Sănătatea, Siguranţa, Confortul, Excelenţa. Pentru că sunt oameni responsabili pentru viaţa lor, ei au ieşit demult din capcana de a gândi asemeni turmei.
Înţelepciunea populară spunea odată că „dacă vrei să fii la fel ca un om bogat sau ca un om sănătos, fă ce fac ei!”. Din păcate înţelepciunea populară a fost înlocuită cu „înţelepciunea modernă a reclamelor tv sau a tabloidelor”.
Chiar dacă Acum au decis că Apa de Rouă este prea scumpă şi nu merită să o aibă în casă, oamenii încuiaţi la minte şi orbeţi azi, vor afla într-o zi că „drumul spre Rai are şi întoarceri” şi că „nu este prea târziu niciodată” să investească în Apa de Rouă Dr Pro. Asta dacă nu cumva or să moară într-o zi tot aşteptând momentul acela potrivit! Din păcate acest fenomen regretabil se întâmplă destul de des!.
Cei mai mulţi dintre aceşti oameni încuiaţi la minte sunt prizonierii gândirii convenţionale; ei sunt de fapt răstigniţi între două Alternative – Regretul că NU au făcut ce trebuia făcut la Timp, şi Frica de a nu greşi. Ei ar trebui să ştie înainte de orice că au dreptul din naştere la sănătate şi mai ales ar trebui să afle că şi ei MERITĂ să fie Dr Pro!
Când nu ştii ce ai de făcut pentru a fi mai sănătos tu şi familia ta, când vezi că sistemul de sănătate din România e de la zi la zi mai slab şi mai periculos, atunci pur şi simplu te iei după cei ce Ştiu şi investeşti urgent într-un echipament Dr Pro. Dacă ei au ales Apa de Rouă ca instrument de securitate autentic pentru a le apăra sănătatea proprie şi a familiilor lor, atunci şi tu nehotărâtule poţi face la fel. Trebuie doar să ai mintea deschisă. Sau, aşa cum spunea odată altcineva: „mintea este ca o umbrelă; funcţionează doar dacă e deschisă”. Dar ce vor de fapt oamenii încuiaţi la minte? Sau mai corect ei ştiu ce vor? Răspuns: Nu!
Am fost obişnuiţi, am fost educaţi să cumpărăm mult şi ieftin sau de la reduceri pentru a „economisi”. De fapt atunci cheltuim mai mult pentru că oricum am da-o, banii pleacă de la noi, nu vin. A cumpăra sau a cheltui bani pe lucruri ieftine – cum e apa minerală plată, sau de la reduceri înseamnă a sigura bunăstarea patronilor care promovează astfel de mărfuri tot la fel cum asigurăm bunăstarea celor de la loterie sau la casino atunci când cheltuim banii familiei ispitiţi de un câştig iluzoriu, aproape imposibil.
Când mâncăm la restaurant 30% este preţul mâncării iar 70% este restul: atmosfera, muzica, servirea, profitul, etc. De ce aleg unii oameni să mănânce la restaurant? Răspuns: Pentru confort, pentru că îşi permit, pentru a nu mai respira aburii mâncării gătite, pentru a se simţi serviţi, relaxaţi- nu obosiţi de alergătura după alimente sau de statul în picioare lângă aragaz, pentru a socializa cu prietenii sau familia, pentru a câştiga Timp.
Dr Pro este un indiciu al Excelenţei, al faptului că ÎŢI PERMIŢI să fii Responsabil cu viaţa ta şi a Familiei tale.
Pe apa pe care o bei zilnic se sprijină o mulţime de lucruri cum ar fi şcoala copiilor tăi sau ratele la bănci sau celelalte planuri pe care le-ai făcut cândva – de exemplu atunci când te-ai căsătorit. Apa minerală pe care o cumperi sau cea de la robinet este amestecată cu lacrimile copiilor/părinţilor tăi. Această „apă” asigură însă vacanţele exotice şi conturile pline ale celor ce TE AŞTEAPTĂ răbdători şi relaxaţi ştiind că într-o bună zi te va durea şi pe tine.
„De ce ai ales „apa minerală” de la market?” – am întrebat într-o zi un client. „Pentru că m-am învăţat cu ea; e ca un prieten – bună şi la îndemână adică uşor de procurat/cumpărat” mi-a răspuns.
Apa de la Isvorul Minciunilor – atât de prietenoasă – o găseşti în imediata apropiere – la parterul blocului sau la super-marketul din apropiere, şapte zile pe săptămână, până la ore târzii din noapte. Toate aceste magazine de unde tu poţi cumpăra necesara apă zilnică se poartă frumos şi prietenos cu tine – nu pentru că nu mai pot de grija sănătăţii tale, ci tocmai pentru că îţi vor banii, adică vor doar Profit.
Şi Dr Pro vrea Profit – cine nu vrea? cu „mica” diferenţă că Apa de Rouă este cinstită şi onestă cu buzunarul tău dar mai ales cu TOATE organele tale interioare –ficat, pancreas, rinichi, nu numai cu papilele gustative care vor doar să fie excitate.
Trucurile super-market-urilor
Super-marketurile se dau peste cap să fie amabile, SĂ TE SIMŢI BINE CÂND INTRI ÎNĂUNTRU nu pentru că le pasă de tine ci pentru că ÎŢI VOR BANII, vor ca tu să cheltui cât mai mult. Lor le pasă de tine tot atât de mult cât îi pasă cazinoului de cel ce îşi joacă banii la ruletă. Clientul e Rege doar cât timp are bani. Este doar o simplă afacere profitabilă bazată pe ignoranţă. Dacă urmărim bursele vom vedea că această afacere a apelor minerale sau plate îmbuteliate merge mână în mână cu cea medicală care obţine profit din bolile ulterioare aduse de soluţia apoasă minerală mincinoasă băută an de an. Amândouă extrem de profitabile mai ales acum pe timp de criză!. Pentru aceste două segmente economice profitul a crescut constant, criza nu există!
Dar să mai spunem două vorbe despre supermagazine.
Atitudinea prietenoasă a acestor vânzători este doar un truc, este doar marketing menit să ia cât mai mulţi bani de la clienţii aduşi, în general, de o nevoie primară – nevoia de apă de exemplu.
Oamenii încuiaţi ar trebui să ştie că super-marketul este EXPERT ÎN VÂNZĂRI, iar el este doar un AMATOR – CUMPĂRĂTOR.
Misiunea acestor magazine este să intre în buzunarele noastre – odată ce le-am trecut pragul şi să ne jumulească de bani ca pe nişte gâsculiţe proaste.
Cum procedează?
Iată doar câteva din trucurile folosite fără milă de supermarketuri pentru a face ca rata vânzărilor lor să crească la maxim.
Specialiştii spun că omul care clipeşte rar este din ce în ce mai relaxat. El nu poate fi grăbit şi relaxat în acelaşi timp, dimpotrivă, el va merge încet. Adică EXACT ce îşi doreşte super-marketul. Pentru asta lumina nu este foarte intensă ca să nu oblige ochii să clipească des şi de regulă auzim şi o muzică lentă, ambientală, abia perceptibilă toate acestea având rolul de a relaxa atenţia. Astfel că „gâsculiţa” este numai bună de jumulit: ea va cumpăra o mulţime de lucruri la care nu se gândise atunci când a intrat (cumpărături bazate doar pe capricii trecătoare) şi multe – complet inutile. Designerii aşează intenţionat produse similare sau complementare pentru a stimula cumpărarea spontană generată de capriciul de moment. Podusele destinate copiilor sunt aşezate astfel încât aceştia să poată ajunge la ele. De ce? Pentru că părinţii nu-i pot refuza iar supermarketul va avea la sfârşitul zilei o cifră de vânzări mult mai mare. Oamenii intră să îşi procure unele produse de bază – apă, ulei, făină, etc. Aceste mărfuri uzuale sunt aşezate intenţionat în locuri depărtate mai greu de găsit tocmai pentru a determina cumpărătorul să caute, să se plimbe, să mai vadă şi să mai cumpere şi altceva. El va merge să caute aceste mărfuri dar la întoarcere … va fi relaxat şi va mai cumpăra cu siguranţă şi altele. Casele de marcat de la ieşire nu mai sunt gălăgioase ca pe vremuri – dimpotrivă sunt silenţioase tocmai pentru a nu reaminti cumpărătorului de bani. Mai nou sunt folosite cărţile de credit care chiar nu scot nici un sunet dar produc datorii foarte mari.
Monstrele „gratuite” cu care eşti îmbiat de fete aproape dezgolite şi extrem de amabile cresc cu peste 90% vânzările produsului respectiv. De ce? Răspuns: Nu pentru că este delicios aşa cum s-ar crede ci deoarece induc un sentiment de vinovăţie care se va transforma în impuls de cumpărare. NU EXISTĂ MONSTRE GRATUITE!.
Dr Pro nu foloseşte astfel de trucuri. Dr Pro informează onest şi lasă deplină libertate de alegere clientului informat. Vânzările de echipamente Dr Pro cresc odată cu rata de informare/responsabilizare a populaţiei.
Apropo! O întrebare de final: De ce clientul unui cazino care vrea să parieze 10 000 de dolari este rugat mai întâi să-i schimbe în fise de plastic?

Apă de Rouă – acum accesibilă oricărui buzunar

Apa de Rouă este apă purificată osmotic (osmoză inversă) şi la fel ca dinamita inventată de Alfred Nobel spulberă o mulţime din problemele care ar putea atenta la sănătatea noastră: stresul chimic sau deshidratarea cronică atât de puţin discutate de literatura de specialitate dar care şubrezesc milioane de oameni şi care produc pagube de miliarde de euro anual, ca să pomenim doar două dintre aceste necazuri. Până de curând, firma Nobel era cea mai puternică de pe piaţa din România şi din acest motiv şi din multe altele, cartea „Apa de Rouă” o aminteşte admirativ. Însă, din fericire, aşa cum anticipam deja în paginile primului volum al lucrării noastre („Apa de Rouă” sau cum să-ţi re-creezi viaţa Simplu Responsabil Inteligent cu ajutorul Apei Purificate osmotic – epuizată momentan dar în curs de reeditare) lumea nu stă pe loc, uneltele şi tehnologia evoluează, oamenii se schimbă (în bine, desigur!) se instruiesc, se adaptează cerinţelor şi azi asistăm la jucători noi, dinamici şi extrem de bine orientaţi pe piaţa purificatoarelor din România. O schimbare în bine mai ales pentru românul strivit de nevoi şi de crizele interminabile, care are la dispoziţie IATĂ!, echipamente de purificat apa cea de toate zilele cu mult mai ieftine dar la fel de performante ca şi cele aduse – până nu de mult, de Nobel Corporation.

Aşa că Apa “Nobel” – Apa purificată osmotic – atât de râvnită de atâţia oameni din Severin dar nu numai, a devenit ACUM accesibilă aproape oricui îşi doreşte o apă corectă celular şi metabolic.

În curând cei interesaţi vor afla, aşa cum v-am obişnuit, informaţii oneste/pertinente cu numele, prenumele şi renumele acestor firme mult mai ieftine decât cele promovoate de Nobel, dar la fel de sigure calitativ. Documentele pe care le vom publica, pro sau contra, aşa cum am făcut-o de fiecare dată – pentru corecta/completa informare a cititorilor noştri, o vor confirma.

În paginile acestui site veţi afla toate detaliile necesare despre aceste firme şi despre  echipamentele importate/promovate.

Apa purificată osmotic  este, şi va rămâne multă vreme, cel mai puternic mijloc de prevenire şi de păstrare a sănătăţii. Dintre cele trei elemente care ne ţin organismul viu – aerul, apa şi mâncarea, apa purificată osmotic – identică cu apa celulară strecurată de aquaporine, pentru care s-a primit premiul Nobel-, de departe, este cel mai inteligent şi mai eficient.

De ce? Răspunsul în articolele următoare dat şi în mult aşteptatele volume 2 şi 3 ale lucrării „Apa de Rouă”.

danny water

Povestea întâlnirii cu un a-mic

M-am întâlnit zilele trecute, la o pensiune călduroasă de unde se putea vedea Dunărea, cu un fost coleg pe care nu l-am mai văzut de vreo 25 de ani şi care a ajuns azi, un om de afaceri foarte puternic şi prosper. Amintiri din copilărie, amintiri…

Apoi, dialogul a curs şi s-a dizolvat în convenţional, fiecare lăudându-se cu ce mai putea.

“Am o nevastă frumoasă – fost manechin, deşteptă şi harnică” îmi spune amicul printre altele. Deschid agenda de care nu mă despart niciodată şi “pictez” discret cu pixul un “0” (am citit  cândva parabola cu cele şase zerouri şi o aplic ori de câte ori am ocazia).

“Am o maşină sport serie limitată, sunt doar 27 în România şi am şi cel mai priceput mecanic pentru ea” se laudă ţanţos amicul… “00” scrie Danny

“Am cel mai tare stilist, cel mai bun croitor şi cea mai tare cosmeticiană din Bucureşti”… “000” continuă Danny

“Sunt prieten cu doctorul X… cel mai tare cardiolog din ţară, periodic mă duc la el, îmi face toate analizele şi am şi cel mai bun nutriţionist”… “000 0” mai adaugă Danny

“Am o vilă superbă – mi-a “scris-o” cel mai tare arhitect, am cel mai bun electrician şi cel mai harnic instalator pentru “sculele” dinăuntru, toate  aduse din Occident sau Japonia” … povesteşte amicul iar Danny discret mai adaugă un zero: “000 00

“Am cel mai tare avocat, îmi rezolvă orice speţă, are cele mai bune relaţii în justiţia română”… continuă amicul bucureştean iar Danny mai scrie un zero “000 000”…

“Auzi, ce tot scrii la zerouri acolo, ce înseamnă toate astea?”  întreabă vizibil iritat amicul.

“Îţi lipseşte cel mai important dintre toţi – RESPONSABILUL CU APA!.

Tu ai realizat toate astea datorită unei unelte, unui instrument apos aşezat chiar între urechile tale – creierul, îi spun punând pe masă agenduţa şi scriind un “1” înaintea celor şase zerouri.

Creierul tău conţine, proporţional cu sângele, ficatul sau rinichii, cea mai multă apă iar această apă a participat şi participă la TOATE alegerile şi deciziile tale importante. 1 000 000!. Acu înţelegi de ce e aşa de importantă şi de valoroasă apa? Corpul tău este alcătuit majoritar din această miraculoasă apă şi EA îţi susţine în fiecare secundă Viaţa.

80% din pagubele financiare, din suferinţele tale şi ale familiei tale îţi vin sau or să-ţi vină odată cu apa pe care o bei acum. Ţi-a spus asta vreodată doctorul tău, sau nutriţionistul ăla aşa de “priceput?”

“Nu!”

“Ce apă le dai copiilor tăi, cu ce găteşte bucătăreasa ta şcolită la Paris?”

“Apă plată din supermarket – cea mai scumpă!”.

“Tu ştii că această apă este amestecată cu lacrimile copiilor tăi? Tu ştii că atunci când cumperi apă din market cumperi şi suferinţele ulterioare pe care ar fi trebuit să ţi le spună doctorii tăi personali?

Singura apă corectă şi cinstită cu TOATE organele tale dar şi cu buzunarul tău, este Apa de Rouă Dr Pro. Este o apă pură corectă celular şi metabolic şi sigură chimic şi microbiologic”.

“Ce să fac fratele meu, să am şi eu o astfel de “apă”?

“Mai întâi te documentezi – iată cartea mea “Apa de Rouă”, apoi după ce te vei fi limpezit la minte, mă vei chema şi te voi ajuta să devii şi tu proprietarul unui astfel de echipament profesionist.”

“Îţi mulţumesc pentru sfaturi, pentru carte şi te aştept la Bucureşti!”

P.S. Am făcut o excepţie cu amicul, pentru că această carte – primul volum dar şi cele ce vor urma, este destinată comunităţii Pro – a celor ce au ales Excelenţa ca stil de viaţă…

Apa – cel mai important element pentru sănătatea noastră

Dr. Gerald Pollack este cercetătorul discret care confirmă observaţiile lui Masaru Emoto cu privire la apă: apa are patru stări şi nu trei. A patra stare a apei este aceea de gel sau polimer sau apă structurată. Importanţa acestei descoperiri pentru sănătatea noastră este uriaşă.
În august 2010 Profesorul Pollack m-a onorat trimiţându-mi o invitaţie pentru a participa la Congresul Internaţional al Apei de la Vancouver- Canada. Motive multiple m-au împiedicat să particip dar anul acesta sper să nu mai ratez o astfel de invitaţie.
Iată dialogul dintre Dr Mercola şi Profesorul Pollack.


Gerald Pollack and Vladimir Voeikov from Petr Mihailov on Vimeo.

Excelenţa Dr Pro…

Chiar dacă ai venituri modeste, nu este deloc greu să înţelegi, să înveţi arta de a trăi a membrilor clubului Excelenţei Dr Pro. Ai putea de exemplu să economiseşti banii pe care îi dai zilnic pe apa “pură” minerală plată carbo sau ne-carbosifonată şi să investeşti în Apa de Rouă  – singura corectă cu trupul tău şi cu viitorul tău. Sau să cumperi o sticlă de vin bun în loc să cumperi zece de vin ieftin şi prost. Sau să mergi la teatru în loc să priveşti la televizor. Crezi că “privitul” la televizor e gratis? Răspuns: NU! Creierul investeşte energie multă (cam două treimi) pentru ca tu să poţi vedea lumea când deschizi ochii iar această energie tu o cumperi zilnic sub formă de alimente. Pe lângă banii pe care îi dai pe apa minerală din market, mai trebuie să cheltui şi pe energia pe care o consumă organele tale – altele decât limba pentru a o strecura şi a o transforma într-o “apă de bun simţ” – corectă celular. Sau în loc să tot dai bani pe lucruri inutile poţi economisi bani ca să mergi într-o excursie în străinătate sau să investeşti într-o lucrare de artă.

Chiar Viaţa ta poate deveni o operă de artă însă doar dacă ai STIL. Stilul Dr Pro nu se poate cumpăra cu bani pentru că este o stare specială sinonimă cu Excelenţa. Bunul gust ca şi bunul simţ – acelea care te ajută să simţi muzica bună, pictura de calitate, o piesă de teatru, dansul, opera, sculptura sau o carte bună nu se pot cumpăra cu bani. Rafinamentul, cultura nu se pot cumpăra cu bani.

A investi în Apa de Rouă Dr Pro e totuna cu a investi într-o operă de arta iar aceasta ne-întâmplător este chiar Viaţa ta.

Ce nu mai putem cumpăra cu banii? Chinezii în înţelepciunea lor ne răspund:

“Cu bani poţi cumpăra o locuinţă, dar nu poţi cumpăra un Camin”.
“Cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu poţi cumpăra Timp”.
“Cu bani poţi cumpăra un pat, dar nu poţi cumpăra Odihnă”.
“Cu bani poţi cumpăra o carte, dar nu poţi cumpăra Cultură”.
“Cu bani poţi cumpăra un medic, dar nu poţi cumpăra Sănătate”.
“Cu bani poţi cumpăra o poziţie socială, dar nu poţi cumpăra Respect”.
“Cu bani poţi cumpăra sânge, dar nu poţi cumpăra Viaţă”.
“Cu bani poţi cumpăra sex, dar nu poţi cumpăra Iubirea”.
“Cu bani poţi cumpăra o diplomă, dar nu poţi cumpăra Profesionalism”.
“Cu bani poţi cumpăra o bibliotecă, dar nu poţi cumpăra Înţelepciunea”.
“Cu bani poţi cumpăra haine frumoase, dar nu poţi cumpăra Frumuseţea”.
“Cu bani poţi cumpăra bijuterii, dar nu poţi cumpăra Fericirea”.
“Cu bani poţi cumpăra multe lucruri, dar nu poţi cumpăra Orice”.
“Banii nu sunt totul în viaţă – sunt multe ALTELE ce nu pot fi cumpărate cu bani”…

Dr Pro vă ajută să vă păstraţi  SĂNĂTATEA…

Despre Sănătate şi Apa de Rouă


Când şi-a pierdut Sănătatea pentru că nu a pus preţ pe ea când o avea, omul nechibzuit începe să se-mprietenească cu doctorii, cu laboratoarele de analize  şi cumpără medicamente ca s-o aducă înapoi.
Când o are, omul înţelept îşi aduce în casă Apă de Rouă Dr Proca să-l ajute s-o păstreze cât mai mult timp şi să n-o piardă.
Dr Pro te ajută nu doar să îţi păstrezi Sănătatea, Dr Pro te învaţă cum să nu fii bolnav.
Dr Pro te împiedică să-ţi pierzi preţioasa şi scumpa Sănătate şi să ajungi în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din UE.
Întrebare pentru cei care acum ignoră Apa de Rouă Dr Pro: „Voi vă permiteţi să fiţi bolnavi în România?”

Întrebările lui Danny

-Tu cât mai cheltui săptămânal cu apa plată sau minerală?
-Toată lumea ştie acum că laptele e mai ieftin decât ambalajul.Tu ştii cât costă de fapt apa şi cât te costă lună de lună plasticul reciclabil?
-Tu ştii că plasticul se dizolvă în apa îmbuteliată plasticată?
-Tu ştii care sunt efectele în timp pentru sănătatea copiilor tăi consumul îndelungat de „plastic” dizolvat în apă, sucuri etc?
-Când drumurile sunt pline de gropi mecanicii de la vulcanizare prosperă şi la fel cei cu magazinele de piese auto.

-Tu, care nu ai primit „piese de schimb” când te-ai născut şi nici nu ai de unde lua altele aşa cum faci cu maşina, ştii cine se bucură cel mai mult când tu bei inconştient ani de zile o apă incorectă, improprie?
-Tu încă mai crezi în etichetele frumoase de pe bidoanele de plastic cu apă îmbuteliată?
-Ai aflat, la fel ca toată lumea, că apa de la robinet te poate ucide lent cu „ajurorul” clorului, plumbului, aluminiului, pesticidelor, detergenţilor, medicamemtelor, hidrocarburilor, trihalometanilor, metalelor grele sau radioactive dizolvate şi ignorate şi de autorităţi dar şi de tine atâta timp (ceeace ochii nu văd sau nu are gust/miros- NU EXISTĂ) şi ai decis să cumperi o apă ambalată în plastic pentru că aşa se recomandă/arată în reclame. Acum ştii că este la fel de periculoasă. Eşti pregătit să cunoşti o altă apă care s-o schimbe pe aceea pe care o cumperi acum, o apă nouă, mai corectă cu buzunarul şi cu metabolismul celulelor tale?
-Care este opţiunea ta dacă medicul tău personal o să-ţi recomande într-o zi (aşa cum mi s-a întâmplat mie) să îţi schimbi apa pe care o bei?
-Dar chiar şi fără recomandarea medicului nu ai avea chef şi de o altfel de apă decât acelea de la isvorul minciunilor – „ţepe plate” – aceleaşi pe care le tot vezi lună de lună de fiecare dată pe raft?
-Te-ai gândit ce economii ai putea face dacă ai avea un echipament Dr Pro acasă la tine şi care să-ţi ofere apa alternativă – Preventivă cea mai sigură din lume la această oră?
-Te-ai gândit cum ar fi să fii admirat şi invidiat în acelaşi timp de colegi, rude, prieteni sau şefi?
-Orice om responsabil, cât de sărac ar fi tot îşi poate permite să-şi ia un instrument puternic de securitate la el acasă aşa cum este Apa de Rouă Dr Pro. Tu de ce nu poţi?
-Apa de Rouă produce, când este folosită zilnic, în timp modificări celulare în bine pentru că este EXACT ceace le trebuie celulelor tale pentru a-şi îndeplini misiunile specifice.

-Tu vrei să scapi de regretul de a nu fi făcut LA TIMP ceeace trebuia pentru organismul tău, pentru familia ta? Sau accepţi ca familia ta să fie expusă în continuare?
-Când cumperi un lucru ieftin cumperi şi regretele ulterioare. Vrei să afli care este deosebirea între un echipament original şi unul ieftin/ improvizat şi la mâna a doua?
-Ai citit cu atenţie aceste rânduri şi ai decis că nu te interesează- e doar marketing ieftin!
-De fapt ai spus DA acelor lucruri pe care nu le mai vezi pentru că te-ai obişnuit cu ele. Ce înseamnă NU Dr Pro?
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta să cheltui în continuare bani având posibilitatea să economiseşti.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta riscul de a ajunge foarte curând în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din Europa.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza harnicelor tale organe lipsite de puterea de decizie (creierul tău are ALTE priorităţi!), o apă sigură şi corectă celular şi metabolic.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a te lipsi ACUM de o apă mai necesară decât oricând altcândva. Apei de Rouă este o prioritate chiar Acum pentru toate celulele tale care nu îşi permit să îşi amâne funcţiile sau funcţionarea (cum ar fi ca inima ta să bată peste o săptămână sau plămânii să respire peste o lună sau pancreasul sa nu mai secrete necesarele enzime decât o dată la două luni pentru că creierul are alte priorităţi – rate, maşina, mobila, etc?)
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta în continuare jocul extrem de riscant şi periculos al ruletei ruseşti şi anume de a invita în viaţa ta şi a falimiei tale boli devastatoare precum Cancerul.
-A spune NU acum Apei de Rouă înseamnă a consuma în continuare o apă amestecată cu lacrimile copiilor tăi.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza peste 330 de beneficii/avantaje/calităţi pe care DOAR ea le poate oferi familiei tale. Cum nu ştii care sunt?
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza echipamentul care a făcut faţă cu brio – singurul – cantităţii imense – peste 1 000 000 de tone de reziduuri toxice deversate în Dunăre…
-Dar, dacă ai ales totuşi să intri şi tu în comunitatea Excelenţei Dr Pro – Danny Water te poate ajuta chiar ACUM să devii proprietarul celui mai performant echipament de pe piaţa din România de purificare a apei. Echipamentele DrPro sunt deja în Cartea Recordurilor pentru că sunt UNICE la fel cum eşti şi TU PRIETENE!.

Vei fi scutit, dacă vei investi azi, de viitoarele majorări de preţ sau de întârzierile la montaj datorate cererii tot mari.

De ce nu este bună apa distilată pentru sănătate

 

Am întâlnit oameni care au aflat de la medicul personal că apa osmotică “distilată” nu este bună pentru sănătate şi ca urmare să nu cumva s-o bea!

Există persoane – iată!- unele cu înalte studii universitare medicale, care afirmă că apa purificată osmotic este totuna cu apa distilată şi că, urmare a acestui fapt, este periculoasă pentru sănătate.

Nu mai este nici un sectret că industria medicală este condusă de alte interese decât cele ale pacientului – există rafturi cu cărţi mărturisitoare în acest sens, dar asta este o altă poveste.

Pentru cei ce încă mai au dubii, trebuie spus că apa purificată – Apa de Rouă obţinută prin osmoză inversă este o apă purificată la temperatură obişnuită sau “la rece” sau molecular, NU chimică, NU termică –aşa cum se întâmplă în cazul apei distilate.

Osmoza este un proces natural existent în interiorul corpului uman – chiar şi în corpurile acelor doctori ironico-docţi – iubitori de apă plată minerală (apropo! am întrebat personal vreo 20 de doctori în decurs de o săptămână “ce este aia apă plată” şi NICI UNUL  nu a ştiut ce înseamnă  “apă plată”! cine a “turtit-o?!?!”). Sintagma “apă plată” o înlocuieşte discret pe cea de “apă minerală” generatoare de procese intentate în Occident de bolnavii operaţi de “pietre” şi care obţin bănuţi frumoşi din procesele câştigate contra firmelor ce îmbuteliază o astfel de apă “minerală” cu care au fost obişnuiţi românii încă de pe timpurile de dinainte de 89’ când nu auzise NIMENI de apă “plată” dar şi pentru a elimina cumva frustrarea oamenilor de a cumpăra … apă!!!!. Dar să revenim la temă.

Osmoza se întâlneşte la nivelul rinichiului, la nivel intestinal, la nivelul coloanei vertebrale, etc. Apa pură obţinută prin osmoză inversă este o apă corectă celular şi metabolic spre deosebire de apa distilată, ca să nu mai vorbim de apa de robinet din ce în ce mai contaminată şi mai infestată, cea de isvor provenită dintr-o pânză freatică poluată şi contaminată cu mii de substanţe chimice deversate.

Apropo! Ştie vreunul din acei doctori ironic-docţi unde ajung milioanele de litrii de detergenţi folosiţi zilnic de oameni pentru duş, să-şi spele mâinile sau de maşinile de spălat?

Se ştie de semeni, că majoritatea medicamentelor înghiţite de pacienţi în spitale sau la domiciliu sunt apoi eliminate prin urină şi fecale. Unde ajung ele ulterior?

Există vreo staţie de tratare a apei în România care să “filtreze” astfel de substanţe?

Răspuns: NU!.

Ele sunt re-înghiţite în doze mai mult decât homeopatice de organismele noastre şi ale copiilor noştrii – de la an la an tot mai bolnave şi care contractă astfel – fie alergii greu de tratat fie boli autoimune inexplicabile la fel de greu sau imposibil de tratat.

Dar ce este totuşi apa distilată nocivă?

În primul rând pentru că este o apă obţinută industrial – este o apă tehnologică. La temperaturi înalte apa aflată în stare de vapori (forţele electromagnetice intermoleculare Van der Waals au fost rupte) este adusă în stare lichidă prin condensare în instalaţii de răcire. Este o apă traumatizată din punctul de vedere al lui Masaru Emoto care a făcut celebrele experimente ce dovedesc proprietatea apei de a avea memorie. Este o apă destructurată termic, spre deosebire de apa pură Dr Pro obţinută prin osmoză inversă la temperatura camerei. Apa de Rouă este obţinută tot aşa cum se întâmplă la nivelul celulelor noastre respectiv la nivelul aquaporinelor membranare (cei patru alpha-aminoacizi care alcătuiesc o aquaporină şi care au sarcină electrică nu destructurează apa ce intră în celulă).

În industria cosmetică este folosită apa bi- sau tridistilată sau mai nou apa purificată osmotic. De ce oare?

Pentru că paradoxal, dar prin distilare nu se obţine apă pură ci o apă la fel de toxică, de contaminată!. Motivul? Plumbul sau pesticidele – dar nu numai, au punct de fierbere sub cel al apei şi se regăsesc în acea “apă” obţinută prin distilare.

În cazul Apei de Rouă purificate prin osmoză inversă lucrurile sunt complet diferite: membrana osmotică Dr Pro –similară membranelor celulare nu lasă să treacă prin ea decât molecula de apă reţinând şi plumbul, şi clorul şi pesticidele şi microorganismele în proporţie de 99,99%. Pentru a elimina şi obiecţiile aceloraşi confraţi medicinişti cu privire la lipsa mineralelor din apa purificată osmotic, echipamentele Dr Pro au prevăzute un mineralizator (carbonat de calciu şi magneziu similar celui din farmacie) care corectează pH-ul apei pure. În plus pentru a oferi celulelor celui care o bea o apă şi mai corectă biologic, echipamentele Dr Pro o trec de trei ori şi jumătate printr-un FILTRU FINAL MAGNETIC restructurând-o hexagonal aşa cum este apa celulară şi care aduce astfel cu ea uriaşe beneficii pentru sănătate (magnetizatorul Dr Pro completează funcţia electromagnetică a alpha-aminoacizolor din structura aquaporinelor).

Singurele impedimente al apei magnetice Dr Pro este că nu se păstrează acest câmp magnetic mai mult de câteva ore în apă aşa că nu poate fi păstrată mult timp în această stare benefică (util de ştiut de cei care cară cu bidoanele apă de la prietenii care au acasă un echipament Dr Pro!) şi că produce… dependenţă. Când ai băut Apă de Rouă nu mai poţi bea altă …”apă”!

Apa Preventivă Premium Dr Pro este principalul motiv pentru care oamenii inteligenţi au intrat în clubul Excelenţei Dr Pro şi s-a dovedit că aceştia nu prea mai ajung aşa des pe la doctori, pe la laboratoarele de analize, pe la farmacii, etc.

Şi aşa se explică vehemenţa unor confraţi din lumea medicală care îşi văd iată!, ameninţate afacerea, conturile, vacanţele, etc

 

 

Apa şi originile vieţii

În 1952 Stanley Miller şi Harold Urey efectuează la Universitatea din Chicago un experiment testat mai înainte şi de Alexander Oparin. Acesta a dorit să dovedească în laborator cum a apărut viaţa pe pământ în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Ei au reluat testele sovieticului şi au amestecat într-un balon de sticlă apă pură, metan, amoniac şi hidrogen. Apa a fost încălzită până a fost adusă la stadiul de vapori, s-au generat descărcări electrice între doi electrozi, apoi apa a fost răcită până s-a condensat pe pereţii vasului de sticlă. Experimentul s-a repetat iar după o săptămână, cercetărorii au afirmat că în balonul de sticlă se formaseră substanţe organice de tipul aminoacizilor, zaharurilor sau lipidelor. Oparin – academicianul sovietic afirmase că primele forme de viaţă se numeau „coacervate” şi aveau o structură asemănătoare celulelor aşa cum le ştim azi în sensul că exista o masă interioară gelatinoasă organică înconjurată de o membrană ce susţinea în interior componentele biologice primitive. În prezent termenul de „coacervat” nu se mai foloseşte de mult iar cercetătorii pe care îi pomeneşte manualul de biologie au avut de atunci numeroşi adepţi dar mai ales oponenţi. Cea mai nouă, cea mai simplă şi în acelaşi timp spectaculoasă teorie cu privire la apariţia vieţii aparţine însă americanului Gerald Pollack – Doctor, profesor  de bioinginerie la Universitatea  din Washington şi consultant extern la National Science Board. Pentru cititorii care nu au auzit de el, acesta este cel ce a  afirmat că „esenţa ştiinţei este simplitatea” deşi oamenii de ştiinţă au aplecare spre „studiul mecanismelor complicate şi complexe”. El de fapt confirma o altă afirmaţie a lui Albert Einstein care spunea că legile după care funcţionează Universul ar putea încape pe o singură coală de hârtie. Profesorul Pollack, în urmă cu in an (vara lui 2009) i-a trimis o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cere sprijinul pentru înfiinţarea unui Institut finanţat de guvern care să grupeze cercetători capabili să aducă rezolvare unor probleme grave cu care se confruntă omenirea azi: cancerul, SIDA, introducerea unor forme de energie noi şi mult mai ieftine, anticiparea cutremurelor, etc. El invocă conservatorismul exagerat al ştiinţei „moderne” şi barierele de finanţare de care se lovesc cercetătorii care au sau pot oferi soluţii marilor probleme contemporane. El afirmă că Institutul propus de el va fi capabil să „răstoarne ştiinţa actuală cu susul în jos”. Dar, revenind la apa şi apariţia vieţii pe pământ, Pollack aduce o noutate şi anume demonstrează în 2008 că apa în structurile vii cunoaşte o stare diferită (a patra) de cele pe care le cunoaştem noi (solidă- gheaţa, gazoasă şi lichidă) şi anume starea „gelatinoasă” de cristal coloidal. Această apă se găseşte doar în structurile vii şi este o stare care favorizează  organizarea moleculelor în structuri polimerice hexagonale fapt ce permite existenţa membranelor celulare dar şi a celorlalte componente chimice intracelulare în stare coloidală şi nu dizolvate aşa cum se petrece în apa vrac obişnuită amorfă (despre diferenţa dintre mineralele anorganice din apa minerală şi cele coloidale aflate în structurile vii seminţe, fructe sau legume am vorbit într-un articol anterior).  Teoria lui dar şi experimentele prezentate în cadrul celor câteva zeci de conferinţe (alături de Vladimir Voeikov de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moskova sau Figueroa, Zhao, Safronov, Clegg, Miller, Bernstein, Trevors, Reitz, Sokolov, Grinko, Yakovenko, etc) susţin şi confirmă afirmaţiile şi experimentele lui Masaru Emoto (teoria intens combătută şi ridiculizată conform căreia apa are memorie). Structurile cristaline coloidale hexagonale sunt suportul ideal al informaţiei vii şi facilitează transmiterea informaţiei intra şi intercelular. În esenţă el susţine că viaţa a apărut ca urmare a interacţiunii apei pure cu razele soarelui (fotonii) urmată de disocierea moleculelor de apă în atomi de hidrogen şi gruparea OH urmată de structurarea moleculelor şi generarea unei diferenţe de potenţial electric de circa 200 mv între interiorul pozitiv al acestor structuri globulare şi „membrana” negativă. Teoria lui vine şi o completează pe cea a laureatului Nobel Albert Szent Gyorgyi care afirmase cu câţiva ani înainte că „Viaţa este un dans al apei”. Cercetarea sa se bazează pe cele mai noi metode tehnice cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară sau difracţia neutronilor şi se anunţă ca fiind una din cele mai mari descoperiri ale secolului în care tocmai am intrat. În afară de studiile cu privire la apariţia vieţii pe pământ el studiază noi materiale pentru fabricarea membranelor osmotice destinate echipamentelor de purificare a apei în comunităţi.

În scrisoarea sa trimisă la Casa Albă el mai afirmă că „progresul ştiinţific în epocile trecute a fost posibil întrucât oamenii de ştiinţă au fost liberi să cerceteze iar curiozitatea lor nu a avut bariere. De aceea unul ca Fleming a putut descoperi Penicilina. Azi, birocraţia şi elitele financiare încorsetează tot mai mult cercetarea ştiinţifică dependentă de fonduri pentru că aceste grupuri stabilesc ce anume trebuie cercetat, studiat şi ce nu trebuie”… Alături de Profesorul Doctor Gerald Pollack semnează alte câteva zeci de nume de renume din lumea ştiinţifică mondială. Răspunsul Preşedintelui SUA este aşteptat încă de întreaga lume.

Dr Pro: – Purificarea apei – osmoza inversă

“Sunt convins că am putea evita o mulţime de boli cronice – în special pe cele degenerative dacă  am înlocui  băuturile alcoolice şi sucurile de fructe comerciale cu apă pură” – Dr Joseph Mercola

Celebrul Doctor american Joseph Mercola s-a remarcat nu numai ca un promotor al vieţii sănătoase, nepoluate cât mai ales prin criticile aduse instituţiilor din Statele Unite ale Americii responsabile cu protecţia sănătăţii oamenilor (ex. celebra Food and Drug Administration FDA sau publicarea celebrului de acum best-seller – “Marea păcăleală  gripa aviară”).

La fel ca şi alţi doctori celebri care au fost soldaţi pe câmpul de Prevenire a îmbolnăvirii populaţiei – mai ieftină pentru oamenii obişnuiţi dar păguboasă pentru consiliile de administraţie ale industriei medicale sau agro-alimentare, şi el (cum altfel?!?) a fost ţinta atacurilor presei sau instituţiilor care ocrotesc interesele Sfântului Profit.

Dr Joseph Mercola este autorul a zeci de cărţi care explică oamenilor cum să se ferească de anumite afecţiuni şi autor al site-ului mercola.com unul din cele mai populare şi mai vizualizate site-uri de sănătate de pe Internet. Recomandă o alimentaţie echilibrată bazată în special pe alimente naturale nepreparate termic sau excesiv de prelucrate, evitarea laptelui pasteurizat, a consumului excesiv de peşte datorită acumulării în carnea acestuia a poluanţilor din apă în special a mercurului, recomandă evitarea îndulcitorilor artificiali, a sucurilor acidulate de fructe, a conservelor. Dr Mercola este extrem de critic cu privire la folosirea în exces a medicamentelor, a imunizărilor artificiale cu vaccinuri inutile şi periculoase.

El este adeptul şi promotorul filtrelor de apă care folosesc metoda Osmozei Inverse – cea mai performantă metodă de purificare a apei din lume – la această oră.

Iată un fragment din recomandările Dr Joseph Mercola:

Trei tipuri de filtre de apă, care poate elimina DBPs

Există trei tipuri de filtre de apă instalate la punctul de utilizare (lângă robinet), care pot elimina în mod eficient DBPs – trihalometanii (derivaţi organici ai clorului intens cancerigeni) din apa ta. Două din cele trei sisteme elimină, de asemenea arsenicul prezent în apa de robinet.

Sistemul de filtru de carbon activat – De înaltă calitate, bine conceput sistemul de filtru de carbon activ este cel mai simplu, cel mai convenabil, şi opţiunea cea mai uşor de utilizat.

Un sistem cu adevărat bun constă în mai multe cartuşe de filtrare, unul pentru a proteja carbonul de contaminanţii “mari” din apă, un alt filtru de carbon conceput pentru a elimina trihalometanii şi un filtru de carbon de rezervă pentru a se asigura că toţi contaminanţii au fost filtraţi.

Sistemul de osmoza inversa – A doua categorie, din punct de vedere user-friendly, este sistemul de osmoză inversă (RO).

Acest sistem poate elimina atât DBPs cât şi arsenicul din apa ta. De fapt, un sistem RO elimină probabil cel mai larg spectru de contaminanţi faţă de orice sistem de filtrare a apei şi este sistemul meu personal pe care îl folosesc şi pe care îl recomand pentru a optimiza siguranţa şi puritatea apei dumneavoastră.

Acesta este instalat de obicei sub chiuveta dumneavoastră, cu un robinet separat de robinetul dumneavoastră.

În acest sistem, DBPs nu sunt eliminate prin membrana RO în sine, ci mai degrabă prin pre- filtrele de carbon folosite în combinaţie cu membrana RO care le filtrează.

Unii oameni sunt îngrijoraţi de lipsa de minerale în apă purificată osmotic, dar convingerea mea este că apa nu este sursa primară de minerale. Cu toate acestea, poate fi un pic acidă (Danny Water a măsurat pH-ul apei filtrate osmotic în Drobeta Turnu Severin şi a obţinut o valoare de 6,5-6,8). Aceasta este de obicei un rezultat al absorbţiei dioxidului de carbon din aer (aciditate temporară- n.t. D Water), care se transformă în acid carbonic în apă (şi care este mult mai puţin acidă decât majoritatea apelor “minerale” îmbuteliate de pe piaţă – pH 5-5,4).

Acest lucru poate fi remediată cu uşurinţă prin adăugarea de aproximativ o jumătate de linguriţă de sare de înaltă calitate cum ar fi preferata mea,  Sare de Himalaya în aproximativ un galon de apă (echipamentele Dr Pro din România sunt prevăzute cu un cartuş mineralizator final care echilibrează pH-ul cu ajutorul sărurilor cum ar fi carbonatul de calciu, magneziu sau potasiu).

Distilare – A treia categorie, care poate elimina atât DBPs şi arsenic, este distilarea.

Cu toate acestea, vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că prin distilare NU se pot elimina DBPs – trihalometanii, plumbul sau pesticidele care au punct de fierbere sub cel al apei.”

Dr Joseph Mercola

Obiceiuri de Crăciun

Peste tot la ţară, în ajun de Crăciun, femeile pregătesc turte şi colaci sau colindeţi. Turtele se mai numesc „scutece” şi semnifică scutecele care l-au învelit pe pruncul Iisus. Prima turtă se numeşte „turta vacii” pentru că acestea l-au protejat în iesle după ce s-a născut, şi se dă vacilor s-o mănânce în ziua de Bobotează împreună cu tărâţele ca să dea lapte bun peste an.

Colacii sau „colindeţii” se pregătesc pentru masă, pentru pomenirea morţilor sau pentru colindători. Plămada este făcută din drojdie de vin şi se lasă la „crescut” lângă cuptorul cald. După ce a crescut se frământă cu mâinile, se rup bucăţi-bucăţi şi cu mâinile se modelează viţe groase cât degetul care se împletesc în colaci sau în „viţe” unice sau duble. Din acest aluat nu se dă cu împrumut cu nici un chip; dacă o femeie a reuşit să fure (să ciupă) din aluatele din trei case şi face o pâine pe care o mănâncă toţi ai casei fără să risipească nici o fărâmă, femeia respectivă va avea cloşti cu mulţi pui. Aluatul mai poate fi amestecat cu muguri de prun roşu, măr dulce, alun, viţă, cireş şi se păstrează pentru a fi folosit contra durerilor de stomac sau pentru descântece. Pentru dospire cea mai bună apă este „apa de flori”. Ţăranii adună apă de ploaie (la fel ca dacii) care este mai puţin dură şi nu face cocoloaşe cu făina de grâu.

Ritualul.

În „casa mare” sau „odaia de dincolo”, gospodina aşează pe masa de sub icoană cea mai frumoasă faţă de masă, o sticlă de vin roşu, o farfurie cu turte iar în dreapta sticlei, o farfurie cu bob „făcălit” sau sleit cu ceapă distuită deasupra, colaci şi alte bucate.

Între colaci se pune un fuior de lână („barba lui Crăciun” sau „fuiorul popii”) pe care îl primeşte plocon părintele care binecuvântează masa. Masa nu se descoperă decât în prezenţa preotului (cel care face asta va face bube) care blagosloveşte apoi gustă din fiecare fel de mâncare şi împarte şi la ceilalţi săteni prezenţi pentru ca „Dumnezeu să primească”. În acest timp afară arde o căţuie cu tămâie şi smirnă. Ca plată, preotul ia banii puşi sub colţul din  dreapte mesei, doi colaci pe care îi dă dascălului şi o parte din vin. Fetele pun un ac de păr sau agrafă sub prag „să treacă popa peste el” apoi îl pun în păr să-şi viseze ursitul. După plecarea preotului, gospodinele mătură imediat camera ca „să fie ferită casa de purici” apoi pleacă prin vecini să dea de pomană pentru sufletul morţilor şi sănătatea casei.

Apa ne poate salva viaţa V

„Păstrarea sănătăţii este mai importantă decât cunoaşterea tuturor artelor” – Paul Bragg

După ce Paul Chappius Bragg află la nici 16 ani că este bolnav de TBC şi că mai are 3 (trei) luni de trăit este internat în sanatoriul doctorului Rollier din Elveţia. Aici acesta îi explică cum “toată apa din Elveţia este încărcată de minerale şi dăunătoare organismului”. El l-a sfătuit ca şi după externarea sa să bea doar apă pură din ploaie sau din zăpadă topită (apă purificată prin evaporare/distilare naturală de Mama Natură). La plecarea din sanatoriu el era complet vindecat de TBC şi într-o condiţie excelentă. Apa pură recomandată de Dr Rollier, soarele Alpilor, aerul curat şi alimentaţia naturală primită i-au redat un organism nou, complet refăcut. Atunci tânărul Paul şi-a luat angajamentul în faţa lui Dumnezeu să aleagă o carieră de “biochimist, nutriţionist sau doctor care să vindece doar prin metode naturale”. Pleacă la Londra, găseşte un mic apartament lângă Regent’s Park şi timp de 8 ani studiază tot ce a putut găsi legat de recuperarea medicală şi de păstrarea sănătăţii. A ales Regent’Park deoarece acesta era considerat unul din cele mai frumoase parcuri din lume şi aici prefera să alerge dimineaţa sau să joace tenis. În apartamentul închiriat îşi savura sucurile naturale proaspete pe care chiar el le prepara. Paul mai povesteşte că proprietarul apartamentului care locuia cu familia deasupra lui, consuma multă făină albă (pâine şi biscuţi), multe dulceţuri/peltele cu zahăr, lapte, carne şi beau apa de la reţeaua oraşului puternic clorinată. Acesta se plângea mereu că are “încheieturile ţepene”, că îl doare spatele şi că are probleme cu vezica urinară atunci când cobora gâfâind să îi aducă cheia.  Ca urmare Paul Bragg s-a mutat la etajul cinci în locul propietarului aici desăvârşindu-şi studiile de biochimie. Într-o iarnă, după ce îşi făcuse obişnuita alergare de dimineaţă, s-a oprit la uşa proprietarului care era grav bolnav. Acesta s-a uitat la el rugător şi i-a spus: “Eşti doctor, pentru numele lui Dumnezeu, ajută-mă, simt că am să mor!”. I-a luat toate sticluţele cu medicamente şi pur şi simplu i le-a aruncat la gunoi. Apoi i-a adus de la el apă purificată din zăpadă, oţet de mere , lămâi şi miere din care i-a realizat prima zi de dietă. După zece zile domnul Wilson – proprietarul era sănătos şi voios aşa cum nu se mai simţise de ani de zile!. După aceste zece zile i-a prescris un regim alcătuit doar din legume şi fructe, sucuri preparate în casă şi apă purificată de ploaie, din zăpadă sau purificată prin distilare. După doar trei săptămâni îl vizita la etajul cinci aşa cum nu mai făcuse de ani de zile. După şase luni întreaga familie Wilson era de nerecunoscut de vecini: sănătoşi, puternici şi fericiţi!. Doamna Wilson era din nou elegantă şi putea să îşi îmbrace hainele pe care le abandonase de ani de zile ca fiind strâmte, domnul Wilson urca de două ori pe zi la Paul, iar fiica acestora revenită din Canada a rămas uluită de schimbările părinţilor săi.

Un mod de viaţă natural

Paul Bragg de fapt a redesoperit modul natural de viaţă, conform regulilor sănătoase alei Mamei Natura. Domnul Wilson a aflat că articulaţiile sale înţepenite se datorau nu vârstei sau bolii ci alimentaţiei nesănătoase, a lipsei de exerciţiu şi mai ales a apei dure pline de minerale inutile. El a învăţat chiar pe pielea lui că nu Timpul ne degradează viaţa ci obiceiurile greşite şi stilul de viaţă nenatural. Stilul de viaţă impus de Paul Bragg a avut ca efect dizolvarea cristalelor acide din articulaţii iar hidratarea cu apă purificată şi alimentele naturale au continuat procesul de eliminare a deşeurilor toxice acumulate dar şi prevenirea reinstalării bolii invalidante.

Cu cât ne aplecăm pe carte şi înţelegem mai bine chimia vieţii, chimia celulelor noastre cu atât înţelegem mai bine de ce oamenii mor prea devreme şi poartă dureri nemeritate. Paul Bragg îşi făcuse un obicei de a merge prin spitalele londoneze pentru a se documenta şi pentru a studia bolnavii internaţi. El a ajuns la concluzia că pietrele de exemplu sunt consecinţa alimentaţiei toxice, excesiv prelucrate şi rafinate, acide şi care este agravată de apa dură încărcată cu minerale anorganice dizolvate -în principal carbonat de calciu.  Astfel că Paul Bragg putea să diagnosticheze prezenţa pietrelor într-un organism uman doar după culoarea pielii!…

Reţeta lui Paul C. Bragg pentru eliminarea pietrelor de la fiere

Dr Paul Bragg a scris timp de doi ani de zile articole medicale pentru rubrica de sănătate a ziarului american Los Angeles Times denumită de el – “Note de sănătate”.  Cartea lui despre alimentaţia care elimină rigidizarea arterelor unde recomanda populaţiei doar o dietă naturală a fost interzisă iniţial în Statele Unite. Asta nu l-a împiedicat să îşi cultive cu aceaşi pasiune şi dăruire viziunile sale. După părerea dr-lui Bragg – confirmată ulterior de cercetările moderne, pietrele la vezica biliară se datorează apei saturate în minerale non-absorbabile celular, cristalelor toxice rezultate dintr-o alimentaţie ne-naturală şi bogată în grăsimi saturate sau uleiuri hidrogenate. Iată ce recomanda el pentru pietrele la fiere.

Se bea timp de o săptămână încet la trezire, la ora 10, la 5 după-amiază şi după cină câte două linguriţe de oţet de mere într-o cană de 200 ml cu suc natural, proaspăt de mere. În a opta zi se umple un pahar de 250 ml cu ulei original de măsline (atenţie la falsuri), două părţi suc de mere şi o linguriţă oţet de mere. Se bea din acest pahar de trei ori pe zi. Noaptea se doarme pe partea dreaptă cu genunchiul drept la piept pentru a facilita absorbţia corectă a amestecului. În ziua a doua amestecul se bea în două reprize. Nu se bea şi nu se mănâncă nimic altceva nici măcar apă. În ziua a 10-a de la începutul curei de eliminare a petrelor din vezica biliară, se poate începe alimentaţia bazată pe salate de crudităţi – “mătură naturală” după Bragg, varză, morcovi, ţelină, sfeclă, salată verde, cu mult oţet de mere şi măsline. Este o reţetă recomandată a fi administrată chiar şi persoanelor sănătoase cel puţin o dată pe an pentru curăţarea reziduurilor din vezica biliară. La finalul consultaţiei Paul Bragg obişnuia să spună pacienţilor săi: “Sfatul meu cinstit este să nu mai beţi apă cu săruri minerale”…

Apa ne poate salva viaţa IV

Munca desfăşurată de Dr Paul Bragg legată de apa pură este una din cele mai mari contribuţii de pe mapamond la visul de tămăduire al oamenilor.

„Cea mai adecvată substanţă de pe faţa Pământului care ne susţine sănătatea şi tonusul este apa curată sau purificată” – Dr James Balch M.D. Dietary Wellness

Organismul nostru are nevoie constant pentru întreţinerea permanentă a tuturor reacţiilor chimice din celule sau din afara lor, sau ca solvenţi, de ioni de Hidrogen şi de Oxigen iar cea mai importantă sursă este H2O sau apa curată/pură/strecurată.

Întrebat fiind care este cea mai mare descoperire a omenirii dacă ar fi să aleagă între Internet, cucerirea spaţiunlui, iphone sau energia nucleară, Dr. Paul Bragg a răspuns că … „postul cu apă pură este una din cele mai mari descoperiri deoarece este un puternic şi eficient intrument de prevenire a îmbătrânirii şi morţii premature. Nici una din cele enumerate mai sus nu se compară cu posibilitatea de a preveni boala, senilitatea, neajutorarea sau incapacitatea de a-ţi purta singur de grijă”. El a mai afirmat în interviul acordat că începând de vineri seara ora 19.00 până sâmbătă seara aceeaşi oră ţine săptămânal post negru timp în care bea doar apă distilată sau apă purificată osmotic. „Este o bună ocazie de a elimina toxinele din organism dar şi „rugina” din articulaţii şi muşchi” a mai spus el. Organismul nostru consumă multă energie să mestece mâncarea, s-o împingă în cei câţiva zeci de metrii de „ţeavă” de la gură la rect, să filtreze prin cei două milioane de nefroni din rinichi toxinele, să susţină ficatul să „prepare” alimentele necesare miilor de miliarde de celule sau să introducă sutele şi miile de litrii de oxigen necesar respiraţiei celulelor. Postul conservă o bună parte din energie iar la sfârşitul zilei în care am decis să bem doar apă purificată „ne vom simţi uşori precum un înger în zbor”.   Să nu uităm că Medicina actuală este doar paliativă sau simptomatică, ameliorând durerile care ne fac viaţa dificilă. Boala se ascunde în spatele cauzelor care au generat-o iar medicamentele nu ajung la aceste cauze. Apa purificată este cel mai simplu şi mai la îndemână instrument de prevenire a bolii şi suferinţei . Paul Bragg nu a încetat să recomande apa pură oamenilor. Ea nu este doar un moft aşa cum scriau unii adepţi ai apelor minerale  şi care îi numeau „fanatici” în anii 70’ pe adepţii apei purificate. „Suntem o naţiune educată/obişnuită să înghită pastile. Sunt un cercetător independent şi un luptător cinstit al sănătăţii în spiritul dreptăţii. Nimeni nu îmi impune ce să spun şi nu-mi dictează nici o organizaţie ce să fac. Nu servesc nici unui organism financiar aşadar vă pot oferi adevărul întreg şi cinstit pentru că am petrecut întreaga viaţă cercetând şi studiind nu boala ci sănătatea oamenilor” a mai spus Dr. Paul Bragg.

De ce ne îmbolnăvim

Oamenii sunt prizonierii propriului confort creat la sugestia celor care sunt conduşi doar de Profitul imediat. Aşa că majoritatea populaţiei îşi scurteză viaţa consumând o hrană poluată şi o apă toxică. În plus ei fumează -o altă afacere profitabilă pentru industria tabacului dar mai ales pentru guverne întrucât plătesc pensii mai puţine unor oameni care îşi scurtează voluntar viaţa, consumă alcool pentru a uita de criză şi de necazuri, cafea pentru a se „energiza” pentru câteva minute, sucuri cu edulcoranţi artificiali – veritabile bombe chimice pentru ficat, zahăr rafinat, făină albă, carne, sare şi o mulţime de alte alimente aditivate. Dacă adăugăm la toate acestea stresul, lipsa de mişcare sau sedentarismul-„sportul” preferat a devenit privitul la meciurile sportive sau politice de la televizor, lipsa soarelui şi a aerului curat vom înţelege de ce oamenii sunt din ce în ce mai apatici, mai indiferenţi, mai bolnavi şi de ce trăiesc mai puţin. Nicicând în istoria omenirii nu s-au inventat atât de multe medicamente (peste 300 000 în nomenclatorul internaţional), aparate medicale atât de sofisticate şi de scumpe şi nu s-au vândut atâtea mii de tone de medicamente. Oamenii au ajuns pur şi simplu să se „târască” spre pastilele sau lichidele energizante sau să înghită pumni de pastile pentru a scăpa de suferinţele care le ruinează tinereţea. Am atins „performanţa” ca numărul de copii bolnavi cronici să îl egaleze pe cel al adulţilor. Suntem o generaţie de consumatori de medicamente şi excitante/energizante. Copii noştrii însă vor face la rândul lor copii. Are cineva idee cum vor arăta generaţiile viitoare?va urma

Apa ne poate salva viaţa III

„Natura este marele învăţător al omului. Ea ne deschide ochii, ne luminează mintea şi ne curăţă inima”.

Să ne amintim că la Sarmisegetusa, în vârful muntelui, departe de râuri curgătoare sunt kilometrii de conducte ceramice care direcţionau spre bazine căptuşite cu lemn apa pură, distilată de Mama Natură, adică apa de ploaie sau zăpada topită apă atât de sănătoasă.

Apa minerală – cea care asigură un profit constant industriei medicale dat şi celor ce o ambalează în bidoanele de plastic (apropo, ce este mai scump ambalajul refolosibil sau apa?) este recomandată mai ales pentru conţinutul acesteia în aşa numitele minerale fără de care viaţa noastră îşi pierde suportul şi sensul de a mai exista. Mineralele esenţiale trebuie asigurate din seminţe, fructe şi legume, ne recomandă Dr Paul Bragg adică ele trebuie să provină dintr-o sursă organică. Apa minerală nu poate fi considerată „sursă organică” la fel cum este un măr sau o legumă proaspăt culeasă din grădină. Această confuzie asigură poziţia constantă în topul miliardarilor şi statutul de vedete ale burselor pentru firmele care comercializează această soluţie apoasă minerală.  Aceste elemente chimice se găsesc din abundenţă în solul sau straturile freatice peste care curge apa ce ne este atât de „generos” recomandată.

Minerale inutile

La începutul secolului XIX-LEA China s-a confruntat cu o secetă şi o foamete îngrozitoare fapt ce a determinat oamenii săraci care nu mai aveau nici măcar rădăcini sau coajă de lemn să mănânce, să încălzească şi să consume … pământ! Tăiau felii groase de argilă minerală şi le încălzeau sperând că le va potoli foamea. Întrucât organismul lor nu putea să asimileze mineralele anorganice din sol, aceştia mureau în chinuri inimaginabile. De ce se întâmpla asta? Răspuns: deoarece organismul animal are un metabolism diferit de cel vegetal care poate absorbi şi asimila acest tip de minerale. Plantele transformă un element mineral anorganic, metalic într-o formă uşor asimilabilă de către celula animală (mişcare a electronilor sau de spin diferită în rezonanţă cu organismul viu,  de dimensiuni foarte mici – coloizi cu sarcină electrică ceeace îi ajută să se afle în suspensie şi nu dizolvaţi aşa cum sunt în soluţia apoasă pe care o cumpărăm). Un fermier american s.a gândit că ar fi o bună afacere să dea vacilor pulbere de calcar măcinat. A conceput nişte etichete frumoase pe care a scris „hrană minerală cu carbonat de calciu şi magneziu” şi a început să le vândă pentru corectarea deficitului de calciu şi pentru îmbunătăţirea concentraţiei acestuia în laptele vitelor. Deşi cutiile erau frumos ambalate iar reclama era atrăgătoare, vacile au refuzat categoric să „consume” aşa ceva. Toţi fermierii care cumpăraseră cutiile cu astfel de minerale „năstruşnice”  au păţit la fel. În scurt timp a dispărut de pe piaţă dar asta nu s-a întâmplat şi cu cele destinate oamenilor care au ochii, creierul şi  papilele gustative extrem de uşor de păcălit.

Mineralele canceroase

Zilele trecute agenţia de ştiri Sky News informa publicul despre miile de persoane evacuate şi strămutate din mai multe sate din centrul Turciei din cauza mineralelor din sol care au produs o rată din ce în ce mai mare de cazuri de cancer. Fenomenul a fost observat încă din anii 80’ dar nepăsarea şi indiferenţa oamenilor şi autorităţilor au fost spulberate când s-a stabilit că este necesar un al treilea cimitir întrucât cele două existente erau ocupate la maxim de oamenii decedaţi din cauza cancerului. Cappadocia era de altfel intens vizitată de turişti străini din cauza grotelor şi a formelor carstice extrem de interesante şi deşi acestora li se spune mereu că nu sunt în pericol, ei evită din ce în ce mai mult zona aducătoare de moarte. Autorităţile intenţionează să demoleze toate locuinţele oamenilor şi să acopere toată zona sub un strat de cel puţin doi metri de pământ peste care să planteze flori dar nu s-a luat încă nici o decizie.

De ce nimeni nu s-a sesizat şi nu s-a luat până acum nici o decizie care să prevină tragedia lentă? Răspuns: Pentru că zona a fost deservită ani de zile de un singur medic şi o asistentă iar aceştia au dat vina pe stilul de viaţă al oamenilor: „Stau toată ziua în cafenelele pline fum…” au susţinut aceştia iar o femeie care trebuia să îngrijească cinci copii afirma că are „mare încredere în Dumnezeu că va avea grijă” de ei”.  În realitate nici autorităţile şi nici Dumnezeu nu i-a apărat de indiferenţa păguboasă. Lipsa banilor, birocraţia şi instabilitatea guvernamentală a cu fost alţi factori care au dus la situaţia gravă existentă în această zonă a Turciei. Mineralele găsite vinovate de producerea cancerului sunt Calciul, Sodiul, Potasiul, Aluminiul aflate într-o rocă puternic absorbantă de apă numită „erionită” şi care era folosită de localnici la construcţia locuinţelor dar şi pe post de filtre de …apă. Specialiştii nu s-au pus de acord cu privire la modul în care acest tip de roci zeolitice produc cancer, sigur este însă faptul că acesta produce cancer nu numai la oameni ci şi la animalele testate în laborator.  va urma

Apa ne poate salva viaţa II

Apărarea sănătăţii este o datorie morală şi religioasă deopotrivă deoarece nu putem fi virtuoşi şi folositori când suntem bolnavi.

Dr. Paul Bragg – marele luptător cu ignoranţa, cu industria profitului, promotor al acceptării de către omenire a ideii de „medicină preventivă”, afirma că „apa este solventul general al bolilor noastre”.

Recomandările lui Bragg

Întrucât după oxigen, apa este cea mai importantă substanţă pentru viaţa care se petrece în interiorul organismului nostru trebuie să asigurăm celulele că primesc o apă cât mai curată.

Pentru a ne bucura de o viaţă lungă şi sănătoasă mai trebuie să evităm zahărul rafinat, sarea rafinată de masă şi să le înlocuim cu miere de albine şi sare brută, mai puţin periculoasă. Bragg a dezvoltat foarte mult reţeaua de comerţ cu miere de albine în America şi a convins cu argumente o mulţime de oameni să renunţe la zahărul alb. Pentru a fi sănătoşi trebuie să evităm orezul alb, făina albă, prăjelile, grăsimile saturate, uleiurile hidrogenate, ceaiul sau cafeaua care conţin cofeină, carnea de porc, peştele afumat, toate alimentele conservate care conţin sare, aditivi,  conservanţi chimici de sinteză. Paul Bragg recomandă evitarea băuturilor răcoritoare sau a apelor minerale carbogazoase, a alcoolului şi înlocuirea acestora cu apă purificată osmotic. Bem cel puţin opt pahare de apă purificată pe zi ca atare sau sub formă de sucuri şi ceaiuri de plante. Pentru detoxifiere o dată pe săptămână este recomandat postul total în care bem doar apă purificată. Nu facem clisme purificastoare decât dacă avem probleme cu constipaţia cronică.  Pentru o bună motilitate a tubului digestiv sunt recomandate alimentele naturale care conţin fibre (fructe, legume verzi, salate proaspete) şi renunţarea la carne. Facem mişcare regulat, zilnic mergând pe jos, cu bicicleta sau înnot. Evităm să înghiţim „droguri” legale aşa cum sunt antidepresivele, sedativele sau anxioliticele şi încercăm să gestionăm problemele de viaţă printr-o gândire simplă şi suplă cultivând optimismul, bunătatea, caritatea, veselia, dragostea de familie sau prietenia şi fraternitatea. Dormim cel puţin opt ore pe zi şi nu uităm să respirăm amplu, rar şi profund pe tot parcursul zilei. Toate acestea contribuie la consolidarea zi după zi a unui stil de viaţă simplu, sănătos din punct de vedere fizic, mental, emoţional sau spiritual.

Apa este sursă de sănătate

Încă de la începuturile medicinei cele mai importante recomandări făcute unei persoane bolnave au fost repausul la pat şi hidratarea intensă. Instinctiv tot aşa procedează şi animalele sălbatice: se retrag undeva lângă o sursă de apă, refuză mâncarea dar beau foarte multă apă. Când celulele noastre sunt deshidratate, ofilite, zbârcite, „uscate” ele devin o bună pradă pentru viruşi, bacterii, fungi. Când bem un pahar cu apă, acesta ajunge în stomac. De aici o parte este absorbită prin vasele de sânge gastrice iar o altă parte ajunge în intestinul subţire unde păstrează alimentele ingerate în stare lichidă până trec în sânge apoi este absorbită şi ea tot în sânge. Astfel că ingerarea unei ape sănătoase este cel mai simplu mijloc de păstrare a sănătăţii şi de protejare împotriva infecţiilor generate de viruşi, microbi sau alţi agresori. Membranele tuturor celulelor noastre au nevoie de multă apă pentru a se menţine moi şi flexibile, pentru a permite schimburile corecte intra- şi extra celular şi pentru a evita „frecările” distructive generate de deshidratare. Pentru a ajuta stomacul care nu are dinţi dar care se comportă ca un malaxor puternic, sucurile digestive trebuie să conţină o cantitate suficientă de apă -NU suc, bere, vin, cafea sau alte băuturi savuroase dar nesănătoase. Apa pură este extrem de importantă pentru menţinerea frumuseţii. Paul Bragg în calitatea sa de consilier medical al zecilor de vedete şi celebrităţi de la Holywood i-a fost uşor să le convingă să renunţe la apa de la robinet sau la alte băuturi nepotrivite şi să le înlocuiască cu apă purificată pentru ca pielea lor să capete un aspect tânăr şi sănătos atât de dorit de acestea. Organismul oamenilor bolnavi dar şi cele ale oamenilor încă sănătoşi este însetat după apa purificată sau pură. De ce? Pentru că este singura apă corectă metabolic şi celular, securizată chimic şi microbiologic, un aliat puternic al sistemului Imunitar – marele Doctor interior. va urma

Apa ne poate salva viaţa I

Apa ne poate da sau ne poate lua sănătatea

Unul din numele de referinţă pentru medicina preventivă mondială este Dr. Paul C Bragg – omul care la 16 ani care a scăpat de o boală care îi mai lăsa doar 3 luni de trăit apelând la mijloacele primare de vindecare – aer curat, soare, mişcare, alimente naturale şi nu în ultimul rând apa pură pe care o obţinea din ploaie, zăpadă topită sau prin distilare. El a promovat cu curaj ideea de prevenire a bolii chiar şi atunci când s-a lovit de opoziţia violentă a celor ca fac profit din suferinţa şi neştiinţa oamenilor, cărţile lui fiind o perioadă de timp interzise în patria democraţiei -Statele Unite ale Americii. A fost discreditat de unii jurnalişti sarcastici şi acuzat că şi-ar fi falsificat vârsta sau că fiica lui Patricia nu ar fi de fapt fiica lui.

Cine este Paul C Bragg?

Este un american care se poate lăuda cu o mulţime de premiere pentru istoria medicinei preventive sau a păstrării sănătăţii. Este un cruciat al luptei pentru păstrarea sănătăţii, orator de talie mondială, autor a peste 22 de cărţi despre prevenirea îmbolnăvirilor, invitat la sute de emisiuni  tv şi radio în întreaga lume, consilier medical pentru sportivi şi campioni mondiali olimpici sau autor de programe de sănătate pentru celebrităţi ale Hollywood-ului sau giganţi ai afacerilor, dar cunoscut mai ales cu sintagma :”părintele mişcării pentru sănătate – “Father of America’s Health Movement”. El a deschis primul magazin de produse alimentare ecologice din America iar azi sunt în întreaga lume. El a deschis primul Health SPA (alături de Bernarr Macfadden) şi care a fost “clonat” ulterior în alte mii de astfel de “SPA-uri” în întreaga lume, el a deschis primul Health Restaurants (Restaurant sănătos) cu preparate lipsite de pesticide şi alte chimicale, el a promovat terapiile bazate pe sucuri naturale proaspăt preparate -de ex el a introdus în rafturile din market-uri sucul de roşii preferat azi de milioane de oameni. A colaborat cu Luther Burbank din California pentru cultivarea celor mai sănătoase soiuri de fructe şi legume cultivate organic, nesufocate de miile de chimicale cunoscute. El a conceput o mulţime de produse alimentare sănătoase destinate consumului – băuturi cu aminoacizi şi enzime naturale, cosmetice eco, cereale, germeni de grâu şi biscuiţi sănătoşi,  etc. El a fost punct de plecare pentru afaceri de miliarde cum ar fi Herba Life, Gardenburger, Shaklee, Schiff, etc. Milioane de oameni la sugestia lui s-au apucat de grădinărit pentru a-şi obţine ei înşişi produsele alimentare sigure şi sănătoase.

Repere biografice

S-a născut în anul 1881 şi a murit în 1975 fiind foarte apropiat de visul de a trăi 100 de ani! La 94 de ani are perfect lucid şi ţinea conferinţe în întreaga lume acolo unde era invitat. Cauza oficială a  morţii a fost “fibrilaţia ventriculară şi stopul cardiac” însă cu câteva luni înainte suferise un accident în Hawai când făcea … surfing!!! Jurnalul “Honolulu Advertiser” a dat o ştire în iulie 1976 cu privire la scoaterea sa din apă în dreptul Fort DeRussey şi readucerea la viaţă prin resuscitarea efectuată de o asistentă medicală. Aceeaşi jurnalişti răutăcioşi de care nu a scăpat toată viaţa au declanşat o dezbatere publică cu privire la cauza morţii sale – “accident de surfing” sau “boală de inimă” deşi el a murit câteva luni mai târziu respectiv în decembrie într-un spital din Miami Beach unde trebuia să ţină un discurs. Scopul jurnaliştilor de scandal era de fapt deturnarea atenţiei publicului de la adevăratele lui merite în domeniul medicinei preventive.

Murim prematur

În Sfânta Scriptură stă scris: “Omului îi este dat să trăiască 120 de ani” – Geneza. El moare însă prematur şi are parte de multă suferinţă în principal din cauza neştiinţei, a nepăsării, a amânării, a poftelor nocontrolate, excesive şi abil stimulate de adepţii Sfântului Profit.  Dintre toate animalele omul este singurul care moare înainte de a-şi consuma cu totul programul biologic şi doar unul la un milion reuşeşte să trăiască o durată apropiată de ceeace i-a fost hărăzit. Spre deosebire de animalele sălbatice, cu puterea noastră de înţelegere, cu informaţiile de care dispunem şi cu tehnica din ce în ce mai impresionantă, cei care trăiesc puţin ar trebui să fie excepţia şi nu regula. “Secretul” oamenilor care trăiesc mult, lipsiţi de suferinţe saz dureri, care sunt fericiţi, care sunt apţi de a desfăşura activităţi fizice şi intelectuale mulţi ani după atingerea maturităţii, sunt, după părerea lui Paul Bragg, în primul rând cei care sunt “curaţi în interior”. El va rămâne în istoria medicinei ca promotor necondiţionat al folosirii apei pure ca mijloc simplu şi inteligent de menţinere a tinereţii şi sănătăţii celulelor. Curăţenia interioară este asigurată de apa pură dar şi de legumele şi fructele proaspete, naturale, cultivate ecologic, nepoluate chimic.  La acestea se adaugă postul cu apă pură, exerciţiile fizice, relaxarea şi respiraţia corectă, rară, profundă. va urma

Dr Pro: despre purificarea apei prin osmoză inversă

Apa pură nu ne păcăleşte niciodată dar noi înşine – da.


Persoanele care s-au decis să-şi protejeze singure sănătatea şi să investească într-un echipament de purificare a apei trebuie să ştie că piaţa este plină de imitaţii atractive şi periculoase. Care sunt cele mai performante echipamente pentru purificarea apei? Răspuns: cele care folosesc osmoza inversă.
Echipamentele de purificare a apei prin osmoză inversă se mai nunesc POE sau POU (Point of Use sau Point of Entry) şi înseamnă „a acţiona asupra apei menajere chiar lângă locul de folosire -lângă robinet”. Ele sunt „mini-făbricuţe” de apă pură şi conţin elemente de polipropilenă, cărbune vegetal şi materiale compozite de ultimă generaţie.
Polipropilena instrument medical
Este unul din cele mai versatile materiale care se foloseşte în industria medicală, pentru echipamente de laborator, industria aero-spaţială, în compoziţia bancnotelor, instrumentelor muzicale, instrumentarului medical, plaselor chirurgicale abdominale sau genitale în cazul prolapsului de organe pentru că rezistă la sterilizare, în materiale textile neţesute-scutece hidrofile, filtre de aer, gaze, lichide, piese auto, jucării, ambalaje alimentare-lapte, iaurturi întrucât este deosebit de rezistentă la contactul cu acizi, baze, atacuri electrolitice sau alte substanţe corosive. Ţesătura hainelor folosite de armata americană conţine polipropilenă deoarece le conferă o durată mare de viaţă în condiţii extreme de intemperii şi noxe chimice. Este unul din cele mai rezistente materiale la oboseală fiind folosită în special la sistemele articulate, balamale, etc dar este rezistentă şi la impact sau congelare. Echipamentele performante de purificare a apei folosesc filtre de polipropilenă Dr Pro care au diametrul porilor de filtrare între 1 şi 20 de microni şi care reţin impurităţile mai mari decât aceşti pori (rugina, nisipul, humusul, resturi rezultate din putrefacţia peştilor sau animalelor moarte, etc).

Tăciunele vindecător
Cărbunele a fost folosit pentru purificarea apei de indieni şi egipteni cu 2000 de ani înainte de Ch. În medicina populară românească tăciunele era folosit pentru descântece. Acesta era aruncat în apă de rouă sau „neîncepută” şi care era apoi băută de bolnav. Soluţia obţinută în urma „stingerii cărbunelui” avea proprietatea de a absorbi toxinele metabolice şi era mai utilă decât multe medicamente prezente azi în farmacii. Era folosit în situaţii de urgenţă (prim ajutor în caz de otrăviri şi toxinfecţii), gastrite, ulcer, hiperaciditate, balonare, dureri de cap, somnolenţă, hipertensiune, palpitaţii, hipercolesterolemie, iritabilitate, neurastenie, agitaţie psihomotorie, alcoolism, slăbiciune musculară, psoriazis, micoze, scabie, căderea părului („a-ţi pune cenuşă în cap”), întărirea unghiilor -, astm bronşic, alergii, hiperuricemie, gută, eczeme, gangrenă, etc. Pentru prima dată în epoca modernă s-a introdus un filtru de carbon pentru purificarea apei în anul 1862 dar abia din anii 70 a devenit o metodă curentă de filtrare a apei de reţea. Este una din cele mai eficiente arme din arsenalul de filtrare chimică. Poate proveni din cărbune de bitum, lignit, antracit, turbă, sâmburi de prun, caise, de struguri, tei, seminţe de in, ramuri de viţă de vie sau coajă de nucă de cocos. Deşi costurile de fabricaţie sunt cu peste 20% mai mari (mai scumpe), cele mai eficiente sunt cele de tip Dr Pro obţinute din coaja de cocos întrucât au o rezistenţă ridicată la abraziune, stabilitate termică şi dimensiuni mici ale porilor (grad ridicat de adsorbţie).
Salvatoarea membranelor celulare
Membrana osmotică este permeabilă doar pentru apă şi impermeabilă pentru restul substanţelor dizolvate în apa care este supusă purificării. Membranele osmotice folosite pentru purificarea apei destinată consumului uman trebuie să fie foarte rezistente la presiuni osmotice mari dar şi rezistente la coroziunea chimică şi microbiologică. În general sunt întâlnite trei tipuri de membrane pe piaţă : celulozice, din poliamidă aromatică şi compozite. Primele folosite în anii 60 au fost cele celulozice – ieftine şi uşor de fabricat. Dezavantajele însă erau foarte mari: la presiuni mari de operare şi temperaturi crescute ale apei suferă un proces de compactare, colmatare şi distrugere peste 35 de grade ceeace le reduce capacitatea de filtrare, o toleranţă a pH-ului redusă , lasă să treacă contaminanţii cu greutate moleculară mică. Ele încă mai sunt fabricate în anumite ţări şi sunt întâlnite în unele echipamente ieftine. Iniţial în compoziţia primelor membrane osmotice a fost folosit acetatul de celuloză, ulterior, pentru creşterea performanţelor a fost folosit triacetatul de celuloză dar acesta era mai puţin permeabil la apă, deşi rezista la presiuni şi temperaturi mai mari, făcând costurile de obţinere a apei purificate foarte mari. Ulterior au fost interzise în unele state americane – California de ex întrucât conţineau 1,4 dioxan o substanţă care s-a dovedit că produce cancer. Membranele de poliamidă cum sunt cele Dr Pro TFC -Thin Film Composite sau „film subţire compozit” sunt din ce în ce mai des întâlnite. Ele au înlocuit pe cele celulozice şi s-au dovedit net superioare în ce priveşte rezistenţa la atacuri bacteriene, la presiuni ridicate sau la coroziune.

 

Detoxifierea organismului

Auzim şi citim permanent cuvinte precum „toxine”, „detoxifiere”, „dezintoxicare”. Care este adevărul în legătură cu aceste teribile „toxine”?

Aceste substanţe sunt produse în mod permanent şi natural de organism ca şi consecinţă a metabolismului celular şi sunt eliminate de organele de epurare sau de „eliminare”: rinichii, colonul, plămânii, pielea. Aceste organe sunt adevărate uzine care lucrează permanent pentru a curăţa ţesuturile şi organele de „gunoaiele” metabolice. Spre deosebire de toxinele rezultate din activităţile chimice ale organismului, mai avem „toxinele” pe care le înghiţim odată cu alimentele „poluate” cu aditivi, arome sintetice sau alţi poluanţi fără valoare nutriţională. Apoi mai putem vorbi de mult mediatizata poluare a apei, aerului, solului pe care se cultivă fructele şi legumele, etc. Hormonii şi antibioticele administrate animalelor în fermele de reproducere şi creştere (porci, vite, păsări, peşti etc) se vor regăsi în corpul nostru alături de medicamentele pe care le înghiţim noi înşine la recomandartea medicilor. Mai putem adăuga poluanţii chimici din locuinţă pe care îi inspirăm din cosmeticele sintetice, pastele de dinţi sau detergenţii prea puţin studiaţi cu privire la toxicitate, poluanţii chimici din mobilierul tratat chimic, din covoarele vopsite sintetic, parchetul multistrat tratat chimic, perdelele de plastic, îmbrăcămintea sintetică, clorul pe care îl inhalăm când facem duş, plumbul şi aluminiul din apă, etc, etc.
Sângele este primul organ care reacţionează la „importul” de toxine care depăşeşte capacitatea de neutralizare şi eliminare a organelor mai sus menţionate. Acesta nu va mai putea să transporte suficient oxigen sau nutrienţi la celule şi în timp încep să apară semnale minore de încetinire a funcţiilor fiziologice, apoi semnele clare de suferinţă, de boală. Bolile pot îmbrăca mii de forme şi pot afecta diverse părţi ale corpului. Primul gest la apariţia unei afecţiuni este să ne întrebăm asupra stilului, modului de viaţă. Ce şi cum mâncăm?, ce apă bem?, cât dormim?, etc. Apoi mergem la laborator pentru a vedea „cât de stricat” este sângele nostru, adică să ne facem un „inventar” minim al defectelor biochimice şi hematologice produse.
Pentru a veni în sprijinul organelor care elimină în mod obişnuit astfel de produşi toxici secundari – rinichii şi pielea (glandele sudoripare), primul lucru şi cel mai important este să ne hidratăm corect. „Corect” înseamnă un litru de apă la 25 kg greutate – minim. Hidratarea se face doar cu apă, nu bere, sucuri, apă minerală dură care dezhidratează cronic şi complică mai mult situaţia. Apa corectă celular, este apa obţinută prin osmoză inversă şi este recomandată de majoritatea instituţiilor care gestionează problemele legate de potabilitatea apei (EPA, Institute de nutriţie, medici). În Statele Unite ale Americii milioane de metrii cubi de apă destinată consumului uman se obţin prin osmoză inversă.

Dr Pro: mineralele şi sănătatea

Mineralele coloidale sunt asemeni cheii de la maşină: mici dar foarte importante

De mii de ani “sângele stricat” a fost considerat cauza majorităţii bolilor. Sângele este “fluviul vieţii” care transportă tot ceeace este necesar funcţionării tuturor celulelor noastre. În realitate apa este vehicolul care transportă sângele fiind format în proporţie de peste 80% din apă. Ceeace nu poate fi dizolvat în apă nu este comestibil, adică bun de mâncat – o ştie orice bucătar.
Absorbţia mineralelor


Chiar şi colesterolul atât de important pentru membranele celulare, pentru vasele de sânge, pentru sinapsele cerebrale, pentru hormonii sexuali sau pentru sistemul imunitar care este o grăsime insolubilă în apă este făcută hidrosolubilă de organismul nostru cu ajutorul acelor “proteine transportor” cunoscute drept “colesterol bun” şi “colesterol rău” – HDL (“good”), LDL “(bad”). Spre deosebire de minerale cumpărate odată cu apa, cele coloidale sau organice sau “prelucrate” de plante nu se dizolvă în apă ci rămân în suspensie având sarcină electrică pozitivă (cationi) ce le ajută să treacă cu uşurinţă bariera digestivă umană care este încărcată negativ de la mucusul ce acoperă vilozităţile intesinale -acid hialuronic şi mucopolizaharide. Într-un mediu izoton – pH-7 cum este în intestinul subţire, grupa carboxil al acidului glycuronic, o monozaharidă a acidului hialuronic prezent în mucusul intestinal, este complet ionizată având o sarcină negativă. Chiar şi un copil ştie că atunci când apropie un magnet cu plusul către minus aceştia se vor atrage imediat şi invers. Aşa se explică de ce băuturile acide cum ar fi cele de gen “cola” care conţin acid citric, acid fosforic, acid carbonic, acid ascorbic etc nu permit absorbţia corectă a mineralelor iar consumatorii unor astfel de băuturi plăcute doar gâtului ajung mai repede la uşa laboratoarelor sau pe mesele de operaţie.
Minerale organice şi anorganice


Mineralele organice aflate în seminţe, fructe sau legume sunt minerale chelatizate natural de către plante cu ajutorul unor substanţe organice cum ar fi acizii fulvici în procesul de fotosinteză. Acestea contribuie la păstrarea sarcinii electrice negative necesare traversării barierei intestinale şi care aduc uriaşe beneficii sănătăţii şi bio-economiei corpului nostru. Există de exemplu aluminiu în compoziţia bananelor şi există aluminiu prezent în apa de robinet sau în pânza freatică (cel mai răspândit mineral din scoarţa pământului 7% ). Nimeni nu a recomandat evitarea consumului de banane pentru că există riscul intoxicaţiei cu aluminiu, în schimb vedem adesea avertismente cu privire la aluminiul din apa destinată consumului public – factor major de distrucţie cerebrală şi apariţie a bolii Altzhaimer. Situaţia este similară şi în cazul altor minerale. Institute of Nutritional Science din Statele Unite ale Americii afirmă clar: “mineralele organice şi cele anorganice sau metalice nu sunt egale”. Industria suplimentelor nutritive, se mai afirmă, nu are în gând beneficiile pentru sănătatea noastră ci doar profitul membrilor consiliilor de administraţie”. Companiile care îmbuteliază apă ştiu că oamenilor le place mult ca aceasta să aibă “gust” şi adaugă minerale care conferă “gust” gândindu-se aşa cum spuneam la profitul lor şi nu la sănătatea celui ce bea o astfel de soluţie apoasă. Dr Norman Walker a calculat că un om în decursul a 70 de ani înghite şi trece prin sistemul de ţevi propriu (artere) circa 300 de kilograme de rocă dizolvată odată cu apa pe care a băut-o. Alţi autori au scris despre nocivitatea mineralelor anorganice pe care oamenii le înghit din neştiinţă – Colin Ingram în “The Drinking Water Book”, Profesorul Doctor Steven E. Whiting în “Not All Minerals Are Created Equal” şi “Colloidal Minerals: Facts and Myths” sub egida Institute of Nutritional Science, Dr Dennison, Dr Muehling, Dr Banik, Dr Colgan sau Dr Bill – Director of Research & Development at Hammer Nutrition în “What Should I Eat? A Food-Endowed Prescription For Well Being “afirmă acelaşi lucru – că mineralele sunt diferite şi că trebuie să avem mare grijă ce înghiţim.
Cele mai multe minerale existente în apa plasticată se transformă în pietre sau ne astupă conductele numite artere scurtându-ne nepermis de mult viaţa. Pentru că, să nu uităm, omul nu are anii scrişi în cartea de identitate ci are în realitate vârsta arterelor sale. Cel mai simplu şi inteligent mod de a trăi mai mult este să bem doar APĂ iar asta presupune o “strecurătoare” performantă. O parte a oamenilor au înţeles repede aceste lucruri şi au intrat în clubul Dr Pro, o altă parte au ales să fie şi ei şi copii lor filtre vii în continuare şi să sponsorizeze prosteşte marea industrie a Profitului.

Apa – esenţa vieţii





Misiune îndeplinită

Resemnarea, acceptarea inevitabilului, renunţarea la luptă sunt cei mai buni aliaţi ai bolii şi suferinţei

Aici este locul de unde încep viitoarele noastre boli

Zilele trecute m-am aflat la Urgenţă cu un prieten aflat în dificultate. Munca la serviciul Urgenţă sau Reanimare este extrem de solicitantă fizic dar mai ales emoţional pentru că te afli permanent în război cu acea Fiară nevăzută, nemiloasă, sângeroasă, necruţătoare care îşi vrea fără nici o negociere tributul de viaţă. Aici am avut ocazia să asist la un moment sensibil. Un profesor pensionar care avusese o criză dureroasă de inimă  fusese adus de ambulanţa chemată de un vecin. În plasa de plastic pe care o strângea la piept el a avut grijă să pună o lumânare, un săpun, un prosop şi un pachet de şerveţele parfumate pentru persoana care urma să-l spele după ce el va fi trecut la cele veşnice. Desigur că nu s-a întâmplat asta, el trăieşte şi azi datorită doctorilor şi asistentelor pricepute care l-au salvat şi l-au îngrijit, însă gestul mi s-a părut a fi unul definitoriu pentru întreaga societate românească: docilitate, umilire, acceptarea răului, resemnarea, abandonul total, non-implicarea, refuzul de a mai schimba ceva.

Suntem oare în faţa sfârşitului?

Mai merită să mai luptăm pentru viaţa noastră când ştim că sfârşitul este oricum acelaşi, şi când moartea ni se arată pe toate canalele tv în toate ipostazele posibile? Răspunsul este DA!. A abandona lupta înainte de vreme e totuna cu trădarea iar Viaţa pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu, viaţa copiilor noştrii merită mai mult decât trădarea.

Istoria omenirii este scrisă de cei care şi-au propus sco­puri măreţe şi care au persistat cu îndârjire de ani de zile, până şi-au îndeplinit misiunea. Peter Drucker, spunea: „Ori de câte ori veţi descoperi undeva că ceva s-a realizat, veţi găsi acolo şi un obsedat, care ştie că are o misiune de îndeplinit”.

Aşa am decis că e mai puţin frustrant să ajut oamenii să prevină decât să lupt cu boala şi moartea în spital. Iar dintre toate metodele de prevenire am chemat în ajutor Apa generatoare de viaţă. De ce? Pentru că paradoxal, apa ne ajută cel mai mult să ne plătim ratele la bănci sau să ne sprijinim copii să-şi termine facultăţile.

Apa vindecătoare

Pentru că s-a tot vorbit de apa poluată, m-am aflat zilele trecute în laboratorul unde s-au efectuat analizele apei danuviene, şi am avut satisfacţia să constat că membranele osmotice pe care le-am lăudat de atâta timp şi-au îndeplinit misiunea la fel cum o vor face şi în zilele ce vor urma. Am sunat o bună parte din prietenii care beau o astfel de apă „strecurată” osmotic şi le-am dat vestea liniştitoare primind în schimb o mulţime de cuvinte de mulţumire dar şi de observaţii.

Am avut satisfacţia misiunii îndeplinite când unul din ei mi-a spus că „nu-l mai mănâncă  la…”, altul că are mătreaţă mai puţină, altul că a uitat de pastilele pentru arsuri la stomac. Altul mi-a spus că este mai calm şi că „parcă are mai multă ţinere de minte”, altul că nu-i mai miros picioarele sau transpiraţia sau altul că pur şi simplu vede „mai clar, mai limpede”. Un tip mai şugubăţ m-a întrebat dacă „apa strecurată osmotic are legătură cu îmbunătăţirea potenţei” şi i-am răspuns DA, întrucât creierul este cel mai important organ sexual el conţinând – în cifre peste 90% apă. Tot creierul, i-am mai spus, este cel ce ne face fericiţi sau trişti, inteligenţi sau obtuzi, bogaţi sau săraci, veseli sau încrâncenaţi, sănătoşi sau bolnavi. Adică, mai puţin de o jumătate de litru de apă limpede şi inteligentă participă la cele mai importante decizii pentru viaţa noastră.

O doamnă mi-a spus că se simte mai „curată în interior” şi mai tânără, alta că n-o mai doare spinarea când calcă rufele „de când bea apă strecurată osmotic şi nici fierul de călcat nu-i mai pătează cămăşile”. Alta mi-a spus că şi-a rezolvat o micoză cronică vaginală de când „face spălături cu apa asta purificată osmotic”, iar soţul era mândru de cuburile de gheaţă perfect transparente pe care le obţinea în nişte forme erotice haioase.

De vorbă cu Domn’ Profesor

După întâmplarea de la Urgenţă am fost sunat prin intermediul redacţiei de un profesor pensionar dintr-o comună din nordul judeţului, pentru a-l ajuta să aibă şi el apă „bună”. Am purtat cu domnul Profesor dar şi cu Preotul care a venit între timp- o lungă şi surprinzătoare discuţie despre boli, sănătate şi viaţă, despre prevenire şi recuperare uimit fiind de cunoştiinţele medicale pe care le stăpânea. Apoi despre apă şi despre câte feluri sunt membranele osmotice care, la fel ca uleiul de măsline, sunt printre cele mai  falsificate echipamente.

Am plecat de la acest om minunat cu aceeaşi senzaţie a datoriei îndeplinite, luând cu mine  o fărâmă din privirea aceea scânteietoare şi inteligentă a ochilor curaţi care au vegheat o viaţă întreagă generaţii de copii.  Şi în timp ce porneam maşina mă gândeam că acestui om nu-i va trece niciodată prin cap să îşi pună lumânarea şi săpunul în traistă.

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton – finalul interviului

Dacă ai fi doar Suflet, cum ai mai simţi că eşti îndrăgostit?


Profesor Bruce Lipton: Apoi am învăţat cum să împreun  Biologia şi Spiritul şi abia atunci am învăţat că pot eu însumi să îmi creeez  propia mea viaţă. Şi când am schimbat programul de limitări pe care îl aveam de la familie şi societate mi-am dat seama că am puterea de a-mi schimba viaţa. De aceea de 35 de ani îmi savurez fiecare zi a vieţii mele pentru că ştiu că, practic chiar acum, mă aflu în Rai. Nu mă duc la doctori, nu iau medicamente, în fiecare  în care mă trezesc mă gândesc că este o zi nepomenită, – asta nu înseamnă că orice, în final funcţionează aşa cum cred că ar trebui, dar nu mai las nimic să mă mai streze şi mă simt foarte sigur pe mine şi pentru faptul că am înţeles. Acum ştiu că am un suflet, un spirit aproape nemuritor şi mă gândesc în acelaşi timp că sunt tot timpul aici în viaţă.

Dan Alexoae: Ne-aţi învăţat să ne iubim acest vehicol temporar pe care l-am primit cândva împrumut care este corpul nostru.

Profesor Bruce Lipton: Da, şi asta pentru un motiv foarte bun. Eu când am înţeles pentru prima dată că există Spirit, că am un Suflet, mi-am pus o întrebare simplă: “De ce trebuie să am şi suflet şi trup/corp în acelaşi timp?”. Şi răspunsul a venit din celulele mele sub forma unei alte întrebări: Aşadar “de ce le avem pe amândouă – am întrebat?” Şi atunci corpul/celulele mele  au răspuns întrebându-mă: “Dacă eşti doar Spirit, ce gust are ciocolata?” Deci “dacă eşti doar Suflet, cu ai mai simţi că eşti îndrăgostit?”.” Dacă eşti doar Spirit cum arată un apus de soare încântător/superb?” Astfel am înţeles motivul pentru care am acest corp şi este practic oportunitatea/ocazia  de a fi aici Prezent şi de a savura intens fiecare clipă şi fiecare  lucru/fiinţă pe care o văd în jurul meu

Dan Alexoae: Dacă şi când veţi reveni în România?

Profesor Bruce Lipton: Este o întrebare?

Dan Alexoae:  Da!

Profesor Bruce Lipton: Este prima mea vizită şi acum este un mic test, o mică “gustare” şi aş vrea să vin să merg prin ţară, prin locuri, pe munte, nu oraşele …

Dan Alexoae:  La noi la Drobeta Turnu Severin este un loc numit la “Cazane” -Dunărea “la Cazane”, şi sunt mari istorici, Homer, Hesiod, Apolonius din Rhodos, destul de mulţi, care au afirmat că acolo la Istru, s-au născut zeii Olimpului, nu în Elada. Vă invităm la noi, în Olimpul cel adevărat.

Profesor Bruce Lipton: Cred că este aşa ce spuneţi pentru că adesea mă gândesc că iată, toate celelelate ţări s-au dezvoltat dar dezvoltarea le-a schimbat valoarea şi înţelepciunea şi înţelesul original /autentic.  România are o Istorie care este încă prezentă şi pe care o poţi simţi imediat. Asta, cum vă spuneam, este o mică “gustare” dar aş vrea să mă întorc şi mi-ar plăcea să o beau toată până la capăt!…

Dan Alexoae:  Vă aşteptăm cu drag!. Pentru că în Drobeta Turnu Severin aveţi mulţi oameni care vă iubesc vă rog să le adresaţi acum în încheiere câteva cuvinte –ce mai vreţi Dumneavoastră. Noi toţi vă iubim!

Profesor Bruce Lipton: Sunt foarte bucuros că am posibilitatea să le mai spun câteva cuvinte mai ales că prin această posibilitate pe care o am, iată, aceste cuvinte nu vin de la mine. Eu sunt doar norocoasa persoană care se află aici pentru a le auzi şi a le spune mai departe. Sper că ei înţeleg că dacă au  înţeles această nouă ştiinţă pot şi ei, fiecare dintre ei să creeze un Rai pentru fiecare dintre ei şi apoi pentru toată Planeta. Şi mi-ar plăce să fiu alături de ei când vor avea acestă experienţă de Bucurie adevărată pentru că sunt sigur că noi toţi împreună vom putea  crea o Nouă Lume.

Dan Alexoae:  Veniţi din Istoria noastră, şi sunt sigur că veţi reveni cu siguranţă la noi. Vă aşteptăm şi vă iubim.

Profesor Bruce Lipton: Vă mulţumesc şi eu de asemenea foarte mult. Vă mulţumesc!

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton IV

Gândirea negativă – nocebo- ne poate îmbolnăvi sau chiar ucide

DA: Noua d-voastra ştiinţă, “noua biologie” revoluţionează vindecarea.

Profesor Lipton: Da

DA:Poate fi un înlocuitor al medicinei clasice alopate care tocmai vedem cum se sinucide?

Profesor Lipton: Da. Ca să înţelegem mai bine, trebuie să ne raportăm la ceva foarte important referitor la medicină. Medicina este o afacere şi produce bani. Dacă oamenii se fac bine şi se însănătoşesc, atunci ea nu mai face bani. Cânva, în trecut medicina era o ştiinţă liberă şi de aceea era foarte importantă, dar în prezent este controlată de industria farmaceutică iar prioritatea numărul unu al acestei industrii farmaceutice este doar Profitul.

DA: Domnule profesor sunteţi în România şi aş dori să vă spun, să vă povestesc câteva lucruri despre noi.

Profesor Lipton: Vă rog

DA: În urmă cu mai bine de 2500 de ani strămoşii noştrii se numeau daci. Părintele medicinei Hipocraticus din Kos a învăţat medicina aici iar Herodicus a fost profesorul lui. Strămoşii noştrii vindecau mai întâi sufletul bolnavului, vindecau/ corectau mai întâi credinţele şi îi corectau credinţele folosind cuvinte potrivite , vorbe bune, farmece sau leacuri – “farmece” – “farmacon” – “farmacie” sau leacuri pentru minte şi suflet. Grecii – buni negustori, au transformat ulterior această ştiinţă într-o ştiinţă a profitului. D-voastră fizic vorbind, semănaţi perfect cu un dac coborât de  pe pe columna lui Traian de la Roma sau cu un dac de pe Arcul de triumf a lui Galerius din Grecia. Herodot din Halicarnas “părintele istoriei” spunea că strămoşii noştrii au fost oameni “con-mente” iar d-voastră sunteţi “con-mente”. Sunteţi unul de-ai noştrii Domnule Profesor Lipton!

Profesor Lipton: Apreciez foarte mult ce spuneţi pentru că şi noi găsim exact aceleaşi aspecte în ”noua ştiinţă” de azi. De ex un element pe care îl ştim în medicină de 100 de ani este “placebo”. Placebo se ştie deja, că vindecă între 50 şi 60% dintre toate bolile posibile indiferent dacă oamebnii respectivi au luat un tratamnet sau au făcut vreo operaţie. Gândirea pozitivă creează însănătoşirea corpului. În timp ce majoritatea oamenilor au auzit de placebo, puţini oameni ştiu de efectul “nocebo” care este opusul celui dintâi şi este rău/negativ pentru că te poate îmbolnăvi sau chiar omorâ prin puterea gândului negativ. Practiv aceeaşi putere mentală pozitivă placebo te poate însănătoşi/trata/vindeca  iar gândirea negativă te poate ucide şi noi am fost învăţaţi/educaţi  să avem tendinţa de a gândi negativ. Exact cum spuneaţi  mai devreme trebuie să învăţăm să gândim din ce în ce mai pozitiv pentru a ne putea vindeca.

DA: Am avut invitat la o emisiune anterioară pe Profesorul Dumitru Constantin Dulcan din România – Membru al Academiei Americane de Neurologie iar acesta afirma că există o legătură intimă între creier şi sistemul imunitar

Profesor Lipton: Da.  Sistemul imunitar este de fapt o parte a creierului deoarece vorbind despre creier acesat este oragnul care ne ajută la învăţare iar funcţia sistemului imunitar estela fel de a învăţa şi memora. De fapt creierul are funcţia de învăţare şi memorarea  a lumii exterioare iar sistemul imunitar are aceeaşi funcţie pentru luimea interioară

DA: Extraordinar!

Profesor Lipton: Practic este acelaşi lucru.

DA: Un  alt profesor român care a trăit în SUA – Mircea Eliade profesor de istoria religiilor afirma că “medicii, doctorii sunt morţi spiritual pentru că şi-au asimilat erorile metodic şi experimental”. D-voastră sunteţi viu şi entuziast. “Entuziast”  înseamnă “en- theos “ adică “Dumnezeu înăuntru”. Cum aţi rămas entuziast, care este secretul entuziasmului d-voastră, ce taină aveţi Domnule Profesor?

Profesor Lipton: Motivul pentru care am devenit om de ştiinţă cu specialitatea biologie a fost că atunci când eram tânăr oamenii spirituali îmi dădeau multe sfaturi dar când priveam la viaţa lor constatam că ei nu au o viaţă prea bună şi aşa că  nu am mai crezut nimic din ce mi-au spus şi mi-am spus că ştiinţa trebuie să aibă răspunsuri. Am studiat ştiinţa corpului şi am învăţat că în final corpul este o maşină compusă din elemente chimice şi ca atare nu credeam deloc în spirit. Dar când am început să studiez celulele umane atunci acestea mi-au arătat că identitatea noastră vine din afară. Şi pentru că pentru mine unu plus unu egal doi ca urmare am acceptat că trebuie să existe un spirit în afară. Dacă timp de 45 de ani nu am fost deloc spiritual,  când am înţeles că spiritul/sufletul există în afara noastră, atunci AM ÎNŢELES. Apoi am învăţat cum să împreun  Biologia şi Spiritul şi ABIA ATUNCI AM ÎNVĂŢAT CĂ POT EU ÎNSUMI SĂ ÎMI CREEEZ  PROPIA MEA VIAŢĂ. va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton III

„Tu nu eştii televizorul ci emisia”


Professor Bruce Lipton şi Dana Dumbrăveanu “tălmaciul” nostru – conferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti

DA: Putem vorbi aşadar de o „inginerie genetică” mentală?

Profesor BL: De fapt noi realizăm o astfel de inginerie genetică asupra noastră în fiecare zi prin deciziile pe care le luăm, în micile lucruri pe care le facem – afirmaţii cu care însă ştiinţa clasică nu este de acord. Şi aş dori să dau un exemplu bun aici. Numai 10% din cancer este legat de ereditate. Restul de 90% are de-a face cu modul în care noi ne trăim viaţa dar mai ales de modul în care credem (credinţele/convingerile noastre). Chiar şi o persoană care are un cancer terminal poate să aibă ceeace se numeşte remisie/reversare spontană pur şi simplu schimbându-şi starea mentală.

DA: O teorie asemănătoare cu privire la cancer are doctorul Hammer din Germania

Profesor BL:  Da desigur

DA: O întrebare punctuală acum. Alimentele pe care le mâncăm sunt din ce în ce mai sintetice, mai poluate şi mai rele pentru organismul nostru. Apa şi aerul sunt din ce în ce mai otrăvite chimic. Dar, focalizând doar pe apă acum care este cea mai importantă componetă celulară – dumneavoastră aţi studiat metabolismul celular şi transportul trans-membranar şi sunteţi cel mai în măsură să apreciaţi dacă apa purificată spre deosebire de apa hiperminerală este mai sănătoasă sau nu. Profesorul Benga de la Cluj  a studiat şi a descoperit aquaporinele – canalele de intrare a apei în celulă pentru care Peter Agree a luat Premiul Nobel în 2003.

Profesor BL:  Ok!

DA: El a afirmat că în celulă, prin aceste canale –aquaporine sau canale de intrare a apei în celulă intră doar H2O

Profesor BL: Ok!

DA: Iar mineralele anorganice (din apa plată sau minerală) nu ar intra mai mult de 3-13% după părerea nutriţioniştilor.  Spre deosebire de mineralele organice colidale din seminţe, legume fructe a căror rată de absorbţie este maximă.

Profesor BL: Ok, da, pentru că mineralele sunt naturale şi trebuie să ne reamintim că viaţa s-a născut din apă şi că viaţa noastră are nevoie de apă şi noi avem nevoie de un echilibru al apei în organismul nostru (de un aport corect de apă).

DA: Altă întrebare. Aveţi informaţii despre memoria apei- Masaru Emoto, Gerald Pollack, Patrick Flanagan,  Henri Coandă, etc

Profesor BL:  Ştim foarte bine că moleculelele de apă nu sunt separate într ele, că ele sunt legate prin punţi de energie (legăturile de hidrogen) şi că aceste punţi/legături cară/conduc energie de la o moleculă la alta. Este la fel ca în homeopatie când pui elementele chimice înăuntru, iar apa păstrează informaţia despre elementul chimic chiar şi când nu mai există elementul chimic. Dacă scoţi elementul chimic din apă, apa continuă să păstreze informaţia, semnalul chimic.

DA: Profesorul Gerald Pollack şi Vladimir Voelcov afirmă că imediat sub membrana celulară există această apă structurată – cristal coloidal ca suport al memoriei celulei şi al inteligenţei pentru că, nu-i aşa, este o apă inteligentă.

Profesor BL: Dacă homeopatia poate să înmagazineze inteligenţă şi acceaşi apă în interiorul apei va înmagazina inteligenţă desigur, dar celula mai are şi nişte antene/receptori în exterior care mai recepţionează şi alte informaţii.

DA: Foarte interesant. Afirmaţi într-un anume moment că sufletul ar fi în exteriorul nostru.

DA: Da!

DA: Unde este sufletul domnule Profesor?

Profesor BL: (zâmbind) – Asa cum am mai spus, fiecare dintre noi suntem diferiţi şi biologic putem demonstra asta. Dacă îmi extrag celule din corpul  meu şi vi le implantez d-voastră, corpul d-voastră va spune „astea nu sunt celulele mele” şi sistemul dumneavoastră imunitar le va rejecta/respinge şi acest proces este bine cunoscut de medici şi de aceea nu putem schimba părţi ale corpului aşa uşor. Dar dacă vrem totuşi să facem schimb de organe ca un un transplant de inimă de exemplu, trebuie să găsim pe cineva ale cărui celule să aibă acelaşi număr de antene ca ale d-voastră ca să nu fie astfel rejectate/respinse. Dar fiecare dintre noi avem un cifru, un cod personal al celulei, iar medicina a studiat un număr dintre aceste antene personale care sunt denumiţi receptori personali (self-receptors). Este vorba de acele antene care primesc informaţii. Numai că aceste antene sunt situate la exterior, în afară, pe suprafaţa celuelui. Deci dacă sunt situate în afară şi primesc informaţie doar despre sine atunci de unde vine semnalul?

DA: De afară!

Profesor BL: Da, de afară. Ceeace este foarte important pentru noi să cunoaştem adevărul. Am să folosesc o analogie simplă. Am un televizor cu o antenă care primeşte semnalul. Dacă imaginea   de la televizorv nu e cum trebuie spunem că acesta nu e bun sau că este stricat. Dar cea mai importantă întrebare care se pune este dacă televizorul a murit oare şi transmisia este moartă? Şi putem testa asta cu un alt televizor . Îl punem în priză, punem antena, îl ajustăm la frecvenţa programului şi imaginea revine. Dacă în viitor se va crea un embrion uman cu acelaşi număr şi exact aceleaşi antene /receptori de sine ca ai tăi tu vei recepţiona identitatea ta din nou şi asta se numeşte reîncarnare. Acum eşti poate bărbat dar data viitoare se poate să fii femeie. TU NU EŞTII TELEVIZORUL CI EMISIA. Există multe poveşti/ exemple despre copii care au amintiri din vieţile anterioare.  Practic, emisia sau spiritul sau sufletul este evident separată de corpul fizic. Emisia sau spiritul sau sufletul este acolo întodeauna. Corpul fizic doar vine şi pleacă…va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton II

În urmă cu câţiva ani era acuzat de „senzaţionalisme ieftine” dar azi cei mai importanţi oameni de ştiinţă din lume îi acceptă ideile ca fiind corecte

În anii 70 Profesorul român Dumitru Constantin Dulcan afirma curajos că în spatele substanţei se află o „inteligenţă a materiei”. El nu a putut fi cunoscut însă în mediile universitare din Occident iar conducerea ţării de-atunci, obtuză şi speriată de ideile lui i-au interzis lucrările. Biologul american Bruce Lipton confirmă cu ajutorul microscopului ideile românului şi afirmă la fel de curajos că genele noastre din structura ADN-ului sunt doar „schiţe” după care sunt construite celulele noastre (celulele pot trăi luni de zile după ce li s-a scos nucleul cu ADN), că mediul extern este „constructorul inteligent” care se foloseşte de aceste „schiţe” iar „conştienţa” celulelor noastre este doar interfaţa între acestea două. Viaţa noastră nu este determinată de genele noastre aşa cum s-a susţinut zeci de ani cu trufie ci de RĂSPUNSURILE pe care le avem la stimulii veniţi din mediul în care trăim şi care ne propulsează / influenţează viaţa. Răspunsurile noastre sunt influenţate direct de Percepţiile noastre iar acestea, într-un mod determinant, de CREDINŢELE noastre. „Dacă vom reuşi să ne modificăm Credinţele greşite, vom ieşi din starea de „victimă” şi vom redeveni CO-CREATORI ai destinului nostru” afirmă Profesorul Lipton.
Întrucât INEVITABIL Adevărul învinge ÎNTODEAUNA, azi din ce în ce mai multe din ideiile lui revoluţionare sunt re-confirmate de cercetători responsabili iar cele mai importante reviste sau jurnale ştiinţifice (Science, Nature, Discovery, etc) se calcă în picioare la uşa acestuia pentru a-i oferi cu generozitate spaţii pe prima pagină. Deşi are invitaţii de la cele mai importanta canale radio-tv din lumea largă, este un om discret, fragil şi puternic în acelaşi timp, preferând să se adreseze mai ales unui public select, selectat şi mai ales responsabil.
Ulterior interviului pentru Informaţia de Severin, în timpul conferinţei extrem de consistente care a durat câteva ore nu a uitat să amintească personalităţilor prezente de „prietenul Dan” din România care i-a vorbit despre „farmece” şi despre „medicina magică” practicată de „strămoşii daci”.
Interviul realizat de Dan Alexoae cu Profesorul Bruce Lipton pentru Informaţia de Severin
DA: Domnule Profesor Lipton vă mulţumesc că ne-aţi acceptat invitaţia.
Profesor BL: Eu vă mulţumesc!
DA: Dumneavoastră sunteţi cunoscut în partea de sud a României datorită emisiunilor medicale ale televiziunii din Drobeta Turnu Severin şi a ziarului Informaţia de Severin. Permiteţi-mi să vă ofer ziarul în care chiar azi cititorii noştrii au aflat despre d-voastră.
Profesor Lipton: Mulţumesc foarte mult!
DA: Şi noi vă mulţumim şi este o onoare pentru noi să fim cu d-voastră.
BL: Pentru mine este o onoare că voi aveţi informaţii despre această nouă ştiinţă.
DA: Prima întrebare.
Am asistat cu toţii la „demolarea” fizicii newtoniene, mecaniciste de către cea cuantică. Asistăm în aceste momente la sinuciderea medicinii alopate mecaniciste newtoniene. Pentru că sunt din ce în ce mai multe medicamente – peste 300 000 de mii în nomenclatorul de medicamente, din ce în ce mai multe instrumente sofisticate şi scumpe, din ce în ce mai multe boli- şi boli noi, şi din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi. Suntem prezenţi iată, şi la schimbarea de paradigmă a biologiei clasice şi apariţia/naşterea „noii biologii” care o desfiinţează pe cea cunoscută de noi în manualele şcolare. Anul trecut în septembrie, exact acum un an, profesorul Gerald Pollack de la George Washinghton University îi scria o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cerea sprijin pentru înfiinţarea unui Institut de cercetare finanţat de guvernul federal care să grupeze oameni de ştiinţă „care sunt în stare -aşa cum spunea Profesorul Gerald Pollack, să răstoarne ştiinţa cu susul în jos” . D-voastră sunteţi unul dintre cei care aţi răsturnat „ştiinţa cu susul în jos”. Cum aţi reuşit în condiţiile în care societatea contemporană este din ce în ce mai controlată de instituţiile financiare cărora nu le convine deloc acest lucru.
Profesor BL: Da,
DA: Lungă întrebare
Profesor BL: Dar o întrebare bună.
În primul rând trebuie să spun că pentru a putea exprima ceeace susţin, a trebuit să părăsesc universitatea. O perioadă de 10 ani în universitate, atunci când aveam un post garantat pe viaţă, trebuia să predau studenţilor la medicină ştiinţa clasică pe care o ştim, dar nu mă mai simţeam integru să o fac atâta vreme cât aveam cunoştiinţe despre noua ştiinţa la care mă refer acum. În al doilea rând mi-a fost mult mai uşor să vorbesc publicului decât să argumentez la nesfârşit sau să mă cert cu oamenii de ştiinţă convenţionali.
DA: D-voastră aţi demolat supremaţia ADN-ului, l-aţi coborât de pe piedestal. Care este totuşi rolul acestui ADN în interiorul organismului nostru?
Profesor BL: ADN-ul este un proiect”. Acesta produce proteine iar proteinele ne oferă personalitatea şi caracterul corpului nostru. Dar cel mai important este că acesta este doar un tipar, o marcă şi că această marcă nu ia nici o decizie. Ca urmare ai nevoie ai nevoie de un „constructor” care interpretează ceeace spune acest proiect. Iar ştiinţa aceasta nouă demonstrează că acest „constructor” care interpretează „proiectul” este mintea umană şi percepţiile umane asupra mediului din jur. Iată un exemplu destul de uimitor. ADN –ul este un tipar dar mintea poate modifica acest tipar şi este în stare să creeze peste 30 000 de variaţii ale aceeleiaşi „mărci. Deci poţi să iei o genă sănătoasă şi prin intermediul minţii să creezi un mutant şi de asemenea poţi lua o genă bolnavă şi să creezi una sănătoasă.
DA: Putem vorbi aşadar de o „inginerie genetică” mentală? va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Bruce Lipton I

Sfârşit de septembrie în Bucureşti. Toamnă cenuşie, ploaie măruntă, rece, frisoane septice, amărăciune profundă, organică, materială, oameni grăbiţi (spre unde, spre ce?), proteste sindicale obosite, anemice, speriate, pancarte ofilite, cărate/sprijinite pe umeri osoşi, claxoane răguşite sau prea stridente, maşini speriate, smucite, văruite cu noroi vâscos, faruri ca nişte opaiţe fosforescente, paltoane mergătoare, ezitante, speriate, evazive, priviri mioape, urechi mute. Încă o toamnă morbidă şi strivitor de tristă, ignorată, neluată de nimeni în seamă, nesocotită…
Ajung la hotel şi intru într-o oază aparentă de fericire sintetică – podele ce reflectă impecabil spoturile sclipitoare din tavan, fotolii din piele scumpă, atent selectată, şi vreo 15-20 de majordomi extrem de atenţi la eventualele sau presupusele nevoi ale musafirilor – puţini, ce-i drept.
Mă aşez la o măsuţă împreună cu soţia şi Dana Dumbrăveanu – conferenţiar universitar doctor, buna noastră prietenă (severineancă 100% deşi trăitoare în Bucureşti) care azi va fi tălmaciul nostru. Cum arată Profesorul Lipton? Cum o să îl „atac”? …
Mi-am dorit încă de acum 3 ani, de când i-am văzut conferinţele pe DVD şi i-am citi cărţile, să îl întâlnesc şi… atât.
La ce sunt bune adevărurile „originale”
Savurez liniştea şi încerc să îmi pun ordine în gânduri. Imposibil însă!…În acea atmosferă de linişte sintetică mă gândeam la numeroşii „sfătoşi” care gândesc în majuscule şi care au pretenţia de a fi unicii posesori ai Adevărului Unic. Întâlnim adesea în scurta noastră viaţă astfel de specimene de indivizi care caută dintr-o disperată nevoie de a-şi justifica umbra pe care o fac pământului, să fie originali. Şi ce e mai facil, mai lesne decât să dai „din gură” sau „din mână” mimând originalitatea? Ei au certitudinea că gândesc, că jocul lor e gândire şi mai ales că jocul lor prea luat în serios de ei înşişi este şi creator. Ei îmbrăţişează cu puterea argumentelor logice o eroare, o îmbracă în culori vii şi fascinante şi o propagă ca şi cum ar fi un adevăr definitiv. Au un bagaj nesfârşit de aforisme şi parabole cu care argumentează strivind orice presupusă opoziţie şi creează iluzia (pornită dintr-o certitudine atent mimată) că ei nu se pot înşela niciodată. Viaţa lor este însă sterilă, goală, anostă, searbădă dar nu total inutilă. Meritul lor (au totuşi un merit!) este că ne ajută prin atitudinea şi comportamentul lor să înţelegem mai bine definiţia erorii dar ne şi îndeamnă în acelaşi timp la căutarea şi cultivarea adevărului…
„Original” şi „autentic”
Diferenţa între a fi „original” şi a fi „autentic” este diferenţa între „a-ţi imagina că bei apă” şi „a bea apă”. Când ai citit câteva cărţi autentice, când ai întâlnit câţiva oameni autentici, atunci vraja „originalităţii” aceastor inşi nefericiţi se destramă instantaneu şi doar un sentiment de compasiune te cuprinde atunci când observi cu coada ochiului, eforturile acestora de a convinge, de a îmbrobodi sau de a mai îmbălsăma vreun inocent aflat în căutarea „adevărului”…
Mai aveam câteva minute până să îl întâlnesc pe Profesorul Lipton şi gândurile mele se amestecau de-a valma…
Întâlnirea cu Profesorul Lipton
Uşile rotative de la intrarea în holul larg al hotelului se mişcau lent din când în când „înghiţind” câte un locatar. La un moment dat apare Profesorul Lipton voios ca un copil care se întoarce din parc. Este scund, are o barbă rotundă şi un zâmbet ca un hamac aninat de lobii urechilor. Îl privesc preţ de câteva secunde pe cel care a rescris Biologia şi cel care, cu argumente articulate, a desfiinţat teorii consacrate şi acceptate ca definitive de miliarde de oameni trăitori pe această biată planetă aflată în perpetuă vâjâială prin Universul întunecat. Ne recuneaştem şi mă întâmpină ca şi cum am fi cel puţin rude de gradul întâi. Toate ezitările, toate spaimele, toate prejudecăţile mele s-au dizolvat instantaneu chiar atunci. El ştia deja că în următoarele minute va vorbi severinenilor despre noua ştiinţă – Epigenetica – acea ştiinţă care va schimba multe vieţi şi care va reaminti oamenilor că există totuşi vindecare (nu doar ameliorare).
L-am întrebat unde ar fi mai potrivit să vorbim şi după ce s-a uitat discret în jur, mi-a spus că nu crede că ar fi bine să deranjăm turiştii din hol cu discuţia noastră şi ne-a invitat la el în cameră.
Mi-a luat din mână geanta şi trepiedul şi a intrat în liftul larg iar eu şi soţia am luat celelalte bagaje (alte camere, încă un trepied, cărţile, clipboard-urile, aparatele foto, etc). Am urcat vreo 12 etaje şi în faţa uşii l-am întrebat de ce a cerut cameră aşa de sus şi mi-a spus că îi place să vadă panorama oraşului. Am vorbit despre familie, despre copii, despre primele impresiile ale lui în România, etc. Între timp am aranjat „sculele” şi am început un dialog extraordinar, despre epigenetică, despre viaţă, şi nu numai, având în spate un Bucureşti unic şi fermecător, total opus celui pe care îl percepusem cu numai o oră mai devreme.

Ce este „epigenetica”?


Într-o singură frază, „epigenetica” ne face stăpânii propriei noastre sănătăţi şi bunăstări. Sau, cu alte cuvinte, credinţele noastre conştiente sau inconştiente structurează într-un mod real particulele de materie din ceeace numim generic realitate.
Dar, întrebările şi răspunsurile Profesorului în numerele viitoare.

Aquaporinele – un miracol care schimbă lumea

Nu ne trebuie diplome universitare pentru a înţelege modul simplu în care banala şi inteligenta apă ne poate proteja sănătatea sau ne poate ajuta să ne vindecăm.

Joseph Hilaire Pierre Belloc René – unul din cei mai prolifici scriitori britanici sfătuia uşor ironic, tinerii scriitori să se concentreze asupra unui singur subiect, dându-le exemplul râmelor. “Scrie patruzeci de ani despre râme iar la vârsta de şaizeci de ani pelerini din lumea largă vor veni la tine la uşă şi se vor umili să li se îngăduie să îl vadă pe Maestrul Râmelor”.

Am adus o mulţime de informaţii în paginile acestui ziar despre apă şi apa purificată osmotic pentru a ajuta oamenii care ne citesc să redescopere un instrument simplu şi aflat în imediata apropiere, o “unealtă” deloc scumpă care să îi ajute în aceste vremuri grele (suntem “fruntaşi” în topurile europene la “bube”, avem cel mai corupt, ineficient şi periculos sistem medical, consumăm cele mai toxice alimente din UE, cea mai poluată apă, etc) să îşi protejeze bruma de sănătate pe care o mai au. Un argument puternic şi pertinent care susţine demersul nostru, l-a adus chiar Organizaţia Mondială a Sănătăţiicare a concluzionat  în 2001 că “80% din bolile contemporane au legătură cu apa pe care o bem” sintetizând sute şi mii de studii la nivel global şi reconfirmând ceeace afirmase cu 180 de ani în urmă “părintele microbiologiei” Louis Pasteur (“8 oameni din zece îşi beau boala odată cu apa”).

Suntem majoritar apă

Este deja un truism să mai afirmăm că noi şi celulele noastre suntem majoritari apă. Apa- cea mai importantă cantitativ din compoziţia noastră chimică nu este, aşa cum s-ar crede, nemişcată în organismul nostru ci ea se mişcă foarte activ – ea fiind de fapt marele vehicol ce transportă cu generozitate nutrienţii la celule dar şi deşeurile metabolice către organele de excreţie. Acest fenomen de transport şi curgere interioară a apei este întâlnit pretutindeni în lumea vie. Cum intră şi cum iese apa din celulă? Cum este ea absorbită din intestine (mediu izoton) în sânge (alt mediu tot izoton)? au fost timp de mii de ani întrebări fără răspuns, un mister al fiziologilor şi care a fost dezvăluit abia de curând, de ştiinţa ultimilor ani, descoperire cu uriaşe consecinţe pentru sănătatea noastră.

Cum circulă apa în organismul nostru şi de ce este această informaţie importantă?

Pe suprafaţa fiecărei din celulele noastre se află circa două milioane de orificii, canale sau pori prin care intră apa. Cu o precizare – DOAR APA, pentru că majoritatea oamenilor confundă sintagma “apă” cu ceeace curge la robinet sau cu oribilele bidoane de plastic pe care unii le mai şi cumpără. Acea “apă” este de fapt o soluţie apoasă minerală care trebuie “strecurată” cu cheltuieli mari energetice de celulele noastre.

Aquaporinele sau canalele de intrare a apei în celule au fost descoperite în 1986, după ani de cercetări, de Profesorul român Gheorghe Benga Şeful catedrei de biochimie de la Facultatea de Medicină din Cluj Napoca. În 2003 el îi prezintă la un Congres caietele cu cercetări lui Peter Agree care, câteva luni mai târziu obţine Premiul Nobel pentru descoperirea “din întâmplare” a aquaporinelor.

Întreaga lume ştiinţifică mondială, mediile universitare şi zeci de laureaţi Nobel au protestat faţă de această nedreptate carer nici până azi aceasta nu a fost corectată.  Agree îl roagă pe Profesorul român să se liniştească deoarece “posteritatea îi va recunoaşte pe amândoi”. (Comitetul Nobel este o fundaţie privată care nu acceptă contestaţii şi nici nu revine asupra deciziilor). Pentru ca supărarea Profesorului să fie şi mai mare, acesta se confruntă în prezent cu un ordin de evacuare dintr-unul din cele mai moderne laboratoare din Europa – dotat de el însuşi prin eforturi colosale, evacuare dictată de un personaj mediocru şi care Niciodată nu se va putea afla în proximitatea Premiului Nobel.

Aquaporina este o proteină formată din patru unităţi de alfa-aminoacizi, cu o structură hexagonală extrem de complexă. Forma acesteia este perfect adaptată transportului de apă, (formă de clepsidră care străbate toată membrana celulară). Părţile largi ale acestei clepsidre proteice sunt variabile în functie de tipul de celulă în care se afla, dar partea îngustată este constantă pentru toate celulele şi are un diametru identic cu cel al unei singure molecule de apă! Este un exemplu dintre sutele de mii de perfectă adaptabilitate de care dă dovadă organismul nostru – o veritabilă maşinărie ce atinge perfecţiunea. Tot la nivelul membranei celulare există o mulţime de mecanisme biochimice de protecţie (consumatoare de energie) care “pun ordine” în ceea ce intră în aquaporine (în celulă). Acest amănunt este deosebit de important, pentru sănătatea noastră şi aşa se explică afirmaţia corectă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (dar şi altor celebrităţi de-a lungul istoriei – Hipocrate, Paracelsus, Pasteur, Snow, Knapp, şi mulţi alţii). Pentru că, dacă ar putea trece şi alte molecule de substanţă în afară de H2O (mineralele metalice aducătoare de profit şi de boală, clor folosit la dezinfecţia Dunării, plumb din reţelele vechi şi cârpite, pesticide, hidrocarburi din zecile de deversări în fluviu, etc), ar putea provoca dezechilibre grave intracelulare, uneori fatale  pentru întregul organism. Ele sunt însă oprite (“strecurate”) la intrarea în celule apoi sunt fie eliminate (tot de apă, desigur, prin dizolvare şi direcţionate spre organele de excreţie) fie depozitate (fenomenul de “bioacumulare” care ne ucide lent înainte de vreme). Din fericire majoritatea acestor substanţe toxice inutile pot fi acum “strecurate” nu de celulele noastre ci de dispozitive inventate doar de americani de data asta– membranele osmotice de purificare a apei care sunt site ce au orificiile de filtrare tot atât de “mari” ca şi aquaporinele (imită structura membranelor celulare umane). Efectele asupra sănătăţii noastre sunt covârşitoare pentru populaţie şi evidente chiar şi pentru cei care obţin (ÎNCĂ) profituri uriaşe din industria suferinţei (medicală) şi a îmbutelierii soluţiilor apoase minerale.

Homo Acvaticus

Unii cercetători afirmă că strămoşii noştrii au trăit într-un mediu acvatic sau cel puţin în habitate umede. Opinia lor se bazează pe faptul că noi avem un control conştient asupra respiraţiei comparativ cu alte mamifere de uscat şi asemeni mamiferelor semiacvatice care au nevoie să inhaleze aer înainte de a se scufunda.

Un studiu publicat în Belgia afirmă că nasul oamenilor a fost „conceput” perfect pentru a opri apa să pătrundă în plămâni pe durata înnotului sau scufundării iar părul este aliniat ideal pentru înnot. Grăsimea de asemeni este mai multă decât la alte animale de uscat. Toate mamiferele de mare au depozite de grăsime în zona abdominală iar într-un mediu acvatic obezitatea nu are aceleaşi complicaţii ca pe uscat deoarece apa susţine foarte bine grăsimea. Oameni suferă de afecţiuni care au legătură cu mediul acvatic cum ar fi acneea, alopecia (chelia sau căderea părului), mătreaţa, rinofima (nasul „gogoşar”), miopia sau osteoartrita. Iată de exemplu varicele (venele varicoase) sau artrita. Unul din trei adulţi are vene varicoase. Această afecţiune într-un mediu acvatic nu există din cauza contrapresiunii apei. Sau astmul bronşic. Maimuţele nu suferă de această boală, însă balenele au bronhoconstricţie când se scufundă. În miopie globii oculari se alungesc. Balenele, focile sau pinguinii nu văd la distanţă însă văd foarte bine în apă. Miopia în cazul acestora este o adaptare la mediul refractiv din apă iar miopia la oameni poate fi o reminiscenţă a trecutului nostru acvatic.

Mai trebuie amintită şi ceara din urechi. Când intră în contact cu apa se „umflă” pentru a proteja timpanul de apă şi infecţii (blochează canalul auditiv). Omul aude însă chiar şi cu ceara îmbibată cu apă pentru că aceasta transmite foarte bine undele sonore. Acestea dar şi alte concluzii ale studiilor ne duc cu gândul că într-o anume perioadă de timp, strămoşii noştrii au fost acvatici.

Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (III)

Oamenii au fost bombardaţi ani de zile cu informaţii negative cu privire la apa nocivă de la robinet şi au fost îndrumaţi de reclame să consume sucuri, bere, apă minerală, ceai, cafea pentru a-şi potoli setea. Vedem în aceste reclame grupuri vesele de oameni -„prieteni” care se adună la o halbă sau la o răcoritoare. Realiatea este însă alta; barurile sunt pline de oameni singuri, deprimaţi, bolnavi, săraci. Râsul şi zâmbetele sunt rare iar ei habar nu au că aceste băuturi le fac foarte mult rău. Dioxidul de carbon, la fel ca urina sau fecalele sunt eliminate de organism ca fiind reziduuri nocive. Dioxidul de carbon reintrodus în corp (doar de dragul de a excita limba şi gâtul) este reabsorbit de ţesuturi. Însă nu este loc destul şi pentru el şi pentru oxigen, aşa că mai devreme sau mai târziu vom plăti în suferinţă plăcerea de o clipă de acum. Hipoxia celulară alterează metabolismul conducând inevitabil la boală. Apa este cea care trebuie să elimine toxinele din corp. Răcoritoarele, berea, cafeaua, apa minerală nu pot face acest lucru şi astfel încet încet ne sufocăm în propriile toxine care se acumulează zi după zi, an după an.
Apa pură are capacitatea unică de a forma şi de a transforma; de a crea şi recrea, de a pătrunde şi de a dizolva orice atinge şi de a strânge informaţii de la substanţele vii sau inerte cu care intră în contact. Moleculele de apă pură creează cu uşurinţă legături cu alte molecule de apă pură, apa aceasta fiind din acest punct de vedere extrem de „sociabilă”. Ea preia cu bucurie o mulţime de „autosopişti” – peste 120 000 de substanşe chimice se dizolvă în apa pură, din care peste 10 000 nu îi modifică transparenţa, mirosul, gustul.
Această calitate de a „socializa” este benefică atunci când ea preia „pasageri” sau lucruri bune cum sunt nutrienţii sau oxigenul pe care le transportă cuminte şi sârguincioasă la celule dar este un lucru rău atunci când preia poluanţi periculoşi pentru sânge şi ţesuturi, generatori de boli, suferinţă, moarte prematură.
Apa structurată, hexagonală are un „certificat de citire RMN” de circa 42,3 Hz faţă de apa îmbuteliată sau de reţea care are între 90 şi 120 Hz. (Universitatea Naţională Tsing Hua Raport Nr GMC 0203001 din 28 martie 2002). Această apă hexagonală îmbogăţită cu nanoclusteri formează o reţea de tip inel care poate înmagazina un mare număr de electroni fiind astfel una din cele mai performante substanţe antioxidante din cele cunoscute la ora actuală. Apa de robinet sau minerală are un procent foarte redus de structuri hexagonale datorită poluării şi nu pot susţine eficient funcţiile biologice. În organism este produsă apă pură (circa o jumătate de litru) din arderea glucidelor şi lipidelor tot la fel cum face cămila care poate sta fără să bea apă 45 de zile (îşi obţine apa din „arderea” cocoaşei bogate în lipide). În celulă apa cu structură hexagonală se găseşte în jurul ADN-ului în nucleul celulei (acesta „înnoată” în apă) şi în imediata apropiere a membranei celulare. ADN-ul a apărut acum 3,5 miliarde de ani odată cu apariţia apei pure lichide( O +H2),iar structura hexagonală este ideală ca suport informaţional aşa cum este structura cuartzului. Apa pură este un izvor de sănătate şi de prevenire a bolilor. Orice om care şi-a propus un standard de excelenţă în viaţă, care este responsabil pentru sănătatea lui şi a familiei lui trebuie să aibă un sistem performant de purificare a apei de la reţea. Cele mai indicate sunt echipamentele care purifică apa prin osmoză inversă (aşa cum se întâmplă în ţările civilizate) dar şi aici sunt o mulţime de imitaţii scumpe şi periculoase.

Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (II)

Henri Coandă care făcuse o pasiune din studiul fulgilor de zăpadă, îşi dă demisia din cadrul ministerului Apărării (era ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie) şi porneşte într-un automobil spre Tibet acolo unde auzise că oamenii trăiesc peste 100 de ani. De fapt Coandă a identificat 5 zone pe glob unde oamenii trăiesc în mod obişnuit peste 110 de ani sau mai mult ( ţinutul Hunza din nordul Pakistanului, Vicambamba în Ecuador, Peru, Mongolia şi Georgia) pe care le-a şi vizitat şi studiat. Elementul comun al acestor locuri era apa pe care aceşti oameni o beau în mod curent numită „apa vieţii” sau „apă vie”. Întrucât această apă provenea de la gheţari el s-a gândit că poate conţine anumite minerale sau substanţe care conferă proprietăţi speciale de vindecare şi longevitate. A descoperit că nişte formaţiuni minerale de dimensiuni extrem de mici (nisip foarte fin – SiO2 coloidal probabil rezultat din deplasarea gheţarului) au un potenţial electric negativ foarte ridicat Zeta. Aşa cum ştim celulele noastre sunt vii şi inteligente iar ele comunică între ele folosindu-se de electroni ca „mesageri” ai informaţiilor. După cercetări intense asupra apei Coandă putea să prezică durata medie de viaţă a locuitorilor din orice zonă geografică doar studiind apa pe care o consumau.
Patrick Flanagan primeşte de la el studiile de peste 60 de ani cu rugămintea de a le continua pentru obţinerea „fântânei vieţii”. Flanagan împreună cu soţia sa Gael descoperă că particulele de SiO2 de 2000 de ori mai mici decât hematia umană structurează apa pură a gheţarului. Trebuie spus că gheţarii s-au format cu sute de mii şi milioane de ani în urmă din apă pură (vapori condensaţi) pe când nu exista industrie chimică poluatoare de atmosferă.
În 1982, Patrick Flanagan anunţă descoperirea microcluserilor (SiO2 coloidal, carbonat de potasiu şi sulfat de magneziu). Pentru acest lucru a fost numit Savant al Anului de către Asociaţia Internaţională pentru New Science. Academicieni şi cercetători de la universităţile Oxford şi Stanford au început să studieze în paralel tehnologia microclusterilor sau nanoclusterilor.
Aceştia atrag protonii din molecula de apă rezultând apă polimerizată sau structurată sau coloidală sau “apă vie” o apă structurată după tiparul reţelei cristaline a cristalului de cuartz. Aceşti nanoclusteri se adresează în principal apei pure obţinută prin osmoză inversă cea mai potrivită pentru obţinerea unei ape structurate corecte biologic şi celular. Apa curentă de reţea sau cea minerală freatică are o tensiune superficială de aproximativ 73 dyn. Pentru a pătrunde în celulă (pentru a traversa membrana celulară grasă care conţine colesterol), apa trebuie să aibă o tensiune superficială de circa 45 dyn adică exact cât are această apă miraculoasă. Aşa se explică de ce oamenii care beau tone de apă minerală sau de la reţea, suferă de afecţiuni ca urmare a dezhidratării cronice (colesterol crescut, degenerarea vertebrală, artroze, constipaţie cronică, cancer, etc).
Acest tip de apă se mai întâlneşte în legumele şi fructele proaspete. Mâncarea preparată termic mai ales în vase metalice pierde electronii (ionii) şi astfel devine „moartă”. Populaţiile studiate de Coandă foloseau vase de ceramică sau bambus şi cuţite de piatră pentru prepararea hranei (nu de metal).
Patrick Flanagan împreună cu soţia sa beau apă purificată osmotic amestecată cu picături de nanoclusteri şi circa un gram de magneziu ca supliment. va urma

Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (I)

Întâlnim tot mai des sau auzim despre „microclusteri” – cremă de faţă cu microclusteri, cremă de călcâie cu microclusteri, spirulină cu microclusteri, vitamina C sau E cu microclusteri, alimente „îmbunătăţite” cu microclusteri, medicamente diverse asociate cu microclusteri. Ce sunt aceşti „microclusteri”?

Pentru a vorbi despre ei trebuie mai întâi să prezentăm doi mari savanţi autori a mii de invenţii, (mare parte din ele şi azi protejate  de lacătele  „secretului de stat”)  unul fiind românul Henri Coandă, celălalt americanul Patrick Flanagan.

Henri Coandă s-a născut la Bucureşti având însă ascendenţă prin tatăl său originar din Craiova în neamul lui Tudor Vladimirescu şi Iancu Jianu. La14 ani inventează o semănătoare acţionată de vânt. Studiază sculptura la Paris cu Auguste Rodin, unul din mentorii lui Constantin Brâncuşi. Împreună cu Gustave Eiffel pune la punct primul avion cu reacţie din lume iar celebrul francez spune: „băiatul ăsta s-a născut cu 50 de ani mai devreme”. Numărul total al invenţiilor românului depăşeşte cifra uluitoare de 2600 (!). El este printre altele autorul dispozitivelor de frânare folosite de modulul Apollo 11 şi 12 care au transportat primii oameni pe Lună dar şi a o mulţime de alte invenţii mai ales în domeniul militar.

Pasiunea vieţii lui au fost însă apa şi fulgii de zăpadă. El a constatat că fulgii de zăpadă cristalizau hexagonal iar apa lichidă avea aceeaşi structură cristalină coloidală haxagonală ca şi cristalul de cuartz suportul informaţional pentru toate echipamentele digitale radio tv de azi. Pe când lucra pentru Pentagon şi NASA, l-a cunoscut pe tânărul pe atunci, Patrick Flanagan un geniu al fizicii, chimiei şi electronicii. Acesta la 12 ani îşi construieşte propriul radio şi inventează un dispozitiv de ghidare şi detecţie a rachetelor. Face o listă cu toate experimentele nucleare efectuate de americani şi sovietici lucru care pune pe jar Pentagonul deoarece toate erau declarate secrete. La doar 17 ani este angajat de Pentagon, CIA, NSA, NASA, dar şi de alte instituţii de securitate unde lucrează şi azi ca expert şi consilier. Pune la punct un dispozitiv care generează energie similară celei piramidale. Este singurul om căruia i s-a acceptat să se căsătorească în interiorul Marii Piramide de la Gizeh. Este autorul a sute de brevete de invenţii majoritatea secrete şi azi. „Dacă vorbeşti cu cineva (despre studii/cercetări) fără permisiunea noastră, vei fi acuzat de trădare şi pedeapsa pentru trădare este moartea prin împuşcare” citează el într-o carte, dintr-o scrisoare primită de la Guvernul federal SUA.

La Pentagon este invitat în biroul românului Henri Coandă care îi oferă rezultatele a peste 60 de ani de cercetări asupra “apei vii” sau a “apei vieţii”.

“Tu eşti ceea ce bei, a spus românul. Apa este cel mai important lucru din corpul tău, dar nu toate apele pe care le bei sunt la fel. Peste tot pe pământ, apa are caracteristici fizice diferite, indiferent unde călătoreşti…”

Amândoi savanţii sunt propuşi pentru Premiul Nobel pentru descoperirea nanoclusterilor însă meritul este acordat în 1996 lui Robert F. Curl Jr., Sir Harold W. Kroto, şi Richard E. Smalley de la Rice University.

Dr. Scott Jewkes din Salt Lake City afirmă: “Dacă ar fi să recomand doar un singur produs pentru a trata toţi pacienţii mei, acest produs ar fi soluţia sau capsulele cu microclusteri”. Un alt celebru medic din California, dr. Ron Meyers afirma: “In 20 de ani de practică medicală, nu am vazut nici un produs care să se apropie de rezultatele excepţionale obţinute cu microclusterii”. Testele clinice evidenţiază rezultatele biologice esenţiale pentru sănătate şi pentru prevenirea îmbătrânirii. Sportivii din S.U.A.de la fotbalişti la alpinişti şi de la arte marţiale la maratonişti folosesc deja apă purificată cu microclusteri în competiţiile naţionale şi internaţionale, pentru vitalitate şi recuperare rapidă, trecând toate testele americane şi europene pentru substanţe netoxice. Unul din sponsorii principali ai Formului 1 este o companie care produce apă pentru piloţi obţinută prin osmoză inversă.

Peter Mitchell – PREMIUL NOBEL pentru chimie 1978. pentru descoperirea coenzimeiQ10. “Pentru organimul omului Q10 este – « scânteia vieţii », care are acelaşi rol ca şi bujia în pornirea motorului unei maşini. Dacă avem posibilitatea de a primi Q10 împreună cu coctaiulul de antioxidanţi  format din apă purificată şi microclusteri nu vă refuzaţi de acestă plăcere. Rezultatul întrece toate aşteptările şi merită încercat”.

De fapt toţi aceşti oameni geniali sunt de acord asupra unui principiu vechi de mii de ani: “natura este adevăratul profesor iar sângele curat este cheia sănătăţii noastre”. va urma

Bătrâneţe sau nemurire V

Câţi dintre noi nu am fugit /evadat din oraşul sufocat de praf, căldură, zgomote şi nervi fie la mare fie la munte?

De ce ne-am simţit aşa de bine când am mers pe jos prin pădure, am alergat pe plajă dimineaţa sau în cerdacul casei de la ţară am respirat aerul proaspăt după o ploaie rapidă de vară?

Răspuns: aerul în astfel de momente este încărcat cu particule negative sau aşa numiţii “ioni negativi”. În locul în care vieţuim – de regulă într-un apartament la bloc sau într-o casă situată într-un oraş asaltat de emanaţiile unui combinat chimic, de gazele tot mai numeroaselor eşapamente, sau la biroul dotat cu calculatoare, imprimante, sisteme de răcire sau de încălzire, fum de ţigară, apă de reţea poluată, etc, “ne scăldăm”într-o atmosferă plină de ioni pozitivi proveniţi de la toate aceste “surse”. Aceştia sunt într-o permanentă căutare de electroni pe care de multe ori îi fură chiar din corpul nostru. “Hoţii” de electroni se mai numesc “radicali liberi” şi sunt principala cauză de îmbătrânire şi îmbolnăvire. Pentru a-i neutraliza sau pentru a ne proteja de efectele acestora distructive avem nevoie de electroni iar aceştia ne sunt oferiţi de antioxidanţi sau de “donatorii” de electroni (ionii negativi). Aerul din atmosferă este bogat în astfel de ioni negativi după o ploaie cu fulgere, pe malul mării când sunt valuri mari şi apa “se sparge”, în apropierea cascadelor iar explicaţia ţine de provenienţa acestor ioni care este desigur, apa (cu cât aerul este mai curat cu atât concentraţia în ioni de hidrogen este mai mare).

Ce rol au ionii negativi

O mulţime de medici folosesc azi, în diverse terapii, aerul ionizat.  Dr Albert P. Krueger, patolog şi microbiolog foloseşte ionii negativi de hidrogen pentru controlul infecţiilor (antimicrobian) iar Dr Kornblueh de la Universitatea din Pennsylvania a tratat sute de pacienţi cu alergii sau astm bronşic în acelaşi mod (alte spitale i-au urmat exemplul cum ar fi Spitalul Universitar Northeastern sau Frankford din Philadelphia). “După 15 minute de inhalare a ionilor negativi pacienţii se simt mai bine şi nu mai doresc să plece” – afirmă doctorul Kornblueh. Ionii negativi de hidrogen stimulează producţia de serotonină fiind un excelent remediu şi pentru depresivi al căror număr este din ce în ce mai mare, ajută sistemul imunitar să facă faţă mai bine alergiilor, infecţiilor, cancerului, îmbunătăţeşte activitatea sistemului nervos (atenţia, concentrarea, vigilenţa, memoria, puterea de muncă), De aceea nu este deloc un sfat gratuit să lăsăm copii să se bucure de apă, să zburde la soare, să alerge în aer liber.

De ce este important hidrogenul

Hidrogenul după cum am mai spus este un element chimic ce se regăseşte peste tot în Univers. La minus 259,23 grade celsius el cristalizează hexagonal la fel ca apa pură. El este unic datorită faptului că poate transporta un electron. În această formă negativă, laureatul Nobel Albert Szent Gyorgy îl regăseşte într-o mulţime de locuri din organismul nostru dar şi în legumele şi fructele proaspăt culese. Stresul chimic şi consumul insuficient de legume şi fructe proaspete determină deficienţe grave, boli şi îmbătrânire prematură la oamenii contemporani. Ionul negativ de hidrogen are rol în menţinerea echilibrului acido-bazic din organism, susţine/îmbunătăţeşte conductivitatea electrică (comunicarea intercelulară), protejează celulele de radicalii liberi (fiecare celulă este asaltată/bombardată  de peste 1000 de radicali liberi zilnic), ajută sistemul imunitar şi ficatul la neutralizarea toxinelor (cedează electronul moleculei de radical stabilizând-o şi făcând-o inofensivă). Acesta acţionează atât ca purtător de energie (furnizor de “monede/buget de energie” şi principal “actor” în fotosinteză) şi ca un antioxidant, în numeroase sisteme biologice. Ceilalţi antioxidanţi cunoscuţi – vitamina C sau E cedează electroni pentru a proteja celulele dar ele devin la rândul lor radicali liberi instabili. În cazul ionilor negativi de hidrogen nu se pune această problema fiind singura substanţă care nu devine radical liber după “donarea” electronului. Ionii negativi de hidrogen au fost studiaţi abia în urmă cu mai puţin de 100 de ani de către Karl Langmuir unul din părinţii “chimiei anorganice”. Ionii de hidrogen, produs secundar al apei pure în organism, sunt sursă non-calorică de energie celulară (în mitocondrii oxigenul “arde” hidrogen pentru a forma ATP- sursa esenţială de energie a tuturor celulelor noastre). Ionii de hidrogen reduc tensiunea superficială a apei făcând-o mai “udă” spre deosebire de cea minerală – “dură”) şi hidratând astfel în mod corect toate celulele.

Cum putem avea/beneficia de mai mulţi ioni negativi de hidrogen

Patrick Flanagan continuatorul studiilor lui Henri Coandă a descoperit nanoclusterii – microparticule silicice care eliberează în apă progresiv o cantitate foarte mare de ioni de hidrogen prin reconfigurarea electrică (structurarea) apei. Aceştia sunt incomparabil mai eficienţi decât zeci de cutii de vitamina C sau E sau mii de pahare de suc de fructe.  Această nanotehnologie este considerată de mulţi medici o binecuvântare pentru sănătate dar şi pentru bolnavi, întrucât este grăbită vindecarea sau este încetinită în mod evident îmbătrânirea. Apa purificată osmotic combinată cu microclusterii Flanagan – necesitate şi nu “modă”, sunt de departe cea mai importantă metodă de păstrare a sănătăţii şi amânare a morţii (întocmai cum se petrec lucrurile la centenarii studiaţi). Viaţa poate fi considerată un delicat echilibru al proceselor oxidative şi de reducerea radicalilor liberi (antioxidanţi). Acest micuţ şi prea uşor ignorat “ion” a fost antioxidantul originar pentru toate formele de viaţă de pe pământ încă de la apariţia ei şi cel mai optim antioxidant pentru orice formă de viaţă chiar şi azi. El este însă extrem de fragil – căldura excesivă, poluarea, prelucrarea termică sau rafinarea excesivă distrugându-l. Spre deosebire de noi, strămoşii noştrii – mai norocoşi, au avut parte de o cantitate semnificativ mai mare de ioni negativi fie din legume şi fructe mai curate, fie dintr-o atmosferă mai curată fie dintr-o apă desigur, mai puţin poluată.

Bătrâneţe sau nemurire IV

Patrick Flanagan continuă cercetările lui Henri Coandă mergând în locurile unde trăiesc cei mai mulţi centenari şi încercând să afla cauza longevităţii lor extraordinare.

Cine este Patrick Flanagan.

Copilul teribil, unul din cei mai importanţi 100 de oameni ai Americii şi ai lumii, la 8 ani intră în cartea Recordurilor cu peste 6000 de noduri inventate iar la nici 11 ani bulversează şi cutremură întregul sistem militar de apărare al SUA.

Ce s-a întâmplat? Pasionat de electronică, cumpără cu nici 6 dolari un dispozitiv radio din care construieşte un sistem extrem de simplu de detecţie a rachetelor. Reuşeşte astfel să monitorizeze câţiva ani toate experimentele nucleare efectuate de ruşi şi americani. Când anunţă presa de preocupările sale ziariştii nu-i dau importanţă cu excepţia celor de la Associated Press care publică cu titlu anecdotic observaţiile sale. La şcoala din Huston fiind şi având doar 17 ani este chemat prin difuzoarele exterioare care au urlat aşa de tare că au speriat toţi elevii: “Patrick Flanagan, Pentagonul te cheamă la telefon!”. La celălalt capăt de fir, un general cu cinci stele i-a atras atenţia să nu “vorbească prea mult” pentru că este posesorul unor importante secrete de stat (TOATE experimentele nucleare cu dată şi oră publicate au fost confirmate ca fiind REALE!). A fost cel mai tânăr angajat al Pentagonului cu carte de muncă ulterior fiind angaja ca expert de CIA, NASA, NSA, dar şi alte instituţii de securitate. A construit la 14 ani (înaintea telefonului celular) Neurophonul – aparat preluat şi îmbunătăţit de CIA – întrucât putea induce control mental la distanţă (folosit cu succes de surzi). Defense Intelligence Agency i-a interzis să discute despre această “maşină” cu “civili” şi mai ales cu cetăţeni străini.

“Părintele nanotehnologiei”

Flanagan a studiat Marea Piramidă scriind o carte care s-a vândut în milioane de exemplare (a stat 3 ani în Egipt pentru a studia piramidele fiin singurul om căruia i s-a permis să se căsătorească … în interiorul Marii Piramide). A construit împreună cu Henri Coandă dispozitive electronice pentru programul Mercury şi Gemini sau cele de frânare ale modulului Apollo 11 care a dus pe Lună primii oameni. A creat un dispozitiv de comunicare cu delfinii care a fost preluat de Marina Americană şi clasificat “top secret”. Are peste 300 de invenţii majoritatea secrete dar cea mai mare descoperire este tehnologia nanoclusterilor pentru care grupul de cercetători iniţiat de el a obţinut premiul Nobel. În 1997 se adreseauză Parlamentului European aducând la cunoştiinţă membrilor acestuia creerea PhiScience – o organizaţie care are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii şi care cuprinde oameni de afaceri, de ştiinţă, medici, etc. Pentru întreaga carieră dar în special pentru descoperirile legate de apă, este propus pentru decernarea Premiului Nobel în 1997. Când i-a înmânat la Pentagon (unde lucrau împreună) caietele cu studiile sale, Coadă i-a spus: “Dacă vei descoperi secretul apei Hunza, vei putea prelungi viaţa la nesfârşit”.

Secretul acestei “ape vii” descoperit după alţi 20 de ani de studiu intens timp în care a făcut mii de măsurători constă nu în ingredientele acestei ape ci în STRUCTURA sa. El a descoperit coloizii pe bază de dioxid de siliciu care ordonează, structurează moleculele de apă hexagonal şi le conferă o tensiune superficială redusă (apă “udă” care hidratează mult mai corect şi mai bine celulele). Un astfel de coloid are dimensiunea a 12 atomi (5 nanometrii sau a cincea miliardime dintr-un metru fiind cea mai mică moleculă creată vreodată). Societatea Regală de Chimie defineşte un coloid ca “orice material de particule, una sau mai multe dimensiuni în intervalul 10-1000 nanometri”. Spre deosebire de mineralele dizolvate în apă, coloizii nu sunt solubili, au încărcătură electrică pe suprafaţa lor (potenţialul Zeta), sunt primiţi de celulă fără consum energetic transmembranar (nu orice şi nu oricum traversează membrana celulară) şi structurează inteligent apa. Alte sudii americane invocă mişcarea de spin a electronilor (mineralele anorganice au atomi şi electroni cu o mişcare de spin inversă acelor de ceasornic şi deci desincronizată de restul structurilor corpului). Aşa se explică de exemplu, de ce sucurile naturale imediat stoarse din fructe proaspăt culese sunt atât de sănătoase spre deosebire de cele sintetice sau artificiale. Universitatea din Minesotta a efectuat studii pe culturi de celule şi a constatat că după o agresiune cu radicali liberi, celulele obişnuite au supravieţuit în proporţie de 1% iar cele hidratate cu apa structurată de microclusterii cu hidrogen ionizat negariv descoperiţi de Flanagan, au supravieţuit în proporţie exact inversă – adică 99%!. Acest produs este considerat cel mai puternic antioxidant cunoscut în lume şi este recomandat de nume celebre din lumea ştiinţifică (Frederick Crane descoperitorul coenzimei Q10 – laureat Nobel, apreciază că e “una din cele mai mari descoperiri medicale ale secolului”).

Patrick Falnagan locuieşte şi în prezent în California, este vegetarian, bea doar apă purificată osmotic şi ia zilnic nanoclusterii care l-au făcut celebru cu aceeaşi plăcere ca atunci când i-a descoperit şi când a fost sigur că visul marelui Prieten Henri Coandă – acela de a “găsi fântâna nemuririi” s-a împlinit. În toamna acestui an va vizita România ocazie cu care cititorii Informaţiei de Severin vor putea afla mai multe informaţii direct de la el.

Bătrâneţe sau nemurire III

Informaţia în sistemele vii
Informaţia condiţia necesară şi obligatorie a existenţei oricărui organism viu, indiferent de complexitate, este stocata in molecula de ADN. Principiul conducător al evoluţiei Universului material şi de la care nu se poate sustrage este principiul doi al termodinamicii care spune că “entropia (dezordinea) Universului creşte”. Unica formă de existenţă care contrazice această lege este… viaţa. Cu cât informaţia referitoare la un eveniment este mai puţină, cu atât gradul de dezordine (entropie) al acelui eveniment este mai mare. Pentru a se dezvolta şi evolua, viaţa are nevoie obligatoriu de informaţie iar aceasta este stocată mai ales în nucleu (ADN) sau mitocondrii (“fabrica de energie”).

Toate celulele noastre sunt capabile să emită şi să primească informaţie. “Întreaga viaţă se bazează pe legături de tip informaţional, inclusiv integrarea ei în marea ordine, în marele sistem pe care îl numim Univers. Nu putem concepe viaţa ca fiind posibilă la orice nivel de organizare, inclusiv monocelular, fără ca biosistemul să dispună de capacitatea de a sesiza mediul, adică de a emite, a primi şi a prelucra informaţie. Orice fiinţă lipsită de posibilitatea de a percepe mediul este sortită pieirii” afirmă academicianul Dumitru Constantin Dulcan iar sistemul nervos – acum se ştie, nu este singurul care gestionează informaţia (paramecii – organisme unicelulare care nu au sistem nervos se mişcă inteligent după hrană şi fug de pericole).

Întrucât informaţia implică prezenţa unor semnale purtătoare de informaţie (deci suport energetic) odată cu schimbul de informaţie se petrece şi un schimb/transfer energetic (cercetări asupra câmpului bioinformaţional au fost făcute de biofizicianul rus A.P.Dubrov, iar la noi în ţară de G.Cartianu şi Rodica Strungaru). Aceştia au făcut studii aprofundate asupra proceselor psihoinformaţionale. Ei concluzionează că: „nu există nici o contradicţie a legilor actuale ale fizicii de a presupune că fenomenelor psihoinformaţionale le sunt asociate unde electromagnetice purtătoare de informaţie”. Adrian Dobbs foloseşte unele concepte cum ar fi cele de masă negativă sau imaginară noţiuni folosite de fizica cuantică în mod obişnuit. Având masă imaginară, particule elementare cum ar fi psitronii nu au inerţie şi deci pot călători cu o viteză mai mare decât viteza luminii, aducând informaţii din viitor în prezent. Dobbs îşi imaginează psitronii ca un nor care se proiectează direct pe creierul unui individ receptiv, informându-l despre starea sa prezentă şi viitoare probabilă. Neuronii, după John Eccles se află într-un „echilibru instabil” aşa încât un stimul de mică intensitate poate declanşa o reacţie în întregul sistem. Graţie acestui echilibru instabil al sistemului nervos ar putea fi posibilă acţiunea psitronilor lui Dobbs, prin care el încearcă să explice precunoaşterea, clarviziunea,etc.

Flanagan şi apa inteligentă

Patrick Flanagan – doctor în filosofie, profesor de psihologie şi medicină alternativă a stabilit că cei mai sănătoşi oameni beau o apă cu un pH puţin sub 7 (apa purificată osmotic are un pH între 6,5 – 7), deci foarte uşor acidă, care conţine însă cantităţi mari de electroni şi foarte puţine minerale. Aceasta este apa cea mai sănătoasă şi corectă metabolic.

Cea mai sănătoasă apă din Franţa are un rH 22 spre deosebide de apa pe care o beau populaţiile centenare care este de 10 ori mai concentrată în ioni negativi de hidrogen.  Pentru cei “pasionaţi” de apa îmbuteliată trebuie reamintit faptul că datorită luminii soarelui (din păcate pentru ei lumina trece prin pereţii transparenţi de plastic şi printr-un proces de disociere rezultă oxigen care “fură” electronii prin – oxidare) devine inactivă chiar dacă este “recoltată” sau îmbuteliată de la un isvor cu un rH ridicat. Australia (dar şi unele state americane) a interzis deja transportul apei îmbuteliate în recipiente de plastic din pricina florei microbiene care se dezvoltă în interiorul ambalajelor, din cauza chimicalelor care se dizolvă în apă din plastic (bisfenol A) dar şi din cauză că apa nu mai are nici o legătură cu proprietăţile “curative” ale isvorului sursă. Apa structurată cu ajutorul punţilor (legăturilor de hidrogen) este suportul informaţional al sistemelor vii.

Teoria Doctorului Flanagan vine să completeze aceste studii afirmând că apa structurată este suportul informaţiei în structurile vii fiind susţinut de alte sutii ulterioare precum cele ale lui Gerald Pollack – Doctor, profesor de bioinginerie la Universitatea din Washington şi consultant extern la National Science Board sau de cele ale lui Vladimir Voeikov – cunoscutul savant rus – laureat Nobel. Despre Patric Flanagan “copilul teribil” al Americii în numărul de mâine. va urma

Bătrâneţe sau nemurire II

Henri Coandă, după 60 de ani de încercări de a afla secretul “apei vieţii” i-a înmânat prietenului mai tânăr – genialul Patrick Flanagan studiile împreună cu rugămintea de a afla el secretul “fântânii nemuririi”. Patrick Flanagan, prin procedee moderne a reluat studiile lui Coandă dar şi măsurătorile laureatului Nobel – Szent Gyorgy descoperind ioni de hidrogen în cantităţi foarte mari şi în lichidele organismului (similar sucurilor proaspete de legume şi fructe care conţin de asemeni cantităţi enorme de ioni de hidrogen) nu numai în ficat, splină, plămâni sau intestine.

Ionii de hidrogen

Hidrogenul este cel mai mic element chimic din Univers şi are în mod obişnuit un singur electron. Chimistul francez Antoine Lavoisier a numit hidrogenul după cuvintele greceşti (hidro – „apă” –genes – „a forma”) sau “cel care formeaza apa”, sau „cel ce naşte apa”. Hidrogenul are cei mai mici atomi faţă de alte elemente şi a fost unul din primii atomi care s-au format în Univers. Înăuntrul stelelor, nucleii se combină în reacţii nucleare pentru a forma atomi de Heliu (Hidrogenul este principala componentă a Soarelui, având o pondere de 73% din compoziţia acestuia). Aceste reacţii chimice creează lumina (necesară fotosintezei plantelor) şi căldura Soarelui. El se poate combina cu aproape orice element şi să formeze compuşi chimici mai mulţi decât orice alt element. Cercetătorii apreciază că 90% din atomii din Univers sunt Hidrogen, 9% Heliu iar 1% alte elemente. Hidrogenul se găseşte peste tot în organismul nostru – fie că vorbim de unghii, păr, sânge, neuroni, ADN, enzimele digestive sau nutrienţi – glucide, lipide, proteine. Hidrogenul ţine moleculele de apă “legate”, prevenind moleculele să se separe sau să se evapore la o temperatură joasă. Fără aceste legaturi, apa ar fierbe pe la -80 de grade Celsius, în loc de 100 de grade. Legăturile de hidrogen ţin împreuna şi legăturile ADN din interiorul celulelor noastre (punţile de hidrogen „râvnite” de radicalii liberi).

Ionul de hidrogen ( H-) are un electron suplimentar slab legat pe care îl cedează cu mare uşurinţă. Aceşti electroni ar fi după părerea laureatului Nobel electronii care se mişcă cel mai rapid (cu cea mai mare uşurinţă în organism).

Ce este “pH- ul”.

Hidrogenul este combustibilul care alimentează viaţa vegetală şi animală cu energie. El ne vindecă şi ne oferă forţa vieţii! pH-ul înseamnă cantitatea de hidrogen dintr-un lichid, deci este o unitate de măsură, a forţei vieţii disponibile într-un lichid. Unul din primii parametrii care măsoară o apă bună de băut este pH-ul. Tradus din latină înseamnă “potentia hidrogenii” sau “puterea hidrogenului” şi indică nivelul hidrogenului (gradul de aciditate sau de alcalinitate) al unei soluţii. Pe o scară de la 1 la 14, concentraţia în ioni pozitivi de hidrogen  “1” înseamnă foarte acid iar “14” foarte alcalin, “7” însemnând neutru chimic aşa cum e apa pură. Există tot felul de poveşti de marketing care ascund doar interese financiare (deloc de neglijat) despre apa “alcalină”, “ionizată”, “uşoară”, “sărăcită” în deuteriu sau dimpotrivă “îmbogăţită” în deuteriu.

Apa grea şi sănătatea

Ca o anecdotă, în timp ce unii medici români recomandă (mult prea) entuziast apa “sărăcită” în deuteriu cu un ochi tonele de apă vândute pe post de leac atoate – vindecător şi cu altul la conturile bancare, The Telegraf – ziar onorabil (la fel ca prestigiosul Discovery) ne anunţă că “Mikhail Shchepinov, fost om de ştiinţă al Universitatii Oxford, crede că APA GREA modificată protejează organismul împotriva chimicalelor periculoase, cunoscute sub denumirea de radicali liberi. Se ştie că acestea contribuie la apariţia cancerului, a Alzheimer-ului şi a Parkinson-ului. Cercetătorul pretinde că unele alimente, precum friptura şi ouale pot fi de asemenea îmbogăţite cu izotopul special de hidrogen, cunoscut sub denumirea de deuteriu, sporind astfel posibilitatea oamenilor de a mânca sănătos. Cercetările specialistului sunt bazate pe experimente desfăşurate pe viermi şi pe insecte. Viermii au devenit cu zece la sută mai longevivi, iar drosophila şi-a prelungit viaţa cu 30 la suta în urma consumării apei grele”. Pentru cei care cred cu adevărat în apa aceasta sărăcită în deuteriu (de fapt apă purificată/sărăcită – ceeace e sănătos) le recomandăm următoarea metodă de obţinere – mult mai ieftină decât cea mult lăudată de unele posturi centrale de televiziune (ca să nu mai vorbim de Internet unde eşti realmente sufocat de abilii webmasteri – specialiştii promovării tuturor năstruşniciilor).

Cum obţinem acasă apă sărăcită în deuteriu

Se umplu două sticle de plastic cu apă purificată osmotic (costă de 100 de ori mai puţin decât cea “sărăcită” de la tarabă) şi se ţine 2-3 ore la congelator. Vom observa că pereţii au început să îngheţe. Spargem cu grijă această gheaţă groasă de câţiva milimetrii apoi strecurăm apa printr-o sită şi ceeace am obţinut este EXACT “apă sărăcită în deuteriu”. Explicaţia? Această gheaţă conţine deuteriu (punctul de îngheţ al apei cu deuteriu ce se regăseşte în mod NORMAL în apa curentă sau de la reţea, este cu 3 grade mai ridicat şi astfel această apă îngheaţă prima).

Ce este rH-ul

Puţini oameni au auzit de “rH” sau “relative hidrogenii” care ne dă informaţii despre cantitatea de ioni negativi de hidrogen ( H- ) din apă. Despre acesta şi importanţa lui uriaşă pentru sănătate în numerele viitoare.

Bătrâneţe sau nemurire I

Doar boala o simţim, sănătatea nu.


Discutam zilele trecute cu un prieten – medic severinean despre sistemul nostru de sănătate şubred, despre boală şi despre nenumăraţii şarlatani care speculează dorinţa sinceră a oamenilor de a-şi proteja sau de a redobândi sănătatea (“a specula” înseamnă a trage foloase dintr-o anume situaţie, a înşela, a negustori încrederea cuiva).

Am căutat împreună timp de câteva ore explicaţii şi soluţii simple la problemele parcă din ce în ce mai numeroase şi mai complicate. Am discutat despre apă, despre implicaţiile ei în economia metabolică a organismului, despre efectele pozitive pentru sănătatea nostră individuală prin ameliorărea calităţii ei (prin purificare osmotică) – tot mai larg acceptată prin alte părţii ale lumii.  Concluzia lui finală – “e prea complicată toată această poveste cu apa purificată şi filtrarea osmotică şi  e mai sigur să rămân la ce ştiu şi la ce am învăţat eu”. Am fost apoi cu fiul meu la facultate pentru a susţine examenul restant la biochimie celulară şi repetând noi cursurile despre membranele celulare am constatat cu uimire că studenţii la medicină încă nu ştiu prea multe despre “canalele de intrare a apei în celulă” aşa numitele “aquaporine” descoperite în 2003 şi pentru care s-a luat un Nobel (în curs sunt amintite “în treacăt”), şi atunci l-am iertat pe prietenul meu “doctoru” pentru lipsa lui de răbdare. Afirmam în alt articol că sănătatea noastră este în realitate sănătatea celulelor noastre (nu absenţa durerii cum am fost învăţaţi), că celula este locul unde apare mai întâi boala (cancerul începe cu o celulă) iar apa este implicată în mod direct – cauzal în acest proces.

Din neştiinţă, imaturitate sau poate doar din nepricepere, omul şi-a dorit dintodeauna să trăiască nemuritor dar neaparat o altă viaţă decât cea primită, iar aceasta să fie dacă s-ar putea veşnică şi eternă aşa cum este sufletul. De sănătate s-a îngrijit doar când a fost bolnav pentru că aşa cum spune olteanul nostru hâtru “doar boala o simţi, sănătatea nu”. Dacă pentru suflet s-a descoperit formula nemuririi – Iubirea şi Iertarea, pentru partea fizică/materială omul încă mai are de “căutat”. Aminteam în numerele trecute de acele zone de pe glob unde oamenii depăşesc cu uşurinţă 100-120 de ani,  care au fost studiate printre alţii, timp de peste 60 de ani cu pasiune neostoită de genialul nostru compatriot Henri Coandă şi care au în comun acel element determinant care ne construieşte în cea mai mare măsură pe fiecare dintre noi – apa.

Cine ne îmbătrâneşte.

Răspuns: deshidratarea cronică şi radicalii liberi. Dr. Alexis Carrel – specialist în transplant de organe şi vase de sânge a afirmat că secretul longevităţii noastre stă în capacitatea celulei de a elimina deşeurile metabolice iar cheia eliminărilor toxinelor din organism este apa (în acest context, cuvântul sau sintagma “apă” se referă la H2O şi …atât). El a ţinut în viaţă o inimă de porumbel timp de 34 de ani hidratând-o şi irigând-o cu nutrienţi nepoluaţi chimic (unul din motivele pentru care a primit premiul Nobel pentru Medicină). La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat că “Celula este nemuritoare. Lichidele care o înconjoară – o degenerează şi o îmbolnăvesc. Nu vârsta omoară celula ci deshidratarea cronică”. Când a întrerupt experimentul cu inima de porumbel, aceasta încă era …vie.

Circuitul hidrogenului

Celulele noastre însetate de apă (H2O), deshidratate cronic din cauza lichidelor improprii pe care le bem zilnic, au un metabolism incomplet, defectuos care se traduce într-un anume moment în boală şi moarte (boala şi îmbătrânirea prematură sunt preţul pe care îl plătim pentru “plăcerile gâtului”). Un alt medic celebru – ardelen după tată- laureat şi el al premiului Nobel – Albert Szent Gyorgyi (descoperitorul vitaminei C) a afirmat de asemeni că “viaţa este un dans al apei”. El a concluzionat că este mai corect să vorbim despre un circuit al hidrogenului (“combustibilul vieţii”) în natură decât al carbonului aşa cum am fost învăţaţi în şcoală. Plantele iau apa şi sub înfluenţa luminii (fotosinteză) o “desfac” în Hidrogen  şi Oxigen. Hidrogenul este încorporat împreună cu CO2 din atmosferă în glucide (glucoză), lipide sau proteine pe care ni le oferă cu generozitate nouă – regnului animal iar oxigenul este eliberat pentru a-l putea tot noi, respira. În corpul nostru, enzimele numite dehidrogenaze scot hidrogenul din alimentele vegetariene ingerate care este apoi “ars” pentru necesarul energetic propriu (glucoza C6H6O6 este descompusă în CO2 – eliminat de plămâni şi reabsorbit de plante + H2O şi energie). Albert Szent Gyorgy a identificat chiar “depozite” de ioni de hidrogen în interiorul corpului nostru, cele mai importante fiind ficatul (cel mai important organ în detoxifiere), intestinele, plămânii şi splina (teritoriile unde se află “dislocată” – deloc întâmplător, armata imunitară). Gyorgy a afirmat că electronii proveniţi de la ionii de Hidrogen se mişcă cel mai rapid în organism ei asigurând de fapt şi comunicarea intercelulară. “Secretul vieţii constă în hidratarea corectă a celulei şi eliminarea toxinelor, afirma el, iar dacă acest lucru încetează dintr-un motiv sau altul, celula va muri intoxicată cu propriile ei reziduuri. Pentru ca toxinele să poată părăsi celulele, iar hrana să poată pătrunde în celule, este foarte important ca celulele să fie într-un contact foarte strâns cu apa”.

Celulele deshidratate cronic sau hidratate cu soluţiile răcoritoare diuretice, trec într-o stare opusă creşterii şi înmulţirii/regenerării – adică în stare catabolică (dezasimilaţie şi descreştere), asta înseamând că organismul începe să-şi consume propriile celule şi ţesuturi, începând practic să se autodistrugă (o explicaţie pertinentă pentru bolile autoimune). va urma

Limbajul secret al apei – Masaru Emoto

Dr Pro: -locuitorilor din Drobeta Turnu Severin le place “ruleta rusească”!


Locuitorilor din Drobeta Turnu Severin le place să joace “ruleta rusească”!

“Apa de la robinet nu este bună de băut” – în sfârşit, sunt aproape toţi de acord. Dar să o înlocuieşti cu alta şi mai periculoasă, asta nu e semn de inteligenţă. Apa de la market pe care dau mulţi bani – munciţi cu greu, nu e mai brează, dimpotrivă ascunde alte pericole şi mai mari!

În loc să aleagă o apă care îi ajută să trăiască – aşa cum e Apa de Rouă Dr Pro, ei o aleg pe aceea care îi ajută să moară mai repede.

Glumă sau ironie ieftină?

Deloc!

În Turnu Severin sunt peste 7000 de canceroşi (la o populaţie de circa 100 000 de mii de locuitori asta înseamnă că la fiecare al 7-lea locuitor numărăm unu cu Cancer!) şi statistic în următorii ani numărul acestora va creşte – NU VA SCĂDEA!, 3 (TREI) staţii de Dializă renală, 2 (două) RMN-uri şi un spital sufocat de pacienţi şubrezi – (dar unii fuduli foc, pentru că “apa filtrată Dr Pro” e scumpă (!!!), nu are gust şi nu înţeapă la limbă!”).

Cum ar mai trebui procedat ca aceştia să înţeleagă înainte de a pleca pe lumea cealaltă că apa purificată osmotic Dr Pro  este cel mai simplu,   mai responsabil şi mai inteligent mod- instrument de apărare a sănătăţii?

Ei “ştie” că preţul medicamentelor în România  a crescut neruşinat de mult (farmaceuticele sunt vedetele Burselor – nu au nici o “greaţă” din cauza Crizei) iar şpaga la doctori s-a uitat a fi diminuată şi ea cu 25%?

Acum, pe timp de criză când banii sunt tot mai puţini şi mai greu de găsit şi mai ales când suntem “la mâna” celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din Europa ei încă îşi pun întrebări existenţiale cu privire la “gustul” Apei de Rouă (!!!)  sau Dumnezeu ştie la mai ce altceva!….

danny water

Siliciul şi sănătatea

Organismul uman , la fel ca toate fiinţele vii, este un mecanism care primeşte şi emite informaţie aceasta fiind transmisă de structuri inteligente cristalizate hexagonal – apa şi siliciul

Încet-încet în peisajul populat şi poluat de tot felul de lucruri inutile sau (unele) chiar periculoase, îşi fac loc şi noţiuni sănătoase şi bune precum  „apa preventivă”, „apa structurată”, „apa osmotică”. Am arătat în numerele trecute aventura descoperirii „apei longevităţii” sau „apei vieţii” intuită de Henri Coandă şi consacrată pentru totdeauna de prietenul lui Patrick Flanagan – expert NASA, Pentagon, CIA, FBI una din cele mai complexe şi uluitoare minţi contemporane.

Aranjament cristalizat inteligent hexagonal

Apa structurată hexagonal (cristal coloidal) – se găseşte în toate fiinţele vii (fiind suportul informaţional ideal). Această structură geometrică cristalizată spaţial hexagonal (inteligent) o mai întâlnim în cristalul de cuarţ – elementul care alcătuieşte inima a tot ceeace ne ajută pe noi să comunicăm dar şi să aflăm informaţii: radio, televizor, calculator, telefon celular, etc. Cuarţul – dioxidul de siliciu,  al doilea element ca răspândire pe suprafaţa pământului, a fost folosit de oameni până să i se descopere proprietăţile extraordinare legate de transmiterea informaţiei (proprietăţi piezoelectrice), ca podoabă la bijuterii şi la fabricarea sticlei.

Siliciul şi plantele

În natură, plantele cresc, se ridică pe verticală spre soare datorită impulsurilor date de siliciul aflat în compoziţia lor. De exemplu, cenuşa plantei medicinale numită „coada calului” conţine 70% (!) siliciu. La păsări – cele care se ridică în zbor învingând aerul şi gravitaţia, siliciul se regăseşte în structura penelor atât de frumos etalate spre soare. Iar inteligentele şi harnicele albine oferă larvelor (puilor lor) în cupe hexagonale darurile plantelor  care sunt legate direct de lumina şi căldura soarelui – polenul sau mierea produsă din nectarul divin cules cu atâta sârg.

Tradiţia populară românească dar şi alte culturi au consacrat floarea cu şase petale ca fiind „floarea vieţii”.

Profesorul Adolf Butenant – laureat al Premiului Nobel a dovedit că viaţa nu poate exista în absenţa siliciului tot la fel cum nu poate exista în absenţa apei. El este mai puţin cunoscut întrucât a fost membru al partidului nazist dar a perfecţionat dispozitivele care ajută azi piloţii de aeronave să respire mai mult oxigen şi a descoperit hormonii sexuali feminini. Deşi toată lumea cunoaşte importanţa calciului, puţini ştiu că organismul nu-l poate absorbi şi folosi în absenţa siliciului (are rol catalizator). Dacă siliciul este deficitar în organism, 76 din cele 104 elemente chimice prezente în organism nu vor fi asimilate.

Cuarţul roz –cel mai folosit în cristaloterapie


Aranjamentul geometric hexagonal al cuarţului (dioxidului de Siliciu) identic aranjamentului apei structurate pure din organism semnifică direcţionarea/ canalizarea sublimării. Axa de simetrie a cuarţului este helicoidală (spirală verticală) simbolul vieţii şi a evoluţiei. Cuarţul dă direcţie şi sens evoluţiei persoanei şi şterge contururile care o izolează şi o rigidizează. Amplifică, transmite şi direcţionează energia subtilă. Cristalele de cuarţ pot fi încărcate cu mesaje de vindecare. Asigură un somn odihnitor, vise profetice şi iluminatorii. Masajul cu cuarţ pe locurile dureroase favorizează dizolvarea blocajelor şi stagnării energetice. Echilibrează psihicul emoţional instabil, reglează secreţiile hormonale.

Cuarţul roz – “piatra” cel mai des folosită în cristalo-terapie este util celor care se străduiesc să obţină aprobarea/dragostea  celorlalţi printr-un exces de amabilitate (celor care au suferit drame pierderi ale unor persoane dragi sau traume emoţionale). Ajută persoana care îl poartă să se accepte şi să se preţuiască. Este util celor care nu se pot iubi pe sine şi care caută mereu iubirea la ceilalţi. Ajută la demararea unei noi relaţii afective. Ajută persoana să–şi devină lui însuşi cel mai bun prieten. Dezleagă lanţurile vinovăţiei şi datoriilor emoţionale faţă de ceilalţi. Învaţă purtătorul să dăruiască iubire. Majoritatea oamenilor se folosesc de iubire ca de o cârjă (se ataşează, se sprijină pe altcineva). Cristalu de cuarţ dizolvă o mulţime de frici aducând pacea în suflet, senzaţia de acasă. Ne aduce starea fătului care soarbe din lichidul amniotic (apa maternă) îmbibându-se cu extazul vieţii. Este primul indicat în vindecarea traumelor emoţionale. Aduce blândeţea unei mângâieri calde, relaxarea, înţelegerea. Util în stări de extenuare, oboseală cronică, celor cu extremităţi reci, celor care răcesc uşor, anemicilor, celor paralizaţi. Ne protejează de cancer prin eliminarea resentimentelor şi durerilor acumulate în memorie.

Unde se află în organismul nostru siliciul?

Siliciul se întâlneşte cu precădere în cristalinul ochiului. Despre ochi, să ne amintim, Isus Christos a spus: “Luminătorul trupului este ochiul, deci dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat.” (Matei 6 22-23). Când unghiile devin sfărâmicioase sau este redusă cantitatea de acid clorhidric din stomac este posibil să avem deficit de siliciu. Plămânul normal conţine 18% siliciu, plămânul tuberculos doar 0,009%!!!(lobul drept pulmonar – cel mai frecvent atins de bacilul Koch, este cel mai sărac în siliciu, iar pancreasul care conţine cea mai mare cantitate de siliciu din organism, este cel mai rar atins de tuberculoză). Siliciul este cel mai important factor de detoxifiere din economia internă a organismului. Populaţiile care ingeră siliciu în mod obişnuit sunt longevive , cancerul este rar întâlnit şi au performanţe intelectuale ridicate. Dar despre zonele din lume unde sunt întâlniţi cei mai mulţi centenari şi care au fost studiate de Henri Coandă şi Patrick Flanagan (cei care au descoperit apa structurată pe bază de microclusteri de siliciu), am mai scris.

Siliciul mai este prezent în structura tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor (alături de glucozamină), în pereţii interiori ai vaselor de sânge, în lichidul sinovial al articulaţiilor, în valvele inimii sau în structura glandelor endocrine. Este componentă majoră a părului, unghiilor, pielii (colagenului, elastinei), oaselor şi dinţilor (smalţul) fiind pe drept numit şi  “mineralul frumuseţii”.

Care sunt sursele alimentare de siliciu?

Alimentele de origine vegetală (legume, fructe, seminţe) conţin siliciu şi favorizează absorbţia intestinală a lui (face parte din compoziţia, structura celulozei). Se găseşte în pleava cerealelor, în coaja fructelor (copii care consumă fructele cu coajă sunt mai rezistenţi şi mai sănătoşi), în usturoi, în polenul pe care ni-l oferă albinele cu generozitate (statistic, apicultorii trăiesc în medie 78 de ani faţă de “Marii Sfătuitori” – medicii care au o durată medie de viaţă de doar 58 de ani!). Siliciul se găseşte de fapt, în toate vegetalele, dar, mai ales în frunzele legumelor (un hectar de legume “smulge” solului 10 kilograme de siliciu pe an). Din 1970, de când a început să fie corect evaluată importanţa siliciului pentru sănătate, ovăzul a devenit o plantă esenţială în alimentaţia omului. Ovăzul este planta care conţine de câteva ori mai mult siliciu decât altele; siliciul mai este conţinut de pere, gutui, alte fructe, dar şi de frunzele pomilor respectivi.

Pentru tonifierea generală a organismului, în loc de apă se va bea o fiertură de ovaz şi tărâţe de grâu, care se lasă la fiert (se va folosi obligatoriu apă purificată osmotic cu capacitate mare de dizolvare) timp de o oră. Apoi, după ce se răceşte fiertura, se strecoară şi se stoarce bine lichidul. Se bea zilnic o cantitate de 400 ml. Se poate bea şi amestecând-o cu miere (o lingură de miere la 200 ml zeamă, după care se mai dă un clocot şi se răceşte, apoi se bea aceeaşi cantitate de mai sus).

Siliciul şi terapia homeopatică.

Siliciul face parte din cele 12 săruri Schusller pe care celebrul medic german le considera esenţiale şi care sunt constituienţii „cheie” ai celulelor. Întrucât cuarţul este marele rezervor de informaţii (la fel ca apa) din natură, Hahnemann, „părintele” homeopatiei a preparat celebrul remediu homeopatic „silicea” apreciat de marii homeoterapeuţi şi care se adresează persoanelor timide, celor care relaţionează greu (eternii studenţi refugiaţi în cărţi sau care se căsătoresc greu), celor care sunt permanent preocupaţi de gândul „ce cred ceilalţi despre mine?”, celor care au idei fixe, acţiuni fixe, egoiştii, rigizii (probleme de „flexibilitate” a informaţiei). Clarke a introdus în practica homeopatică remediul „silicea marina” preparat din nisipul de pe plajele marine iar în prezent toate laboratoarele homeopatice din lume produc remediul „silicea terra”. Profesorul român Bungetzianu caracteriza pacienţii “Silcea” ca persoane care “nu mai ştiu să se apere- nici psihic, nici fizic, nici imunologic”. “Pacientul pare să îşi fi pierdut încrederea în sine la toate nivelurile, de parcă ar sta cu spatele la zid”.

Ca semnificaţie subtilă, siliciul oferă stabilitate în relaţiile cu ambianţa. Omul este o fiinţă socială care se defineşte în relaţie cu ceilalţi. Siliciul reprezintă definirea de sine în raport cu ceilalţi pe când oxigenul reprezintă ego-ul. SiO2 înseamnă desprinderea de gregar, eliminarea confuziei. Majoritatea oamenilor sunt obosiţi şi rămân înţepeniţi în zona de confort, rigizi, încremeniţi oferind aceleaşi reacţii la evenimente sau împrejurări. Este o înstrăinare de esenţa divină, este scufundarea în noaptea uitării. Oamenii devin simple automate lipsite de luciditate. Siliciul ajută mentalul să se autodefinească în raport cu celalţi, dobândind cu ajutorul lui autonomie şi individualizare.

Apa pură şi sănătatea

„Diferenţa chimică dintre viaţă şi moarte este diferenţa dintre apa de robinet şi apa pură”- Dr. McKim Marriott

Peştii beau apă? Răspuns: Da. Celule specializate aflate la nivelul branhiilor preiau sărurile minerale inutile şi împreună cu un mucus concentrat le elimină la exterior. Prin membranele branhiilor trece doar apă pură la fel ca prin membranele care obţin apă pură prin osmoză inversă.

Există animale care nu beau apă niciodată sau foarte rar (locuitorii deşertului- antilopele, popândăii, şoarecii săritori, dipodidele, broaştele ţestoase, zebrele, şerpii, girafele, struţii, leii,  dropiile, ciocârliile, gerbilinele, unii şoareci şi rozătoare) care îşi asigură apa exclusiv din arderea lipidelor şi hidrocarbonaţilor. Cămila poate stoca 120 kg de grăsime şi poate trăi fără apă 45 de zile (din „arderea” glucidelor sau lipidelor rezultă apă pură + CO2).

Toate animalele de pe planetă, inclusiv omul, posedă în interior o “fabrică” de apă pură.În celulele noastre  intră doar APĂ PURĂ prin canale de intrare specifice numite aquaporine (aqua-apă, porine – pori, orificii- în anul 2003 Peter Agree obţine Premiul Nobel pentru descoperirea acestora – după ce „a citit” caietele Profesorului Gheorghe Benga de la Cluj!),  moleculă cu moleculă trecând printre cei patru alfa – aminoacizi care “răstoarnă”fiecare moleculă de apă cu oxigenul spre interior (precum naşterea omului). Mineralele sau electroliţii intră prin alte canale membranare proteice separate (canalele de ioni). Mineralele ajung la membrană fie în stare dizolvată în apă (apa minerală) fie în stare de coloizi, adică în suspensie. Mineralele coloidale provenite din seminţe, fructe sau legume intră cu uşurinţă în celulele noastre cu consum minim spre inexistent de energie. Mineralele dizolvate (cum sunt cele din apa plată sau minerală sau de izvor, trebuie mai întâi filtrate, „strecurate”, proces care se face cu consum energetic (46kcal/pahar). Absorţia lor se face cu greutate, cu consum de energie la fel ca absorţia glucozei.

Apa cea mai sigură pentru consum uman este apa obţinută prin osmoză inversă; este o apă pură, corectă celular, sigură chimic şi microbiologic, care ne apără de o mulţime de boli şi care poate genera falimentul multor firme din industria medicală sau alimentară – cum ar fi cele care îmbuteliază în sticle de plastic periculoase, apă “chioară”.

În prezent, pe piaţă sunt o mulţime de sisteme de purificare prin osmoză inversă însă nu toate sunt sigure. Membranele osmotice sau filtrele de cărbune ieftine au structuri compozite incerte iar apa dură clorinată din România le poate distruge cu uşurinţă expunându-ne astfel unor mari pericole. Ignoranţa, amânarea, indiferenţa,  ucid lent,  la fel de eficient ca apa dură sau colesterolul.

Echipamentele Nobel sunt o alegere bună. Danny Water le recomandă cu încredere.

Din nou despre minerale

Auzim zi de zi la vecini, la televizor, în revistele mondene, pe holurile policlinicilor sau laboratoarelor poveţe, sfaturi “docte” cum că trebuie să “luăm minerale şi vitamine pentru întărire” în special a sistemului imunitar, “oferta” fiind mai mult decât generoasă. Întâlnim cutii cu etichete atent vopsite în farmacii, la negustori ambulanţi care le recomandă foarte “avizaţi”, în târgul de vechituri pe tarabe sau pur şi simplu pe capota maşinii alături de adidaşi sau detergenţi, în aprozare şi chiar la piaţa de legume şi fructe, lângă merele îmbujorate de ruşinea acestei “concurenţe” nefireşti. Decât să cumpere două kile de mere, unul de struguri şi unu de caise, omul mai bine ia de aceeaşi bani o cutiuţă colorată cu pilule aromate sintetic şi “umplute” cu minerale “salvatoare”.
Am mai spus şi cu alt prilej că mineralele sunt de trei feluri: minerale anorganice, (metalice), chelatizate şi organice (sau coloidale). Primele au o rată de absorbţie stabilită de nutriţionişti celebrii în urma măsurătorilor între 3 – 13% (rata de absorbţie este mai crescută la copii şi mai mică la adulţi sau vârstnici), cele chelatizate (care au un suport proteic pentru a le “ajuta” -forţa să intre în celulă prin “canalele” ionice membranare – 40% rata de absorbţie) şi mineralele coloidale a căror rată de absorbţie este de peste 98%. Acestea din urmă se găsesc în legume, fructe, seminţe şi în general în “compoziţia” organismelor vii.
Sintagma sau cuvintele “vitamine şi minerale” sunt promovate ca fiind sinonime cu sănătatea aşa că dacă nu ne “mineralizăm” sau nu ne “vitaminizăm” cu bumbii coloraţi (mai ales copiii) vom fi foarte betegi. O singură întrebare de bun simţ ar trebui pusă: cum ar arăta oamenii dacă ar primi o alimentaţie integral şi exclusiv anorganică sau sintetizată în laboratoarele chimice?
Am aprofundat de curând o informaţie care aduce lumină în plus în această ofertă de minerale comerciale anorganice, desigur. Acestea, se spune într-o revistă medicală americană nu pot aduce/susţine viaţa în celule spre deosebire de cele naturale care sunt foarte uşor preluate şi folosite la repararea ţesuturilor sau pentru susţinerea funcţiilor corpului, fiind invocată mişcarea de spin a electronilor (mineralele anorganice au atomi şi electroni cu o mişcare de spin inversă acelor de ceasornic şi deci desincronizată de restul structurilor corpului). Pentru o mai bună înţelegere, spinul este o caracteristică fundamentală a particulelor elementare în fizica cuantică. Wolfang Pauli – laureat Nobel a introdus primul conceptul de “spin” urmat fiind de Ralph Kronig, Bohr, Heisenberg, Erwin Schrodinger sau Paul Dirac majoritatea acestora premiaţi “Nobel”.
Mineralele sunt de regulă substanţe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanţe solide cristalizate. Ele sunt substanţe naturale solide, mai rar fluide, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componenţa rocilor şi minereurilor.
Tipuri de minerale întâlnite în natură.
Mineralele native sunt elemente chimice care se găsesc în natură fie în forme pure necombinate (se cunosc 23 asemenea elemente -18 metale şi 5 nemetale), fie sub formă de sulfiţi şi săruri de sulf, halogenaţi (cca. 140 de halogenide), oxizi şi hidroxizi formaţi printr-o legătură a unui metal sau nemetal cu oxigenul sau cu o grupare hidroxilică (-OH) – circa 400 de oxizi, carbonaţi ,nitraţi, boraţi, sulfaţi, selenaţi, teluraţi, cromaţi, molibdenaţi, wolframaţi, fosfaţi, arsenaţi, vanadaţi, silicaţi germanaţi, etc.
Din aceast motiv organismul nostru reacţionează în prezenţa acestor minerale ca şi cum ar fi vorba de nişte toxine activând mecanismele de apărare (imunitare) sau de eliminare. Spre deosebire de celula animală (umană) celula vegetală (complet diferită de cea umană numai prin faptul că noi nu suntem plante şi nu putem realiza fotosinteza) poate asimila mineralele anorganice transformându-le în minerale organice cu dimensiuni mult reduse şi uşor de asimilat. Mineralele anorganice dizolvate în apa minerală, sau cea freatică pot provoca artrite, dureri articulare sau renale, hipertensiune arterială, calculi biliari sau renali sau “înfundarea conductelor” – arterelor prin care circulă sângele. Dr Norman W. Walker un adept al dietei vegetariene care trăit după unii 119 ani şi care a scris o mulţime de cărţi, afirmă că un om bea într-o viaţă cam 4500 de galoane de apă şi circa 300 de kilograme de rocă minerală odată cu apa!!!. Această materie anorganică-minerală trebuie eliminată prin rinichi, vasele limfatice şi de sânge sau prin celelalte canale de excreţie. Dar cum fiecare american bea zilnic cel puţin un produs cola cheltuind circa 70 de dolari pe săptămână pe băuturile răcoritoare în SUA încasările din comerţul cu “răcoritoare” este estimat la circa 11,7 miliarde de dolari pe an!. Cei mai atenţi americani la sănătatea lor (din ce în ce mai mulţi) au început să care de acasă la serviciu sau la şcoală ulcioare ceramice cu apă purificată osmotic pe care o păstrează la frigider în loc să dea bani pe sticlele de plastic sau la automatele de apă “plată”. E un gest sigur, nedureros, responsabil, inteligent şi, desigur mai ales ieftin.

Apa şi originile vieţii

În 1952 Stanley Miller şi Harold Urey efectuează la Universitatea din Chicago un experiment testat mai înainte şi de Alexander Oparin. Acesta a dorit să dovedească în laborator cum a apărut viaţa pe pământ în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Ei au reluat testele sovieticului şi au amestecat într-un balon de sticlă apă pură, metan, amoniac şi hidrogen. Apa a fost încălzită până a fost adusă la stadiul de vapori, s-au generat descărcări electrice între doi electrozi, apoi apa a fost răcită până s-a condensat pe pereţii vasului de sticlă. Experimentul s-a repetat iar după o săptămână, cercetărorii au afirmat că în balonul de sticlă se formaseră substanţe organice de tipul aminoacizilor, zaharurilor sau lipidelor. Oparin – academicianul sovietic afirmase că primele forme de viaţă se numeau „coacervate” şi aveau o structură asemănătoare celulelor aşa cum le ştim azi în sensul că exista o masă interioară gelatinoasă organică înconjurată de o membrană ce susţinea în interior componentele biologice primitive. În prezent termenul de „coacervat” nu se mai foloseşte de mult iar cercetătorii pe care îi pomeneşte manualul de biologie au avut de atunci numeroşi adepţi dar mai ales oponenţi. Cea mai nouă, cea mai simplă şi în acelaşi timp spectaculoasă teorie cu privire la apariţia vieţii aparţine americanului Gerald Pollack – Doctor, profesor de bioinginerie la Universitatea din Washington şi consultant extern la National Science Board. Pentru cititorii care nu au auzit de el, acesta a afirmat că „esenţa ştiinţei este simplitatea” deşi oamenii de ştiinţă au aplecare spre „studiul mecanismelor complicate şi complexe”.

Profesorul Pollack, în urmă cu câteva luni (septembrie 2009) i-a trimis o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cere sprijinul pentru înfiinţarea unui Institut finanţat de guvern care să grupeze cercetători capabili să aducă rezolvare unor probleme grave cu care se confruntă omenirea azi: cancerul, SIDA, introducerea unor forme de energie noi şi mult mai ieftine, anticiparea cutremurelor, etc. El invocă conservatorismul exagerat al ştiinţei „moderne” şi barierele de finanţare de care se lovesc cercetătorii care au sau pot oferi soluţii marilor probleme contemporane. El afirmă că Institutul propus de el va fi capabil să „răstoarne ştiinţa actuală cu susul în jos”. Dar, revenind la apa şi apariţia vieţii pe pământ, Pollack aduce o noutate şi anume demonstrează în 2008 că apa în structurile vii cunoaşte o stare diferită (a patra) de cele pe care le cunoaştem noi (solidă- gheaţa, gazoasă şi lichidă) şi anume starea „gelatinoasă” de cristal coloidal. Această apă se găseşte doar în structurile vii şi este o stare care favorizează organizarea moleculelor în structuri polimerice hexagonale fapt ce permite existenţa membranelor celulare dar şi a celorlalte componente chimice intracelulare în stare coloidală şi nu dizolvate aşa cum se petrece în apa vrac obişnuită amorfă (despre diferenţa dintre mineralele anorganice din apa minerală şi cele coloidale aflate în structurile vii seminţe, fructe sau legume am vorbit într-un articol anterior). Teoria lui dar şi experimentele prezentate în cadrul celor câteva zeci de conferinţe (alături de Vladimir Voeikov de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moskova sau Figueroa, Zhao, Safronov, Clegg, Miller, Bernstein, Trevors, Reitz, Sokolov, Grinko, Yakovenko, etc) susţin şi confirmă afirmaţiile şi experimentele lui Masaru Emoto (teoria intens combătută şi ridiculizată conform căreia apa are memorie). Structurile cristaline coloidale hexagonale sunt suportul ideal al informaţiei vii şi facilitează transmiterea informaţiei intra şi intercelular. În esenţă el susţine că viaţa a apărut ca urmare a interacţiunii apei pure cu razele soarelui (fotonii) urmată de disocierea moleculelor de apă în atomi de hidrogen şi gruparea OH urmată de structurarea moleculelor şi generarea unei diferenţe de potenţial electric de circa 200 mv între interiorul pozitiv al acestor structuri globulare şi „membrana” negativă.

Teoria lui vine şi o completează pe cea a laureatului Nobel Albert Szent Gyorgyi care afirmase cu câţiva ani înainte că „Viaţa este un dans al apei”. Cercetarea sa se bazează pe cele mai noi metode tehnice cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară sau difracţia neutronilor şi se anunţă ca fiind una din cele mai mari descoperiri ale secolului în care tocmai am intrat. În afară de studiile cu privire la apariţia vieţii pe pământ el studiază noi materiale pentru fabricarea membranelor osmotice destinate echipamentelor de purificare a apei în comunităţi.
În scrisoarea sa trimisă la Casa Albă el mai afirmă că „progresul ştiinţific în epocile trecute a fost posibil întrucât oamenii de ştiinţă au fost liberi să cerceteze iar curiozitatea lor nu a avut bariere. De aceea unul ca Fleming a putut descoperi Penicilina. Azi, birocraţia şi elitele financiare încorsetează tot mai mult cercetarea ştiinţifică dependentă de fonduri pentru că aceste grupuri stabilesc ce anume trebuie cercetat, studiat şi ce nu trebuie”… Alături de Profesorul Doctor Gerald Pollack semnează alte câteva zeci de nume de renume din lumea ştiinţifică mondială. Răspunsul Preşedintelui SUA este aşteptat încă de întreaga lume.

Bem apă rece sau caldă?

Chinezii şi japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei,nu apă rece. Poate e timpul să adoptam obiceiul lor la masă.  Pentru cei cărora le place să bea apa rece,acest articol se adresează direct.Este frumos să bei un pahar cu apă rece după masă,dar apa rece solidifică hrana uleioasă pe care tocmai ai înghiţit-o. Va încetini digestia.Când aceasta reacţionează cu acidul,se va rupe şi va fi absorbită de intestine mai repede decât mâncarea solidă. Trece în intestine şi foarte rapid se transformă în grăsime şi duce la cancer.Este cel mai bine să se bea supă fierbinte sau apă caldă purificată osmotic după mâncare.

animated faucet Pictures, Images and Photos

Cum să fim mai eficienţi cu ajutorul apei…

Dimineaţa când ne trezim vom bea imediat cele două pahare cu apă purificată osmotic pregătite încă din seara precedentă împreună cu microclusterii Coandă Flanagan. Imediat vor fi activate toate organele interne.

Cu 30 de minute înainte de masă vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Vom avea o digestie corectă pentru că vom dispune de sucuri digestive de calitate.

Înainte de a face un duş sau o baie fierbinte vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Prevenim astfel creşterea tensiunii arteriale şi probabilitatea unui accident cardio-vascular. În timpul unui duş fierbinte ne dezhidratăm datorită căldurii şi a soluţiei apoase de la reţea care extrage apa din corpul nostru, acesta trebuind să ridice tensiunea arterială (presiunea în vasele de sânge) pentru a iriga organele interne, în special creierul.

Nu ne culcăm înainte de a bea un pahar mare cu apă purificată osmotic. Reducem foarte mult riscul de a face un accident vascular cerebral sau cardiac în timpul somnului.

Întrebările lui Danny Water

Auzi (mai ales când e caniculă) permanent cuvântul „apă”- reclame reuşite aducătoare de bani buni televiziunilor şi firmelor care vând apă chioară (ţe-apă chioară), sau auzi diverşi indivizi care te ispitesc cu te miri ce jucării de produs „apă ionizată”, “apă plată”- ce este aia? – noi ştim – cuvântul “plată” înlocuieşte discret pe cel de “minerală” dar de ce? „apă alcalină”, „apă sărăcită??! -săraca apă!!!”, sau te minunezi ce altă apă năstruşnică ţi se oferă. Doar “chiorii” trăiesc după formula “ceeace nu se vede, nu există!”. În spatele cuvântului „pâine” sunt peste 50 000 de sortimente. Tu ştii ce înseamnă de fapt „apă” şi ce înseamnă cu adevărat ea pentru viaţa taTe-ai convins că apa de la robinet este nefastă pentru organismul tău şi al copiilor tăi şi ai decis să le oferi o „apă sigură”. Ce înseamnă pentru tine o „apă sigură”?Ai ajuns în market, îţi este sete şi eşti înconjurat de bidoane pline cu „apă” cu etichete frumos colorate de la tot felul de isvoare ale “minciunilor”. Cum alegi „apa bună”? Ce îţi place cel mai mult la această „apă”? Dar cel mai puţin?Ai făcut o evaluare a costurilor, a banilor pe care i-ai cheltuit cu „apa” în ultimii ani? Ai adăugat şi banii cheltuiţi pentru a măsura pietrele din rinichi, colecist, tumoarea la ecograf, RMN, sau pentru a “recupera” coloana vertebrală (dezhidratată) doctori, medicamente, analize, laboratoare, drumuri în centre universitare, operaţii? Te-ai gândit care este şi preţul timpului risipit ireversibil  şi care alcătuieşte de fapt viaţa ta? Ai adăugat la costuri şi suferinţa familiei tale80 de oameni din 100 îşi beau boala odată cu apa – spune OMS. Această stare de fapt convine de minune industriei medicale care este motivată – nu să fii tu sănătos, ci doar de Profit, tot aşa cum mecanicului de la vulcanizare îi merge bine când străzile sunt pline de gropi. Vrei să ştii şi tu care este organul care îţi apără sănătatea mult mai eficient decât doctorul şi cum poţi să-l ajuţi inteligent?Cel mai temut cuvânt din oricare vocabular este cuvântul „cancer”. Această boală aduce profit industriei medicale mai mult decât produce traficul de droguri şi de arme la un loc. Vrei să ştii şi tu cum să ţii departe de tine şi de familia ta acestă boală care a căpătat proporţiile unei epidemii?Viaţa ta se compune dintr-un număr limitat de ani, anii din luni, lunile din zile. Vrei să faci parte şi tu dintre acei 10% – români cu un indice de conştientizare – CQ ridicat?

Când toţi se vaită, mimează îngrijorarea şi/sau se lamentează;

Noi, – “waterii” de serviciu, oferim soluţii simple, în cuvinte simple la probleme de sănătate cu care populaţia se luptă în cea mai mare parte din necunoaştere.

Pe asistenţii medicali, în mod deosebit, care sunt persoane de bună credinţă şi mai ales de acţiune (mai puţin închipuite/ “fiţoase” şi mult mai aproape de pacient decât restul personalului medical), dar şi pe toţi ceilalţi oameni din sănătate dinamici şi permisivi la schimbare, Danny Water îi cheamă alături pentru a continua împreună campania de informare-educare-conştientizare a populaţiei de pe întreg teritoriul României – ţară aflată, şi din cauza noastră, în topul statisticilor “negre”.

Nici un guvern, nici un politician, nici un anal-ist “des-interesat” nu va “muri” de grija noastră, de dragul nostru, în locul nostru!.

Cea mai bună atitudine este să ne ajutăm singuri iar pentru asta este nevoie de OAMENI INFORMAŢI Acum, mai mult decât oricând altădată în viitor. Pentru că nu coeficientul de inteligenţă (IQ) sau cel de inteligenţă emoţională (EQ) face diferenţa dintre oameni ci COEFICIENTUL DE CONŞTIENTIZARE.

Am intrat în Mileniul Informaţiei (când Informaţia, NU Banul, va face diferenţa), şi noi credem că acest procent de 10% – români cu CQ medical este prea mic. Dacă şi voi aveţi această convingere, hai să-l ridicăm/creştem împreună chiar de azi!

Training, iniţiere, cursuri motivaţionale 0740 473 595.






Apa structurată şi sănătatea


„Apa structurată este esenţa tuturor formelor de viaţă” – Dr. Albert Szent-Gyorgy, laureat al Premiului Nobel
Toate celulele noastre conţin apă în interior iar componentele celulare inclusiv proteinele şi acizii nucleici „înnoată” în apă (cantitatea de apă conţinută de celule diferă în funcţie de rolul şi „scopul” lor).

Această apă intracelulală nu este doar un mediu ci şi reactant chimic, metabolic, catalizator, transportor sau controller. Complexitatea şi organizarea citoplasmei celulare ţine direct de versalitatea şi adaptabilitatea apei de a se angaja într-o multitudine de reacţii biochimice intracelulare.

Apa intracelulară prezintă caracteristici diferite de apa extracelulară şi din acest motiv studiile/cercetările s-au efectuat cu dificultate. În prezent există două teorii cu privire la rolul apei intracelulare; prima este „polarized multilayer theory” a lui Gilbert Ling iar a doua este “gel sol transition” a lui Gerald Pollack.

Fără a intra în detalii exhaustive şi obositoare, ceeace este important la aceste teorii este rolul acestei ape configurate sau structurate intracelular în tranziţiile metabolice şi în transferul de informaţii. Apa structurată intracelular are o concentraţie mai mare de ioni anorganici şi substanţe dizolvate decât apa extracelulară (high concentration of chaotropic inorganic ions and kosmotropic other solutes within the cells). Termenii “kosmotrop” (order-maker) şi chaotropic (disorder-maker) se referă la solubilitatea în apă a componentelor intracelulare (kosmotropele de ex stabilizează proteinele şi hidrofobele reducându-le solubilitatea). Mai târziu aceşti termeni au fost corelaţi cu proprietatea anumitor substanţe de a structura mai mult sau mai puţin apa (ureea este de exemplu kosmotropă). Adăugarea de ioni intracelulari are ca efect reducerea volumului de apă (efectul Hofmeister – care se referă la gradul de hidratare al anionilor şi cationilor într-o soluţie). Apa intracelulară tinde spre o densitate scazută de structurare datorită caracterului kosmotropic al majorităţii substanţelor dizolvate.

Lipidele membranare conţin grupuri kosmotrope hidrofile cum ar fi phosphatidylethanolamine. Reamintim că membranele celulare sunt asemeni unui “sandwich” formate dint straturi lipoproteice în care stratul lipidic are şi rol de a păstra/proteja apa intracelulară în interiorul celulei în condiţiile în care organismul este dezhidratat cronic datorită “hidratării” cu bere, cola, alcool sau alte soluţii apoase minerale care scot apa din celule prin diferenţă de presiune osmotică (explicaţia creşterii nivelului de colesterol – lipidă membranară, factor major de mortalitate cardiacă).

Păstrarea apei structurate în celulă de către aceste structuri lipidice are ca efect asigurarea unei interfeţe apoase situate imediat lângă membrana celulară. Aceasta formează o unitate funcţională cu rol în transmiterea informaţiilor fiziologice dinamice între mediul intra şi extra celular. Majoritatea proteinelor intracelulare sunt globulare ceeace le permite o mare posibilitate de mişcare entropică de rotaţie (deşi mediul intracelular este extrem de “aglomerat”).

Apa “structurată” prin dispunerea specială a ionilor şi punţilor de hidrogen asigură această mobilitate şi flexibilitate (proteinele, în general, sunt grupuri de carboxilat înconjurate de legături puternice de hidrogen care le asigură mişcarea prin apă ex arginina, histidina sau lizina). Apa structurată permite o întindere mai mică (“stretch”-ind) a proteinelor (actina de ex din structura muşchilor conţine o grupare terminală acidă care interacţionează cu apa) fapt ce permite muşchilor să suporte forţe şi greutăţi foarte mari. Ionii de Na, K, Ca, (implicaţi în contracţia musculară sau în transmiterea impulsului nervos) se comportă diferit în mediu apos structurat comparativ cu apa obişnuită- “vrac”.

Hidrogenul din apa structurată “caută” permanent “parteneri” chimici şi această caracteristică este o explicaţie pentru procesarea informaţiilor, pentru memorie şi după unii cercetători, “cheia” pentru mintea conştientă.

Rezonanţa magnetică nucleară a dovedit că apa intracelulară din compoziţia citoplasmei este structurată hexagonal, comparativ cu apa pură sau cea extracelulară fapt deosebit de important în cercetările legate de cancer (vezi Leterrier, Water and the cytoskeleton, Cell, A. H. Nilsson, Ogasawara, M. Cavalleri, DNordlund, and M. Nyberg, Ph. Wernet, LGM Pettersson, The hydrogen bond in ice probed by soft x-ray spectroscopy and density functional theory, H. Nada and Y. Furukawa, Anisotropy in growth kinetics at interfaces between proton-disordered hexagonal ice and water: A molecular dynamics study using the hexagonal model of H 2 O, J., ).

Apa structurată este unul din factorii/ cauzele sau motivele pentru care există populaţii centenare unde a depăşi vârsta de 100 de ani este ceva firesc. Henri Coandă şi Patrick Flanagan au oferit lumii microparticulele de microhidrină şi nanoclusteri care structurează apa purificată osmotic. Această apă pe care o putem avea şi noi acum ne protejează nu numai de suferinţă şi de un sistem medical care demult nu mai are legătură cu vindecarea şi sănătatea noastră dar şi bugetul tot mai “bolnav” şi el.

Câte ceva despre anomaliile apei

“Trăim prin harul apei” (“ We live by the grace of water”’)– National Geographic special edition, noiembrie, 1993.

Deşi apa este cea mai studiată substanţă de pe Pământ este şi cea mai puţin înţeleasă. Dimensiunile mici moleculare contrazic uluitoarea complexitate a reacţiilor la care participă asemeni unui cameleon pentru susţinerea vieţii. Apa reprezintă circa 94% din greutatea unui făt la naştere şi 59% din cea a unui adult aflat la apogeul vieţii. În interiorul organismului apa se deplasează intra şi extracelular prin canalele de intrare a apei în celulă descoperite de Pof Dr Gheorghe Benga de la Cluj (aquaporine) printr-un mecanism osmotic (prin diferenţă de presiune osmotică). Timpul de înjumătăţire al apei din corpul nostru este de zece zile (după 19 zile întreaga cantitate de apă este înlocuită). Copii au nevoie de mai multă apă deoarece rinichii lor nu pot concentra urina şi reţine apa la fel de mult ca un adult. În mod obişnuit apa este considerată un lichid tipic şi anonim. Nimic nu este însă mai atipic şi mai neobişnuit decât banala apă iar aceste “capricii”sunt cele care fac posibilă existenţa vieţii pe Pământ. Mai întâi deşi suntem învăţaţi că la robinet sau în sticlele de la market se află “apă de băut”, în realitate este vorba de soluţii apoase care conţin sute şi mii de substanţe dizolvate sau aflate în stare de suspensie şi pe care le introducem în organism când ne este sete. Nu numai în România, ci şi în alte ţări mai “pretenţioase”, apa îmbuteliată are ca sursă tot reţeaua publică (peste 70% din sortimentele îmbuteliate) şi deci poate fi considerată tot menajeră. Apa este cel mai mare solvent de pe Pământ, ea fiind atât de generoasă încât poate “lua la ocazie” prin dizolvare peste douăsute de mii de substanţe chimice diferite, din care peste zece mii nu îi modifică gustul, culoarea, mirosul (rămâne inertă) aşa încât noi nu vom ştii că ele există în ea. Întrucât toate fiinţele vii conţin apă lichidă, putem afirma că noi înşine suntem nişte soluţii apoase (această substanţă miraculoasă nu-şi modifică structura ca solvent şi astfel, organismele vii o pot strecura şi recila ori de câte ori este nevoie în procesele metabolice). Punctul de “topire” al apei solide (gheaţa) este cu 100K mai mare decât la alte hidruri cunoscute (mai mare cu 54K decât al O şi cu 4K decât al H). Punctul de fierbere al apei este cu 150K mai mare decât la alte hidruri asemănătoare (cu 90K mai mare decât a O şi cu 20K faţă de H). Apa fierbinte îngheaţă mai repede decât apa rece. Fenomenul a fost observat de Aristotel în sec IV î.Ch dar a fost adus în lumina atenţiei comunităţii ştiinţifice şi a publicului de un student sărac dar perseverent din Tanzania – Erasto Mpemba iar azi această ciudăţenie a apei îi poartă numele (efectul Mpemba). Dacă ar fi să ţinem seama de categoria de substanţe chimice din care face parte, apa ar trebui să se găsească pe Pământ doar sub formă de vapori. Căldura specifică a apei este de zece ori mai mare decât a fierului şi se încălzeşte de cinci ori mai încet decât cuarţul (dar şi procesul de răcire este tot lent). Capacitatea calorică specifică reprezintă cantitatea de căldură, în calorii, absorbită de 1 gram dintr-o substanţă, când se ridică temperatura cu 1°C. Unitatea de măsură pentru căldură, caloria, este egală cu capacitatea calorică a unui gram de apă (la 15°C). Întrucât absoarbe foarte repede şi foarte mult căldură, pe care o eliberează încet, vietăţile din mări şi oceane nu sunt ameninţate de răcirea bruscă sau de supraîncălzire. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic de cafea ne este necesară de 5,5 ori mai multă căldură decât pentru a o face să fiarbă. Fără această “meteahnă” a apei, lacurile ar seca foarte repede iar viaţa din ele ar pieri. Când îngheaţă, apa se dilată (celelalte hidruri se contractă) devenind astfel mai uşoară (îi creşte volumul cu 9%) decât în stare lichidă (ea se contractă de fapt dar până la 4 grade , temperatură de la care inexplicabil începe să se dilate). Pentru că se ridică şi rămâne la suprafaţă şi pentru că este un bun izolator, niciodată apa nu va îngheţa până la fundul vasului. Din acest motiv, chiar atunci când iernile sunt foarte aspre în Antarctica, animalele marine nu sunt prea afectate de frig. Capilaritatea este proprietatea lichidelor de a se abate de la principiul vaselor comunicante în spaţiile capilare (foarte mici). Ea este o consecinţă a tensiunii superficiale şi a adeziunii.

Dacă forţele de adeziune dintre moleculele lichidului şi cele ale solidului sunt mai mari decât forţele de atracţie moleculară dintre moleculele lichidului, se formează un menisc concav spre exterior şi spunem că lichidul udă suprafaţa solidă. Dacă raportul între forţele de mai sus este invers, se formează un menisc convex şi spunem că lichidul nu udă suprafaţa solidă. Udarea sau nu a unei suprafeţe solide, depinde de natura celor două elemente care vin în contact.

Apa udă sticla curată şi fibrele de bumbac, dar nu udă sticla acoperită cu un strat subţire de grăsime, nici parafina şi nici masele plastice. Apa are cea mai mare tensiune superficială (cu excepţia mercurului). De aceea picătura de apă tinde să se facă ghem. Picătura de apă este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula sa superficială. Aşadar, suprafata apei este întotdeauna acoperită cu o peliculă foarte subţire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesară aplicarea de forţă şi încă una destul de mare. Cele mai multe din aceste anomalii au fost explicate prin “apetitul” apei pure de a forma structuri hexagonale.

Astfel, fiecare atom de hidrogen al moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu câte o pereche de electroni neparticipanţi ai altor două molecule de apă şi fiecare pereche de electroni neparticipanţi ai moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu un atom de hidrogen al unei molecule de apă vecine. În această structură, oxigenul are numărul de coordinaţie 4, iar hidrogenul numărul de coordinaţie 2. Continuată la infinit, structura aceasta duce la o reţea hexagonală, similară cu a β-tridimitei. Unghiurile de valenţă sunt lărgite la 109,5°, covalenţele H-O sunt lungite la 0,99Å, iar distanţele O….O sunt de 2,76 Å. Această structură, confirmată şi prin difracţia cu neutroni, explică momentul electric al moleculei H2O, mai mare în gheaţă (2,5 D) decât în apa în stare de vapori (1,84 D). Anomaliile proprietăţilor fizice ale apei se explică prin faptul că apa lichidă nu este formată din molecule H2O independente, ci din molecule asociate prin legături de hidrogen. Deşi nu domneşte încă unanimitate de păreri asupra structurilor asociate ale apei, este sigur că la topirea gheţii nu se rup toate legăturile de hidrogen ale reţelei, ci numai o parte din ele. Apa lichidă este deci compusă din fragmente cu structură tetraedrică/hexagonală, dar şi din asociaţii cu structuri mai compacte, care, în echilibru cu structura mai afânată de tridimită, explică creşterea abruptă a densităţii la topire, la 0°C, urmată de o creştere mai lentă a densităţii până la 4°C, când este atins un maxim. Peste această temperatură, densitatea scade monoton. Deşi ruperea asociaţiilor de molecule de apă, în fragmente mai mici şi în molecule simple de H2O, continuă, are loc şi o dilataţie normală ca în orice lichid, datorită creşterii energiei cinetice a moleculelor cu temperatura. Sub 4°C domină primul, iar peste 4°C al doilea dintre aceste efecte antagoniste.

Nu există polimeri definiţi ai apei, ci fiecare moleculă de apă tinde să se înconjoare tetraedric cu alte molecule. În apa lichidă se formează asociaţii de două până la şase molecule de apă, care însă există, individual, numai un timp foarte scurt. Asociaţiile de molecule de apă se desfac şi se refac necontenit, în aşa mod încât numărul total, statistic, de molecule asociate, dintr-o cantitate dată de apă, să rămână constant, la aceeaşi temperatură.

Se apreciază că, la topire, se rup brusc 15% din legăturile de hidrogen din cristalul de gheaţă, la 40° sunt desfăcute aproximativ jumătate din legături, iar în stare de vapori sunt desfăcute toate legăturile de hidrogen.

“Apa este formată din hidrohen şi oxigen. Mai există însă un al treile lucru pe care îl conţine apa şi pe care nimeni nu-l ştie”). H.D.Lawrence.

Osmoza inversă şi apa „osmotică”

Auzim tot mai des cuvintele „osmoză inversă” deja intrate în vocabularul cotidian precum „DVD”, „celular”, „termopan” sau „plasmă”. Ce înseamnă pentru noi „osmoza” şi la ce ne foloseşte?

Osmoza este fenomenul prin care substanţele apoase trec prin membrana celulei (care este semi-permeabilă) proces în cadrul căreia sunt transportate în interiorul celulelor noastre, de regulă, substanţele necesare activităţii celulare (se defineşte prin mişcarea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii şi care are ca finalitate echilibrarea concentraţiei în minerale a celor două soluţii cu concentraţie diferităsau este procesul fizic de trecere a unei soluţii printr-o membrană semipermeabilă pentru separarea substanţelor aflate în stare de dizolvare sau de suspensie).

Membrana osmotică nu permite trecerea substanţelor dizolvare sau în suspensie ci doar a sulutului, în cazul nostru doar a apei.Este o metodă de înaltă calitate de obţinere a apei pure destinate cercetării în biochimie, biofizică sau pentru consumul uman.

Iniţial metoda a fost folosită pe staţia spaţială (purificarea/reciclarea tuturor lichidelor eliminate de cosmonauţi) întrucât transportul apei pe staţia spaţială necesita costuri enorme (peste 10.000 de dolari litrul), apoi pe submarinele armatei americane.

Procesul de osmoză prin membrane semipermeable a fost observat pentru prima oara în 1748 de către Jean Antoine Nollet. Timp de 200 a rămas la stadiul de aplicare doar în laborator, până în 1949 când Universitatea din California Los Angeles (UCLA) (Loeb şi Sourirajan) pune la punct un sistem de desalinizare a apei de mare şi obţinere a apei dulci potabile, folosind membrane semipermeabile din acetat de celuloză prin fenomenul de osmoză inversă.

Principalul criteriu de apreciere a performanţei unei membrane osmotice este rezistenţa chimică şi selectivitatea.Există pe piaţă membrane de triacetat de celuloză (CTA) care “putrezesc” în prezenţa clorului din apă, şi membrane pe bază de TFCM (Thin Film Composite Membrane) care sunt de asemenea, descompuse de clor. Cele mai performante membrane osmotice sunt fabricate pe bază de materiale compozite (poliamidă) şi au fost brevetate de FilmTec Corporation în 1970. Aceste polysulfonamide au fost sintetizate prin reacţii de policondensare (interacţiunea 1,6 hidro-hexanediamine şi 1,5-clorură de naphthalenedisulfonyl (NDSC) cu diferite cantităţi de agent crosslinking 1,3,6-clorură de naphthalenetrisulfonyl (NTSC))

Până în anul 2000 existau, în lume,peste 20 000 de staţii de obţinere a apei potabile prin osmoză inversă, asigurând câteva milioane de tone de apă purificată molecular destinată consumului uman.

U.S.Army, armata celei mai puternice naţiuni din lume foloseşte sisteme de purificare a apei prin osmoză inversă numite ROWPU’s (pronunţat “Roh-poo” – Reverse Osmosis Water Purification Unit)

Primul proiect important de obţinere a apei potabile prin osmoză inversă a fost demarat de guvernul SUA în 1950 şi avea ca scop asigurarea apei pure pentru Marina Americană. Echipamentele au fost folosite cu succes în timpul operaţiunii „Furtună în deşert” în Iraq dovedindu-şi fiabilitatea şi capabilitatea de a oferi apă practic din orice sursă (chiar infestată chimic, biologic sau radioactiv).

Armata română are în dotare echipamente funcţionale pe bază de osmoză inversă americane pentru obţinerea apei pe câmpul de luptă folosind orice sursă.În afară de SUA, alte state precum Israelul, China sau Spania şi-au propus să treacă progresiv la asigurarea apei potabile pentru populaţie, folosind sistemele de purificare prin osmoză inversă.

Sistemele care folosesc membrane osmotice au o serie de vulnerabilităţi ceeace le diferenţiază din punct de vedere al siguranţei în exploatare.
Heart Splash Pictures, Images and Photos
Membranele osmotice sunt uşor distruse de suspensiile din apă sau de sărurile dizolvate (carbonat de calciu, sulfat de calciu, sulfat de bariu, sulfat de stronţiu, şi dioxid de siliciu, fierul, sulful, hidrogenul sulfurat, material organic – microbi, viruşi, sărurile de aluminiu, manganul sau clorul). Toate aceste substanţe chimice organice sau anorganice, pH-ul acid sau alcalin, distrug polimerii sensibili din care este construită membrana osmotică.

De aceea performanţa membranelor osmotice (cea mai importantă componentă a echipamentului de purificare) se stabileşte în funcţie de rezistenţa la agresiunile fizico-chimice la care sunt expuse în procesul de hiperfiltrare.

Înainte de a achiziţiona un sistem de filtrare a apei, fiecare ar trebui să se informeze cu atenţie despre caracteristicile tehnice ale membranelor (compoziţie) dar şi despre sistemele de prefiltrare (protecţia membranei) deoarece speranţa obţinerii unei ape sigure biologic se poate transforma uşor în regret.

Există firme care, pentru a obţine un profit imediat, oferă echipamente ieftine, însă nu şi informaţiile absolut necesare publicului (sunt aşa numiţii “fluturi de noapte” care, pentru a aveau un preţ mic, “ieftin”, nu au sediu, au oameni slab pregătiţi şi materiale ieftine). Şi aici, la fel ca în oricare alt sector economic, profitul este singurul factor care motivează aceşti agenţi/firme.

Apa dură (de la robinet sau reţea, minerală din market sau din surse freatice – fântâni) este orice apă care conţine o cantitate apreciabilă de minerale dizolvate. Apa dură reduce durata de “viaţă” sau de folosinţă a instalaţiilor sanitare datorită depunerilor (se observă aceste “depuneri” pe vasele de bucătărie după ce o fierbem), sau creşte cantitatea de energie necesară încălzirii unui sistem de ţevi “căptuşite” cu depuneri de carbonat de calciu şi magneziu sau alte săruri minerale. În afară de risipa de energie mai trebuie amintită risipa de săpun şi detergenţi, deoarece necesită o cantitate mai mare pentru a face spumă şi a elimina murdăria.

Randamentul unui săpun sau detergent este dat de reacţia chimică dintre o componentă grasă (o trigliceridă sau stearat de sodiu şi o “leşie” sau hidroxidul de sodiu. Apa dură duce la formarea stearatului de calciu şi magneziu care aderă de cadă sub formă de “inel” gras (este vizibil după ce ne clătim cu apă atunci când ne facem baie şi pentru care se supără soţia pentru că se curăţă greu). Acesta se lipeşte şi de pielea noastră şi din acest motiv vom consuma o cantitate de săpun, dar şi de apă, mai mare pentru clătire.

Apa structurată şi cancerul


Dr. Raymond Damadian, matematician şi biofizician în cadrul Centrului Medical al New York State University (inventator al aparatului cu rezonanţă magnetică-RMN), a studiat rezonanţa magnetică a protonilor din molecula de apă din celulele vii (timpul de relaxare al protonilor, cu privire la legăturile hidrostatice H+/OH-). El a demonstrat că atunci când au devenit parte a unei celule canceroase, aceşti protoni au avut un timp de relaxare diferit faţă de al acelora din ţesuturile sănătoase.
Toate ţesuturile sănătoase au timpi de relaxare cuprinşi între 0,26 si 0,90 secunde, în timp ce aceleaşi ţesuturi atunci când sunt atinse de o tumoră conţin mai puţină apă structurată (”legată”), ceea ce necesită între 1 şi 1,5 secunde pentru a şterge efectele de orientare ale câmpului rezistent.
Printr-o comparaţie mecanică, se poate considera că aplicarea RMN implică măsurarea elasticităţii moleculei. Dr. R. Damadian a ajuns în final la concluzia că moleculele de apă din ţesuturile canceroase s-au comportat complet diferit decât cele din ţesuturile normale.
După părerea sa, apa reprezintă componenta principală a tuturor celulelor, iar moleculele de apă formeaza dipoli, adică grupuri formate din două sarcini electrice sau magnetice, egale şi de polaritate opusă. Intr-o celulă sănătoasă, dipolii se aliniază de-a lungul câmpurilor electrice create de ionii (atomi sau grupurile de atomi cu o anumită încarcatură electrică) intracelulari, într-o ordine corespunzatoare structurii celulare.
In celulele canceroase, sarcinile electrice sunt perturbate, iar structura celulei este dezorganizată, centriolii care erau perpendiculari devin paraleli (acest fapt explică pierderea în poziţionarea temporo-spaţială a celulei). Lucrările Dr. Damadian au confirmat în totalitate explicaţia bioelectronică cu privire la originea celulelor canceroase. Dr Damadian (inventatorul RMN) este un alt caz de eroare (neacordare) regretabilă a Premiului Nobel de către Comitetului Nobel din Suedia (la fel ca în cazul clujeanului Prof Dr Gheorghe Benga cel care a descoperit “aquaporinele” sau canalele de intrare a apei în celule).

Adevărul despre apa îmbuteliată

-Apa imbogatita cu vitamine si minerale este mult mai buna decat apa plata obisnuita. Nimic mai neadevarat. Nu va grabiti sa aruncati in caruciorul de cumparaturi prima apa imbuteliata, despre care producatorul spune ca are un continut mult mai mare de minerale, iar ca bonus – vitamine hranitoare si aroma de capsuni. “Vitaminele, aromele, proteinele sau alte adaosuri de acest fel nu sunt decat niste gaselnite de marketing”, considera Marion Nestle, profesor de nutritie la Universitatea din New York, SUA, citat de publicatia “WebMD”. Astfel de produse sunt cu atat mai nesanatoase cu cat pot contine zahar si arome artificiale.
-Apa plata va rehidrateaza cel mai bine dupa un program de exercitii. Afirmatia este discutabila. Daca aveti de gand sa va antrenati mai intens (mai mult de o ora) ar trebui sa inlocuiti apa plata cu produse speciale pentru rehidratare folosite de sportivi. In timpul exercitiilor intense, pierdeti o cantitate mare de electroliti (sodiu, potasiu), ce nu pot fi inlocuiti doar prin consumul de apa plata obisnuita, arata “WebMD”. In schimb, daca faceti sport doar pentru a va mentine, numai cateva minute pe zi, atunci este suficienta apa plata pentru a readuce in organism mineralele pierdute.
-Apa imbuteliata este mai buna decat cea de la robinet. Acest lucru este valabil numai daca apa din sticla provine de la un izvor de adancime recunoscut, spun nutritionistii. “Nu orice apa imbuteliata este potabila. S-au vazut cazuri cand pe sticle nu era trecut nici izvorul, nici producatorul. Apele imbuteliate in orase pot fi chiar mai periculoase decat apa de la robinet”, apreciaza Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.
-Apa carbogazoasa este apa minerala. Specialistii va sfatuiesc sa nu confundati apa minerala cu apa carbogazoasa. Si apa plata (fara bule) este minerala, desi are un continut mai scazut de saruri. “Contine sub jumatate de gram de saruri dizolvate la litru, drept urmare este oligominerala (n.r. – cu putine minerale)”, spune profesorul Mencinicopschi. Apa carbogazoasa contine intre jumatate de gram si un gram de saruri minerale pe litru, in timp ce apele medicinale (cele din statiuni) au peste un gram la litru. Acestea din urma trebuie consumate numai cu recomandarea medicului.

Masaru Emoto în România

Dr. Masaru Emoto este binecunoscut la nivel mondial datorită rezultatelor sale uluitoare în cercetările referitoare la cristalizarea apei. Experienţele sale revelează în mod indubitabil existenţa aspectelor subtile, energetice, precum şi influenţa evidentă pe care gândurile, sentimentele, muzica, imaginile, etc. o pot avea asupra materiei. Apa este purtătoare de informaţie şi poate fi foarte uşor impresionată, impregnată, cu diferite energii. În experienţele de cristalizare a apei, în mod foarte evident, încărcătura energetică benefică (provenind, de exemplu, de la o rugăciune, sau de la o muzică armonioasă) este obiectivată în cristale simetrice, de forme foarte frumoase. În caz contrar, dacă apa este încărcată cu energii malefice (provenind, de exemplu, de la un fragment de muzică hard-rock, sau de la dezinfectantele din apa de la robinet), ea nu cristalizează deloc sau cristalizează foarte puţin, în forme dizarmonioase. În septembrie 2004 a fost lansat în S.U.A. filmul artistic „What the bleep do we know?” care se bucură de un remarcabil succes. Acest film se bazează în mare parte pe cercetările D-lui Emoto; el debutează cu imagini de cristale de apă şi un fragment dintr-o conferinţă despre cristalizarea apei. Dl. şi d-na Emoto au susţinut un turneu de conferinţe de mare succes în SUA în luna septembrie, incluzând o prezentare la Naţiunile Unite. Turneul a coincis cu lansarea filmului şi cu lansarea volumului III al lucrării „Message from Water” de Masaru Emoto. În luna octombrie, ei îşi continuă turneul în Europa, şi cu această ocazie au vizitat şi România, la invitaţia şcolii de yoga M.I.S.A.«

"Apa sfântă de dimineaţă"…

5% din Cancer e genetic. Restul de 95% are legătură cu ceeace introducem în organism. Principalul vector este APA. Ştii cum începe?Mâncarea nu poate fi digerată fără apă (hidroliza). Rinichii, pielea, plămânii, intestinele, ficatul, nu elimina toxinele fără apă. Vrei să ştii cum scapi de toxine?Anticii eliminau energia moartă acumulată în timpul somnului cu “apa sfântă de dimineaţă”. ştii cum?  Atunci poate ar trebui să-ţi fac o vizită! 0740 473 595

De ce apă?

Zilele trecute m-am “certat” cu un prieten din cauză de prejudecăţi. El afirma într-un anume context că organul genital al femeii ar fi “murdar”

I-am spus că secreţia vaginală a femeii este bactericidă şi bacteriostatică, adică ucigătoare pentru microbi, pentru că puiul de om trebuie să se dezvolte, să crească intr-un mediu… Cum? Curat?

NU! STERIL!!!

I-am mai spus că la el în gură, pentru că există resturi alimentare, sunt peste 200 de tulpini de microbi saprofiţi care au condiţii, mediu de cultură, de viaţă favorabil (dacă ar privi la microscop puţină secreţie de pe limbă s-ar îngrozi de câte “vietăţi” ar vedea acolo!), adică el este de mii de ori mai murdar în gură decât este femeia în “păsărică”.

Aşa şi cu apa pură şi apa de la robinet sau cea cumpărată de la alimentară. Prejudecăţi!

Omul în momentul conceperii conţine până la 94% apă. El se dezvoltă, creşte în uterul mamei într-o soluţie fiziologică pe bază de apă pură, nu apă de robinet incertă, sau apă ţinută în bidoane de plastic la fel de impură.

Din clipa în care ne naştem, corpul nostru este legat în mod esenţial de aer, apă şi hrană.

Corpul unui adult conţine între 70-80% apă – cel mai important cantitativ element.

Pentru a reuşi să ne menţinem corpul în formă, trebuie să avem o dietă zilnică echilibrată, al cărei conţinut în apă să ajungă în jurul valorii de 70-80%%.

Şi, mai mult decât apa consumată în mod direct, totul se reduce de fapt la consumul a cât mai multe alimente care conţin apă (în stare naturală). Fructele şi vegetalele crude sunt alimentele care satisfac cel mai bine această cerinţă. Mesele noastre ar trebui să conţină cel puţin două treimi alimente pe bază de legume şi fructe crude.

Legumele şi fructele proaspete au un rol important in alimentaţie, datorită calitaţii lor, a conţinutului ridicat de glucide, a vitaminelor şi substanţelor minerale conţinute.Majoritatea legumelor si fructelor pot fi folosite în stare proaspătă, fără a fi prelucrate tehnic.

Legumele şi fructele conţin glucide, fructoză, amidon, celuloză, hemiceluloză), vitamine (C, caroten, tiamină, riboflavină), substanţe minerale (potasiu, sodiu, calciu, fosfor fier), acizi organici, subsanţe pectice (care au capacitatea de a fixa cantitaţi mari de apă, formând geluri) si mici cantităţi de proteine şi grăsimi.

Hai să ne imaginăm: ce este mai sănătos- să mâncăm 3 hamburgeri care însumează câteva sute sau mii de calorii sau 3 mere mari şi proaspete?

Stomacul nostru va fi sătul în ambele cazuri. Când este mai sănătos?…

Dacă ar fi să alegem ce apă trebuie să bem cu siguranţă apa obţinută prin osmoză inversă este de departe cea mai indicată.

În Occident (de când au apărut purificatoarele care folosesc membrane osmotice) tendinţa este pentru folosirea doar a acestui tip de apă – în ciuda “argumentelor” aduse de industria distribuitoare de …APĂ!

(atenţie la ce firmă apelaţi, sunt o mulţime de tipuri de membrane osmotice, de tipuri de cărbuni, etc- vă puteţi “pricopsi” cu un veritabil focar de infecţie în casă!)…

Apa minerală îmbuteliată are o calitate sigură: păstrează statutul de vedete ale Burselor pentru firmele care ne vând apă!

9 vizitatori online acum
4 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 55 la 06:32 am UTC
Aceasta luna: 55 la 12-16-2017 06:32 am UTC
Acest an: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC