> News of the day <

Povestea unei femei fricoase

Vineri am fost la o Bancă din Severin să îmi achit rata. După ce am stat ceva timp –nu mult, să-mi vină rândul am constatat că doamna care îmi primeşte lună de lună banii şi care mă ajută cu ordinele de plată, este tăcută, încruntată, supărată. Obişnuit fiind cu zâmbetul ei sincer şi spontan pe … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Cu ce ne hidratăm?

A spune că “apa este viaţă” a devenit deja un trism. Toţi copii ştiu că viaţa a apărut într-un mediu acvatic sau că astronomii când caută viaţă în cosmos, mai întâi se uită după ceva apă. În manualele de biologie se vorbeşte despre “triada vieţii” : adică omul nu poate trăi mai mult de trei minute fără oxigen, trei zile fără apă şi treizeci de zile fără mâncare. Dumnezeu a rânduit ca pentru a supravieţui noi trebuie să avem asigurat oxigenul, apa şi mâncarea în această ordine. De oxigen se ocupă El adică nu trebuie să facem eforturi mari de gândire ca să respirăm – se întâmplă automat, însă pe celelalte două ni le-a lăsat în grijă nouă. Din nefericire “Sfântul Profit” a pus “căruţa înaintea boilor” sau mâncarea înaintea apei, iar oamenii azi pun mai mult preţ pe merinde şi pe satisfacţia papilelor gustative (“viaţa altfel nu are gust/savoare”) decât pe ce are cu adevărat/prioritar nevoie organismul . Un om de 80 de kilograme conţine circa şase găleţi de apă, cu alte cuvinte apa este principalul nostru constituient. Dar apa nu este aliment (are Zero calorii) deşi o cumpărăm (!) din market. Apa este vehicol pentru mâncarea necesară celulelor noastre dar şi principala unealtă de evacuare a gunoiului metabolic. Toate reacţiile chimice metabolice sunt condiţionate, catalizate, mediate, ajutate, susţinute de apă. Nu este suficient spaţiu tipografic şi timp pentru a reliefa toate beneficiile apei pentru sănătatea organismului nostru. Fie din neştiinţă, fie voluntar, oamenii preferă să se “hidrateze” cu orice altceva decât cu apă. Consecinţa? Deshidratarea cronică – factor declanşator şi de întreţinere pentru mai bine de 80% din bolile de care suferă omenirea în prezent.  Sănătatea nu este absenţa/lipsa durerii ci sănătatea fiecărei celule care alcătuieşte organismul nostru iar sănătatea celulelor este sinonimă cu hidratarea lor. Cu o mică precizare: cu apă. Pentru ele este foarte dificil să-şi procure apa necesară (în fiecare secundă se duce o luptă disperată după apă în organismul nostru). Cea mai bună sursă de apă este însăşi apa, însă educaţia primită, năravurile întreţinute de o media şi o publicitate agresivă ne-au obişnuit să ne “hidratăm” cu orice altceva. Cititorul ar trebui să ştie că alcoolul (berea, vinul, whisky, etc), cafeaua dar şi sucurile fură o cantitate enormă de apă din organism (sunt diuretice adică deshidratează, adică stimulează setea, adică dorinţa de a cumpăra iar şi iar aceleaşi muruieli sintetice). Chiar şi laptele pentru a fi digerat corect are nevoie tot de apă. Zahărul din băuturile sintetice carbogazoase sau necarbogazoase pe lângă faptul că forţează pancreasul să secrete insulină multă în timp scurt, fură de asemenea apă din organism. Pentru a înlocui această apă sustrasă, şterpelită hoţeşte de la celulele noastre neputincioase, ar trebui ca  pentru fiecare sticlă de răcoritoare îngurgitată să mai bem în plus circa 12 pahare de apă!. Apa minerală dură dezhidratează de asemeni, prin diferenţă de presiune osmotică. Aceste băuturi chimice inventate doar pentru excitarea celor 280 de papile gustative (principalii complici/inamici ai sănătăţii noastre) nu ne sunt de nici un folos, nu potolesc setea celulelor noastre, dimpotrivă!. Aceste soluţii “răcoritoare” mai conţin de exemplu cantităţi însemnate de aspartam substanţă legată în mod direct de aparţia sau întreţinerea depresiei, insomniei dar şi a altor boli neurologice sau aluminiu (cantitatea este cu atât mai mare cu cât au stat pe raft mai mult timp) factor declanşator al bolii Altzhaimer. Neavând apă cu care să elimine eficient bălegarul metabolic, sistemul imunitar (adevăratul “Domn’ Doctor”) ostenit nu mai poate face faţă şi după circa 40 de ani începe să obosească iar acumulările de toxine devin tot mai vizibile. Aceasta este vârsta la care începem să ne împrietenim cu doctorii iar registrele lor de bolnavi cronici conţin în special pacienţi cu vârste peste 40 de ani. Este incredibil că bolnavii în spitalul nostru se hidratează cu sucuri răcoritoare şi nu pot avea la dispoziţie o apă corectă pentru organism aşa cum se întâmplă în alte părţi ale lumii ceva mai responsabile. La intrarea în spitalul din Severin sunt nu unul ci mai multe tarabe  prevăzute cu umbrele protectoare unde se vând la tejghea astfel de soluţii lichide “răcoroase” fie celor care vin în vizită la cei suferinzi fie chiar bolnavilor însetaţi de sănătate şi vindecare.

Boli ale articulaţiei temporo-mandibulare

Articulaţia temporo-mandibulară conectează maxilarul inferior/mandibula la craniu. Problemele care apar la acest nivel generează durere de cap, în tâmplă, de ochi (orbită), de ureche, de gât, umeri, zgomote în urechi (tinitus sau chiar surzenie)  sau alte forme de algii faciale.

Mandibula care este controlată de muşchi execută două feluri de mişcări: una de rotaţie (ca o balama) şi alta de alunecare ca atunci când deschidem larg gura. Aceste  mişcări ne permit nouă să mestecăm, să vorbim sau să căscăm când ne este somn sau când suntem plictisiţi. Dacă aşezăm degetele chiar în faţa urechii şi deschidem gura vom simţi cele două tipuri de mişcare. Aceasta este asigurată de prezenţa unui cartilaj moale care permite mişcarea lină şi care absoarbe şocurile generate de mestecatul alimentelor tari. Întrucât vorbim de forţe mari generate în timpul mestecatului, acest cartilaj asemănător unui disc are şi rolul de a dispersa forţele care apar întocmai cum se întâmplă în cazul discurilor intervertebrale unde vorbim de asemeni de forţe foarte mari mai ales când sărim sau ridicăm greutăţi mari.

Acest disc articular se uzează când este dezhidratat (apa împreună cu proteinele hidrofile proteoglicanice asigură rolul de amortizor hidraulic), când se scurtează dinţii (mai ales la persoanele care „scrâşnesc” din dinţi – boală numită „bruxism”) sau la persoanele stresate care au obiceiul de a sta cu „fălcile încleştate”, de a mesteca permanent gumă, de a muşca creioane sau unghiile.

Micro sau macrotraumele cum ar fi un pumn primit în maxilar sau un accident pot de asemeni deteriora articulaţia cea mai importantă a feţei. Cea mai des întâlnită afecţiune este însă degenerarea articulară ca urmare a deshidratării cronice, a îmbătrânirii sau a disfuncţiilor imunitare (anticorpi antiimunoglobulină G) care conduc la dispariţia cartilajului şi apariţia fenomenului frecării între oase şi a inflamaţiei cronice.

Cracmentele sunt zgomotele sau pocniturile intraarticulare (semne de dezhidratare cronică la fel ca în cazul celorlalte articulaţii sau vertebre) sunt rareori percepute numai de bolnavi; de obicei se simt la palpare, în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii, degetele examinatorului fiind introduse în conductele auditive externe sau aplicate înaintea tragusului. Uneori aceste cracmente sunt aşa de puternice, încât sunt auzite de persoanele din jur. Cracmentul se percepe ca o pocnitură aspră; apare cel mai frecvent la mişcările de deschidere a gurii, foarte rar putându-se percepe şi la închiderea gurii. In momentul producerii cracmentului, bolnavul are o uşoară durere şi senzaţia de deplasare a condilului mandibular. Cracmentul se produce datorită izbirii condilului mandibular de condilul temporal, în momentul deschiderii accentuate a gurii; cele două elemente osoase nemaifiind separate prin menisc, vin în contact direct, producând zgomotul caracteristic.

Ce facem? Este preferabil ca afecţiunea să fie prevenită deoarece sechelele şi tratamentul curativ sunt destul de neplăcute. Primul gest de prevenire este obişnuinţa hidratării corecte a corpului încă de la vârste fragede pentru a păstra structurile articulare cartilaginoase cât mai mult timp funcţionale iar lichidul cel mai potrivit şi corect în acest scop este apa purificată osmotic.

Tratamentul afecţiunii instalate se adreseaza în primul rând durerii care îl supără pe bolnav. Aplicarea de gutiere ocluzale sau mai bine de plăci palatinale cu platou retro-incizal pun pentru un timp, articulaţia în repaus şi durerile se remit. Durerile pot fi calmate şi prin infiltraţii periarticulare  însă reapar după câteva ore dacă articulaţia nu a fost pusă în repaus. Repausul articular poate fi realizat şi prin aplicarea unei fronde mentoniere (un aparat pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă).

5 vizitatori online acum
0 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 01:28 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC