> News of the day <

Dr Pro – două vorbe despre clor

Clorul este o substanţă de culoare galben-verzuie care se dizolvă extrem de uşor în apă. Are miros iute, înţepător, toxic iar nasul omului îl simte de la concentraţii începând cu 0,3 ppm (părţi per milion!). Se adaugă la apa de reţea întrucât distruge foarte eficient microorganismele. În acele zone din lume unde nu se adaugă … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Detoxifierea organismului

Auzim şi citim permanent cuvinte precum „toxine”, „detoxifiere”, „dezintoxicare”. Care este adevărul în legătură cu aceste teribile „toxine”?

Aceste substanţe sunt produse în mod permanent şi natural de organism ca şi consecinţă a metabolismului celular şi sunt eliminate de organele de epurare sau de „eliminare”: rinichii, colonul, plămânii, pielea. Aceste organe sunt adevărate uzine care lucrează permanent pentru a curăţa ţesuturile şi organele de „gunoaiele” metabolice. Spre deosebire de toxinele rezultate din activităţile chimice ale organismului, mai avem „toxinele” pe care le înghiţim odată cu alimentele „poluate” cu aditivi, arome sintetice sau alţi poluanţi fără valoare nutriţională. Apoi mai putem vorbi de mult mediatizata poluare a apei, aerului, solului pe care se cultivă fructele şi legumele, etc. Hormonii şi antibioticele administrate animalelor în fermele de reproducere şi creştere (porci, vite, păsări, peşti etc) se vor regăsi în corpul nostru alături de medicamentele pe care le înghiţim noi înşine la recomandartea medicilor. Mai putem adăuga poluanţii chimici din locuinţă pe care îi inspirăm din cosmeticele sintetice, pastele de dinţi sau detergenţii prea puţin studiaţi cu privire la toxicitate, poluanţii chimici din mobilierul tratat chimic, din covoarele vopsite sintetic, parchetul multistrat tratat chimic, perdelele de plastic, îmbrăcămintea sintetică, clorul pe care îl inhalăm când facem duş, plumbul şi aluminiul din apă, etc, etc.
Sângele este primul organ care reacţionează la „importul” de toxine care depăşeşte capacitatea de neutralizare şi eliminare a organelor mai sus menţionate. Acesta nu va mai putea să transporte suficient oxigen sau nutrienţi la celule şi în timp încep să apară semnale minore de încetinire a funcţiilor fiziologice, apoi semnele clare de suferinţă, de boală. Bolile pot îmbrăca mii de forme şi pot afecta diverse părţi ale corpului. Primul gest la apariţia unei afecţiuni este să ne întrebăm asupra stilului, modului de viaţă. Ce şi cum mâncăm?, ce apă bem?, cât dormim?, etc. Apoi mergem la laborator pentru a vedea „cât de stricat” este sângele nostru, adică să ne facem un „inventar” minim al defectelor biochimice şi hematologice produse.
Pentru a veni în sprijinul organelor care elimină în mod obişnuit astfel de produşi toxici secundari – rinichii şi pielea (glandele sudoripare), primul lucru şi cel mai important este să ne hidratăm corect. „Corect” înseamnă un litru de apă la 25 kg greutate – minim. Hidratarea se face doar cu apă, nu bere, sucuri, apă minerală dură care dezhidratează cronic şi complică mai mult situaţia. Apa corectă celular, este apa obţinută prin osmoză inversă şi este recomandată de majoritatea instituţiilor care gestionează problemele legate de potabilitatea apei (EPA, Institute de nutriţie, medici). În Statele Unite ale Americii milioane de metrii cubi de apă destinată consumului uman se obţin prin osmoză inversă.

Un om cât o epocă Profesorul Alexandru Oproiu

Mă întreabă încă din uşă cu ochii mari şi un zâmbet cât Ecuatorul: „Oltene ce mai e pe la Severin, ce mai face doctorul Melencu?”

Un Om înconjurat de aparatură endoscopică de ultimă generaţie într-un cabinet tapetat cu diplome de recunoaştere mondială şi ajutat de Greta – o asistentă tăcută, harnică şi mereu atentă, încovoiat de istoria unei epoci întregi…

Am stat de vorbă zilele trecute cu un omul căruia nu îi este ruşine că este român şi care îşi doreşte cel mai mult ca tinerii noştrii să aibă măcar o moleculă în plus din trufia/majestatea de a fi român.

Profesorul Alexandru Oproiu, căci despre el este vorba, a făcut de gardă la patul bolnavului aproape patru mii de zile, a fost „doctor” – (docere-învăţător) tinerilor medici peste 45 de ani şi a creat un „Spital-Şcoală” – cel mai mare din România – Fundeni. Respectă cu aceeaşi stricteţe „igiena” profesiunii sale şi paradoxal, deşi caută cu endoscopul introdus în trupul şubrezit boala, el descoperă precis de fiecare dată OMUL – fie că acesta este un ţăran sau un amărât din Moldova, de la Cluj sau de la Băileşti, fie că este te miri ce politician,  divă televizionistă, sportiv, actor sau chiar viceguvernator.  La uşa Profesorului toate diferenţele, măştile sociale construite cu migală şi fonduri imense se dizolvă instantaneu. Omul care are în grijă visteria ţării, urmărit discret de bodyguarzi, stă de vorbă cu tanti Mili o pensionară suferindă care „a avut înainte de ‚89” o tonetă cu Lozuri în plic iar apoi a lucrat „cu carte de muncă” la un chioşc de ziare. „Reportaj la uşa Profesorului” – iată un subiect de film sau emisiune care ar putea candida cu succes la orice festival naţional sau de aiurea.

Îl rog să accepte să vorbim pentru severineni şi să-mi spună două vorbe despre dumnealui şi despre endoscopie  (Greta mă roagă să nu-l ţin mult de vorbă că are multă treabă, sau să aştept până termină consultaţiile).

„Endoscopie înseamnă să cauţi înăuntru, în interior şi asta se face în principal cu ajutorul unui instrument numit endoscop. Spre deosebire de alte metode imagistice de examinare, endoscoapele se introduc direct în organe”- îmi spune Domn’Profesor. Deşi vizualizarea organelor cu ajutorul luminii are o istorie foarte îndepărtată (Avicenna sau Hipocrate vizualizau organele genitale de exemplu folosind un complicat sistem de oglinzi), primul endoscop este construit în anii 1800 de austriacul Philipp Bonzzini iar primul care îl introduce într-un om câţiva ani mai târziu, este William Beaumont – un chirurg militar din Michigan. Primul gastroscop performant este oferit „interniştilor” de o echipă de japonezi în 1950 (Matsuo Sugiura, Tatsuro Uji, Shoji Fukami, etc). Ei au reuşit să fotografieze ulcere gastrice sau chiar cancere gastrice în stadii incipiente şi imposibil de văzut cu razele X (tranzitul cu sulfat de bariu). Doctorul Oproiu a lucrat cu toate tipurile de endoscoape începând cu cele rigide – primele şi terminând cu celebra capsulă endoscopică cu care lucrează acum.

Ce este”capsula endoscopică”?

Această capsulă de mărimea unei „capsule” de ampicilină, după ce este înghiţită transmite în cele aproape opt ore cât stă în corpul pacientului peste 50 000 (!!!) de imagini extrem de precise dinăuntrul tubului digestiv. „Capsula aceasta este folosită cu succes mai ales în diagnosticul hemoragiilor digestive obscure, care nu pot fi văzute prin endoscopii clasice, şi în afecţiuni ale intestinului subtire (boala Chron) ori pentru alte boli greu de diagnosticat, precum boala celiacă” îmi explică Preşedintele de Onoare al Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.

Îl întreb despre activitatea desfăşurată la Fundeni şi îmi spune că s-a dus acolo “întrucât fostul ministru al sănătăţii Voinea Marinescu a avut această iniţiativă în 1974. Acesta considera că pentru specialităţi de vârf precum chirurgia cardiacă, gastroenterelogia sau hematologia trebuiau create clinici separate.“ Profesorul este mâhnit deoarece Spitalul Fundeni unde a început “treaba” plecând de la 10 paturi şi pe care l-a manageriat cu succes timp de peste 24 de ani azi este în pericol de a fi desfiinţat pentru că “există interese mai mari decât cele ale pacientului”. Discutăm minute bune despre ulcer, hepatite, pre şi probiotice, despre bolile civilizaţiei “moderne”, despre stres, despre apă. Observ cu plăcută surprindere că are sub chiuveta din cabinet o instalaţie de purificare a apei prin osmoză inversă şi vorbim şi despre asta apoi, mă grăbesc pentru că tăcuta, minunata şi exigenta Greta îmi face semn că aşteaptă alţi pacienţi programaţi.

Îl rog să transmită câteva vorbe mehedinţenilor şi mă surprinde spunându-mi că va veni în această toamnă la Severin pentru a-l pomeni pe prietenul său marele Profesor Alexandru Colţoiu un corifeu al dermatologiei româneşti şi care îşi duce somnul de veci alături de un alt mare intelectual român Romulus Cojocaru în Punghina de Mehedinţi.  I-am promis că îl voi aştepta şi a fost de acord să continuăm aici dialogul nostru  educativ şi generator de conştiinţă.

Zahărul poate afecta sănătatea

Conform statisticilor Uniunii Europene un adult consumă zilnic (din sucuri, produse de patiserie, prăjituri, biscuiţi, sosuri, cafea sau ceai îndulcit 100-200 de grame de zahar adică anual fiecare persoană consumă între 40-60 kg. de zahăr! Sir Frederick Banting, co-descoperitorul insulinei arată că diabetul era foarte răspândit printre proprietarii plantaţiilor de zahăr din Panama, mari consumatori de zahăr rafinat,în schimb, muncitorii de pe plantaţii, care nu-şi permiteau acest “lux”, nu sufereau de diabet. Sfecla de zahăr conţine peste 50 de nutrienţi în timp ce zahărul numai unul: zaharoza; prin rafinare se pierd enzimele, mineralele, vitaminele şi celelalte substanţe nutritive; “albirea” zaharului se face cu dioxid de sulf care este un aditiv alimentar cunoscut sub denumirea de E 220. În România se înregistrează o “epidemie” de diabet, numărul bolnavilor depăşind un milion. Consumul zahărului este mai rău decât dacă nu s-ar consuma nimic, pentru că goleşte corpul de enzimele, vitaminele şi mineralele necesare metabolizării zaharurilor. Zahărul pur, consumat zilnic, provoacă şi menţine o stare super-acidă în corp, astfel că se ajunge la decalcifieri osoase (osteoporoză datorată dezechilibrelor în asimilarea calciului) şi carierea dinţilor. Cancerul de colon (intestin gros) este de până la cinci ori mai mare la consumatorii de dulciuri decât la persoanele care consumă foarte rar sau deloc zahăr. Caria dentară. Nu există nici o metodă de prevenire a cariei dacă se consumă zahăr rafinat. Dacă la începutul secolului al XX-lea doar 5-10% din populaţia sub treizeci de ani avea afectaţi dinţii, pe masură ce zahărul a fost adoptat în alimentaţie s-a ajuns ca în ţările “dezvoltate” aprox. 95% din populaţie să sufere de afecţiuni ale danturii. Pentru o funcţionare eficientă, creierul are nevoie de acid glutamic, prezentă în foarte multe vegetale. Vitaminele din grupa B ajută la divizarea acestui acid în componente complementare (antagonice) care asigură funcţia de control a activităţii creierului. Vitaminele B sunt fabricate şi de bacteriile simbiotice aflate în intestin însă zahărul rafinat omoară aceste bacterii (“fabrica” internă de vitamine) creierul fiind astfel, cel mai afectat. Mierea de albine este un “aliment viu” şi un indulcitor ideal pentru ceaiuri, lapte si sucuri. Fructe proaspete care conţin o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri. Sucurile, salatele de fructe, fructele normalizează glicemia, reglează funciile pancreasului, ne ajută să ne “reamintim” gustul corect. Iarna, fructele uscate (stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate etc.) sunt un excelent înlocuitor al zahărului.

Coada şoricelului

Achillea millefolium. Numele vine de la grecescul “Achilleia”, (de la eroul Achilles, care , învăţând arta tămăduirii bolilor de la centaurul Chiron, a folosit această plantă pentru tămăduirea rănilor lui Telephos şi a altor războinici. Cuvântul “millefolium” este format din cuvintele latine mille=”o mie” şi folium=”frunze”.

Este o plantă folosită de strămoşii noştrii daci ca plantă de leac („chodela”) şi pomenită de Dioscoride – medic militar roman în tratatul său De materie medica.

Conţine achilină, tanin, flavonoide, cumarine, acid cafeic, aminoacizi, lectină, imunomodulatoare, vitamina E şi K, fitosteroli, etc.

Este indicată îndeosebi persoanelor revoltate, care au inima însângerată, ca o rană vie, din cauza evenimentelor dureroase care se repetă în viaţa lor.  Ajută la recâştigarea, regăsirea  demnităţii, siguranţei, stabilităţii. Favorizează sublimarea regretelor, deziluziilor, dezamăgirilor. Calmează, clarifică, armonizează mental; readuce bucuria de a trăi, inocenţa, delicateţea, tandreţea.

În tradiţia populară se foloseşte pentru „opăritură” (alergii cutanate), „poală albă” (scurgeri leucoreice la femei), pentru „schimbarea sângelui”, pentru întărirea imunităţii, toamna înaintea venirii anotimpului rece, pentru „aprindere de maţe” (colon iritabil sau colită de fermentaţie), pentru poftă de mâncare, pentru cicatrizarea rănilor (după extracţii dentare) sau contra „trânjilor” (hemoroizilor).

O vedem pe marginea drumurilor, prin fâneţe, pajişti, pe malul apelor; se culeg florile, vara, ziua când este soare pentru ca uleiurile volatile să se afle în cantitate maximă în plantă.  Se usucă la umbră în start subţire.

Preparare: se pun la macerat în apă purificată (un litru) 3-4 linguri de plantă uscată şi se lasă 10 ore; se filtrează iar planta rămasă se fierbe 5 minute în jumătate de litru de apă purificată. Se amestecă cele două compoziţii şi se beau 2-3 căni pe zi sau poate fi folosită pentru spălături vaginale în infecţii cu candida.

Pentru evacuarea conţinutului vezicii biliare se bea o jumătate de cană cu jumătate de oră înainte de masă timp de 30 de zile; este de trei ori mai puternică decât anghinarea.

Combate spasmele digestive şi inflamaţia în cazul colonului sau intestinului subţire iritabil; cura (2-3 căni pe zi)  durează 35 de zile cu pauză de două săptămâni.

Femeile gravide vor consuma ceaiul de coada şoricelului cu prudenţă (scade greutatea fătului şi o creşte pe cea a placentei); de asemeni pacienţii care iau sedative sau hipertensivii (potenţează efectul medicamentelor).

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 03:42 pm UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC