> News of the day <

Aspartamul – otrava …dulce II

Aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului In urma procesului de metabolizare în organism, Aspartamul se descompune în: fenilalanină (~50%), care are efecte neurotoxice şi poate produce fenilcetonurie şi stări de apoplexie; dicetopiperazina, … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Din nou despre detoxifiere

Am recitit un banc mai vechi cu un pacient căruia medicul îi spusese să se ferească de umezeală şi el nu s-a mai spălat sărmanul un an de zile de ajunsese să nu se mai suporte din cauza mirosului. Mi s-a întâmplat să reîntâlnesc la cabinet, un pacient căruia îi aplicasem un plasture antialgic cu extract de ardei iute pentru o durere de spate şi care l-a păstrat acolo, lipit de piele aproape două săptămâni („pentru că i-a făcut bine!”). Desigur că pielea devenise foarte iritată şi l-am desfăcut cu mare greutate, trebuind apoi să-l pansez cu atenţie (capsaicina din ardeiul iute, „arde” – este revulsivă, iar leucoplastul produsese ischemie cutanată (piele imobilizată), dar şi reţinerea/oprirea eliminării secreţiilor normale ale pielii prin transpiraţie). Apoi am asistat la efectuarea unei colonoscopii unui bun prieten de către un eminent medic din Bucureşti. Cu această ocazie l-am întrebat unde se află localizată mult mediatizata „placă mucoidă” (care aduce multe milioane în conturile unor marketeri medicali dar şi multă amăgire … pacienţilor fraieri). A râs şi mi-a spus că nu există aşa ceva, şi mai mult a „intrat” cu sonda video a colonoscopului chiar până la nivelul colonului (intestinul gros) transvers şi ascentent pentru a mă convinge că „nici vorbă de aşa ceva”. Am urmărit apoi pe ecranul calculatorului imaginile culese de „pilula video” înghiţită de un alt pacient cu o zi înainte, şi am constatat din nou, că nu prea există aşa ceva. Am aflat ceeace ştiam şi aflasem şi eu la orele de anatomie şi fiziologie din şcoala sanitară şi apoi la facultate că „mişcarea în corpul nostru înseamnă viaţă” iar „stagnarea =boală/moarte” (de exemplu, atunci când tranzitul intestinal se încetineşte din diferite motive (alimentare, neurogene, etc) apare senzaţia de greaţă, când muşchii stau- se atrofiază, când „balamalele” nu se mişcă – „înţepenesc” urmat de distrugerea unor componente articulare, când plămânii, rinichii, ficatul stau…, când sângele stă…, când inima stă…, etc…). Aşadar, ce trebuie să ştim despre acest subiect promovat uneori agresiv în media televizionistică centrală chiar de confraţi – medici?

Există în interiorul nostru, este adevărat, o secreţie normală de mucus care are multiple roluri, în principal de protecţie a mucoasei nazale, bucale, faringiene, gastrice (stomacale), intestinale, anale  sau genitale. Există o secreţie abundentă de mucus atunci când organismul nostru este agresat fie de toxinele produse de viruşi, bacterii fie de toxinele alimentare ingerate (generatoare de acizi) fie când suntem dezhidrataţi cronic şi digestia este alterată. Însă el este eliminat de mişcarea peristaltică intestinală permanentă apoi „primenit” şi nu depozitat în intestin. O placă imaginară aderentă de mucoasa intestinului gros ar fi urmată după o perioadă relativ scurtă de timp de ischemie şi necroză (moartea ţesutului subiacent) aşa cum s-a petrecut cu tegumentul prietenului care a uitat să-şi dea jos plasturele de pe spinare.  Ce urmează în mod firesc după toate legile fiziologiei şi patologiei? Peritonită, infecţie generalizată (septicemie) – moarte. Părerea mea când văd acele imagini cu kilograme de „cârnaţi” de rahat este că … nu există în realitate ci doar în strategiile celor care ştiu cum să extragă banii din buzunarele oamenilor care nu au decât vina că vor să fie sănătoşi şi responsabili faţă de corpul pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu. Bravo lor!, pentru intenţia lăudabilă, dar nu şi pentru faptul că nu îşi pun la treabă organul personal situat între urechi. Stagnarea materiilor fecale în intestinul gros (constipaţia cronică) este cauzată în principal (dar nu numai) de dezhidratarea cronică sau de hidratatrea cu lichide improprii (sucuri, apă minerală, soluţie apoasă minerală din reţea, alcool, etc). Este adevărat că viaţa noastră este parcă tot mai de …rahat dar o soluţie (asta da!, „soluţie”) mai bună, mai simplă, mai inteligentă şi tot atât de responsabilă este banala, modesta, tăcuta şi mai ales ieftina apă pură  osmotică – ea există pentru oricine nu doar pentru câţiva „conneseuri” („vehicolul/camionul” care aduce nutrienţi la celule şi care scoate „gunoaiele” metabolice) şi care nu numai că ne purifică, ne detoxifiază, ne  curăţă maţele (spuneţi cum vreţi voi) dar goleşte holurile şi conturile policlinicilor/laboratoarelor/farmaciilor  spre disperarea specialiştilor în marketingul cu asemenea produse „naturiste”.

„Bolnavul închipuit”

Interesul prea mare acordat unui simptom poate duce la creşterea acestuia în intensitate.


Pacienţii care au o astfel de afecţiune sunt excesiv de preocupaţi de boli, interpretează anumite semne sau semnale normale, fiziologice ca fiind semne de boală şi merg de la un medic la altul nemulţumiţi, furioşi, frustraţi că nu li se dă medicamentul corect.

Sunt pacienţi care sunt exagerat de atenţi la petele de pe piele, alţii la zgomotele pe care le face propria inimă care bate prea repede sau prea încet, alţii la zgomotele care se aud în abdomen, alţii la transpiraţie, etc. Deşi investigaţiile medicale nu indică vreo boală, ei nu renunţă la temerile lor, revin la alţi medici pentru că acei care le spun că nu au nimic „nu sunt competenţi” şi nu prezintă încredere,  şi nu pleacă decât cu un diagnostic, cu o reţetă şi cu verdictul „bolnav”.

Bolnavii „închipuiţi” mai acuză cel mai adesea – ţiuituri în urechi, dureri de cap, de spate, de inimă, de stomac, ameţeală, constipaţie; orice semn cât de mic poate căpăta proporţii considerabile sau catastrofale.

Poate fi declanşată de moartea unui persoane apropiate sau de fobia unei epidemii (cum este acum gripa „nouă”).

Boala în sine nu poate fi tratată, însă psihiatrii şi psihologii pot încerca să corecteze anxietatea pe care o astfel de „boală” le creează pacientului dar şi anturajului (familie, prieteni).

De cele mai multe ori aceşti pacienţi urmăresc anumite beneficii care sunt generate de „boală”: consultaţii şi analize multiple, compasiune, atragerea atenţiei, ascultare,medicamente, avantaje la servici dar şi în familie (eliberarea de anumite responsabilităţi).

Abcesul anorectal

Este o acumulare de puroi (proces supurativ periano-rectal) în zona rectului într-o cavitate formată într-un pliu al peretelui şi care se infiltrează în muşchii din această zonă (muşchii care închid anusul). În faza acută vorbim de abces (colecţie localizată) iar în faza cronică de fistulă (când canalul anal comunică anormal cu pielea din jurul anusului).

Boala debutează la nivelul glandelor anale cu astuparea (obstrucţia) acestora declanşând criptita (inflamaţia criptelor Morgagni care se însoţeşte de dureri vii pulsatile în anus) iar germenii cei mai des întâlniţi sunt E. Colli, Enterococcus şi Bacteroides. Papilita este favorizată de existenţa hemoroizilor interni avansaţi, prolobaţi şi se manifestă tot prin dureri anale şi spasm sfincterian.

Abcesul anorectal debutează cu durere şi inflamare/tumefacţie (umflătură) locală roşie şi dureroasă. Dacă această colecţie purulentă este profundă, întregul organism va fi afectat şi atunci apare şi febra însoţită de o accentuată stare de oboseală. Durerea se accentuează la mişcare sau poziţia sezând pe scaun iar pacientul renunţă voluntar la defecaţie din cauza discomfortului/fricii pe care o produce.

Durerea este pulsatilă, însotiţă de roşeaţă şi tumefierea (bombarea) tegumentelor perianale (din jurul rectului), cu temeratura locală crescută, febră, frisoane – toate acestea sunt acuzele care aduc pacientul la medic. Durerea poate diminua dacă abcesul – punga de puroi – se „sparge” spontan la exterior şi se elimină, dar ulterior se instalează una sau mai multe fistule anale, cu evoluţie cronică şi care se vindecă extrem de greu. Pacienţii prezintă febră şi alterarea stării generale până  când abcesul fistulizează spontan (începe să se elimine puroiul), fie în rect fie la tegumentul perianal (în jurul anusului) moment când există uneori şi o uşoară sângerare. Spre deosebire de abces, fistula anorectală are ca principal simptom drenajul purulent care trenează de cele mai multe ori după un episod acut de abces evacuat spontan sau terapeutic.

Durerea sau senzaţia de discomfort apar numai la defecaţie dar nu sunt niciodată aşa intense ca în cazul abcesului sau fisurii anale. Tegumentul perianal este pruriginos (individul se plânge de mâncărimi intense) şi prezintă mici excoriaţii (zgârieturi). Uneori există mici sângerări. Semnul obiectiv este o mică papulă (umflătură conică, ridicătură) care are în centru un orificiu prin care la presiune sau spontan se evacuează puroi.

Stabilirea traiectului fistulei se poate face cel mai bine în sala de operaţie cu ajutorul anuscopului şi a unei sonde metalice. Orificiul intern este situat la nivelul liniei dinţate, cel extern poate fi oriunde la nivelul perineului. Existenţa a mai multe orificii externe trebuie să ne atragă atenţia asupra posibilităţii existenţei bolii Crohn sau a unei hidrosadenite supurative.

Atunci când mergem la medic şi acesta examinează zona va observa umflătura, roşeaţa, temperatura locală crescută iar la tuşeul rectal sau rectoscopie (examinarea rectului cu un tub rigid) se va confirma/infirma această afecţiune sau alta. Întrucât durerea este foarte mare aceste examinări sunt de obicei făcute cu anestezie locală sau generală.

Aceste examene sunt obligatorii mai ales când există o suspiciune de cancer sau boală Crohn. La anuscopie (examenul intern al anusului cu o sondă endorectală) zona inflamatorie apare pe linia ano-rectală, conică, roşie, cu vârf ascuţit şi albicios şi poate evolua spre abces anal. TOŢI bolnavii cu afecţiuni anale şi perianale TREBUIE EXAMINAŢI LOCAL + TUŞEU RECTAL pentru a nu scăpa nediagnosticată o afecţiune malignă (cancer rectal, cancer anal) care să fie depistată ulterior, într-un stadiu avansat de evoluţie, deasupra resurselor terapeutice (când nu se mai poate face mare lucru).

Abcesul anal poate fi simplu, unilocular, sau complicat, cu multiple expansiuni in spatiile vecine ori chiar contralaterial (de ambele parti ale anusului).

BOALA PILONIDALĂ  (“jeep driver’s disease”), afectează adulţii tineri după pubertate (20 – 40 ani), este puţin frecventă înainte de 40 ani şi poate fi  dureroasă şi neplacută. Tipic, afectează mai ales persoanele supraponderale,  bruneţii, pe cei cu igiena personală deficitară. Un chist pilonidal apare atunci când un folicul pilos (sacul de la nivelul căruia se dezvoltă firul de păr) de la nivelul tegumentului este întins sau iritat.

Acest lucru se poate produce în timpul efectuării exerciţiilor ce implică zona fesieră (precum călăria sau ciclismul), în cazul purtării de haine strânse în jurul feselor, căldura sau în caz detranspiraţie excesivă. Apare un blocaj la nivelul folicului pilos, ulterior acesta se infectează şi se umflă, rupându-se în ţesuturile înconjurătoare şi ducând la apariţia unui abces.

Ce facem?

Din cauza riscului septic (infecţia se poate generaliza cu septicemie care poate conduce rapid la deces) abcesul anorectal reprezintă o urgenţă chirurgicală şi el poate fi rezolvat simplu, în regim ambulator, în policlinică sau la un cabinet medical cu anestezie locală, executându-se incizia şi drenajul (evacuarea) abcesului.

Pacientul va face băi de şezut calde, antiseptice, mai ales după defecaţie, analgezia locală – la indicaţia medicului curant şi asigurarea unui tranzit digestiv fără efort sunt condiţii necesare pentru o vindecare funcţională corectă şi rapidă.  Tratamentul preventiv înseamnă combaterea constipaţiei (hidratare corectă pentru a nu mai obliga corpul să stoarcă bolul fecal de apa necesară proceselor chimice) şi evitarea supraacumulării de toxine care ajută flora microbiană să se dezvolte excesiv, evitarea sedentarismului şi a obezităţii.

Regimul alimentar va conţine legume şi fructe proaspete care aduc un aport suficient de fibre, enzime naturale şi vitamine care susţin şi ajută sistemul imunitar, se vor evita condimentele şi alcoolul. Sunt indicate plimbările şi/sau gimnastica.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC