> News of the day <

Şi totuşi există…

Am avut la un moment dat impresia şi apoi certitudinea că nu mai existăm ca neam. Când spunem că suntem “de-un neam” înseamnă că suntem aproape rude, neamuri, sau nu? Vedeam zilnic din ce în ce mai mulţi oameni indiferenţi mânaţi doar de interesele lor strict imediate şi personale. Iată însă că această impresie mi-a … Read more

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Rugăciune – Părintele Argatu


Am fost la Cernica pentru a cere binecuvântarea Părintelui Argatu cu puţin timp înainte de a trece le cele veşnice. Am întâlnit la intrarea în chilia Sfântului o mulţime de oameni care aşteptau răbdător să le vină rândul să intre la Părinte. Exerciţiu pur de răbdare. Folositoare răbdare. Am ajuns şi eu după câtva timp lângă Părinte şi brusc am renunţat la orice întrebare pe care doream să-i pun întrucât sufletul şi mintea mea au fost cuprinse lângă el de o aşa pace interioară încât orice dorinţă de lămurire s-a topit în non-sens.

Înainte de a părăsi chilia, am întârziat ca să aflu răspunsul la o întrebare aproape agresivă pusă de o femeie: “Părinte, spunea ea, mă judec cu o vecină de ani de zile pentru o bucată de pământ iar justiţia nu-mi face dreptate!. Ce să fac?” Răspunsul Părintelui m-a bulversat: “Du-te şi dă-il de pomană!”. Femeia s-a ridicat şi a devenit şi mai agresivă: “Dar e al meu, e dreptul meu Părinte, cum să i-l dau eu de pomană ăleia?”. “Nu avem nimic al nostru, a spus Părintele, venim pe lume cu mâinile goale şi plecăm aşişderea. Tot ce primim e de la Dumnezeu şi chiar dacă te fură hoţii, tu tot trebuie să-I mulţumeşti pentru că Dumnezeu vrea ca acel lucru ce ţi-a dat, să se întoarcă de la tine!”.

Am aflat, când am ieşit din chilie, din cele ce povestea un pelerin, că Părintele a fost urmărit de securitate pentru “instigare contra ordinii publice” dar a scăpat deoarece a stat ascuns ani de zile într-o şură de paie şi unde a mâncat doar hrana puţină adusă pe furiş de câţiva ţărani şi a băut apa de ploaie din streaşină sau zăpadă topită. În această perioadă cât a stat ascuns, spunea că Părintele a văzut “sufletele copiilor avortaţi şi pe Maica Domnului cu Sfântul Acoperământ”.

Am primit apoi la despărţire, de la acest necunoscut, o rugăciune, pe care azi în zi de Duminică, o dau şi eu celor ce le poate fi de folos:

“Iartă-mă, Doamne: pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!

pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!

pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!

pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles!

pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!

pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!

pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o!

pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o!

pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o!

pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit!

pentru necunoscutul în care aş fi putut sî păşesc şi din teamă, nu am îndrăznit să păşesc!

pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o!

pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, şi a Împărăţiei Tale Divine!

Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne – care eşti Compasiunea şi Iubirea infinită -, te rog, iartă-mă… şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină!

Îţi mulţumesc, Doamne: pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine !

pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!

pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea! pentru tot ce prin Graţia Ta am înţeles!

pentru Lumina pe care am conştientizat-o în adâncul meu!

pentru iertarea pe care dăruind-o, mi-a adus pace!

pentru bucuria fiecarei clipe trăite în Tine, Doamne!

pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!

pentru viaţa mea, care e a Ta, mică parte a simfoniei existenţei! pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!

pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-te!

pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!

pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă lauda Impărăţiei Tale Divine!

Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am primit, Ţie, Doamne, care eşti Compasiunea şi Iubirea infinită, te rog, Îţi mulţumesc, dăruindu-Ţi inima mea!”

Părintele Argatu

Mai învăţăm din …parabole?

Oamenii sunt permanent bombardaţi cu informaţii multe şi contradictorii astfel că apatia, nedumerirea, indiferenţa, opoziţia violentă la nou, nepăsarea au devenit atitudini obişnuite pentru omul obişnuit care nu mai poate sau nu mai vrea să înţeleagă nimic din ce îi oferă media sau educaţia. S-a calculat că în ultimii 20 de ani s-au “produs” mai multe informaţii decât în toată istoria omenirii iar rata de apariţie de noi informaţii este din ce în ce mai mare odată cu intrarea în era digitală.

Acum două mii de ani, oamenii primeau învăţăturile folositoare mai ales sub formă de parabole. Iisus lega adevărurile fundamentale de întâmplări mărunte, obişnuite, aşa cum se regăseau ele în viaţa oamenilor care Il ascultau. Lucrurile obişnuite erau asociate cu adevăruri frumoase astfel că ”lecţiile” impresionau şi mai ales convingeau.

“Le vorbesc în pilde pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, şi nu înţeleg; căci inima acestui popor s-a împietrit, au ajuns tari de urechi, şi şi-au închis ochii ca nu cumva să vadă” (Matei 13, 13-15).

Iată de pildă, o parabolă din înţelepciunea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Dumnezeu dă posibilitatea unui om care tocmai murise să viziteze atât Raiul, cât şi Iadul.

Când intră în Iad omul vede o masă întinsă plină de bucate şi mulţi oameni în faţa bucatelor.  Oamenii aceştia aveau fiecare câte o lingură cu o coadă foarte, foarte lungă. Ceea ce îl frapă pe om a fost că acei oameni erau atât de slabi şi flămânzi.

Când intră omul în Rai vede aceeaşi masă întinsă plină de bucate, oameni în faţa bucatelor şi echipaţi cu aceleaşi linguri absurd de lungi. Dar, spre deosebire de oamenii de la masa din Iad, aceştia erau bine hrăniţi şi veseli.

Foarte nedumerit, omul îl intreabă pe Dumnezeu: “Doamne, dar de ce această diferenţă între oamenii din Rai şi cei din Iad?” Dumnezeu îi răspunde: “Oamenii din Rai au ales să se hrănească unii pe alţii.”

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 118 la 12:25 pm UTC
Aceasta luna: 203 la 12-05-2019 10:56 pm UTC
Acest an: 667 la 10-30-2019 08:47 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC