> News of the day <

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton – finalul interviului

Dacă ai fi doar Suflet, cum ai mai simţi că eşti îndrăgostit? Profesor Bruce Lipton: Apoi am învăţat cum să împreun  Biologia şi Spiritul şi abia atunci am învăţat că pot eu însumi să îmi creeez  propia mea viaţă. Şi când am schimbat programul de limitări pe care îl aveam de la familie şi societate … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton IV

Gândirea negativă – nocebo- ne poate îmbolnăvi sau chiar ucide

DA: Noua d-voastra ştiinţă, “noua biologie” revoluţionează vindecarea.

Profesor Lipton: Da

DA:Poate fi un înlocuitor al medicinei clasice alopate care tocmai vedem cum se sinucide?

Profesor Lipton: Da. Ca să înţelegem mai bine, trebuie să ne raportăm la ceva foarte important referitor la medicină. Medicina este o afacere şi produce bani. Dacă oamenii se fac bine şi se însănătoşesc, atunci ea nu mai face bani. Cânva, în trecut medicina era o ştiinţă liberă şi de aceea era foarte importantă, dar în prezent este controlată de industria farmaceutică iar prioritatea numărul unu al acestei industrii farmaceutice este doar Profitul.

DA: Domnule profesor sunteţi în România şi aş dori să vă spun, să vă povestesc câteva lucruri despre noi.

Profesor Lipton: Vă rog

DA: În urmă cu mai bine de 2500 de ani strămoşii noştrii se numeau daci. Părintele medicinei Hipocraticus din Kos a învăţat medicina aici iar Herodicus a fost profesorul lui. Strămoşii noştrii vindecau mai întâi sufletul bolnavului, vindecau/ corectau mai întâi credinţele şi îi corectau credinţele folosind cuvinte potrivite , vorbe bune, farmece sau leacuri – “farmece” – “farmacon” – “farmacie” sau leacuri pentru minte şi suflet. Grecii – buni negustori, au transformat ulterior această ştiinţă într-o ştiinţă a profitului. D-voastră fizic vorbind, semănaţi perfect cu un dac coborât de  pe pe columna lui Traian de la Roma sau cu un dac de pe Arcul de triumf a lui Galerius din Grecia. Herodot din Halicarnas “părintele istoriei” spunea că strămoşii noştrii au fost oameni “con-mente” iar d-voastră sunteţi “con-mente”. Sunteţi unul de-ai noştrii Domnule Profesor Lipton!

Profesor Lipton: Apreciez foarte mult ce spuneţi pentru că şi noi găsim exact aceleaşi aspecte în ”noua ştiinţă” de azi. De ex un element pe care îl ştim în medicină de 100 de ani este “placebo”. Placebo se ştie deja, că vindecă între 50 şi 60% dintre toate bolile posibile indiferent dacă oamebnii respectivi au luat un tratamnet sau au făcut vreo operaţie. Gândirea pozitivă creează însănătoşirea corpului. În timp ce majoritatea oamenilor au auzit de placebo, puţini oameni ştiu de efectul “nocebo” care este opusul celui dintâi şi este rău/negativ pentru că te poate îmbolnăvi sau chiar omorâ prin puterea gândului negativ. Practiv aceeaşi putere mentală pozitivă placebo te poate însănătoşi/trata/vindeca  iar gândirea negativă te poate ucide şi noi am fost învăţaţi/educaţi  să avem tendinţa de a gândi negativ. Exact cum spuneaţi  mai devreme trebuie să învăţăm să gândim din ce în ce mai pozitiv pentru a ne putea vindeca.

DA: Am avut invitat la o emisiune anterioară pe Profesorul Dumitru Constantin Dulcan din România – Membru al Academiei Americane de Neurologie iar acesta afirma că există o legătură intimă între creier şi sistemul imunitar

Profesor Lipton: Da.  Sistemul imunitar este de fapt o parte a creierului deoarece vorbind despre creier acesat este oragnul care ne ajută la învăţare iar funcţia sistemului imunitar estela fel de a învăţa şi memora. De fapt creierul are funcţia de învăţare şi memorarea  a lumii exterioare iar sistemul imunitar are aceeaşi funcţie pentru luimea interioară

DA: Extraordinar!

Profesor Lipton: Practic este acelaşi lucru.

DA: Un  alt profesor român care a trăit în SUA – Mircea Eliade profesor de istoria religiilor afirma că “medicii, doctorii sunt morţi spiritual pentru că şi-au asimilat erorile metodic şi experimental”. D-voastră sunteţi viu şi entuziast. “Entuziast”  înseamnă “en- theos “ adică “Dumnezeu înăuntru”. Cum aţi rămas entuziast, care este secretul entuziasmului d-voastră, ce taină aveţi Domnule Profesor?

Profesor Lipton: Motivul pentru care am devenit om de ştiinţă cu specialitatea biologie a fost că atunci când eram tânăr oamenii spirituali îmi dădeau multe sfaturi dar când priveam la viaţa lor constatam că ei nu au o viaţă prea bună şi aşa că  nu am mai crezut nimic din ce mi-au spus şi mi-am spus că ştiinţa trebuie să aibă răspunsuri. Am studiat ştiinţa corpului şi am învăţat că în final corpul este o maşină compusă din elemente chimice şi ca atare nu credeam deloc în spirit. Dar când am început să studiez celulele umane atunci acestea mi-au arătat că identitatea noastră vine din afară. Şi pentru că pentru mine unu plus unu egal doi ca urmare am acceptat că trebuie să existe un spirit în afară. Dacă timp de 45 de ani nu am fost deloc spiritual,  când am înţeles că spiritul/sufletul există în afara noastră, atunci AM ÎNŢELES. Apoi am învăţat cum să împreun  Biologia şi Spiritul şi ABIA ATUNCI AM ÎNVĂŢAT CĂ POT EU ÎNSUMI SĂ ÎMI CREEEZ  PROPIA MEA VIAŢĂ. va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton III

„Tu nu eştii televizorul ci emisia”


Professor Bruce Lipton şi Dana Dumbrăveanu “tălmaciul” nostru – conferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti

DA: Putem vorbi aşadar de o „inginerie genetică” mentală?

Profesor BL: De fapt noi realizăm o astfel de inginerie genetică asupra noastră în fiecare zi prin deciziile pe care le luăm, în micile lucruri pe care le facem – afirmaţii cu care însă ştiinţa clasică nu este de acord. Şi aş dori să dau un exemplu bun aici. Numai 10% din cancer este legat de ereditate. Restul de 90% are de-a face cu modul în care noi ne trăim viaţa dar mai ales de modul în care credem (credinţele/convingerile noastre). Chiar şi o persoană care are un cancer terminal poate să aibă ceeace se numeşte remisie/reversare spontană pur şi simplu schimbându-şi starea mentală.

DA: O teorie asemănătoare cu privire la cancer are doctorul Hammer din Germania

Profesor BL:  Da desigur

DA: O întrebare punctuală acum. Alimentele pe care le mâncăm sunt din ce în ce mai sintetice, mai poluate şi mai rele pentru organismul nostru. Apa şi aerul sunt din ce în ce mai otrăvite chimic. Dar, focalizând doar pe apă acum care este cea mai importantă componetă celulară – dumneavoastră aţi studiat metabolismul celular şi transportul trans-membranar şi sunteţi cel mai în măsură să apreciaţi dacă apa purificată spre deosebire de apa hiperminerală este mai sănătoasă sau nu. Profesorul Benga de la Cluj  a studiat şi a descoperit aquaporinele – canalele de intrare a apei în celulă pentru care Peter Agree a luat Premiul Nobel în 2003.

Profesor BL:  Ok!

DA: El a afirmat că în celulă, prin aceste canale –aquaporine sau canale de intrare a apei în celulă intră doar H2O

Profesor BL: Ok!

DA: Iar mineralele anorganice (din apa plată sau minerală) nu ar intra mai mult de 3-13% după părerea nutriţioniştilor.  Spre deosebire de mineralele organice colidale din seminţe, legume fructe a căror rată de absorbţie este maximă.

Profesor BL: Ok, da, pentru că mineralele sunt naturale şi trebuie să ne reamintim că viaţa s-a născut din apă şi că viaţa noastră are nevoie de apă şi noi avem nevoie de un echilibru al apei în organismul nostru (de un aport corect de apă).

DA: Altă întrebare. Aveţi informaţii despre memoria apei- Masaru Emoto, Gerald Pollack, Patrick Flanagan,  Henri Coandă, etc

Profesor BL:  Ştim foarte bine că moleculelele de apă nu sunt separate într ele, că ele sunt legate prin punţi de energie (legăturile de hidrogen) şi că aceste punţi/legături cară/conduc energie de la o moleculă la alta. Este la fel ca în homeopatie când pui elementele chimice înăuntru, iar apa păstrează informaţia despre elementul chimic chiar şi când nu mai există elementul chimic. Dacă scoţi elementul chimic din apă, apa continuă să păstreze informaţia, semnalul chimic.

DA: Profesorul Gerald Pollack şi Vladimir Voelcov afirmă că imediat sub membrana celulară există această apă structurată – cristal coloidal ca suport al memoriei celulei şi al inteligenţei pentru că, nu-i aşa, este o apă inteligentă.

Profesor BL: Dacă homeopatia poate să înmagazineze inteligenţă şi acceaşi apă în interiorul apei va înmagazina inteligenţă desigur, dar celula mai are şi nişte antene/receptori în exterior care mai recepţionează şi alte informaţii.

DA: Foarte interesant. Afirmaţi într-un anume moment că sufletul ar fi în exteriorul nostru.

DA: Da!

DA: Unde este sufletul domnule Profesor?

Profesor BL: (zâmbind) – Asa cum am mai spus, fiecare dintre noi suntem diferiţi şi biologic putem demonstra asta. Dacă îmi extrag celule din corpul  meu şi vi le implantez d-voastră, corpul d-voastră va spune „astea nu sunt celulele mele” şi sistemul dumneavoastră imunitar le va rejecta/respinge şi acest proces este bine cunoscut de medici şi de aceea nu putem schimba părţi ale corpului aşa uşor. Dar dacă vrem totuşi să facem schimb de organe ca un un transplant de inimă de exemplu, trebuie să găsim pe cineva ale cărui celule să aibă acelaşi număr de antene ca ale d-voastră ca să nu fie astfel rejectate/respinse. Dar fiecare dintre noi avem un cifru, un cod personal al celulei, iar medicina a studiat un număr dintre aceste antene personale care sunt denumiţi receptori personali (self-receptors). Este vorba de acele antene care primesc informaţii. Numai că aceste antene sunt situate la exterior, în afară, pe suprafaţa celuelui. Deci dacă sunt situate în afară şi primesc informaţie doar despre sine atunci de unde vine semnalul?

DA: De afară!

Profesor BL: Da, de afară. Ceeace este foarte important pentru noi să cunoaştem adevărul. Am să folosesc o analogie simplă. Am un televizor cu o antenă care primeşte semnalul. Dacă imaginea   de la televizorv nu e cum trebuie spunem că acesta nu e bun sau că este stricat. Dar cea mai importantă întrebare care se pune este dacă televizorul a murit oare şi transmisia este moartă? Şi putem testa asta cu un alt televizor . Îl punem în priză, punem antena, îl ajustăm la frecvenţa programului şi imaginea revine. Dacă în viitor se va crea un embrion uman cu acelaşi număr şi exact aceleaşi antene /receptori de sine ca ai tăi tu vei recepţiona identitatea ta din nou şi asta se numeşte reîncarnare. Acum eşti poate bărbat dar data viitoare se poate să fii femeie. TU NU EŞTII TELEVIZORUL CI EMISIA. Există multe poveşti/ exemple despre copii care au amintiri din vieţile anterioare.  Practic, emisia sau spiritul sau sufletul este evident separată de corpul fizic. Emisia sau spiritul sau sufletul este acolo întodeauna. Corpul fizic doar vine şi pleacă…va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Profesorul Bruce Lipton II

În urmă cu câţiva ani era acuzat de „senzaţionalisme ieftine” dar azi cei mai importanţi oameni de ştiinţă din lume îi acceptă ideile ca fiind corecte

În anii 70 Profesorul român Dumitru Constantin Dulcan afirma curajos că în spatele substanţei se află o „inteligenţă a materiei”. El nu a putut fi cunoscut însă în mediile universitare din Occident iar conducerea ţării de-atunci, obtuză şi speriată de ideile lui i-au interzis lucrările. Biologul american Bruce Lipton confirmă cu ajutorul microscopului ideile românului şi afirmă la fel de curajos că genele noastre din structura ADN-ului sunt doar „schiţe” după care sunt construite celulele noastre (celulele pot trăi luni de zile după ce li s-a scos nucleul cu ADN), că mediul extern este „constructorul inteligent” care se foloseşte de aceste „schiţe” iar „conştienţa” celulelor noastre este doar interfaţa între acestea două. Viaţa noastră nu este determinată de genele noastre aşa cum s-a susţinut zeci de ani cu trufie ci de RĂSPUNSURILE pe care le avem la stimulii veniţi din mediul în care trăim şi care ne propulsează / influenţează viaţa. Răspunsurile noastre sunt influenţate direct de Percepţiile noastre iar acestea, într-un mod determinant, de CREDINŢELE noastre. „Dacă vom reuşi să ne modificăm Credinţele greşite, vom ieşi din starea de „victimă” şi vom redeveni CO-CREATORI ai destinului nostru” afirmă Profesorul Lipton.
Întrucât INEVITABIL Adevărul învinge ÎNTODEAUNA, azi din ce în ce mai multe din ideiile lui revoluţionare sunt re-confirmate de cercetători responsabili iar cele mai importante reviste sau jurnale ştiinţifice (Science, Nature, Discovery, etc) se calcă în picioare la uşa acestuia pentru a-i oferi cu generozitate spaţii pe prima pagină. Deşi are invitaţii de la cele mai importanta canale radio-tv din lumea largă, este un om discret, fragil şi puternic în acelaşi timp, preferând să se adreseze mai ales unui public select, selectat şi mai ales responsabil.
Ulterior interviului pentru Informaţia de Severin, în timpul conferinţei extrem de consistente care a durat câteva ore nu a uitat să amintească personalităţilor prezente de „prietenul Dan” din România care i-a vorbit despre „farmece” şi despre „medicina magică” practicată de „strămoşii daci”.
Interviul realizat de Dan Alexoae cu Profesorul Bruce Lipton pentru Informaţia de Severin
DA: Domnule Profesor Lipton vă mulţumesc că ne-aţi acceptat invitaţia.
Profesor BL: Eu vă mulţumesc!
DA: Dumneavoastră sunteţi cunoscut în partea de sud a României datorită emisiunilor medicale ale televiziunii din Drobeta Turnu Severin şi a ziarului Informaţia de Severin. Permiteţi-mi să vă ofer ziarul în care chiar azi cititorii noştrii au aflat despre d-voastră.
Profesor Lipton: Mulţumesc foarte mult!
DA: Şi noi vă mulţumim şi este o onoare pentru noi să fim cu d-voastră.
BL: Pentru mine este o onoare că voi aveţi informaţii despre această nouă ştiinţă.
DA: Prima întrebare.
Am asistat cu toţii la „demolarea” fizicii newtoniene, mecaniciste de către cea cuantică. Asistăm în aceste momente la sinuciderea medicinii alopate mecaniciste newtoniene. Pentru că sunt din ce în ce mai multe medicamente – peste 300 000 de mii în nomenclatorul de medicamente, din ce în ce mai multe instrumente sofisticate şi scumpe, din ce în ce mai multe boli- şi boli noi, şi din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi. Suntem prezenţi iată, şi la schimbarea de paradigmă a biologiei clasice şi apariţia/naşterea „noii biologii” care o desfiinţează pe cea cunoscută de noi în manualele şcolare. Anul trecut în septembrie, exact acum un an, profesorul Gerald Pollack de la George Washinghton University îi scria o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cerea sprijin pentru înfiinţarea unui Institut de cercetare finanţat de guvernul federal care să grupeze oameni de ştiinţă „care sunt în stare -aşa cum spunea Profesorul Gerald Pollack, să răstoarne ştiinţa cu susul în jos” . D-voastră sunteţi unul dintre cei care aţi răsturnat „ştiinţa cu susul în jos”. Cum aţi reuşit în condiţiile în care societatea contemporană este din ce în ce mai controlată de instituţiile financiare cărora nu le convine deloc acest lucru.
Profesor BL: Da,
DA: Lungă întrebare
Profesor BL: Dar o întrebare bună.
În primul rând trebuie să spun că pentru a putea exprima ceeace susţin, a trebuit să părăsesc universitatea. O perioadă de 10 ani în universitate, atunci când aveam un post garantat pe viaţă, trebuia să predau studenţilor la medicină ştiinţa clasică pe care o ştim, dar nu mă mai simţeam integru să o fac atâta vreme cât aveam cunoştiinţe despre noua ştiinţa la care mă refer acum. În al doilea rând mi-a fost mult mai uşor să vorbesc publicului decât să argumentez la nesfârşit sau să mă cert cu oamenii de ştiinţă convenţionali.
DA: D-voastră aţi demolat supremaţia ADN-ului, l-aţi coborât de pe piedestal. Care este totuşi rolul acestui ADN în interiorul organismului nostru?
Profesor BL: ADN-ul este un proiect”. Acesta produce proteine iar proteinele ne oferă personalitatea şi caracterul corpului nostru. Dar cel mai important este că acesta este doar un tipar, o marcă şi că această marcă nu ia nici o decizie. Ca urmare ai nevoie ai nevoie de un „constructor” care interpretează ceeace spune acest proiect. Iar ştiinţa aceasta nouă demonstrează că acest „constructor” care interpretează „proiectul” este mintea umană şi percepţiile umane asupra mediului din jur. Iată un exemplu destul de uimitor. ADN –ul este un tipar dar mintea poate modifica acest tipar şi este în stare să creeze peste 30 000 de variaţii ale aceeleiaşi „mărci. Deci poţi să iei o genă sănătoasă şi prin intermediul minţii să creezi un mutant şi de asemenea poţi lua o genă bolnavă şi să creezi una sănătoasă.
DA: Putem vorbi aşadar de o „inginerie genetică” mentală? va urma

Momente spirituale – întâlnirea cu Bruce Lipton I

Sfârşit de septembrie în Bucureşti. Toamnă cenuşie, ploaie măruntă, rece, frisoane septice, amărăciune profundă, organică, materială, oameni grăbiţi (spre unde, spre ce?), proteste sindicale obosite, anemice, speriate, pancarte ofilite, cărate/sprijinite pe umeri osoşi, claxoane răguşite sau prea stridente, maşini speriate, smucite, văruite cu noroi vâscos, faruri ca nişte opaiţe fosforescente, paltoane mergătoare, ezitante, speriate, evazive, priviri mioape, urechi mute. Încă o toamnă morbidă şi strivitor de tristă, ignorată, neluată de nimeni în seamă, nesocotită…
Ajung la hotel şi intru într-o oază aparentă de fericire sintetică – podele ce reflectă impecabil spoturile sclipitoare din tavan, fotolii din piele scumpă, atent selectată, şi vreo 15-20 de majordomi extrem de atenţi la eventualele sau presupusele nevoi ale musafirilor – puţini, ce-i drept.
Mă aşez la o măsuţă împreună cu soţia şi Dana Dumbrăveanu – conferenţiar universitar doctor, buna noastră prietenă (severineancă 100% deşi trăitoare în Bucureşti) care azi va fi tălmaciul nostru. Cum arată Profesorul Lipton? Cum o să îl „atac”? …
Mi-am dorit încă de acum 3 ani, de când i-am văzut conferinţele pe DVD şi i-am citi cărţile, să îl întâlnesc şi… atât.
La ce sunt bune adevărurile „originale”
Savurez liniştea şi încerc să îmi pun ordine în gânduri. Imposibil însă!…În acea atmosferă de linişte sintetică mă gândeam la numeroşii „sfătoşi” care gândesc în majuscule şi care au pretenţia de a fi unicii posesori ai Adevărului Unic. Întâlnim adesea în scurta noastră viaţă astfel de specimene de indivizi care caută dintr-o disperată nevoie de a-şi justifica umbra pe care o fac pământului, să fie originali. Şi ce e mai facil, mai lesne decât să dai „din gură” sau „din mână” mimând originalitatea? Ei au certitudinea că gândesc, că jocul lor e gândire şi mai ales că jocul lor prea luat în serios de ei înşişi este şi creator. Ei îmbrăţişează cu puterea argumentelor logice o eroare, o îmbracă în culori vii şi fascinante şi o propagă ca şi cum ar fi un adevăr definitiv. Au un bagaj nesfârşit de aforisme şi parabole cu care argumentează strivind orice presupusă opoziţie şi creează iluzia (pornită dintr-o certitudine atent mimată) că ei nu se pot înşela niciodată. Viaţa lor este însă sterilă, goală, anostă, searbădă dar nu total inutilă. Meritul lor (au totuşi un merit!) este că ne ajută prin atitudinea şi comportamentul lor să înţelegem mai bine definiţia erorii dar ne şi îndeamnă în acelaşi timp la căutarea şi cultivarea adevărului…
„Original” şi „autentic”
Diferenţa între a fi „original” şi a fi „autentic” este diferenţa între „a-ţi imagina că bei apă” şi „a bea apă”. Când ai citit câteva cărţi autentice, când ai întâlnit câţiva oameni autentici, atunci vraja „originalităţii” aceastor inşi nefericiţi se destramă instantaneu şi doar un sentiment de compasiune te cuprinde atunci când observi cu coada ochiului, eforturile acestora de a convinge, de a îmbrobodi sau de a mai îmbălsăma vreun inocent aflat în căutarea „adevărului”…
Mai aveam câteva minute până să îl întâlnesc pe Profesorul Lipton şi gândurile mele se amestecau de-a valma…
Întâlnirea cu Profesorul Lipton
Uşile rotative de la intrarea în holul larg al hotelului se mişcau lent din când în când „înghiţind” câte un locatar. La un moment dat apare Profesorul Lipton voios ca un copil care se întoarce din parc. Este scund, are o barbă rotundă şi un zâmbet ca un hamac aninat de lobii urechilor. Îl privesc preţ de câteva secunde pe cel care a rescris Biologia şi cel care, cu argumente articulate, a desfiinţat teorii consacrate şi acceptate ca definitive de miliarde de oameni trăitori pe această biată planetă aflată în perpetuă vâjâială prin Universul întunecat. Ne recuneaştem şi mă întâmpină ca şi cum am fi cel puţin rude de gradul întâi. Toate ezitările, toate spaimele, toate prejudecăţile mele s-au dizolvat instantaneu chiar atunci. El ştia deja că în următoarele minute va vorbi severinenilor despre noua ştiinţă – Epigenetica – acea ştiinţă care va schimba multe vieţi şi care va reaminti oamenilor că există totuşi vindecare (nu doar ameliorare).
L-am întrebat unde ar fi mai potrivit să vorbim şi după ce s-a uitat discret în jur, mi-a spus că nu crede că ar fi bine să deranjăm turiştii din hol cu discuţia noastră şi ne-a invitat la el în cameră.
Mi-a luat din mână geanta şi trepiedul şi a intrat în liftul larg iar eu şi soţia am luat celelalte bagaje (alte camere, încă un trepied, cărţile, clipboard-urile, aparatele foto, etc). Am urcat vreo 12 etaje şi în faţa uşii l-am întrebat de ce a cerut cameră aşa de sus şi mi-a spus că îi place să vadă panorama oraşului. Am vorbit despre familie, despre copii, despre primele impresiile ale lui în România, etc. Între timp am aranjat „sculele” şi am început un dialog extraordinar, despre epigenetică, despre viaţă, şi nu numai, având în spate un Bucureşti unic şi fermecător, total opus celui pe care îl percepusem cu numai o oră mai devreme.

Ce este „epigenetica”?


Într-o singură frază, „epigenetica” ne face stăpânii propriei noastre sănătăţi şi bunăstări. Sau, cu alte cuvinte, credinţele noastre conştiente sau inconştiente structurează într-un mod real particulele de materie din ceeace numim generic realitate.
Dar, întrebările şi răspunsurile Profesorului în numerele viitoare.

Bruce Lipton – „maestrul tainelor”

Mircea Eliade a afirmat că „doctorii sunt morţi spiritual deoarece şi-au asimilat erorile metodic şi experimental”. Afirmaţia ar susţine oarecum o alta la fel de celebră – mai bine „fericiţi cei săraci cu duhul” însă a fi aşa azi, înseamnă a fi extrem de vulnerabil. Trăim într-o societate informaţională care ne asaltează până la epuizare cu informaţii şi este mai necesar decât oricând să ştim să selectăm şi să ne apărăm mintea de poluarea cu informaţii false.

Într-un articol anterior vă informam în legătură cu viruşii mentali care sunt creaţi de oameni inteligenţi sub formă de idei/concepte, transmişi nouă prin comunicare (vizuală, verbală sau în scris) şi care au menirea de a ne condiţiona creierl/mintea în folosul ALTORA. De ce îi acceptăm? Răspuns: Pentru că  mintea noastră este lacomă de „noutate”. „Noutatea” ca şi sexul, drogurile, banii, maşinile scumpe sau bijuteriile stimulează secreţia de dopamină – hormonul fericirii şi pe care îl simţim mai ales în timpul orgasmului (din această cauză partenerii se schimbă atât de des iar rata divorţurilor este înfiorător de mare).

De curând a fost la Drobeta Turnu Severin Profesorul universitar general doctor Dumitru Constantin Dulcan, membru al Academiei americane de Neurologie un eminent cercetător al creierului de notorietate mondială. În celebra sa lucrare „Inteligenţa materiei” el afirma că materia este guvernată, ordonată, structurată neîntâmplător de o inteligenţă exterioară aflată la originea a tot ce există (aceste idei au fost emise în anii 70 de un medic militar într-o ţară comunistă unde idei de genul acesta erau aspru pedepsite, cartea a fost retrasă iar cei ce apucaseră s-o citească au fost puşi „să scrie”).

Tot în paginile acestui ziar am citat un fragment dintr-o scrisoare adresată de Gerald Pollack lui Barack Obama în septembrie anul trecut prin care acesta îi cerea sprijin pentru înfiinţarea unui Institut de cercetare finanţat de Guvernul federal american care să sprijine acei cercetători care sunt „în stare să răstoarne ştiinţa actuală cu susul în jos” şi să ofere omenirii soluţii la boli precum cancerul, SIDA, etc. Şi mai afirmam că puterea Americii se află nu în rachetele inteligente sau în sateliţi ci în creierele unora ca Flanagan, Pollack sau Bruce Lipton.

În peisajul actual de intensă transformare spirituală (Profesorul Dulcan a afirmat la RTS că „omenirea nu va pieri în 2012 ci va începe un intens proces de transformare spirituală”) s-a evidenţiat un doctor „viu”, care i-ar fi plăcut cu siguranţă lui Eliade, despre care am discutat cu academicianul Dulcan şi care a răsturnat dintr-un condei teorii care îşi ocupaseră deja cu trufie în istorie loja definitivului. Una din ele este teoria materialismului, alta a evoluţionismului lui Charles Darwin, alta este cea a supremaţei ADN-ului (Watson şi Crick – laureaţi Nobel). Toate acestea au fost aruncate în ridicol de un om mic la stat dar cu minte sclipitoare – Bruce Lipton.

Cine este Bruce Lipton

Bruce Lipton este profesor universitar american la Standford University autor de cărţi care au cunoscut un succes uriaş, invitat la sute de emisiuni radio şi tv în toată lumea şi invitat de onoare sau moderator pentru o mulţime de congrese sau întruniri ştiinţifice de calibru.

A studiat cu ochii lipiţi de microscopul electronic celulele şi a constatat „cu ochii lui” că în intimitatea noastră celulară, lucrurile nu stau chiar aşa cum ni s-a tot spus nouă prin manualele şcolare. De pildă, celulele pot trăi luni de zile şi după ce le-a fost extirpat ADN-ul (nucleul) şi mai mult decât atât ele rămân vii şi inteligente, ele se orientează şi se adaptează în continuare şi fără aşa-zisul creier (ADN-ul) la un mediu ostil sau prietenos. El confirmă teoriile emise şi anticipate teoretic de Dulcan în anii 70 şi este unul dintre acei cercetători care au răsturnat biologia „cu susul în jos” aşa cum îi scria Pollack Preşedintelui Americii Barack Obama.

Care sunt teoriile lui Lipton

Bruce Lipton afirmă că mediul este cel care dictează asupra fiziologiei celulelor noastre, că membrana celuleră şi nuncleul este de fapt adevăratul „creier”  şi că acestea sunt puternic influenţate de către convingerile noastre. Atunci când ne aflăm în uterul matern, gândurile şi convingerile mamei dar şi ale tatălui au rol de structurare a creierului şi organelor noastre. În lunile DINAINTEA CONCEPŢIEI părinţii fac „inginerie genetică” fără să ştie, fără să aibă habar de asta. Inaintea maturării ovulului sau a spermatozoidului (înainte ca aceştia să se întâlnească, adică îaninte ca părinţii/partenerii să facă sex) se petrece un proces numit „IMPRIMARE GENOMICĂ” ce ajustează activitatea anumitor gene care vor influenţa ulterior caracterul copilului ce urmează a fi conceput. Ceeace se întâmplă în viaţa părinţilor în aceste momente de imprimare genomică are o influenţă profundă asupra minţii şi corpului viitorului nostru copil. Este aşadar extrem de important dacă suntem concepuţi în iubire, în grabă sau în ură şi mai ales dacă mama îşi doreşte cu adevărat copilul. De asemeni după, concepere, copilul este permanent ancorat cu gândurile şi emoţiile părinţilor lui acestea modelându-i la propriu creierul. Ritmul stresant în care trăim va avea ca primă consecinţă naşterea unor generaţii viitoare de copii violenţi cu creiere mai mult reactive şi mai puţin raţionale cu consecinţe catastrofale pentru specia umană.

Viaţa noastră este suma credinţelor care ne guvernează

El confirmă ceeace au afirmat cu mii de ani în urmă dacii – şi anume că terapia vindecării începe cu schimbarea convingerilor noastre (ei realizau asta prin „farmece” sau „vorbe potrivite” cum spunea Platon iar să nu uităm, Hipocrate „părintele medicinei” a primit ştiinţa vindecării de la un trac – Herodius din Selimbria). Grecii lui Hipocrate au transformat însă această subtilă şi discretă ştiinţă a vindecării sufletului într-o afacere care nu mai are legătură cu ceeace a fost cândva ci doar cu contul din bancă.

Dar, iată că după 2000 de ani un american coborât parcă de pe Columna lui Traian sau de pe Arcul de Triumf al lui Galerius, vine la Bucureşti ca să ne înveţe ceeace ne spuneau şi strămoşii noştrii: să gândim frumos. „Viaţa noastră este suma credinţelor care ne guvernează” afirmă Bruce Lipton iar a ieşi din cercul distrugător al fricilor cu care suntem alimentaţi de unii sau de alţii neştiutori şi ei la rândul lor, înseamnă a trăi cu adevărat, înseamnă a fi responsabil, înseamnă a creşte cu adevărat. Bruce Lipton -„părintele epigeneticii” – noua ştiinţă care revoluţionează biologia, medicina vindecării, genetica şi modul nostru de a gândi se va afla zilele următoare la Bucureşti şi a acceptat să acorde în exclusivitate un interviu pentru cititorii Informaţiei de Severin şi care va fi publicat integral în numerele viitoare.

Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (III)

Oamenii au fost bombardaţi ani de zile cu informaţii negative cu privire la apa nocivă de la robinet şi au fost îndrumaţi de reclame să consume sucuri, bere, apă minerală, ceai, cafea pentru a-şi potoli setea. Vedem în aceste reclame grupuri vesele de oameni -„prieteni” care se adună la o halbă sau la o răcoritoare. Realiatea este însă alta; barurile sunt pline de oameni singuri, deprimaţi, bolnavi, săraci. Râsul şi zâmbetele sunt rare iar ei habar nu au că aceste băuturi le fac foarte mult rău. Dioxidul de carbon, la fel ca urina sau fecalele sunt eliminate de organism ca fiind reziduuri nocive. Dioxidul de carbon reintrodus în corp (doar de dragul de a excita limba şi gâtul) este reabsorbit de ţesuturi. Însă nu este loc destul şi pentru el şi pentru oxigen, aşa că mai devreme sau mai târziu vom plăti în suferinţă plăcerea de o clipă de acum. Hipoxia celulară alterează metabolismul conducând inevitabil la boală. Apa este cea care trebuie să elimine toxinele din corp. Răcoritoarele, berea, cafeaua, apa minerală nu pot face acest lucru şi astfel încet încet ne sufocăm în propriile toxine care se acumulează zi după zi, an după an.
Apa pură are capacitatea unică de a forma şi de a transforma; de a crea şi recrea, de a pătrunde şi de a dizolva orice atinge şi de a strânge informaţii de la substanţele vii sau inerte cu care intră în contact. Moleculele de apă pură creează cu uşurinţă legături cu alte molecule de apă pură, apa aceasta fiind din acest punct de vedere extrem de „sociabilă”. Ea preia cu bucurie o mulţime de „autosopişti” – peste 120 000 de substanşe chimice se dizolvă în apa pură, din care peste 10 000 nu îi modifică transparenţa, mirosul, gustul.
Această calitate de a „socializa” este benefică atunci când ea preia „pasageri” sau lucruri bune cum sunt nutrienţii sau oxigenul pe care le transportă cuminte şi sârguincioasă la celule dar este un lucru rău atunci când preia poluanţi periculoşi pentru sânge şi ţesuturi, generatori de boli, suferinţă, moarte prematură.
Apa structurată, hexagonală are un „certificat de citire RMN” de circa 42,3 Hz faţă de apa îmbuteliată sau de reţea care are între 90 şi 120 Hz. (Universitatea Naţională Tsing Hua Raport Nr GMC 0203001 din 28 martie 2002). Această apă hexagonală îmbogăţită cu nanoclusteri formează o reţea de tip inel care poate înmagazina un mare număr de electroni fiind astfel una din cele mai performante substanţe antioxidante din cele cunoscute la ora actuală. Apa de robinet sau minerală are un procent foarte redus de structuri hexagonale datorită poluării şi nu pot susţine eficient funcţiile biologice. În organism este produsă apă pură (circa o jumătate de litru) din arderea glucidelor şi lipidelor tot la fel cum face cămila care poate sta fără să bea apă 45 de zile (îşi obţine apa din „arderea” cocoaşei bogate în lipide). În celulă apa cu structură hexagonală se găseşte în jurul ADN-ului în nucleul celulei (acesta „înnoată” în apă) şi în imediata apropiere a membranei celulare. ADN-ul a apărut acum 3,5 miliarde de ani odată cu apariţia apei pure lichide( O +H2),iar structura hexagonală este ideală ca suport informaţional aşa cum este structura cuartzului. Apa pură este un izvor de sănătate şi de prevenire a bolilor. Orice om care şi-a propus un standard de excelenţă în viaţă, care este responsabil pentru sănătatea lui şi a familiei lui trebuie să aibă un sistem performant de purificare a apei de la reţea. Cele mai indicate sunt echipamentele care purifică apa prin osmoză inversă (aşa cum se întâmplă în ţările civilizate) dar şi aici sunt o mulţime de imitaţii scumpe şi periculoase.

Despre viruşii mentali

Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Noile adevăruri/paradigme pentru a fi acceptate trebuie să parcurgă trei etape: indiferenţa, opoziţia violentă şi abia apoi, acceptarea


Lucian Blaga spunea undeva că „un om care a călcat odată în străchini, când va vrea să se corecteze, va călca ulterior … tot în străchini”.

De ce facem mereu şi mereu aceleaşi alegeri greşite? De ce vedem aceeaşi oameni ineficienţi care ne „sfătuiesc” şi pe care îi ascultăm şi le acceptăm ideile „mătreţe” deşi timpul dovedeşte până la urmă că nu au avut dreptate? Cine îşi mai aduce aminte de exemplu de „profeţiile” unui anal-ist celebru – decedat între timp, şi care ne-a intoxicat ani de zile minţile din sticla televizorului doar cu informaţii defavorabile nouă dar pe care le-am crezut corecte la vremea respectivă?

Oamenii cred, sunt convinşi că au control asupra minţii şi gândurilor lor. De ce? Răspuns: Pentru că le place foarte mult să creadă asta! Ştiinţa care studiază mintea nu este însă de aceeaşi părere chiar dacă aceasta nu convine majorităţii oamenilor.

Despre viruşi.

Toată lumea ştie că gripa sau rujeola sau hepatita se transmit sau sunt cauzate de nişte virusuri. Şi un copil ştie că hardul calculatorului se poate strica din cauza viruşilor.

Virusul este o entitate care are puterea şi capacitatea de a pătrunde în sistemul reproducător al altor lucruri sau fiinţe pentru a se reproduce, autocopia, replica.

Există trei tipuri de viruşi: biologici, ai calculatoarelor (informatici) şi cei mentali. Virusul biologic este alcătuit dintr-o parte centrală alcătuită din ADN sau ARN şi un înveliş protector numit capsidă. La cei mai evoluaţi apare şi o structură proteică exterioară (tot de protecţie) numită peplos. Până să fie vizualizaţi cu ajutorul ultra-microscopului optic cu lumină ultravioletă, ei au fost doar intuiţi şi numiţi „fiinţe imaginare” generatoare de boală contagioasă / transmisibilă (Pasteur). Virusul calculatoarelor (un „vierme”) a fost inventat din greşeală de Robert Morris jr. student al Universităţii Cornell. Când şi-a dat seama de greşeala făcută a contactat un prieten de la Harward şi împreună, au trimis mesaje anonime cu soluţia/ antidotul dar răul era deja făcut: o întreagă reţea de calculatoare ale mai multor instituţii naţionale şi federale au fost blocate generând pagube foarte mari. El a fost acuzat de delict federal şi arestat. A treia formă de viruşi sunt cei mentali sau ai gândirii.

De ce unele culte sunt în stare să-şi determine adepţii să se sinucidă în masă cum s-a întâmplat în Guyana? De ce vedem zilnic la tv reclame la anumite produse (dovedit nesănătoase unele din ele) repetate până la exasperare? De ce vedem aceleşi feţe de politicieni pe care îi alegem periodic ştiind că au dovedit cu vârf şi îndesat că nu ne sunt NOUĂ utili?

Răspuns: Toate astea şi multe altele au legătură exact cu viruşii mentali.

Autocopierea – scopul oricărui virus

Toate cele trei tipuri de viruşi mai sus menţionaţi au în general aceleaşi caracteristici: se autocopiază. Definiţie: virusul este orice entitate fizică sau virtuală care preia un echipament extern pentru a se automultiplica / autoreproduce (pentru a-şi face copii lui însuşi). Cea mai puternică forţă din Univers nu este nici cea nucleară, nici gravitaţia şi nici alta, ci AUTOCOIPEREA!. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a făcut „după chipul şi asemănarea Sa” adică … tot autocopiere!…

Oriunde există o instalaţie de copiere (celulele, calculatoarele sau minţile noastre) pot exista şi viruşi. Virusul profită de faptul că mecanismul de copiere nu are nici un sistem de protecţie iar instrucţiunile date de el înseamnă producerea de viruşi noi – în caz contrar el dispărând. De asemeni un virus de succes trebuie să îşi lase gazda să trăiască suficient de mult timp pentru a-l răspândi (adică să n-o ucidă prea repede). Un virus care şi-ar ucide instantaneu toate gazdele s-ar ucide şi pe el însuşi, deci nu ar fi bun, la fel ca şi viruşii care distrug calculatorul înainte ca acestea să-l răspândească. Scopul oricărui virus este să îşi facă, să îşi realizeze cât mai multe copii posibile. Cât priveşte mintea noastră, ea excelează în copierea informaţiei şi în urmarea/ respectarea instrucţiunilor. Minţile noastre sunt terenuri ideale pentru infectarea cu viruşi. Ei intră în mintea noastră excitată de noutate (dopamină) sub formă de informaţii, sunt copiaţi şi transmişi atunci când comunicăm. Viruşii mentali se întâlnesc în aproape orice compartiment al vieţii noastre.

Deşi au apărut de ceva timp şi există ca noţiune ştiinţifică, despre viruşii mentali se ştiu prea puţine lucruri. Ei există şi se transmit prin intermediul comunicării verbale, scrise (tuşul de ziar!), internet sau radio-tv. Ei sunt preţul pe care îl plătim pentru a avea acel dar minunat pentru care am luptat şi am „donat sânge” care este libertatea de a vorbi, de a comunica orice. Vectorii de infestare sau de propagare ai acestor viruşi extrem de periculoşi pot fi educaţia, religia, presa scrisă, televiziunea, internetul, părinţii, prietenii apropiaţi sau chiar partenerul de viaţă. Viruşii mentali au ca prioritate „agenda” LOR, nu fericirea familiei noastre sau bunăstarea ei materială. Ei acaparează o bună parte a creierului nostru şi induc comportamente bizare care merg de la gesturi/ alegeri ciudate/ neobişnuite până la sinucideri în masă. Imaginile bine lucrate şi abil diseminate/ propagate de o media extrem de eficientă ale politicienilor salvatori ai naţiei- sunt exemple de viruşi mentali care infectează societatea de azi din orice ţară. O marcă de băuturi răcoritoare de care ai făcut dependenţă, o marcă de haine sau o anume maşină, un gen de muzică sau un anume fel de filme preferate pot fi încadrate la capitolul „exemple de viruşi mentali”. Toată lumea se întreabă de ce viaţa noastră este din ce în ce mai complicată, mai confuză şi mai stresată de la an la an, deşi societatea evoluează, progresează, iar tehnica este din ce în ce mai performantă. Pentru că logic ar fi ca viaţa noastră să fie (din motivele expuse mai sus dar şi din multe altele) mai simplă şi mai plină de satisfacţii.

Răspuns: viruşii mentali creaţi şi propagaţi abil au alte priorităţi decât viaţa noastră. Ei ne infectează mintea programându-ne cu indicaţii, comenzi precise, inconştiente care ne îndepărtează de priorităţile reale ale vieţii noastre.

Evoluţie şi entropie

Viaţa este definită ca o posibilitate de receptare şi emitere de informaţie. Ea se opune principiului doi al termodinamicii – entropiei („entropia /dezordinea Universului creşte”). Un organism viu care nu mai are capacitatea de a primi informaţie, de a stoca şi de a se organiza pe baza ei, se dezintegrează şi dispare (moare). Evoluţia este un model ştiinţific ce presupune complexitate şi organizare pe bază informaţională iar entropia descrie modul în care lucrurile în Univers devin simple. Este diferenţa între/ dintre Creaţie şi Distrugere în Univers. Evoluţia presupune obligatoriu copii/ duplicate / reproduceri. Orice lucru care se autocopiază se numeşte replicator indiferent de mecanismul de copiere sau de intenţie. Dar pentru ca evoluţia să aibă loc sunt necesare greşeli altfel, copiile sunt perfecte cu originalul şi atunci nu se schimbă nimic (nu există evoluţie). Iar dacă aceste copii sunt prea proaste, replicatorul (de proastă calitate) va pieri iar evoluţia va înceta să mai existe. Evoluţia presupune aşadar replicare (fidelitate) dar şi inovare (infidelitate). Supravieţuirea înseamnă din acest punct de vedere adaptare, adică trăieşte mai mult acela care se replică sau care se pricepe cel mai bine să-şi facă copii. În cazul fiinţelor vii ADN-ul este cel care joacă jocul replicării iar uneltele lui se numesc gene. Din punctul acestora de vedere, fiinţa umană este doar calea prin care se pot produce mai multe gene sau cu alte cuvinte, noi existăm doar pentru a ajuta ADN-ul să se copieze („visul” ADN-ului nostru este să „plonjeze”, să trăiască în generaţiile viitoare prin intermediul spermatozoidului/ ovulului). Până la apariţia omului pe Pământ, ADN-ul era singura formă de stocare a informaţiei iar evoluţia a însemnat replicarea informaţiei stocate în ADN. Odată cu apariţia omului dotat cu creier care primeşte, stochează, modifică şi comunică informaţii sau idei, evoluţia a găsit un nou mediu mult mai interesant de perfecţionare – mintea noastră. Principalele informaţii vehiculate de creierele înaintaşilor noştrii s-au orientat spre cele referitoare la pericole (luptă sau fugă), hrană şi sex (reproducere). Aşa cum un calculator doar rulează un program, nu îl şi înţelege, tot aşa şi creierele noastre nu au evoluat (până azi) ca să îşi înţeleagă propria activitate ci doar pentru a îndeplini anumite sarcini precise legate de cele amintite mai sus (pericol, hrană, sex). Din această cauză ştiinţa este atât de dificil de înţeles de majoritatea oamenilor. Pericolul, hrana şi sexul au rămas principalele priorităţi ale creierelor majorităţii dintre noi iar atenţia noastră este atrasă mai ales de aceste zone instinctiv-reacţionale (animalice).

Cum scăpăm de aceşti viruşi?

Singura metodă de dezinfecţie eficientă a fost enunţată acum 2000 de ani de Iisus Christos: „Doar cunoaşterea Adevărului vă va elibera”. Ideile oamenilor de ştiinţă bazate pe cercetare, rigoare şi utilitate sunt greu de acceptat de oamenii obişnuiţi care se bazează aşa cum spuneam, pe instincte/reacţii deja consolidate timp de mii de ani (NU RĂSPUNSURI). Aşa că, până să fie acceptate, acestea parcurg/ trec obligatoriu prin cel puţin trei etape până să învingă vechile prejudecăţi: indiferenţa (la început noua teorie apare ca fiind excentrică sau cel puţin o ciudăţenie), opoziţia (dacă noua idee refuză să dispară ea este ridiculizată – uneori violent şi intens criticată) şi în sfârşit acceptarea (din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg valoarea ei şi o acceptă). Abia atunci ea începe să fie popularizată sau chiar predată în şcoli. Aşa s-a întâmplat când Galilei a anunţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, nu invers, cum se crezuse mii de ani sau când Einstein a aruncat în ridicol fizica clasică introducând noţiunile relativităţii cuantice unde TOTUL şi ORICE este posibil.

Afirmarea conştientă a ideilor importante este o  metodă eficientă de combatere a viruşilor mentali. Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Viruşii mentali se luptă pentru un teritoriu cât mai mare din creierul, mintea, percepţia sau atenţia noastră. Lor nu le pasă de „binele” nostru, dimpotrivă, sporesc confuzia şi ne sabotează/ minimalizează succesul şi fericirea. Un exemplu edificator este ceeace se întâmplă cu afirmarea istoriei recente. În SUA, la fel ca în România, este cultivată ideea că majoritatea oamenilor sunt „victime” ale trecutului lor, ale unor  anume regimuri politice, ale unor rele tratamente sau a unei educaţii greşite. Parţial adevărat. Cei care acceptă însă acest tip de „virus mental” tipic şi se consideră în continuare victime ale trecutului, vor suferi în continuare de neputinţă. Terapiile, cursurile de autodepăşire, de reprogramare mentală sau neurolingvistică îi învaţă pe oameni să fie responsabili pentru TOATĂ viaţa lor chiar şi pentru evenimentele nedrepte din trecut. Această schimbare de atitudine (uneori dureroasă şi dificilă) este urmată de dizolvarea blocajelor emoţionale / psihice şi apoi de dorinţa de a merge mai departe. Un alt exemplu de virus mental este cel legat de investiţiile în fondurile piramidale (îmi aduc aminte că Brucan- unul dintre acei care sfătuiau românii la o emisiune duminicală, să investească „liniştiţi” – acuza în acelaşi timp românii că „nu ştiu ce e aceea o investiţie” sau că nu vor afla niciodată ce e acela „capitalism”). Românii au „investit” şi acum îşi numără „găurile” în buget!. Viruşii mentali se hrănesc cu convingerile noastre şi de aceea, oamenii îi apără uneori chiar cu preţul vieţii. Înţelegerea mecanismelor de producere şi propagare a viruşilor mentali ne dă o şansă de a înţelege programele după care funcţionează creierele şi mintea noastră şi ne ajută în acelaşi timp să-i recunoaştem mai ales pe cei propagaţi prin „sticlă”, ne ajută să ne reprogramăm, conştient de această dată, în aşa fel încât să ne conducem/ dirijăm singuri viaţa, aşa cum vrem NOI – viaţa care ne-a mai rămas de trăit. Pentru că deşi avem certitudinea că evoluăm spre o lume din ce în ce mai bună, mai civilizată şi mai „umană”, de fapt evoluăm spre o lume plină de viruşi mentali din ce în ce mai complecşi, mai sofisticaţi, mai greu de identificat, mai atent şi abil creaţi de specialiştii în manipularea creierului. Aceşti viruşi mentali din ce în ce mai performanţi se replică  mai repede, mai eficient şi mai bine iar ei, să nu uităm asta,  nu au aproape nimic în comun cu interesele, profitul, fericirea NOASTRĂ sau a copiilor NOŞTRII.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 03:42 pm UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC