> News of the day <

De ce am avea grijă de corpul nostru?…

Vedem zilnic oameni „spilcuiţi”, îmbrăcaţi cu stofe scumpe, care emană parfumuri exotice şi care coboară din maşini de firmă. Automobilele acestora sunt zilnic curăţate de praf, lustruite, alimentate cu cel mai bun carburant, cu cel mai bun ulei. Cu toată această atenţie dăruită automobilului, oamenii uită sau nu ştiu să îşi „cureţe” interiorul propriului organism. … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Două vorbe despre corpul nostru

Dumnezeu a creat o formă fizică excepţională – corpul nostru, pe care ne-a dăruit-o să ne folosim de ea.


Corpul nostru nu este operă de artă menită să stea pe un soclu; este o unealtă, un instrument de care ne folosim în scurta noastră trecere pe Pământ. Cu el gândim, visăm, iubim, sperăm, muncim; din aceste motive şi din multe altele trebuie să avem grijă de el, mai ales că atunci când ne-am născut am venit pe lume fără “piese de schimb”.

Este alcătuit din 78-80% apă iar restul masă solidă. Există de exemplu în corpul nostru carbon cât să umplem câteva sute de creioane, la care se adaugă calciu, cam cât să putem “vărui” cuşca câinelui, sodiu, potasiu, clor, fosfor suficient pentru a crea 250 de chibrituri, cupru, zinc, fier, magneziu, mangan sau iod, destul zahăr pentru a umple un borcan; destulă grăsime pentru a face 7 bucăţi de săpun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un câine.

Partea solidă din corpul nostru este reprezentată de proteine, glucide şi lipide; toate acestea intră în corpul nostru odată cu mâncarea pe care o înghiţim. Se mai numesc substanţe organice deoarece se formează doar într-un corp viu.

Când aprindem o bucată de cărbune acesta se combină cu oxigenul şi emană energie sub formă de căldură; în interiorul organismului nostru glucidele sunt “arse” în prezenţa oxigenului adus de la plămâni de sânge, pentru a obţine energia necesară mişcării, gândirii, activităţii organelor interne.

Nu trebuie să ne purtăm urât cu corpul nostru; trebuie doar să îl îngrijim pentru a fi cât mai durabil.

"Spital"

Cuvântul „spital” vine de la latinescul „hospite” care înseamnă „oaspete” însă rareori instituţia cu pricina este ospitalieră.

Spitalul este o creaţie artificială, nenaturală destinată unei acţiuni curative. Adevăratul mediu de recuperare sau de tratare a unei boli este mediul vieţii socio-familiale în care individul trăieşte.

La început spitalele erau locuri în care din caritate erau adunaţi săracii, oamenii fără mijloace materiale (spital-ospitalizare)şi în care medicii tot pe bază de caritate petreceau un timp scurt pentru tratarea acestor indivizi. Spitalele erau în grija unor societăţi caritabile.

În prezent spitalul s-a impus în cele din urmă din cauza mijloacelor tehnologice şi medicamentoase tot mai scumpe şi mai sofisticate. În România, spitalul şi-a pierdut vocaţia terapeutică.

Spitalele din România ar trebui să elimine disciplina exagerată, standardizarea şi birocratizarea vieţii de spital, să elimine ceeace unii numesc „represiunea organizată” evidenţiată prin ierarhia spitalicească şi prin regulamentele interioare restrictive.

Pacienţii ar trebui să aibă libertatea de a-şi menţine libertatea.

Membrii personalului devin parte a familiei pacientului pentru că îl văd mai des şi mai în intimitate decât oricine altcineva. Aceştia ar trebui să ofere susţinere afectuoasă la fel ca familia.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC