> News of the day <

Doctorul "Muşeţel"

Cel mai bun muşeţel creştea în Delta Nilului; grecii îl mai numeau „măr de pământ” pentru că ceaiul obţinut avea aromă de măr. Muşeţelul este indicat mai ales celor care cred că nu mai sunt iubiţi, celor hipersensibili, fricoşi, capricioşi. Este util şi celor care se lasă epuizaţi de astfel de persoane; centrează şi repară … Read more

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Merele ne apără de cancer

„Un măr pe zi ţine doctorul departe de familia noastră”


Radicalii liberi sunt produşi ai metabolismului nostru (2/3 din oxigenul inspirat se transformă în radicali liberi); aceştia „atacă” biomoleculele chimice esenţiale (proteine, grăsimi, acizi nucleici) şi ne îmbătrănesc prematur de cancer sau boli de inimă.

Mărul conţine peste 300 de substanţe naturale: pectine, vitamine, glucide, minerale coloidale (magneziu, calciu, cupru), fitonutrienţi, glucide(fructoză), etc; cea mai importantă componentă sunt fără îndoială polifenolii – cei mai eficienţi în protejarea noastră împotriva radicalilor liberi.

Antidotul, remediul cel mai sigur împotriva acestor tăcuţi, inevitabili şi invizibili radicali liberi, sunt antioxidanţii, iar dintre aceştia sunt polifenolii (pentru cei mai pretenţioşi – aici sunt incluşi flavonoidele, antocianidele, calconele, hidroxicianamaţii,etc). La aceştia sunt de amintit la fel de esenţialele vitamine C şi E.

Cel mai important studiu cu privire la măr, este cel efectuat de danezi şi publicat în anul 1993 în cea mai prestigioasă revistă „The Lacet”. Cercetătorii din Danemarca au măsurta timp de 5 ani parametrii fiziologici esenţiali la sute de loturi de bărbaţi.

Concluzia: regimul alimentar a fost hotărâtor în stabilirea indicilor de morbiditate şi mortalitate. Cei mai puţin bolnavi consumaseră zilnic cel puţin un măr sau o ceapă.

Universitatea Cornell a dovedit în laborator că extractul de măr inhibă proliferarea celulelor canceroase provenite de la colon, sân  sau ficat, iar Universitatea din Toulouse a dovedit că mărul poate scade colesterolul.

Extractul de coajă măr este mai eficient decât pulpa fructului.

Consumarea a unui singur măr pe zi, reduce riscul de face cancer mamar cu 25%.

Un anumit polifenol din măr – quercetin, ne protejează creierul de instalarea bolii Altzhaimer, de cancerul de prostată şi de cancerul pulmonar.

La capitolul acesta „protecţie”, mai puternice decât merele sunt fasolea roşie, afinele şi merişoarele; oregano este de 40 de ori mai eficient decât merele. Doza zilnică minimă de polifenoli care să ne protejeze de radicalii periculoşi este de 1 gram; două mere conţin între 300 şi 600 de mg. Dar coaja merelor mai poate conţine pesticide, ierbicide, insecticide sau alte „chimicale” periculoase; pentru a le elimina măcar parţial, vom ţine fructele acoperite cu apă purificată prin osmoză inversă timp de 20-30 de minutre. Pentru că are capacitate mare de absorţie a toxinelor, spre deosebire de apa minerală saturată, dură de la robinet, o vom arunca după ce am scos fructele, fiind toxică.

Spitalele de …altădată

Auzim spunându-se că sistemul medical din România este cel mai puţin eficient din Europa şi cel mai corupt. Sunt instituţii respectabile care fac aceste afirmaţii (New York Times, International Herald Tribune, etc iar Banca Mondială estimează la jumătate de miliard de euro şpaga ce se dă medicilor români) şi e treaba lor cum îşi susţin argumentele. Pentru că se vorbeşte şi despre condiţiile „medievale” existente în spitalele din România unde se moare de mizerie sau din cauza infecţiilor, hai să vedem cum au apărut primele servicii sanitare la noi în ţară.

Informaţii despre primele stabilimente sanitare sunt atestate în Transilvania abia în secolul XI –lea şi este vorba de infirmerii pentru călugări sau pentru bătrâni, drumeţi sau copii părăsiţi şi erau îngrijite de călugări. Cel mai vechi adăpost pentru străini („xenodochiu” se numea) este cel din Cluj (de la Mănăştur) din anul 1061. Aici îngrijeau bătrâni, infirmi şi bolnavi cavalerii ioaniţi la fel ca la Sibiu, Oradea sau Braşov.

Abia în secolul XIV apar pe lângă mânăstirile ortodoxe „bolniţele” cum este cea de la Prislop (şi ortodocşii au creat după modelele amintite aşa numitele xenodochii, azile sau bolniţe). Xenodochiile erau adăposturile pentru călători şi aveau rolul de a găzdui, hrăni şi de a da ajutor medical călătorilor care parcurgeau drumuri lungi şi care erau expuşi unor afecţiuni sau atacurilor bandiţilor. Din aceste xedodochii (numite şi „ospătării” vor lua naştere mai târziu în toată Europa spitalele (cuvântul „spital” derivă din „ospitalitate” însă în prezent, cu greu putem să-i acordăm conţinut aceastei sintagme). Întâlnim un astfel de adăpost la Simidreni în 1524 (care avea hramul Sfântului Dimitrie), o „ospătărie” la mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi una la Cotnari.

Existau legi care ajutau aceste stabilimente (o lege de exemplu obliga ciobanii să doneze brânzeturi pentru a asigura permanent hrana a 10 călători şi încă 10 fraţi „Legea cea veche a stânilor”). Bolniţele de pe lângă mânăstirile ortodoxe, spre deosebire de bolniţele slave (în Rusia se numesc tot aşa şi azi), erau destinate doar călugărilor bătrâni şi bolnavi care erau astfel scutiţi de serviciul aspru al vieţii monahale. Nu erau primiţi aici laici (doar la slujbele religioase) ei fiind îngrijiţi în vraceavniţe (până în anul 1704 pe teritoriul nostru nu au existat instituţii de asistenţă medicală spitalicească). La bolniţele mânăstireşti (prevăzute cu biserică şi cimitir) pentru consultarea călugărilor era chemat medicul din afară, tocmai pentru că acestea nu erau considerate spitale. Bolniţa ortodoxă de la Simidreni ( construită lângă Mânăstirea ctitorită de Neagoe Basarab) la 1517 avea alături o xenodichie pentru persoanele laice. Faptul că aceasta era ortodoxă (contrar altor păreri) este dovedită de însăşi denumirea latinească (Sân Medru, Sân Nicoară, Sân Georz) şi nu slavonă (sfânt – Sveta). Azilul era pentru laici ce era bolniţa pentru călugări şi aici erau primiţi bătrânii, bolnavii săraci şi unde erau îngrijiţi până la moarte. Spre deosebire de restul Europei de răsărit sau apuseană, spitalele la noi nu au apărut din xenodichii şi nici din grija Bisericii ci din iniţiativă particulară.

Cel dintâi spital din Moldova şi Ţara Românească a fost cel de la Colţea înfiinţat şi construit de spătarul Mihail Cantacizino în 1704. Această instituţie s-a datorat şi lui Constantin Brâncoveanu care adusese la Bucureşti o mulţime de oameni cu carte („învăţaţi”) dar şi o mulţime de cărţi. Modelul acestui spital a fost Hospitale di Santo Lazaro e Mendicanti din Veneţia şi aici lucra un spiţer ajutat de câţiva bărbieri care scoteau măsele şi îngrijeau bolnavii. După acest prim spital a urmat spitalul Sfântul Pantelimon clădit în 1735 de Grigore Ghica Vodă şi care avea la fel ca şi Colţea 12 paturi de bărbaţi şi 12 de femei. Urmează Sfântul Visarion şi apoi Sfântul Sipridon de la Iaşi ctitorit de domnitorul Constantin Racoviţă şi abia ulterior cel de la Craiova (1737). va urma…

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 17 la 05:16 am UTC
Aceasta luna: 206 la 11-02-2019 07:12 am UTC
Acest an: 667 la 10-30-2019 08:47 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC