> News of the day <

din vârful tastelor…

Informaţii pentru cei cu IQ mai mare… Dacă apa asta fără minerale “Berg” – 750 ml – costă 20 de dolari(!!!), Apa Preventivă Alexoae – Apă Purificată Aqua Group Nobel Pure Pro (aia care unora le provoacă… greaţă că cică n-are gust!) IDENTICĂ şi la fel (!) ca bergu ăla nu costă mai nimic (80 … Read more

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

De ce nu se strică mierea nici după câteva mii de ani?

Pentru că n-are în compoziţie… apă – care să permită dezvoltarea microorganismelor.
Albinele …ŞTIE!…

http://www.realitatea.net/de-ce-rezista-mierea-mii-de-ani-fara-sa-se-strice-cercetatorii-au-in-sfar-it-raspunsul_1255146.html

Cum sunt înşelaţi românii care cumpără apă minerală

Atenţie la ce beţi! Cum sunt înşelaţi românii care cumpără apă minerală

Mii de litri de apă minerală naturală (inclusiv de izvor) au fost retraşi de la comercializare de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), în urma unor controale pe care le-au efectuat la mai mulţi operatori economici.

 

Inspectorii ANPC au controlat, în perioada 15 iulie – 2 august 2013, 845 de operatori economici (31 producători, 104 distribuitori, 668 magazine şi 42 staţii de distribuţie carburanţi), iar la 471 dintre aceştia au fost depistate deficienţe. Inspectorii au verificat modul de comercializare, etichetare, prezentare şi publicitate a apelor minerale naturale (inclusiv apele de izvor).
Cu ocazia controlului a fost verificată o cantitate de circa 7, 8 milioane de litri de apă minerală naturală şi apă de izvor, cantitatea identificată cu abateri reprezentând 832.000 litri (10,6 %).

Principalele aspecte constatate se referă la nerespectarea condiţiilor de depozitare şi păstrare indicate de producători (47 de firme), comercializarea de ape minerale naturale cu data durabilităţii minimale depăşită, parametri fizico-chimici neconformi cu cei declaraţi sau ambalaje deteriorate. De asemenea,  8,6 % din cantitatea de apă minerală naturală controlată prezenta deficienţe de etichetare, lipsa informaţiilor sau marcarea incorecta şi/sau incompletă a elementelor de identificare şi caracterizare, neoferindu-se consumatorilor informaţiile obligatorii, care să permită alegerea sortimentului dorit.
Comercializarea de ape imbuteliate in ambalaje deteriorateLipsa afisarii pretului pe produs si/sau a pretului pe unitatea de masura sau neafisarea acestora in mod vizibil, pentru apele imbuteliate comercializate

Au fost oprite definitiv şi retrase de la comercializare 2.052 litri de apă minerală naturală şi apă de izvor în valoare de 5.258 lei, pentru că care erau depozitaţi în condiţii improprii (temperatura peste cea impusă de producători şi sub acţiunea directă a razelor solare) sau erau expiraţi.
În urma acţiunii, s-a dispus şi oprirea temporară de la comercializare a cca. 830.000 litri apă minerală naturală şi apă de izvor în valoare de 759.367 lei, până la remedierea neconformităţilor constatate
Totodată, au fost aplicate 486 de sancţiuni contravenţionale din care 284 de amenzi în valoare de 820.000 lei şi 202 avertismente.

Consumul mediu anual de apă minerală naturală din România este estimat la aproximativ 55 de litri, de trei ori mai mic decât al ţărilor precum Italia, Germania, Franţa, în pofida potenţialului ridicat al resurselor de apă minerală care plasează România pe unul dintre primele locuri din Europa, conform Patronatului Apelor Minerale Apemin.

patriotism local… mai există?

” Suntem aproape de finalizarea filmărilor pentru documentarul “Pe urmele tracilor”, un film care va răsturna, cu probe temeinice, ceea ce se știe la nivel oficial despre istoria antică a Europei.
Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile tracice au ocupat spații vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii… O istorie care ar trebui rescrisă!…
Și cum Forțele Celeste se arată a fi de partea noastră, acum două zile am reușit să-l surprindem pe Decebal, la Dunăre, în ipostaza perfectă – înconjurat de nori de furtună, cu fulgere care brăzdau cerul.. O imagine video ideală pentru genericul filmului! (asta o veți vedea doar în film)
Prin urmare, rămâneți aproape – lansarea oficială a filmului va fi pe data de 4 octombrie, în București.
Cei care doriți să susțineți financiar acest demers, o puteți face trimițând un SMS în valoare de 5 Euro + TVA, cu textul BUREBISTA însoțit de adresa dv. de e-mail la 7472, număr valabil în toate rețelele de telefonie mobilă. (Vi se va solicita un al doilea SMS, pentru confirmare, dar pentru acesta nu veți fi taxați).
În contul SMS-ului trimis veți primi, în cel mai scurt timp, cartea “Strămoșii noștri reali”, autor Gheorghe Iscru. Avem nevoie și de dumneavoastră pentru a reuși. Vă mulțumim tuturor!

http://danielroxin.blogspot.ro/2013/08/m-am-intalnit-cu-decebal-pe-malul.html

despre corupţie…

Ăsta-i un documentar fabulos!
Înţelege şi un copil de ce se-ntâmplă să n-avem bani pentru caietele copiilor sau pentru medicamentele ălor bătrâni…
Dincolo de vorbele chinuite, scremute, alese cu grijă, cerşetoare de voturi ale politicienilor sunt instituţiile bancare trans-naţionale care susţin Marea Corupţie Globală.
Un documentar despre sinuciderea noastră lentă!…
Lipseşte parcă ceva din el… Voi ştiţi?…

Despre delfini…

Am cunoscut la Bucureşti pe cel ce a creat primele dispozitive de comunicare cu delfinii – SECRETE MILITARE în SUA chiar şi azi!- dr Patrick Flanagan. Cu siguranţă doamna aceasta a colaborat cu el!

uite aici cele câteva minute pe care le-am trăit alături de unul din geniile în viaţă ale omenirii – Patrick Flanagan – participant activ la proiectele Geminni, Mercury şi Apollo care au dus primii oameni pe lună, decorat de Preşedintele SUA, directorul FBI, CIA, etc- consilier pentru securitate la Casa Albă şi NSA…

despre “învăţământ”…

Medicamente?…

Minţile lucide înţeleg că deşi există o explozie de medicamente (extrem de multe şi de scumpe) ele nu fac oamenii mai sănătoşi…
Şi-atunci minţile astea luminate vor medicamente mai … bune
Eu propun o … APĂ mai BUNĂ!
E ceva rău în asta?

“Nor informaţional”…

“Mediu de învăţare auto-organizat”… “Nor informaţional”…
“Cum pregăteşte şcoala de azi tinerii pentru ziua de mâine?” … Bună întrebare… Ar trebui pusă şi ăstora de la facultăţile din românica dragă unde ieşi cu nişte hârtii EXTREM DE SCUMPE, COMPLET INUTILE numite “Diplome de licenţă” sau “doctorat” (avem ai mai mulţi “doctori” pe metru pătrat din Europa în aproape orice dar şi cei mai mulţi analfabeţi!)…
Hmmm… trebuie să spun cândva mai multe despre cursul meu-ăla cu “apa şi vânzarea directă”. Înveţi multe chestii de bun simţ despre tine, despre sănătate şi câştigi şi ceva bănuţi… CURAŢI şi CINSTIŢI…
Omul acesta îşi susţine prezentarea cu nişte imagini filmate parcă de… mine!… “Amator” e puţin spus! Prietenii mei din televoziune m-ar fi desfiinţat pentru astfel de “cadre” însă ele sunt atât de utile… Totul i se iartă acestui om inimos!…

sexul de calitate!

A învinge…

“Îmi doream viaţa de dinainte…corpul de dinainte… fundul prăpastiei e locul perfect de plecare… nu mai conta pentru că mă ardea ceva pe dinăuntru…acuma ŞTIU că adevărata mea forţă n-a venit niciodată din trup…”…

O “poveste”

O “poveste” minunată:
“toată lumea din Reanimare aştepta fie să mor fie să fac pe mine… chirurgul a venit şi m-a şters la fund… mergi mai departe şi dă tot ce poţi… eşti VIU, asta e!”…
Un adevărat Poem de dragoste dedicat chirurgilor!…
Merită văzut, sunt doar câteva minute…

Încrederea…

Fix despre asta (ÎNCREDERE) vorbesc şi eu la cursurile mele de vânzare directă (alea cu purificatoarele de apă) atât de blamate de unii “oameni” superficiali care nici măcar n-au habar dacă-s vii.
Am scris destule întâmplări REALE cu de-ăştia şi despre cum s-au petrecut din lumea asta – o să scot o carte în curând “Vinutilii de pe strada mea” – poveşti fără tâlc…
Ăştia când îi întrebi dacă-s vii, se caută cu mâinile, se pipăie, se ciupesc de nas, ţipă şi-ncep să se… râdă!
Apoi înjură copios – nu contează pe cine, ce!…
“Oamenii nu mai consumă pentru a ţine pasul cu ceilalţi ca până acum… Oamenii consumă pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi” – spune fata asta frumoasă şi deşteaptă… Minunat concept şi… profund!
Dar cum să-l faci înţeles ăstora de pe-aici care s-au specializat în sarcasm (nărav specific, comunistoid), hăhăială şi râgâială?…

Ben Goldacre

suntem “medicalizaţi”!!!…

despre moarte…

“Canarul de Apă”

“Canarul de Apă” – un dispozitiv pe bază de …lumină care-ţi spune dacă apa e curată sau nu…
Am şi eu unul asemănător TDS-metru care-mi spune dacă mai e ceva în pahar în afară de … apă!…

Inteligenţa înseamnă…pre-zicere!

Inteligenţa înseamnă…pre-zicere!
Pre-dicţiile creierului inteligent (neo-cortex-ul) stau la baza alegerilor înţelepte. Oamenii înţelepţi pot prezice viitorul (filmele astea pe care le-am văzut în ultimele ore cred că i-ar fi plăcut şi lu ga’riţa)…
Despre creier…

Despre idei parazite

Despre idei parazite care infectează (se autocopiază de la un individ la altul) şi controlează creierele majorităţii oamenilor… “Negândire în acţiune”… “Informaţii cu atitudine”…

Frumuseţea artei şi frumuseţea… ştiinţei…

Adevăr şi frumuseţe…
Imagini cu şi despre celulele noastre.
Ingredientul fizic (sau chimic) principal al acestora este… apa.
Animaţie medicală… Excelent filmuleţu’!

Stephen Hawking dixit:

Şi Odobleja?…

Creierul… îndrăgostit

fotografii de … poveste!

Mulţumesc!

despre vindecare…

despre miros şi parfumuri…

F A B U L O S !…

Bărbaţii se masturbează încă din perioada intrauterină!…

Apa…

Îmi place expunerea asta cu apa!
Tipul foloseşte un filtru de cărbune activ granular.
Mai bun decât filtrul acesta este însă purificatorul osmotic… tot POU! (aparii mei ştiu ce-i aia!)…

Cum mai gândeşte creierul…

Curs de vânzare…

O legendă vie a matematicii: Benoit Mandelbrot

Arta de a alege…

Un documentar excelent!
O cercetătoare nevăzătoare îmi confirmă ce mi-a spus nu demult, ga’riţa-n vis:
“Lasă-i moarti pe-ştia cu apa asta… Nu vor, nu vor… Apa asta-a-mata-i pentru-i de vin… mai pe urmă”…
Oamenii din fostele ţări comuniste au o mentalitate specifică, spune femeia aici în documentar.
Înţeleg acum mai bine reticenţa majorităţii concetăţenilor mei la “schimbarea apei”.
De fapt TOATE felurile de “ape” sunt pentru ei …UNA SINGURĂ!
“La ce dracu s-o schimb? Că vrei tu să vinzi nu ştiu ce filtre?”…
“Fie cum vrei tu… Fericirea (sau nefericirea) ta stă în alegerile tale” spun şi eu ca femeia asta…
Un alt film pe care am să-l folosesc în discuţiile cu cursanţii mei de la cursurile despre apă…

Sănătate sonoră…

“Urechile nu au pleoape… Urechile nu sunt făcute pentru auzit ci pentru ascultat.”

Rumi:

“Dincolo de “bine” şi de “rău” se găseşte un câmp. Ne întâlnim acolo”…

Sunetul Universului

“Nu există nici un locşor în Univers fără sunete”… mi-a spus prietenul de la schit.
“Universul are o coloană sonoră orchestrată de spaţiul însuşi. Spaţiul poate vibra ca o tobă”… spune fata asta în prezentare…
Fabulos!
Acu-nţeleg de ce prietenului meu de la schit îi plăcea toaca aşa de mult. Pentru că PRIN sunete, dincolo de ele (el ŞTIE!) este… Tăcerea.
“Micul adevăr e din cuvinte limpezi şi scânteietoare-n minte.
Marele-Adevăr este o mare de Tăcere cutremurătoare”… spunea şi Rabindranath Tagore…

“feliuţă” de … timp

excelentă prezentare!…

nici vinul nu mai e ce-a fost…

“Nici vinul cumpărat de la ţărani nu mai e ce-a fost odată, spun specialişii. Ca să îl ajute să fiarbă mai repede, îi adaugă zahăr. Pentru a se limpezi şi a nu-şi pierde culoarea, mirosul şi gustul, şi ţăranii adaugă vinului sulfiţi. Problema nu o reprezintă adaosul, ci faptul că nu se respectă indicaţiile şi dozajul…
Cinci sortimente de vin au fost examinate de laboratorul oficial al Uniunii Europene. Experţii au descoperit că, în loc de vin, sticlele erau umplute cu un amestec de apă, zahăr, alcool şi arome. Vinurile analizate au fost „Strămoşesc” şi „9 poloboace”, produse de SC Vinexport Trade Mark Focşani, „Perla Dunării”, produs de SC Vinton Galaţi, „Buchet”, produs de Casa de Vinuri Zoreşti Buzău, „Babanul”, produs de Murfatlar şi „Alb Nobil”, fabricat de SC Rom Cas SRL Dâmboviţa”…

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-se-ascunde-in-vinurile-ieftine-1038107.html#ixzz2ctSjDkbZ

Alte mituri despre apa îmbuteliată…

Industria apei imbuteliate incepe din ce in ce sa castige teren in favoarea bauturilor la pet, fie ele carbogazoase ori nu. Este insa ea, atat de benefica, asa cum se spune? Iata adevarul adevarat!
Mitul numarul 1 – Apa imbuteliata este mai buna decat cea de la robinet
Nu in toate cazurile. Multe companii care comercializeaza apa plata, sustin ca ea provine din adancurile muntilor, sau din izvoare vulcanice, ceea ce nu este intotdeauna adevarat. De fapt, se pare ca 25-40% dintre surse, nu sunt la fel de exotice precums e vehiculeaza.
Alternativa la apa plata imbuteliata este cea de la robinet. Institutiile abilitate avizeaza calitatea acesteia, in conformitate cu legislatia si normele in vigoare. Acestea difera insa, de la tara la tara, si, din pacate, in unele cazuri, sunt destul de permisive.
Mitul numarul 2 – Apa purificata are gust mai bun
Apa cu adevarat pura, adica cea distilata, din care se elimina toate sarurile si mineralele, are gust salciu. Substantele care ofera gust bauturii de toate zilele, sunt sodiul, magneziul si clorurile care exista in aceasta. Exista insa si un element care denatureaza aroma apei imbuteliate – este vorba despre clor. Daca asezati sticla de apa plata in congelator, fara sa insurubati prea strans dopul, izul de clor va disparea in timpul noptii ca prin minune.
Mitul numarul 3 – Apa cu vitamine, minerale sau proteine este mai sanatoasa decat cea plata, traditionala
Realitatea este ca vitaminele, colorantii, proteinele si alte elemente aditionale adaugate in apa nu fac altceva decat sa intregeasca tabloul fals impus de strategiile de marketing. In plus, aportul de vitamine promis de produsele de acest tip, nu acopera nici pe departe nevoia zilnica a organismului.
Sticlele de apa despre care am vorbit mai sus contin si cantitati nejustificat de mari de zaharuri, precum si intensificatori aromatici – toate acestea nu fac altceva decat sa adauge calorii, mai multe chiar decat sucurile ditetice. In alta ordine de idei, cand vine vorba despre fluor si iod, apa de la robinet iese castigatoare in competitia cu apa la pet.
Lipsa unei cantitati suficiente de iod in organism, cauzeaza aparitia bolii numite gusa endemica. Gusa endemica este o afectiune recunoscuta in toata lumea, dar cu precadere in anumite zone, unde cuprinde un mare numar din populatie. Ea poate fi simpla sau complicata, cu anumite tulburari endocrine si/sau nervoase, cum ar fi surdo-mutitatea sau cretinismul. Daca iodul scade sub 5 micrograme la litru, poate surveni boala.
Mitul numarul 4 – Trebuie consumate pana la 8 pahare de apa zilnic
Acesta este cantitatea zilnica recomandata in cazul femeilor. Totusi, exista si o problema – 80% din fluidele consumate zilnic se asteapta sa fie abtinute din bauturi (apa, ceai, sucuri, cafea, etc) si restul de 20%, din alimente.
Dificultatea consta in putinta de a socoti gramajul bauturilor consumate, precum si a cantitatii de fluide obtinute din mancare. Chiar si asa, va fi nevoie sa mentineti un echilibru intre recomndarea medicilor si nevoile dumneavoastra. Asadar, daca simtiti nevoie sa beti mai multa apa, nu ezitati, pentru ca, pana la urma, organismul este cel care regleaza nevoile fiecaruia!
Mitul numarul 5 – Dupa antrenament intens, este mai buna apa imbuteliata
Numai in cazul depunerii unui efort iesit din comun, aceasta afirmatie este oarecum adevarat. Oarecum, pentru ca si mai bune sunt bauturile care contin electroliti (sodiu si potasiu), substante care sunt pierdute pe parcursul miscarii excesive. Fireste, acest fapt este valabil mai mult in cazul sportivilor. Daca insa va antrenati moderat, consumati apa simpla, pentru ca este numai buna!
Mitul numarul 6 – Apa la pet este buna pentru mediu, deoarece poate fi reciclata
Ar fi ideal, insa lucrurile nu stau tocmai asa. Costurile de productie de tip ecologic-friendly includ manufacturarea sticlelor, incarcarea lor, transportarea, dar si asezarea pe raft, ca sa nu mai vorbim despre marketing. In plus, intrunirea cerintelor de protejare a mediului, necesita suficient petrol cat sa ajunga pentru 100.000 de masini intr-un an. Din pacate insa, doar 86% dintre sticlele de plastic ajung in cosurile de gunoi special amenajate lor.

http://www.csid.ro/health/mituri-si-adevaruri-despre-apa-plata-2780380/

A “crede” şi … a”şti”…

“CREDEM că apa îmbuteliată este cea mai sănătoasă alegere, care ne măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.
ÎN REALITATE ea poate fi chiar dăunătoare sănătăţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substanţe chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substanţe nocive…
CREDEM că apa îmbuteliată are întotdeauna un gust mai bun decât cea de la robinet, deoarece conţine enzime care ne stimulează papilele gustative şi ne dau o senzaţie de prospeţime.
ÎN REALITATE lucrurile sunt mai nuanţate. Situaţia depinde foarte mult de sursa de apă din care se alimentează reţeaua publică şi de starea conductelor. Chiar dacă în România situaţia lasă mult de dorit şi multe oraşe sunt deficitare în această privinţă, în acele locuri unde autorităţile insistă pe respectarea regulilor sanitare, apa de robinet este chiar mai bună decât cea la PET…
CREDEM că apa îmbuteliată este ieftină şi uşor de procurat.
ÎN REALITATE apa îmbuteliată costă de la 240 la peste 10.000 de ori mai mult decât apa de la robinet…
CREDEM că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.
ÎN REALITATE, lucrurile iarăşi nu stau chiar aşa şi au fost situaţii în care anumite mărci sau loturi de apă la PET au avut probleme, chiar serioase, privind prezenţa unor germeni patogeni. În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET. Aproximativ o cincime din sortimentele de apă îmbuteliată din SUA au avut, în decursul timpului, probleme privind un conţinut mărit de substanţe nocive…
CREDEM că sticlele de plastic, binecunoscutele PET-uri nu mai reprezintă o problemă pentru mediu, deoarece sunt reciclate în proporţie tot mai mare.
ÎN REALITATE PET-urile reprezintă o problemă serioasă chiar şi în ţările care au sisteme bine organizate de reciclare a deşeurilor. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 4 miliarde de astfel de ambalaje ajung la groapa de gunoi în fiecare an, generând costuri de ecologizare de aproximativ 70 de milioane de dolari…
CREDEM că unităţile de îmbuteliat apa stimulează economia zonelor în care sunt amplasate şi creează locuri de muncă.
ÎN REALITATE corporaţiile multinaţionale cumpără dreptul de control şi exploatare a rezevelor subterane de apă, oriunde pot, iar industria de îmbuteliere pe care o susţin limitează ceea ce mulţi consideră ca fiind un drept inalienabil: accesul la o sursă de apă sigură şi necostisitoare. Apa mai este numită şi „aurul albastru al secolului XXI”. Urbanismul, poluarea, încălzirea globală şi creşterea populaţiei terestre transformă rapid apa potabilă într-o resursă tot mai disputată şi valoroasă.
Pe ansamblu, industria de îmbuteliere a apei creează puţine locuri de muncă, media pe plan mondial fiind de 24 de salariaţi pentru o unitate de mărime medie. În plus, sunt studii care demonstrează că, atunci când o fabrică de îmbuteliere se construieşte într-o localitate, majoritatea salariaţilor acesteia provin din afara comunităţii care şi-a cedat controlul asupra resurselor sale de apă, în schimbul promisiunii unor noi locuri de muncă…
CREDEM că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau – cel puţin – din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.
ÎN REALITATE, autorii studiului citat în deschidere estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratată suplimentar, uneori. Chiar şi în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.
Nici România nu a fost scutită de astfel de incidente. În 2005, de exemplu, ANPC a închis mai multe fire din judeţul Braşov care vindeau apă de robinet pe post de „apă de izvor”…

apa…

În zona asta – plină se sfaturi docte, nu prea există studii legate de… apă…
E prea banală şi insignifiantă sau…

… “noi toţi minţim!”…

şi… iar despre creier!…

oxitocina…

oxitocina – “hormonul mângâierii”, “fidelităţii” şi acum iată, al “moralităţii” – un hormon care este stimulat de masaj şi … nu numai…

cele mai frumoase imagini pe care le-am văzut!…

traiul sănătos m-a omorât…

greşelile medicilor…

cum funcţioneşte memoria…

tartru dentar…

creierul văzut din interior…

minerale din apa de mare…

Apa bună de băut (corectă celular – adică sănătoasă) va fi din ce în ce mai greu de găsit.
Soluţia? Purificarea apei de reţea, a mărilor şi oceanelor prin osmoză inversă.
O mulţime de comunităţi din lumea largă deja fac asta!
Ce facem însă cu mineralele obţinute? În alte timpuri acestea au cauzat dispariţia unor civilizaţii (saraturarea solurilor prin irigarea excesivă cu apă hiperminerală complet diferită de apa de ploaie divină dătătoare de viaţă, purificată prin …evaporare).
Din nou… microbii sunt chemaţi în ajutor.
Ei transformă mineralele anorganice dizolvate în apa oceanului în minerale organice, vii, uşor asimilabile de fiinţele vii.
Un alt documentar interesant…

despre microbi… şi puţin despre…apă!

creierul…

… acceptarea conștiinței ca fenomen biologic…

Sankofa

Sankofa înseamnă “întoarce-te şi pricepe” sau “învaţă din trecut”…
… despre semne, simboluri, proto-scriere în Africa…

Alan Russell

Alan Russell, cercetător la granița dintre chimie, biologie și materiale avansate, studiază medicina regenerativă la Institutul McGowan pentru Medicină Regenerativă din cadrul Universitații din Pittsburgh. Acesta (împreună cu echipa sa) a reușit să determine regenerarea țesutului uman utilizând un proces inițial care transmite corpului semnale de auto-reconstrucţie. Iată explicațiile sale într-un scurt discurs marca TED:

sarcasm…

„ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte”
„a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine” – Cristiana Alexandra Levitchi -psihoterapeut și psiholog clinician
…”Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți de ceea ce facem.
Dar acest mod de a umple golul interior funcționează numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență”…

http://adinaamironesei.blogspot.ro/2012/11/despre-ironie-si-sarcasm-despre-dreptul.html

Cel mai fericit om din lume – Matthieu Ricard.

Acesta s-a specializat în biochimie la Institutul Pasteur, dar a „părăsit” știința alegând să se mute în Himalaya și să devină un călugăr budist. În acest mod și-a propus să studieze fericirea, atât la nivel uman de bază și ca subiect de studiu din punct de vedere științific.

Cu Vilayanur Ramachandran despre creier…

Revista Time l-a inclus pe Vilayanur Ramachandran în topul 100 al celor mai influente persoane din lume, iar Richard Dawkins l-a numit “Marco Polo al neuroștiinței”…

din nou despre creier…

vorbe…

Buddha:
„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

Creeaza-ti ziua! from Adina A. on Vimeo.

umbra…

MARIANNE WILLIAMSON:
“De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează. Odată, am privit în faţă un aspect al fiinţei mele pe care l-am evitat foarte mult timp, întrucât mi se părea prea dureros. Când am făcut-o, am trăit o surpriză neaşteptată. În loc să simt că mă detest singură, am fost inundată de un val de compasiune, întrucât am înţeles câtă durere aş mai fi experimentat dacă aş fi continuat să îmi ignor acel aspect.”

Efectul Umbrei (film documentar) from Adina Amironesei on Vimeo.

despre frică…

vorbe…

“A ne pune unii pe ceilalți sub lupă și a ne vâna defectele reciproc este un comportament care nu poate să ducă decât la a ne îndepărta unii de ceialți și mai mult și cred că din acest punct de vedere lumea în care trăim este deja…abundentă.
Ce naște acest tip de vampirism la nivel media? Pe plan mondial zeci, probabil chiar sute de tipuri de emisiuni TV sunt bazate pe vânătoarea de defecte, chiar dacă asta nu e mereu la vedere sau nu se face chiar…pe față. Culmea e că aceste emisiuni sunt cele mai de succes având rating-ul cel mai mare. Așa s-a ajuns ca acest gen de alimentare energetică să devină un sport foarte practicat la tv dar și în ziare, cele de cancan fiind singurele care nu-ți fac probleme legate de supraviețuirea pe piață. Bineînțeles că aceste emisiuni au dus la educarea noilor generații în acest spirit.
În mediul virtual se știe că cele mai de succes articole sunt acelea care pun la zid diverse persoane. Cu cât mai cunoscută persoana și cu cât mai virulente criticile sau defectele vânate (mai mult sau mai puțin închipuite) – cu atât mai mai viral devine articolul. Este o pofta nebună de a dărâma imagini (link) și de a pune la pământ oameni fără să conteze dacă au adus în esență valoare societății prin ceea ce au creat”… Adina Amironesei

http://adinaamironesei.blogspot.ro/search/label/atacuri_energetice

vorbe…

…”Este evident că majoritatea oamenilor care obișnuiesc să-i descurajeze pe cei din jurul lor, cei care se autodenumesc “realiști”, nu sunt neapărat conștienți că fură energie de la cei pe care îi descurajează…
… îi descurajăm pe ceilalți pentru ca nu cumva ei să “ne-o ia înainte” în vreun fel, ca nu cumva să facă ce noi nu suntem în stare să facem sau pur și simplu să ne demonstreze că ceva este posibil atunci când noi credem că e invers”…

Dumitru Constantin Dulcan

„Noi judecăm lumea după aparențe. Științele de ultimă oră ne arată însă că lumea nu se reduce numai la capacitatea noastră de percepție. Dincolo de capacitatea minții noastre există multe alte dimensiuni. Asta spune fizica cuantică și psihologia transpersonală.” – Dumitru Constantin Dulcan

Dimensiunea spirituala a Universului (Dumitru Constantin Dulcan) from Adina A. on Vimeo.

vorbe…

“Să presupunem că Moise, Buddha, Iisus, Mohamed nu au existat, că nu au existat Vechiul Testament, Cabala, Noul Testament, Coranul, imaginează-ți că nu exista clarvăzători, profeți, vindecători și că nu există decât știința secolului XXI. Ar ajunge știința de una singură, în încercarea ei de a înțelege originea și evoluția armoniei universale incluzând viețile noastre individuale, ar ajunge totuși știința la concluzia că există un principiu ce ghidează, organizează și determină, adică G.O.D. (Dumnezeu)?Răspunsul meu după 20 de ani de cercetare la Universitatea Yale și aici, răspunsul este: Da! Acest principiu (Dumnezeu) există! Ca să poți cuprinde cu adevărat ce este această inteligență creatoare, îți trebuie ceva îndeajuns de „mare” încât să cuprindă fizica cuantică, fizica newtoniană, teoria stringurilor și toată fizica ce ar urma după acestea.” – Gary Schwartz

Ceva necunoscut face ceva… from activist on Vimeo.

despre moarte…

… alte câteva vorbe despre moarte spuse de neşte oameni de ştiinţă…

FALSA PLECARE from Kamala Queen on Vimeo.

“Orbire intenţionată!…

O altfel de definiţie a Sfintei Ignoranţe cunoscută şi sub termenul de “prostie”…
Hmmm… Oare pe la noi or fi din ăştia?…
…”Se mai folosea în cantităţi mari la acoperişuri, pentru izolaţie, ca să menţină căldura în case în iernile lungi din Montana.
Vermiculita se găsea pe terenurile de joacă. Pe terenul de fotbal. Pe patinoar. Ceea ce avea să afle era că vermiculita e o formă extrem de toxică de azbest.
Când şi-a dat seama despre ce era vorba, a început să spună tuturor ce se întâmplase, ce păţiseră ai ei şi cei pe care îi văzuse cu măşti de oxigen în case după-amiază. A fost uimită.
S-a gândit că dacă vor afla, vor face ceva, când, de fapt, nimeni nu vroia să ştie.
Devenise atât de agasantă cu insistenţele ei de a povesti vecinilor, prietenilor şi altora din comunitate, încât câţiva s-au adunat şi au făcut un abţibild, pe care şi l-au lipit mândri pe maşini, cu textul: „Da, sunt din Libby, Montana, şi nu am azbestoză.”
Gayla nu a renunţat. A continuat să cerceteze. Apariţia Internetului a ajutat-o. A vorbit cu toţi care o ascultau. Şi-a susţinut cauza până când un cercetător a venit în oraş studiind istoria minelor din zonă. I-a spus şi lui povestea şi, ca toată lumea, nici el n-a crezut-o, dar, întors la Seattle a făcut propria cercetare şi şi-a dat seama că ea avea dreptate.
Galya avea un aliat.
Cu toate astea oamenii încă nu vroiau să ştie.
Spuneau: „Dacă ar fi fost atât de periculos ne-ar fi spus cineva.” „Dacă din cauza asta mor toţi, doctorii ne-ar fi spus.” Cei obişnuiţi cu munca grea spuneau: „Nu vreau să fiu o victimă. Nu se poate să fiu eu victima, şi fiecare meserie are riscurile ei.”
Gayla a continuat şi până la urmă a reuşit să aducă agenţii federale în oraş să-i monitorizeze pe locuitori – 15.000 de oameni – şi au descoperit că rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde in SUA. Asta se întâmpla în 2002 şi nici atunci nimeni nu s-a găsit să-i spună: „Gayla, caută şi pe locurile de joacă unde se zbenguie copii. E tapetat cu vermiculită.”
Nu era vorba de ignoranţă. Era orbire intenţionată.
Orbirea intenţionată e un concept legal definit ca: informaţia pe care ai putea-o cunoaşte şi pe care ar trebui s-o cunoşti dar reuşeşti cumva să n-o afli…
Alegi să nu ştii. E foarte răspândită în zilele noastre.
O observi la bănci, când mii de oameni au oferit credite celor care nu şi le permiteau.
Se vede în bănci, când dobânzile au fost umflate toţi ştiau ce se întâmplă, dar toţi au ignorat studioşi.
Vezi asta la Biserica Catolică, unde zeci de ani s-a ignorat abuzul copiilor. Poţi vedea orbire intenţionată în escaladarea războiului din Iraq.
Există orbire intenţionată la scară impresionantă, dar şi la scară mai mică, în familii, în case şi în comunităţi, dar în special în organizaţii şi instituţii. Companii cercetate pentru orbire intenţionată pot fi întrebate: „Există probleme la muncă pe care oamenii se tem să le discute?”
Când cercetători au efectuat asemenea studii în corporaţiile din SUA au văzut că 85% din oameni răspun „Da”. 85% ştiu că e o problemă dar nu spun nimic.
Când am refăcut studiul în Europa cu aceleaşi întrebări, am găsit acelaşi rezultat. 85%.
E cam multă linişte. Multă orbire.
Interesant e că dacă mă duc în companii din Elveţia ei zic că asta le e specific doar lor. În Germania – „O, da, asta e boală nemţească.” În Anglia: „Da, englezii lasă de dorit aici.” Adevărul e că ţine de natura umană. Cu toţii suntem orbi intenţionat în anumite situaţii.
Cercetările arată că unii orbesc intenţionat de frică.
Le e teamă de urmări.
Unii sunt orbi deoarece cred că e inutil să observi ceva.
Oricum n-o să se schimbe nimic.
Dacă protestăm împotriva războiului din Iraq nu se schimbă nimic.
La ce bun?
Mai bine mă fac că nu văd”…

Leac la obezitate

Despre „arta” măgulirii şi linguşirii…

În 1752 contele de Chesterfield – un aristocrat englez din Derbyshire îi scria fiului său: „orice femeie poate fi infailibil cucerită prin toate felurile posibile de complimente”.
Spre deosebire de primate, unde indivizii se curăţă cu rândul înlăturându-şi păduchii, pielea moartă sau alte insecte, oamenii în locul mâinilor care mângâie pielea folosesc cuvintele care dezmiardă orgoliul.
Fără să divagăm inutil, amintim doar două din cele mai folosite strategii/”capcană”: prima- „autodevalorizarea” – când linguşitorul spune lucruri negative despre el, îşi minimizează realizările, responsabilitatea succesului pentru a-l face mai important pe cel vizat sau îşi ascunde talentele şi
a doua- „promovarea celuilalt” când îl alintă/laudă cu expresii pozitive pe cel vizat.
Când flatează pe cineva, linguşitorul are de obicei grijă să fie singur cu „ţinta” întrucât martorii – neutrii de regulă, „se vor prinde” de trucurile acestuia şi îl vor ridiculiza mai ales dacă are vreun „interes”.
Alte trucuri/curse folosite de specialistul în „arta măgulirii”
Pentru a nu stârni suspiciuni, în loc să facă o favoare (care ulterior justifică o contra-favoare pe baza „legii reciprocităţii”) mai bine face un compliment (minimizare).
Laudă doar o anume idee sau o anume formulare şi nu întregul discurs al şefului (diluarea complimentului).
Ştie nu numai cum să flateze ci şi în ce zonă emoţională persoana vizată este mai sensibilă (selectarea laudelor).
Pentru a nu fi descoperiţi, trucurile folosite de aceşti maeştrii ai disimulării sunt nenumărate (simplificarea, camuflarea, acoperirea laudelor, etc).
Nu numai oamenii ci şi animalele sunt sensibile la laude şi mângâieri, iar un câine va alerga de sute de ori după băţul aruncat de stăpân pentru a cerşi mângâierile/aprecierile.
Succesul lor se bazează pe faptul că majoritatea animalelor dar şi fiecare dintre noi îşi doreşte încă de la naştere să fie ACCEPTAT şi APRECIAT…

Despre sex…

Comunicarea bună este sinonimă cu sexul de calitate, comunicarea proastă înseamnă sex de proastă calitate.
88 % din femeile care au răspuns unui chestionar că discută des cu partenerii lor despre sex au confirmat că au o viaţă sexuală „foarte bună” iar dintre cele care au recunoscut că doar ocazional discută despre sex doar 30% au afirmat că au avut parte de sex „bun”.
Relaţia cu partenerul nostru şi sexul sunt lucruri extrem de importante în viaţa noastră.
Sexul corect, „senzaţional” cum îmi place să-i mai spun, aduce un plus de calitate vieţii noastre.
Ce este „sexul senzaţional”?
Pe scurt, sexul senzaţional poate fi definit de următorii parametrii aleatori: durează cel puţin o oră, ne întăreşte emoţional, ne trezeşte spiritualitatea, ne oferă orgasme mentale (nu numai fizice), ne conduce pe culmi ale plăcerii fizice nemaiîntâlnite şi de fiecare dată altfel şi nu în cele din urmă scoate la lumină din fiecare dintre noi lucruri, informaţii, emoţii pe care nu le ştiam/intuiam înainte.
Cum putem avea parte de un sex senzaţional.
În primul rând să ne re-îndrăgostim. Cu alte cuvinte să putem iubi fiecare părticică a partenerului nostru.
Apoi să învăţăm să ne dez-văţăm de sentimentele negative (de vină, de ruşine faţă de organele care ne oferă tuturor, bogaţi sau săraci, cu generozitate, plăceri divine) adică să ne dez-inhibăm.
Dezinhibarea apare odată cu înaintarea în vârstă însă ea poate fi descoperită şi cultivată şi la alte vârste dacă avem o atitudine pozitivă. Atenţie! Nerăbdarea în a scăpa de inhibiţii poate speria partenerul. Inhibiţiile trebuie mai întâi definite şi apoi analizate pe rând pentru a le elimina eficient iar discuţiile dintre parteneri sunt cele mai utile metode de „terapie”.
A fi dezinhibaţi înseamnă a face lucruri dorite dar de care ne este frică şi nu a face lucruri care nu ne plac.
Iată un sfat pentru a avea parte de un sex senzaţional.
Să ne obişnuim să dormim goi noaptea (confortul termic nu trebuie uitat).
Hainele chiar şi cele de mătase înseamnă „nu atinge”, dar pielea dezgolită a partenerului înseamnă intimitate.
Cel mai distructiv factor pentru sex este CRITICA.
Şi bărbaţilor şi femeilor le place să fie încurajaţi (bărbaţii urăsc critica mult mai mult decât femeile).
Critica îi determină pe oameni să se interiorizeze sau să atace. Comunicarea deschide poarta intimităţii.
Nu-i deloc util şi benefic să ne dărâmăm partenerul.
Mai bine îl ajutăm să se ridice.
De asemeni, a nu vorbi nu înseamnă a fi „misterios” pentru că fiecare dezvăluire ridică alte întrebări, aşa că misterul nu poate să dispară niciodată.
Vorbim, comunicăm.
Alte sfaturi utile.
Ne îmbrăţişăm zilnic partenerul de cel puţin 12 ori.
Îi facem complimente ori de câte ori putem.
Şi, nu în cele din urmă, să nu uităm:
„sexul ţine doctorii şi avocaţii departe de noi”.

În-semnări…

Ca să ajung în intervalul de timp stabilit (“6,30 – 7,30 dimineaţa pentru că apoi voi fi-n sală”) am plecat pe la 1 noaptea din Severin.
Ador să conduc noaptea. Doar eu şi întunericul. Şi Mari – soţia şi asistenta mea de imagine.
“Cân te-nveţi să iubeşti întunericu nu-ţ va mai fi frică de-ăla din sicriu” îmi spunea muica.
“Păi în uter doar nu era lumină!”
Dar înainte de uter oare ce era?
La de-al de-ăstea m-am tot gândit galopând cu maşinuţa mea înspre Bucureşti.
Pe tot drumul m-a însoţit o lună nouă strălucitoare şi mare cât ţestul muicii. La intrarea în Militari a răsărit un soare şi mai mare. Roşu şi periculos de încandescent.
La Spital am trecut de barierele succesive dotate cu gardieni amabili îmbrăcaţi cu veste şi dispozitive şi am parcat maşina chiar lângă micuţa casă numită – “Institutul de Boli Cerebro-Vasculare”.
Prin parcare, căutând un locşor şi pentru “Miţa” mea, am mai văzut câteva maşini înmatriculate în Mehedinţi.
La radio “Trinitas” tocmai bătea gong-ul de ora 07.00.
Din dreapta apar doi tinerei în halate lungi până la genunchi care împingeau o targă cu … ceva sub formă de morman alb.
Când au ajuns mai aproape am văzut perechea de picioare vinete rămase neacoperite de cearceaful alb.
Cu mâna pe butonul radioului – la care băteau se auzeau nişte clopote, am privit cum – cei trei – se-ndepărtau pe aleile străjuite de arbori bătrâni…
“Dumnezeu să-l ierte!” am spus în gând apoi am oprit radioul.
Trebuia să ajung la Domnul Profesor.
Intrarea în secţie era aglomerată de oamenii bolnavi şi de însoţitorii acestora ce aşteptau… Oare ce aşteptau?
“Bună dimineaţa! Ce-ai păţit?” mă-ntreabă ridicând sprâncenele domnul Profesor Dănăilă.
“Nimic, domnule Profesor”.
“Aa, bine… Atunci ai venit cu cineva. Unde-i bolnavul?”
“Domnule Profesor. N-am venit cu nici un bolnav. Am venit să vorbesc cu dumneavoastră despre … sănătate”…
Aşa am început cu Domnia-Sa un dialog care s-a prelungit mai mult de o oră. O oră antologică, “de colecţie”, pe care am s-o păstrez cu sfinţenie în arhiva mea video.
Am discutat în principal despre celula fabuloasă pe care dânsul împreună cu dr. Viorel Păiş au descoperit-o: “protectocit-cordocit”.
O celulă care are grijă ca “Regele organelor” – Măria-Sa Creierul să fie impecabil de curat…
“Sângele nostru nu-i aşa de curat. Or creierul trebuie păstrat, apărat de substanţe periculoase care ar putea trece din sânge în substanţa cerebrală” îmi spune domnul Profesor.
“Bariera hemato-encefalică este o “strecurătoare” delicată, fină şi extrem de eficientă” îndrăznesc să-l completez.
“Da, aici este celula asta despre care vorbesc: “Cordocitul”…
Îi povestesc şi eu ce ştiu de Profesorul Benga de la Cluj – despre cum i-a fost furat Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – şi despre “protectocitul” pe care eu îl aduc oamenilor: Apa Preventivă Alexoae – apa strecurată…
“Să ştii că am mai mereu bolnavi de la Severin. Uite şi-acum trebuie să operăm pe cineva”…
Povestim despre Hipocrate – “Despre aer, apă şi locuri” – este primul tratat de medicină preventivă din istorie, despre chirurgi celebri şi despre … amânarea Morţii.
În acest context îi povestesc despre domnul Profesor Dulcan – pe care îl cunoaşte şi dânsul foarte bine.
Vorbim despre acest organ atât de uşor de păcălit – Creierul – specialitatea Domniei-Sale de-o viaţă şi, la un anume moment se ridică şi îmi arată cele trei volume de jumătate de metru … grosime: “Anatomia creierului”.
Pe care … mi le dăruieşte cu un generos autograf!…
Sufocat de gestul acestui OM nu găsesc cum să mă revanşez decât să-i dăruiesc … cartea primită de la domnul Profesor Dumitru Constantin Dulcan pe care o port după mine s-o mai recitesc atunci când am timp – “Mintea de dincolo” – cu promisiunea că o să-i dăruiesc la următoarea vizită – cartea mea despre Apa de Rouă…
Plec de la Domnia Sa însoţit de privirile aproape furioase ale pacienţilor care aşteptau pe hol ca Domnul Profesor să fie liber şi alerg la o altă întâlnire: aceea cu Domnul Profesor Oproiu.
“Tu şti în ce hal a crescut cancerul de colon?” mă-ntreabă după formalismele revederii.
“Păi mi-aţi spus când am fost ultima dată la dumneavoastră la Cotroceni”…
Îmi spune că nu mai are cabinetul acolo, că acum este de găsit la Medicover – “lângă Consiliul de Miniştri”…
Mă-ntreabă de severineni şi de câteva persoane cunoscute (“ce mai face doctorul Melencu? dar Lungulescu?”…
Binenţeles că discuţia noastră inevitabil se duce de fiecare dată când ne întâlnim spre prevenire şi … Apă.
Apa Preventivă sau apa purificată osmotic.
Nu stau nici la dânsul foarte mult întrucât afară îl aşteaptă oameni care suferă…
Nu plec nici de la dânsul cu mâna goală. Îmi dă o fotografie din tinereţe.
“Cu bulerinu am şi eu vro 80 de ani, da de fapt am 40!”… îmi spune râzând.
Îmi promite că în toamna asta, după ce va reveni din străinătate, va veni la Severin.
“Să mă duci la prietenul meu Colţoiu (unul din cei mai mari dermatologi pe care i-a avut România n.n). E-ngropat la Punghina”…

8

12

din vârful tastelor…

Una…

Zilele trecute am început să fac ceva „ordine” prin calculator şi am dat peste câteva zeci de secunde de film care păreau a fi fără nici o noimă…

Plaja însorită din Mamaia, lume câtă frunză, câtă iarbă – care pe nisip, care în apa mării – poleită cu tot atât de multă fericire.  

Lentila camerei fuge de la viermuiala aceea pestriţă înspre nişte grămăjoare maronii lucioase aflate la margine de mare… sau de plajă.

Materii fecale aduse de valurile jucăuşe şi depuse chiar lângă şezlongurile şi prosoapele mari, multicolore.

Unii – români desigur, mai economi din fire şi mai puţin dispuşi la a cheltui bani cu un pat şi o baie de hotel, au preferat să doarmă pe plajă şi să folosească marea drept toaletă generoasă…

Oamenii trec pe lângă grămăjoarele de fecale fermentate şi umflate ca nişte mici încinşi pe grătar întorcând capul oripilaţi de miros sau – în cazul copiilor ţinându-se de nas. Uită însă repede şi-şi văd de bălăceală!…

Face parte şi asta din viaţă, majoritatea din cei prezenţi au şi ei maţele pline cu aşa ceva, nu-i nimic extraordinar!…

Mi-aduc aminte că tot în ziua aia – atunci când am avut cu mine camera video, un amic mi-a povestit că „l-a mâncat” să se bage să despartă doi beţivi care-şi cărau pumni la o terasă şi că a pierdut pe urmă două zile pe la Poliţie să dea declaraţii. Şi că va fi „martor” şi la viitorul proces. Concediu „…utut” adică!

Şi mai îmi aduc aminte că tot atunci în anul acela, unu – la fel de beat ca ăia de s-au încăierat şi i-au stricat concediul şi aşa prea scurt al amicului – a intrat în mare şi … a murit. L-au scos abia atunci când un turist s-a-mpiedicat de el pe când înnota…

Revăd de mai multe ori imaginile astea pe care am uitat să le şterg şi realizez că, deşi am toate alea la inventar, nu prea mai reuşesc să-nţeleg deplin realitatea.

Am sentimentul acut că nu mai sunt „normal”, că sunt un infirm psihic…

Alta…

Mă sună zilele trecute telefonul. Dincolo – („dincolo” adică la celălalt capăt al „firului”), o femeie îmi spune precipitată şi zbierând că a aflat de la doctor că „băiatu ei are cancer”.

„Ce mă faaaac domnu Daaan? Încotro s-o iau eu acu vai de minee?”

O ascult şi-mi dau seama că vocea ei seamănă cu mugetul vacilor pe care le duceam de sfoară pe când eram mic la „oraca”.

„La oraca taie vaca” era un cântecele inventat de noi copii cei care duceam de lanţ vacile peste dealuri şi lunci la maşina aia mare şi lungă. Aia care le căra la abator.

N-am nici o idee bună să-i spun. Simt aceeaşi senzaţie de neputinţă/ infirmitate.

Femeia asta şi-a crescut copilul „în puf”. Ea copilu, bărbată-su câinele. Când am fost la ei într-o seară – să tot fie vreo 7 ani – făcuseră baie şi copilului şi câinelui – un labrador cu un păr lung care atârna până la pământ. M-am dus să le spun de „filtru”. M-au ascultat, m-au servit cu cafea, cu prăjituri. Au fost amabili însă … nu erau „interesaţi” de filtrul meu.

Am „păstrat legătura” că sunt oameni cumsecade, mai vorbeam când şi când despre „boale”, despre medicamente, despre „ai bătrâni”. N-am reuşit să-i conving să-şi „pună filtru”, neam!…

Nu mi-au spus niciodată de ce, pentru că bani au avut şi au…

Alta…

Mă întâlnesc alaltăieri- la o terasă de pe Bulevard unde dai pe două porţii de mâncare jumătate de salariu – cu un amic din Bucureşti. Era în trecere spre Viena.

Îmi povesteşte despre părinţii săi pe care îi luase cu ceva ani în urmă – după ce se pensionaseră – şi îi dusese într-o casă la margine de capitală – cumpărată anume pentru ei.

„Fi atent omule ce-am găsit între actele bătrânului” îmi zice întinzându-mi o hârtie scrisă de mână.

„Păi e scrisu meu!” îi zic. Am fost într-o seară pe la ei să-i conving să-şi pună un filtru de apă. M-am gândit că sunt şi ei oameni cu carte şi că o să-nţeleagă cum e cu apa asta din Severin… Nu m-au ascultat mai deloc. Erau foarte nervoşi şi curioşi cine o omorâse pe Elodia. Mi-au spus atunci, în seara aia, că ei stăteau zi de zi şi se uitau la OTV până îşi termina băiatul ăla emisiunea…  

Le-am spus că o să trec să le mai spun una-alta. Şi am trecut chiar a doua zi dimineaţa ca să le las hârtia asta în cutia poştală”…

„Păi ce-i scris aici aia cam aia s-a-ntâmplat. A făcut ciroză, s-a umflat… Apoi i-au tăiat doctorii piciorul că avea arterită şi nu se mai putea trata”…

„Păi fumau amândoi foarte mult, am văzut de-atunci de când am fost la ei…

El le mai şi ţuicănea!”…

„N-am putut nici eu să-l conving să se lase… Dar nu de arterită a murit ci de infarct. Iar aici tu scri de un medicament care poate da infarct miocardic…”

„Mi-a spus că ia Avandia pentru diabet. Eu ştiam că-i un medicament cu probleme dar nu m-a crezut. Acum e interzis din câte ştiu şi s-a scos definitiv din farmacii!”…

„De ce dracu n-ai vorbit cu mine de-atunci? Că le luam eu filtrul ăla… Poate că mă ascultau pe mine”…

„Păi nici n-am ştiut că tu exişti! Am aflat de tine cu puţin timp înainte de a-i lua din Severin… Şi doar am fost la ei de-atâtea şi-atâtea ori… M-a chemat bătrânu să-mi dea o pereche de cizme. Mi-a spus că de tine au rămas mici… M-am simţit ca un milog!… L-am rugat atunci să-mi semneze un „consimţământ asumat” – o hârtie în care scrie că a înţeles şi că-şi asumă conştient riscurile la care se expune consumând în continuare apa incertă din Dunăre… De-atunci n-am mai dat pe la ei… Pe urmă am aflat că plecaseră la Bucureşti”…

 „Mi-a spus mama abia la spital cât de mult i-ai ajutat. Te pomenea când se mai certa cu asistentele alea…”

Mi-a mulţumit că am avut grijă de părinţi, a achitat apoi a plecat în drumurile lui.

Hârtia aia a rămas la mine. O citesc şi simt şi acum aceeaşi senzaţie de neputinţă/infirmitate.

Mă mai „plimb” o vreme pe plaja asta inutilă numită „feisbuk” apoi încep să cânt precum un copil retardat: „la oraca taie vaca”…

3 Întrebări …

Prima întrebare:”Ce gust mai are frăţie apa asta a ta dacă scoţi TOT din ea?”
R:”Apa pură corectă celular şi metabolic în mod normal nu are gust, culoare, miros. Apa nu este aliment ci doar vehicol pentru nutrienţii celulari dar şi pentru deşeurile metabolice pe care le transportă prin dizolvare. Totuşi putem asemăna gustul apei purificate prin osmoză inversă cu gustul apei de rouă, cu „gustul” zăpezii, al ţurţurilor de gheaţă sau chiciurei, sau poate cu aroma ceţii dese. Apa de fântână are gustul argilei sau acizilor organici dizolvaţi din sol precum cel humic iar apa minerală carbogazoasă are gustul acidului carbonic sau gustul carbonatului de calciu (rocă de calcar dizolvată) în cazul isvoarelor de munte. Toate aceste minerale şi acizi nu sunt în mod obligatoriu necesare sănătăţii organismului nostru – dimpotrivă, ţinând cont de rata de absorbţie extrem de mică a mineralelor anorganice din apa minerală dar şi de faptul că ele sunt regăsite apoi în pietrele formate în rinichi sau fiere. Consider din acest motiv că preţul pe care îl plătim pentru aceste „gusturi” este totuşi prea mare”…
A doua întrebare:
“Care-i treaba cu apa minerală pe care dau bani de trei ori pe săptămână?”
R:”Este o afacere de peste 15 miliarde de euro anual iar ignoranţa oamenilor serveşte nu numai acestor firme – vedete ale burselor, dar şi industriei medicale.
În lunile iunie şi iulie 2007 s-a efectuat un control -Ministerul Mediului împreună cu un delegat UE –Luis Berger, la 685 de agenţi economici cu privire la modul în care respectă prevederile legale privind comercializarea, îmbutelierea, etichetarea, depozitarea şi desfacerea apelor minerale destinate consumului uman.
Cu această ocazie au fost oprite de la comercializare aprox 1 milion de litri de ape minerale care nu respectau parametrii legali, s-au aplicat 254 de sancţiuni, 73 de avertismente şi 181 de amenzi contravenţionale.
Etichetele de pe sticlele de plastic cu apă minerală prezentau incomplet s-au lipseau informaţiile obligatorii; agenţii producători sau distribuitori nu au respectat condiţiile de depozitare şi comercializare (platforme deschise expuse la soare şi intemperii sau temperaturi mari, murdărie, igrasie, pavimente degradate, rozătoare prezente, etc).
În anul 2008 trei cercetători clujeni – Cristina Roşu, Andrei Vlaicu şi Simona Boiţă au realizat o cercetare asupra a 30 de tipuri de ape minerale de pe piaţa din România (25 româneşti şi 5 străine) pentru a evalua compoziţia chimică, asemănările şi deosebirile dintre acestea şi apa de la reţea.
Au fost de asemeni prelevate probe de apă potabilă din reţeaua de alimentare din municipiul Cluj-Napoca şi din municipiul Zalău , o probă de apă de izvor natural din Cluj şi două probe de apă de izvor natural din municipiul Blaj şi Zalău.
Probele au fost analizate cu ajutorul multiparametrului WTWinolab 720 şi s-au determinat parametrii fizici ai apelor, care au fost comparaţi apoi cu standardul apei potabile din Romania şi cel din Uniunea Europeană.
Cu ajutorul aparatului RQ flex 10 Meck s-au determinat concentraţiile ionilor de calciu, magneziu, sodiu, cloruri şi sulfatul din cele 35 de probe analizate.
Apoi s-a stabilit compatibilitatea lor cu legislaţia apelor potabile din România, reglementată de Legea.458 /2002 şi completată de Legea 311/2004.
În raportul final prezentat de echipă Universităţii din Cluj, se arată că doar 15 din cele 35 de probe analizate respectă toate normele legislative în vigoare.
Ca urmare a acestui studiu, cercetătorii clujeni au propus standardizarea de către toţi producătorii de ape îmbuteliate din România, a unei culori pentru capac, în funcţie de gradul de mineralizare al apei îmbuteliate, astfel încât consumatorii să înţeleagă mai bine ce cumpară din magazine şi efectele apei minerale pe care o consumă asupra stării lor de sănătate.
Deşi au trecut câţiva ani situaţia nu s-au schimbat prea mult”.
A treia întrebare:
“Şi parcă mai ziceai ceva de sticlele alstea de plastic”…
“Stai să vezi!
În anul 2008 cunocuta Agenţie de ştiri Reuters comunica: WASHINGTON, 15 aprilie 2008 – “O substanţă chimică – Bisfenol A, aflată în unele produse alimentare din ambalajele de plastic şi sticlele de plastic pentru băuturi, inclusiv pentru copii poate fi legată de apariţia pubertăţii precoce, de cancerul de prostată şi apariţia cancerului de sân”.
Cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg au arătat ca apa îmbuteliată în sticle de plastic este mai toxică decât cea de la robinet întrucât apa din ambalajele de plastic conţine antimoniu de 30 (treizeci) de ori mai mult decât apa de la robinet dintr-un pahar de sticlă iar apa îmbuteliată în plastic este cu atât mai toxică cu cât a stat mai mult timp în plastic.
Universitatea de Medicină din Yale a concluzionat în 2008 într-un studiu că Bisfenol-ul A din ambalajele de plastic poate afecta creierul, memoria şi comportamentul (alterarea sistemului dopaminergic din nucleii striaţi).
Această substanţă mai afectează tiroida, funcţiile ovarului, testicolului; poate induce boli de inimă, sau diabet.
În aprilie 2008, guvernul Canadei a declarat această substanţă chimică prezentă în ambalajele de plastic ca fiind “toxică pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător” şi imediat, în aceeaşi lună 10 state americane adoptă legi care cer interzicerea Bisfenolului A, Senatul SUA introducând chiar o lege pentru interzicerea la nivel federal a produselor care sunt destinate copiilor, în special sugarilor.
În mai 2009 Whasinghton Post acuză public într-un articol marii producători din industria chimică pentru lobby-ul pe care îl fac pentru a bloca aceste interdicţii.
În iulie 2009 California votează în unanimitate interzicerea produselor care conţin Bisfenol A iar în martie 2009, ministrul francez al Sănătăţii Dna Roselyne Bachelot-Narquin, a fost de acord cu decizia guvernului canadian cu privire la Bisfenol A, în 27 iulie 2009, senatul francez propunând interzicerea acestei substanţe în ambalajele alimentare.
În octombrie 2009, ministerul mediului din Germania propune interzicerea acestei substanţe din produsele destinate copiilor în special suzetele şi sticlele pentru lapte.
În mai 2009 şi Parlamentul danez interzice utilizarea Bisfenol A la fabricarea sticlelor de plastic pentru copii”…
Înainte să aştepţi să-ţi spună medicul tău de familie şi ALTE INFORMAŢII, şi eventual să-ţi recomande să-ţi cumperi un filtru de apă (pun pariu că n-o să auzi aşa ceva!) mai bine pune mânuţas pe telefon şi sună – înainte de a fi PREA TÂRZIU – şi te fac şi pe tine proprietar de mini-făbricuţă de APĂ STRECURATĂ CORECTĂ CELULAR…

 

Despre Apa Pură

Toate mecanismele publicitare au ca scop crearea unei mentalităţi consumiste în rândul populaţiei. Trăim, de fapt, într-o societate bazată pe consum în care oamenii sunt stimulaţi să cumpere cât mai multe lucruri la preţuri cât mai mici. Pentru a înţelege însă aceste afirmaţii ar trebui să gândim pe TERMEN  LUNG. Publicitatea şi educaţia  consumatoristă ne-a educat să gândim doar pe TERMEN SCURT. Orice om de afaceri responsabil are însă un plan de afaceri, o planificare a vieţii lui nu doar pentru „mâine” ci şi pentru următorii zece-douăzeci de ani. Majoritatea românilor trăiesc de azi pe mâine fără orizont, fără scopuri, fără aşteptări concrete. Această atitudine este rezultatul mentalităţii publicitare consumiste indusă în special de televiziunea care are ca menire principală crearea creierelor disponibile consumului de produse industriale, politice, religioase, etc.

Înţelepciunea populară spunea odată că „dacă vrei să fii la fel ca un om bogat sau ca un om  sănătos, fă ce fac ei!”. Din păcate înţelepciunea populară a fost înlocuită cu „înţelepciunea „modernă” a reclamelor tv sau a tabloidelor scumpe”.

Am fost obişnuiţi, am fost educaţi să cumpărăm mult şi ieftin pentru a „economisi”. De fapt atunci cheltuim mai mult pentru că oricum am da-o, banii pleacă de la noi şi nu vin. A cumpăra sau a cheltui bani pe lucruri ieftine – cum e apa minerală plată înseamnă a sigura bunăstarea patronilor care promovează astfel de mărfuri tot la fel cum asigurăm „a la long” bunăstarea celor din industria medicală care cunosc, ŞTIU consecinţele pe termen lung ale consumului unei ape improprii.

Pe apa pe care o bei zilnic se sprijină o mulţime de lucruri cum ar fi şcoala copiilor tăi sau ratele la bănci sau celelalte planuri pe care le-ai făcut. Ce nu ştii este faptul că apa minerală pe care o cumperi de la market sau cea de la robinet este amestecată cu lacrimile copiilor tăi. Această „apă” asigură  vacanţele exotice şi conturile pline ale celor ce AŞTEAPTĂ răbdători şi relaxaţi ştiind că într-o bună zi această „apă” îşi va îndeplini misiunea şi durerea te va arunca în braţele lor primitoare.

A cumpăra azi apă îmbuteluată înseamnă a investi deja în conturile industriei medicale care … aşteaptă viitoarele cheltuieli cu investigaţii, operaţii, medicamente, etc.

„De ce ai ales „apa minerală” de la market?” – am întrebat într-o zi un client. „Pentru că m-am învăţat cu ea; e ca un prieten – bună şi la îndemână – adică uşor de procurat” mi-a răspuns.

Avea dreptate! Apa de la „Isvoarele Minciunilor” de ex sau altele ca ea – atât de prietenoasă  în reclamele tv – o găsim în imediata apropiere – la parterul blocului sau la super-marketul din apropiere, şapte zile pe săptămână, până la ore târzii din noapte. Toate aceste magazine de unde putem cumpăra necesara apă zilnică se poartă frumos şi prietenos cu noi – dar nu pentru că nu mai pot de grija sănătăţii noastre, ci tocmai pentru că ne vor banii, adică vor doar Profit.

Apa Pură  este cinstită şi onestă cu buzunarul tău dar  mai ales cu TOATE organele tale interioare –ficat, pancreas, rinichi, nu numai cu papilele gustative mincinoase care vor DOAR să fie excitate.

Apa Pură   nu este o „cheltuială” ci o investiţie în sănătate şi în siguranţa familiei noastre, este un instrument care POATE produce economii ulterioare.

Echipamentul propuse de Dan Alexoae nu se devalorizează în timp aşa cum se întâmplă cu automobilul de lux proaspăt cumpărat ci începe să producă bani imediat ce este instalat.

Echipamentul propuse de Dan Alexoae produce bunăstare şi confort mai mult decât o poate face o plasmă 3D de ultimă generaţie sau un automobil. Oamenii care au investit în echipamentul propus de Dan Alexoae   au ales să economisească nu doar Bani – cât mai ales Timp. Ei au cumpărat de fapt Timp. Ei au ales SĂ PREVINĂ ACUM în loc să se trateze mai târziu mai scump şi să cumpere în continuare o apă mincinoasă.

Ei au ales să plătească ACUM câţiva bănuţi ca să aibă echipamentul propus de Dan Alexoae  pentru ca aceasta să se îngrijească de sănătatea lor, în loc să cheltuie de sute de ori mai mulţi bani ULTERIOR, unui sistem medical deosebit de periculos, ineficient şi corupt.

Oamenii încuiaţi – din fericire de la zi la zi mai puţini, gândesc aşa: „de ce să arunc atâţia bani pe un filtru a lui Dan Alexoae când pot să-mi cumpăr zilnic şi cu bani mai puţini apa de la market?” Răspunsul la o astfel de întrebare nepotrivită este doar Tăcerea pentru că Ei, şi NU Dan Alexoae vor pierde la final mult mai mulţi bani.

Apa Pură Alexoae este un Bun, nu este un „lucru” sau un „obiect” ca multe altele inutile din casă aşa cum cred aceşti neştiutori nefericiţi şi este tot la fel de importantă ca şi o acţiune valoroasă la Bursă. Pentru că aduce în timp Profit.

Peste 90% din Mânăstirile din Oltenia, şi nu numai, au echipamente de purificat apa natural prin osmoză inversă, aproape TOŢI doctorii din Severin au echipamente de purificat apa prin osmoză inversă (de ce oare?), o mulţime de avocaţi, judecători, profesori, oameni de afaceri, politicieni. Cele mai importante argumente invocate atunci când aceştia au ales Apa Pură Alexoae au fost – „Sănătatea”, „Siguranţa”, „Confortul”, „Excelenţa”.

Aceştia sunt oameni responsabili pentru viaţa lor, oameni care au ieşit demult din capcana de a gândi asemeni turmei.

Chiar dacă Acum au decis că Apa Pură este prea scumpă şi nu merită să o aibă în casă, oamenii încuiaţi la minte şi orbi azi, vor afla într-o zi că „drumul spre Iad are şi întoarceri” şi că nu este niciodată „prea târziu” să investească în Apa Pură Alexoae Asta  dacă nu cumva or să moară într-o zi, tot aşteptând momentul potrivit!

Din păcate acest fenomen regretabil se întâmplă încă, destul de des în România!…

De ce oare se-ntâmplă? Pentru că cei mai mulţi dintre aceşti oameni definiţi ca „ încuiaţi la minte” sunt prizonierii gândirii convenţionale cultivată de media televouionistă; ei sunt de fapt răstigniţi între două Alternative de care nu pot scăpa – Regretul că NU au făcut ce trebuia făcut la Timp, şi Frica de a nu greşi.

Ei ar trebui să ştie înainte de orice, că au dreptul din naştere la sănătate şi mai ales ar trebui să afle că ŞI EI MERITĂ LA FEL CA ŞI CEILALŢI  APA PURĂ ALEXOAE!

Partenerii lui Dan Alexoae „cheltuie” inteligent banii adică investesc gândind pe termen LUNG pentru că ei se comportă ca nişte co-creatori ai vieţii şi destinului lor.

„Când nu ştii ce ai de făcut pentru a fi mai sănătos tu şi familia ta, când vezi că sistemul de sănătate din România e de la zi la zi mai scump, mai slab şi mai periculos, atunci pur şi simplu te iei după cei ce Ştiu şi investeşti urgent într-un echipament  de purificat apa. Dacă ei au ales Apa Pură ca instrument de securitate autentic pentru a le apăra sănătatea proprie şi a familiilor lor, atunci şi tu poţi face la fel. Trebuie doar să ai mintea deschisă. Pentru că e adevărat ce se spune: „mintea este ca o umbrelă; funcţionează doar dacă e deschisă” spunea Dan Alexoae într-o emisiune Tv.  

Apa Pură Alexoae este un indiciu al Excelenţei, al faptului că ÎŢI PERMIŢI să fii Responsabil pentru viaţa ta şi a Familiei tale.

Dan Alexoae te informează  onest şi îţi lasă deplina libertate de alegere – alegerea clientului informat. De aceea vânzările de echipamente propuse de Aan Alexoae au crescut odată cu rata de informare/ responsabilizare a populaţiei.

 

Din vârful tastelor pag 223

În afară de vizitele pe care le făceam în timpul liber pentru a mai vinde vreun echipament de purificat apa, trebuia să însoţesc uneori şi pe „bobocii” pe care îi pregăteam la cursul pentru vânzare.

Aşa l-am cunoscut pe nea Caisă. Nu-l cheamă aşa da aşa îmi place mie acu să-i zic.

Era naşul „bobocului” meu de la curs – o fată de vreo 28 de ani, inteligentă, bine crescută, absolventă de facultate dar cam timidă. Am mers la el acasă (o, ce casă!) ca să-i explicăm cum stă treaba cu apa şi cu celelalte aspecte ale vânzării. Ne-a servit cu cafea din cea mai scumpă, apoi ne-a invitat la masă că „picasem la ţanc” adică la prânz.

Fata pe care o plătea să-i gătească şi să-i facă ordine (ca să nu-şi streseze nevasta – „naşa”- plecată acum în Franţa la proprietatea pe care o aveau acolo) ne-a servit nişte sofisticării preparate la cuptor cu nişte garnituri la fel de exotice. „Asta sigur are şcoală de bucătari” m-am gândit atunci da’ fără să-l întreb însă pe „boier” dacă-i aşa.

Am ştiut de când l-am văzut că n-o să-i vindem nimic acestui orgolios plin de ifose şi care juca acum rolul binefăcătorului ocrotitor şi generos faţă de fina lui. Nu, nu era defel vorba de o altfel de relaţie (sexuală eventual) cu „finuţa” pentru că simt chestiile astea mai bine ca o femeie. Nu mai intru acum în detalii neinteresante despre vizita aceea.

Am plecat însă însoţit de remarca apasătă făcută la plecare: „Să nu mă mai cauţi cu chestii de-astea de vânzări de filtre că nu te mai primesc. Poţi să vii să mai vorbim când vrei că văd că eşti citit. Îmi place să ascult de-ăştia ca tine. Ai văzut că aici găseşti cafea adevărată!. Poate-ţi dau şi un wishy ce zici?”.

- „Mulţumesc pentru că aţi avut răbdare. Ne mai auzim cu telefonu” i-am spus şi eu de pe scări.

Au trecut vreo doi ani de-atunci. Nu l-am mai căutat, uitasem şi cum îl cheamă, până lunile trecute – astă vară- când l-am reîntâlnit la spital, la „urgenţă”. Era pe o targă, speriat şi iritat că „ăia se mişcau prea încet”. Fata care avea grijă de curăţenie şi de meniul zilnic (dar cu siguranţă şi de alte nevoi –asta DA!) rămăsese undeva la intrare speriată şi ea şi neânţelegând parcă nimic din cele ce i se întâmplau în acel moment.

- „Ce-are ăsta?” am întrebat o colegă ce se chinuia să-i prindă o venă.

- „Nu ştim aşteptăm să coboare neurologul şi să-l ducem la tomograf. Se pare că-i un accident vascular cerebral”.

În timp ce vorbeam cu colega, nea Caisă a început să emane aburi calzi de căcat proaspăt. Pantalonii desfăcuţi la burtă s-au udat de urina caldă care a început să se scurgă de pe targă.

- „Fetelor, haideţi să-l schimbăm pe dumnealui! Haideţi mai repede cu pijamalele. Luaţi-l de-aici că îi apucă pe toţi vomitatu’..”

O infirmieră sictirită de zecile de pacienţi pe care îi tot dezbrăcase în ultimele ore, apucă de targă şi o îndreaptă spre sala de baie aflată pe stânga.

- „Bine că te căcaşi pe tine! Re-aţi ai dreacu de îmbuibaţi! Băgaţi în voi ca porcii apoi veniţi aici cu pretenţii. Ai pe cineva cu tine să mă ajute?”

- „Câţi bani vrei fă?” o întreabă nea Caisă pe infirmieră.

- „Nu-mi trebuie banii tăi. Ai pijamale la tine sau scot din magazie? Buletinu unde-i?”

- „Vorbeşte fă frumos că te ia dracu. Acu sun să te dea afară!”.

-„Lasă gura! Aşa ai dat-o afară şi pe fie-mea. Trebea să-i dai salariu pe trei luni, mai ţii minte căcatule?”

Am asistat la scena care a durat mai puţin de un minut apoi am rugat-o pe infirmiera pe care o cunoşteam de ani buni ca pe o femeie cumsecade să se liniştească şi să mă lase pe mine să-l dezbrac.

- „Aaa, e de-al tău?”, m-a întrebat.

- „Nu!”, i-am răspuns scurt.

Nu am cine ştie ce greţuri la mirosurile urâte –am încercat altele mai „consistente” la morgă, sunt obişnuit, aşa că l-am dezbrăcat pe nea Caisă cu grijă la pielea goală apoi l-am spălat din aproape în aproape cu duşul, cu săpunul şi desigur, cu mâinile. Infirmiera mi-a adus nişte câmpuri să-l şterg apoi împreună cu ea l-am îmbrăcat în pijamale.

- „Tu cine eşti că parcă te cunosc?” m-a întrebat câutându-mi privirea.

- „Nu contează!” i-am răspuns.

- „Te duci tu să-l duci pe neuro, că văd că-l cunoşti, ca să nu mai pierdem timp?” m-a întrebat colega după ce i-a fixat branula la mână cu leucoplast.

- „Da, lasă că-l duc eu sus în secţie. Numai să aduci tu foaia sau s-o trimiţi”.

- „Acuma-acuma, să termine de scris în ea cei de la internări şi o trimit cu infirmiera”.

L-am dus la salon, l-am debarcat cu grijă de pe targă împreună cu fetele de pe neuro apoi am plecat să-mi termin treburile pentru care venisem la spital. Zilele trecute eram la un restaurant din Severin în biroul „şefului” aşteptându-l să discut cu el despre ce? … Despre apă desigur. I-am sugerat la telefon săptămâna trecută să monteze un echipament în bucătărie ca să gătească fetele lui ciorba pentru clienţi cu apă „strecurată” şi nu tot cu apa canceroasă din Dunăre.

- „Să treci să vorbim” …

Încă din uşă mi-a spus că a văzut cum arată echipamentul la o pensiune unde tocmai terminasem de montat unul şi m-a întrebat scurt „în cât timp îl are”, scuzându-se că nu poate să stea mai mult cu mine de vorbă pentru că „are pe cineva important la separeu”.

I-am spus că revin altă dată ca să discutăm şi alte detalii legate de hârtiile necesare a fi întocmite şi semnate, apoi am ieşit amândoi din birou.

În sala selectă numită „separeu” la masă, era chiar nea Caisă care râgâia ţinându-se de un pahar cu picior lung în care fusese cu câteva secunde mai înainte, şampanie „roze”.

- „Ce mai faci nea?” … („Caisă” i-am spus totuşi în gând) l-am întrebat din uşă.

Linişte…

S-a uitat la mine mirat de tupeu (cuvânt provenit din franceză – „tu peu” – „tu „poţi”) apoi am văzut cum din pupile începe să se rezerse un torent invizibil de ură.

Şi-a amintit că fusesem la el acasă, că tot eu fusesem de faţă când infirmiera l-a făcut „porc” şi tot eu îl spălasem nu cu mult timp în urmă de căcat.

N-am aşteptat răspunsul lui. Nu mă interesa.

L-am salutat pe patron şi am plecat.

În stradă aerul parcă se îngroşase şi sta să plouă…

Simpozion ştiinţific Muzeul de Artă Drobeta Turnu Severin

Departe de agitaţia şi freamătul electoral dar foarte aproape de inima cetăţii, în Muzeul de Arta din Drobeta Turnu Severin – Dr Maria Balaceanu director – sustine două prezentări. Pentru cei neiniţiaţi în acest tip de discuţii aproape academice, trebuie precizat că Doamna director Maria Bălăceanu onorează ginta celor ce se ocupă cu scrierea şi înscrierea datelor definitorii ale Buletinului de Identitate al comunităţii noastre. În interiorul acestei frumoase clădiri ascunse într-un părculeţ mic dar cochet, se plămădeşte fără greş parte din conştiinţa urbei dar şi a neamului nostru. Doamna dr Maria Bălăceanu este un profesionist devotat, un expert al acestei minunate şi poate pe nedrept ignorate profesiuni – aceea de păstrător şi promotor al valorilor de patrimoniu autentic local sau naţional. Cu glas blând precum al doamnei educatoare din primii ani ai copilăriei noastre, domnia-sa ne aduce vorbe alese cu grijă pentru a ajuta la buna cunoaştere şi educare a tuturor celor doritori de istorie, de adevăr, de frumos…

Din vârful tastelor pag 73

Aşa cum am mai spus, trăim în cea mai nesigură zonă a Europei. Avem cei mai mulţi mincinoşi şi hoţi cu ştaif pe metru pătrat, mâncăm cele mai periculoase alimente din UE, bem cea mai poluată apă, avem cei mai bolnavi copii (aseară se spunea la tv că ne-au murit anul trecut peste 100 000 de copii (!!!)), avem cel mai scump şi cel mai corupt sistem medical din Europa, etc, etc, etc …
În alte timpuri, nu mai departe decât în urmă cu vreo sută de ani, genialul Costain Brâncuşi spunea: “V-am lăsat proşti şi v-am găsit şi mai proşti”. Bine că măcar el a avut puterea de a pleca în lumea largă unde a fost acceptat, apreciat, consacrat.
Deocamdată ne pleacă în ritm ameţitor medicii. În urma lor…scapă ci poate. Sau cine e mai informat, ar spune un amic simpatic…
Un fost ministru în guvernul Ciorbea spunea în urmă cu câţiva ani referitor la propunerea de mările a lefurilor personalului medical: “Lasă-i bă că ăştia se descurcă! hă,hă,hă”… Şi i-au lăsat… să plece!
“Ei se descurcă dar cu românii bolnavi ce facem maestre?” l-aş fi întrebat eu pe onor ministru băştept dacă eram în locul demisionarului Ciorbea…
“România “a pierdut” aproximativ trei miliarde de lei numai cu cheltuielile de educaţie pentru aceşti medici… Printre motivele care stau la baza plecării medicilor din România sunt blamarea corpului medical şi lipsa de respect pentru această categorie profesională, veniturile mici ale medicilor, politizarea excesivă a sistemului sanitar care nu permite realizarea sau dezvoltarea unei cariere profesionale, frica de malpraxis în condiţiile în care medicii sunt nevoiţi “să improvizeze de la o zi la alta” în lipsa unor dotări sau asigurării medicamentelor necesare tratării pacienţilor”…
Ce putem face noi ăştia care mai suntem pe-aici, înainte de a stinge definitiv lumina ?
Răspuns: Putem să prevenim, să amânăm boala măcar până ne termină copii şcolile şi până ne plătim ratele la bănci.
Cum aşa? Sunt multe căi dar cea mai simplă, directă şi imediată dintre ele ar fi să schimbăm apa plasticată, apa de la reţea clorinată, apa freatică (de izvor) hiperpoluată cu alta mai sigură. Da’ de ce să schimbăm apa?
Răspuns: Pentru că Organizaţia Mondială a Sănătăţii – cea mai autorizată voce din lume în domeniu, a tras concluzia după ani şi ani de cercetări şi studii că “80% din bolile oamenilor au legătură directă cu apa pe care aceştia o beau”
Aşadar de ce să schimbăm apa?
Răspuns: Din peste 320 de motive legate direct de fiziologia umană – aceeaşi la fiecare dintre noi.
Dar de ce nu se spun cu voce tare astfel de informaţii BUNE ca să afle, să ştie cât mai mulţi români?
Pentru că sistemul existent rigid orientat doar spre Profit nu acceptă metodele astea care sunt mult prea IEFTINE pentru el.
Şi-atunci cei care argumentează despre prevenire, despre apă, etc sunt ignoraţi sau dacă sunt cumva prea vocali – marginalizaţi şi umpluţi cu ridicol de cei ce apără – nu oamenii contributori beneficiari – ci sistemul.
Din fericire ÎNTODEAUNA apa s-a ales de ulei şi adevărul de minciună. Şi orice om – chiar fără prea multă carte – priveşte ca curca la lemne când vede că se-nmulţesc şi cutiile cu medicamente din farmacie şi aparatele scumpe de analize dar şi convoaiele cu oameni răciţi şi înţepeniţi prea devereme şi se-ntreabă “cum e posibil?” .
În România moartea e la ea acasă mai mult ca oriunde…
Şi din păcate a devenit o regulă (nefericită regulă!) să ne bucurăm de mintea a BUNĂ doar atunci când nu mai avem TIMP!…

Despre tine, despre noi…

Respectul de sine, imaginea de sine, idealul de sine, acceptarea de sine, conştienţa de sine, conceptul de sine, destăinuirea de sine, etc sunt expresii terapeutice similare apărute în arsenalul psihoterapeuţilor din întreaga lume.
Conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”.
În alţi termeni, stima de sine este amortizorul dintre noi şi nereuşitele întâmpinate sau critici.
O stimă de sine sănătoasă ne asigură coerenţa şi constanţa comportamentului şi discursului indiferent de auditoriu sau de împrejurări, ne ajută să asimilăm şi să „digerăm” în linişte criticile. Un om integru este întodeauna interesat de critici în loc să le evite sau să le anihileze violent.
În viaţă putem fi criticaţi sau supăraţi dar nu avem voie să derapăm.
Cum ne putem îmbunătăţi respectul şi stima d
Ne putem îmbunătăţi respectul de sine după cum dorim, repetând întruna, cu entuziasm şi convingere, cuvintele: „Mă plac! Mă plac! Mă plac!”.
Sau, şi mai bine, putem spune: „Mă iubesc! Mă iubesc! Mă iubesc!”. Poate suna ciudat când auzim pentru prima oară, dar este extrem de eficient.
A ne place pe noi înşine este un lucru foarte sănătos.
De fapt, aceasta este cheia eficienţei personale şi a relaţiilor fericite cu alţii.
Cu cât ne plăcem şi ne respectăm mai mult, cu atât vom acţiona mai bine în tot ceea ce facem.
Suntem mai relaxaţi si avem o atitudine mai pozitivă.
Suntem mai încrezători în abilităţile noastre. Facem mai puţine greşeli.
Avem mai multă energie şi suntem mai creativi.
Atât „complexul de superioritate” – adică atitudinea arogantă şi îngâmfată – cât şi „complexul de inferioritate” – adică atitudinea de desconsiderare – sunt manifestări ale unui respect de sine scăzut, al dispreţului faţă de propria persoană.
Persoanele care se respectă pe sine cu adevărat, se împacă bine cu aproape oricine.
CUM NE ÎMBUNĂTĂŢIM STIMA DE SINE?
-ne acordăm timp pentru noi înşine -10 minute pe zi când suntem singuri.
Nu facem nimic doar ne relaxăm singuri doar cu noi înşine
-„înventariem” lucrurile bune dintr-o situaţie nu pe cele rele.
-facem o listă cu 50 de trăsături bune pe care le avem apoi ţinem lista la vedere şi încercăm să adăugăm zilnic câte una
-să învăţăm să primim critica în mod pozitiv. Critica distruge stima de sine şi de aceea trebuie primită cu calm şi tact.
-ne împăcăm cu noi înşine
CUM TREBUIE SĂ REACŢIONĂM LA CRITICĂ
-cu calm şi răbdare
-ascultăm până la capăt, nu sărim să ne justificăm
-dacă sunt aspecte adevărate, le recunoaştem şi ne cerem scuze
-dacă critica este greşită şi nedreaptă, spunem zâmbind: „îmi pare rău nu pot fi de acord cu tine”.
-critica este un lucru bun dacă vine din partea cuiva care ne respectă şi este neinteresantă dacă vine de la cineva care nu ne respectă.
CUM CRITICĂM
Persoanele cu stimă scăzută nu au curaj să critice.
Metoda sandwichiu-lui.
Spunem ceva bine, apoi ceva rău şi din nou ceva bine.
De ex „ce faci tu este excelent dar azi ai spus acelaşi banc pe care l-ai mai spus şi vineri. Ştiu că eşti un tip inteligent şi că vei veni mâine cu ceva nou”.
IMAGINEA DE SINE+IUBIREA DE SINE = STIMA DE SINE
Modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru.
Există persoane care, deşi au o înfăţişare fizică placută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc.
Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o “harta” pentru propriul “teritoriu”. „Sunt un prost !” sau „Vai, ce proastă am fost !” ; „Nu, eu nu pot asta !” sau „Nu sunt în stare niciodată, de nimic !” .
Sunt propoziţii des întâlnite la cei care manifestă o vădită lipsă de încredere în sine şi, la urma urmei, o expresie a lipsei stimei de sine sau a subevaluarii propriei valori.
„Nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acceptul nostru”.
Când The Beatles s-au prezentat la o casă de producţie cu cântecele lor li s.a spus „vremea chitarelor a trecut” dar având o stimă de sine puternică au perseverat şi s-au impus.
Edinson a fost dat afară din şcoală şi după mii de încercări a descoperit becul.
Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a şcolii. Abraham Lincoln a candidat de 8 ori până să fie ales Preşedinte SUA.
Walt Disney a fost concediat pe motiv că nu are imaginaţie.
Respectul de sine înseamnă să simţim că merităm fericire, împlinire şi iubire.
Respectul de sine facilitează sentimentul comuniunii cu ceilalţi.
Ne dă putere.
Nu putem gândi, simţi sau comporta în mod diferit în exterior, decât dacă ne schimbăm programul de control, conceptul de sine, din interior.
O idee negativă sau eronată în conceptul de sine, se va reflecta în atitudini şi comportamente negative în viaţa şi în relaţiile noastre.
,,Unde este pace, acolo sălăşlueşte El”.
Sfântul Serafim de Sarov recomanda mai presus de orice să avem grijă de “pacea sufletului”.
„Cu orice preţ”, spunea el, „noi trebuie să urmărim a păstra pacea sufletului şi să nu ne tulburăm de jignirile venite de la alţii.
Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi.
Vei reuşi asta dacă te înfrânezi prin orice mijloc de la mânie şi-ţi păzeşti mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.
Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă.
O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu.
Dobândeste pacea launtrică şi mii de suflete se vor mântui în jurul tău.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor răutaţii, care sunt în văzduhuri”.
Insultele, înjurăturile, criticile distructive, sarcasmul – produse ale unui deficit al stimei de sine generează la cei vizaţi/ afectaţi de aceşti indivizi emoţii negative iar emoţiile negative sunt alţi HOŢI care ne fură viaţa.
Ele sunt principala cauză a eşecurilor noastre, de îmbolnăvire psihică şi fizică şi de alterare a relaţiilor dintre oameni.
Emoţiile negative ne fură bucuria pe care ar trebui să o simţim atunci când realizăm, când împlinim ceva.
Ele sunt generatoare doar de nefericire pe termen lung. Problemele cu ceilalţi contribuie în mare măsură la destabilizarea liniştii interioare – şi ne subminează sănătatea, mai mult decât oricare alt factor.
Din această cauză, unul dintre ţelurile noastre majore trebuie să fie acela de a crea un mediu uman în care să puteţi fi fericiţi, mulţumiţi şi împliniţi.
Trebuie să ne examinăm relaţiile, una câte una, şi să dezvoltăm un plan pen¬tru a face ca fiecare în parte să fie plăcută şi satisfăcătoare.
Pentru a lucra la capacitate maximă, trebuie să ştim cine suntem si de ce gândim şi simţim în felul în care o facem.
Trebuie să înţelegem forţele şi influenţele care ne-au modelat caracterul, încă din fragedă copilărie.
Trebuie să ştim de ce reacţionăm şi răspundem oamenilor şi situaţiilor din jurul nostru, în modul în care o facem.
Numai atunci când ne vom înţelege pe noi înşine ne vom accepta pe noi înşine.
Oamenii imaturi, cu o stimă de sine scăzută caută mereu în exterior cauza neputinţei lor interioare.
Ei pot fi ajutaţi doar în măsura în care îşi recunosc şi îşi acceptă neputinţa.
Iar ceilalţi , ar trebui să nu uite că bunul nostru suprem în această scurtă viaţă, busola interioară ar trebui să fie liniştea/pacea sufletească.
Fără ea nimic nu are valoare, fără ea nu există bucurie, nu există împlinire/bunăstare pesonală, mulţumire de sine.
Ea este cheia / secretul fericirii noastre iar ea există desigur, doar în absenţa emoţiilor negative. va urma…

“Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, omul care îi pătrunde legile şi care îşi cunoaşte mai ales sufletul”, Mircea Eliade- fragment dintr-o emisiune radio…
Fiecare om, într-un ceas solemn de singurătate şi-a promis că nu va mai fi nepăsător cu sufletul său sau că va aloca o mică parte din timpul lui şi hranei sufleteşti. Promisiunile se uită însă, foarte uşor. Avem atâtea lucruri de terminat, atâtea probleme de dezbătut (românii sunt campioni la dezbătut şi vorbit), risipim atâta entuziasm, ne revoltăm de atâtea ori că uităm definitiv de mosiunea şi de fericirea noastră pesonală. Fericirea nu este confortul pe care luptăm să-l avem (casă, maşină, salariu mare –muncă puţină spre deloc,etc) şi care ne transformă în depresivi când este ameninţat…
Fericirea este împăcarea cu sine însuţi, cu realitatea asta “care este”…

De ce investesc severinenii şi românii în Apa de Rouă?

Am fost educaţi pentru muncă. Nimic rău în asta mai ales că Biserica ne spune că Lenea sau Trândăvia alături de Minciună şi Ignoranţă sunt păcate care trebuie evitate. Trăim însă în Era Consumului când banii câştigaţi greu în ziua de azi trebuie să-i cheltuim. Oamenii sunt invitaţi, rugaţi, agresaţi, manipulaţi abil să cumpere aproape orice – fie că e vorba de o marfă fie că vorbim de servicii. Ei sunt în cea mai mare proporţie consumatori iar cel mai puternic mijloc de producere a consumatorilor şi a mentalităţii consumatoriste este presa, în special televiziunea cu publicitatea ei. Există însă printre noi, oameni care GÂNDESC cu propriul lor cap şi care refuză să cumpere/cheltuie LA ÎNTÂMPLARE. Partenerii Dr Pro (circa 350 în Drobeta Turnu Severin) au investit banii inteligent – NU i-au cheltuit. Ei nu au gândit în termeni de „scump” sau „ieftin” ci au numărat/inventariat beneficiile aduse de Apa de Rouă.

De ce ar cumpăra un severinean  un echipament Dr Pro de purificare a apei?

Răspuns: pentru că este o persoană inteligentă. El a renunţat să mai bea apa din Dunăre contaminată şi poluată de zecile de deversări ştiute sau ignorate voit sau a renunţat să cheltuie bani zilnic sau săptămânal pe o apă incertă, nesigură (peste 80% din apele aşa-zis „minerale” din România sunt din surse publice, adică se îmbuteliază prin te miri ce cartiere mărginaşe). El nu mai vrea o apă pe care organismul lui să o filtreze de mineralele nefolositoare cheltuind calorii pe care să le fure tot de la celule şi care înseamnă tot bani dar şi boli.

Nu în ultimul rând, cetăţeanul inteligent nu mai vrea să piardă TIMP. Pentru severineanul care a cumpărat un echipament Dr Pro – TIMPUL a fost cel mai important factor decizional, cea mai importantă valoare care a contat. Acest mod de gândire este specific occidentalilor bogaţi dar şi responsabili care şi-au propus ca standard de viaţă Excelenţa. Dr Pro, dar nu numai  a adus acest tip de gândire şi încearcă să îl implementeze şi în România.

De ce avem cu toţii acasă aspirator sau maşină de spălat? Nu este mai ieftin să măturăm sau să spălăm rufele cu mâna? Răspuns: Oamenii care au cumpărat un aspirator au câştigat Timp şi la fel au gândit şi cei care au investit într-o maşină de spălat. Adio dureri de spate, adio mâini îngheţate, adio timp pierdut…

Aşadar când au investit banii în Dr Pro – cel mai performant echipament de purificat apa din România, severinenii inteligenţi s-au gândit mai întâi la  Timpul lor. Dacă Banii se mai pot recupera, Timpul NICIODATĂ – propoziţie valabilă şi pentru bogaţi şi pentru săraci.

Dar, ca să nu fim acuzaţi că facem marketing ieftin, să facem un calcul sumar. În medie un om cheltuie pe apa plasticată circa 100 de lei lunar. În 10 ani sunt 120 de milioane iar în 20 de ani 240 de milioane de lei. Este aproximativ plata studiilor copilului la facultate iar în România sufocată de tranziţii, reforme, crize şi alte justificări năstruşnice ale sărăciei, această sumă pentru severineanul nostru oricare ar fi el este chiar IMPORTANTĂ. Dacă însă severineanul nostru s-a săturat de apa iute de la robinet provenită din Dunăre, hipersecurizată cu clor, nu mai vrea să cumpăre din market apa stătută carbosifonoasă plasticată (apropo’ acum ştim că laptele e mai ieftin decât ambalajul, în cazul soluţiei apoase ce e mai scump plasticul reciclabil sau apa din el?!?!) ci merge la Herculane (aţi văzut ce coadă e la acel isvor?) de două ori pe săptămână (aşa cum făceam eu la recomandarea unui celebru profesor universitar având  în familie bolnavi de rinichi) asta înseamnă 8 (opt) zile pe lună adică aproape 2000 (două mii) de zile în 20 de ani. Adică aproape 5(cinci) ani şi jumătate!… La acestea adaug cheltuielile cu benzina şi cu pizza pe care o mâncam rituos (viaţa e frumoasă când savurezi o pizza la Herculane!) la „italianul din coastă” adică circa 100 de lei/săptămână  şi obţinem  4 milioane pe lună adică 48 (patruzecişiopt) de milioane pe an, adică 960 de milioane în 20 de ani!. Asta DA sumă!!!.

Am lucrat în Reanimare şi am auzit de zeci de ori cuvintele spuse de bolnavii aflaţi în stadiul terminal: „Doamne mai dă-mi măcar o zi de trăit!”…

Ei bine, Dr Pro şi-a propus să vă ofere în următorii douăzeci de ani o apă corectă celular, sigură chimic şi microbiologic, o apă cinstită cu sănătatea, cu buzunarele voastre – o apă cinstită mai ales cu Timpul vostru -şi aşa puţin. Dr Pro vă oferă, în plus faţă de ce vă dă Cel de Sus, 5 (cinci) ani de viaţă celor care mergeţi la Herculane şi o economie de aproape un miliard în următorii 20 de ani. E mult? E puţin? Poate pentru unii NU, însă pentru persoanele inteligente a fost suficient cât să decidă imedit că investiţia într-un echipament Dr Pro merită cu adevărat TOŢI BANII.  La aceştia adăugaţi suferinţă mai puţină de la bolile aduse de apa „mincinoasă” poluată şi contaminată cu sute de substanţe chimice (ascunse cu grijă de ochii publicului) cum ar fi Cancerul, sau „pietrele”, sau bolile degenerative produse de o apă dură care deshidratează cronic în loc să hidrateze. Să scădem mai puţine lacrimi scurse din ochii copiilor noştrii, mai puţini bani daţi la farmacii, la doctori, la laboratoare sau la te miri ce aparate sofisticate pe unde te trimit harnicii şi destoinicii Doctori -adică mai puţini bani cheltuiţi în cel mai corupt şi ineficient sistem medical din UE, mai puţini bani pentru operaţii nesigure, mai puţini bani pe transportul la clinici universitare pentru că pietrele din fiere sau rinichi trebuie arătate şi unui Profesor măcar şi veţi avea sume pe care nici cu gândul nu le gândeaţi mai devreme posibile. Şi TOATE economiile acestea obţinute cu ajutorul Apei de Rouă Dr Pro adică doar cu ajutorul unui micuţ şi discret sistem de purificare a apei prin osmoză inversă – ultima şi cea mai performantă tehnologie de purificat apa din lume.

Când v-aţi căsătorit speraţi că veţi avea o viaţă fericită şi îmbelşugată. Nu ştiaţi atunci (afirmă Organizaţia Mondială aSănătăţii) că 80% din suferinţele viitoare dar şi din pagubele financiare or să vină odată cu paharul de apă pe care o veţi bea.

Dr Pro vă oferă o apă Preventivă Premium care înseamnă peste 330 de beneficii concrete aducătoare de bucurie REALĂ Familiei şi Bugetului vostru. Trebuie doar să învăţaţi chiar de azi să gândiţi cu capul vostru şi nu cu al altora. A fi Dr Pro înseamnă a gândi pe termen lung, înseamnă a acorda IMPORTANŢĂ mai mare casei în care locuiţi adică trupului vostru pe care l-aţi primit împrumut şi apoi celeilate case sau automobilului.

Ca să fiţi mai sănătoşi în primul rând nu ar trebui să uitaţi că nu aţi primit piese de schimb la naştere. Ca să câştigaţi mai mulţi bani sau mai multă sănătate NU trebuie doar să muncţi mai mult. Trebuie doar să fiţi inteligenţi şi eficienţi. Venitul vostru şi sănătatea pe care încă o aveţi va creşte NU atunci când veţi munci mai mult sau veţi înghiţi mai multe doctorii sau veţi face mai multe analize pe care veţi cheltui mai mult, ci atunci când vă veţi schimba modul de gândire.

Paradoxuri româneşti…

Afacerile bune se bazează pe relaţii de încredere confirmate şi consolidate în timp, pe loialitate şi profesionalism.

Întrebare:

Ce anume poate determina o firmă serioasă care a demonstrat că poate fi “premium” şi că poate să aibă uşor succes pe o piaţă atipică aşa cum este cea din România – să se auto-saboteze şi să-şi distrugă repejor şi cu sârg credibilitatea?

danny

 

Întâlnire cu un fost … partener

Cu câteva luni în urmă scriam în presa locală severineană despre un ţopârlan şarlatan care a lucrat pentru firma X şi a fost dat afară pentru că ridicase escrocheria la rang de regulă profitând de încrederea pe care şi-o câştigase în timp în faţa şefilor din firmă. Iată ce scriam atunci:
“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, unde avea maşina firmei – maşină străină nouă la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea, dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”.
Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” le mai spuneam tot atunci severinenilor este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).
În prezent personajul nostru lucrează/moneşte filtre pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!. (…) Ce e de admirat la firma cu pricina este site-ul lor de pe net foarte bine “aranjat” de experţii în promovare “internautică”
Azi m-am întâlnit cu el şi întrucât tocmai s-a operat a doua oară pe cord deschis, l-am întrebat dacă îi merg afacerile şi după răspunsul lui foarte convingător că “da, meeeergee!”, l-am întrebat dacă între un stend ieftin şi incert (aşa cum este filtrul pe care el îl promovează el în prezent severinenilor) şi un stend scump, de firmă renumită – ce ar alege pentru inimioara lui.
Mi-a răspuns că “întrucât e vorba de inima lui îl va alege pe cel scump”!.
“Pă şi atunci de ce înjuri firma X unde mata ai mâncat o pâine foarte albă?”
“Păi, domn Dan, îmi spune, aici echipamentul e la juma de preţ”
“Şi cât e comisionu lu mata, cât câştigi dacă e aşa ieftin, îţi convine să alergi?”
“Comisionu e cât vreau eu domne Dan!” – îmi spune sincer omuleţul meu. “Bine”, asta-i politica voastră de vânzări, da de ce spui mata severinenilor şi celor de prin Craiova, Timişoara, Slatina şi pe unde mai bântui după fraieri că membranele lu mata sunt mai ieftine şi tot aşa de bune ca cele de la “X” ? Ştii că ceeace vinzi mata e de “tip X”, adică sunt imitaţii fără vreo legătură cu cele autentice? “
“Ştiu domne Dan da tre’ să mănânce şi gura mea ceva!”
“Lasă asta ce dimensiuni au membranele mata osmotice?”
“0,01 microni”
“Şi X cât are? Mai ţii minte de când lucrai la X?”
“Da domn Dan 0,0001 microni!”
“Păi şi e tot la fel? De ce spui oamenilor că “cei de la X sunt nişte escroci?”
“Domne Dan ce să fac, tre să mănânce şi familia mea o pâine!”
“Eu te iert Maistore da uite-te puţin în sus şi spune-mi rogu-te ce vezi?”
Îşi ridică ochii spre cer şi îmi spune că “nimic!”.
“Ar trebui să te gândeşti că Boierului nu-i place să minţi oamenii care îşi caută sănătatea la fel ca şi mata alaltăieri. Dacă acu ai inima bună şi bate, e şi pentru că El nu a vrut să pleci aşa de repede de-aici dar nici nu te-a lăsat în viaţă ca să denigrezi Nobelul. Sau nu-i aşa?”
Mi-a strâns mâna ezitant şi ruşinat şi cu ochii în pământ a intrat în marketul de pe strada Crişan…
Tot în ziarul severinean mai sus pomenit mai scriam făcând referire la acest biet pălmaş, care acuză pe alţii de escrocherie, că un epigramist celebru, Gheorghe Zarafu a scris:
„Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

PS – Pentru ca dezamăgirea mea să fie şi mai mare, firma pe care eu o lăudam a coborât între timp standardele “premium” sub cotele admise de Danny Water. Sfântul Profit, mare şi imediat a desfiinţat ideea de “PREMIUM” cea mult clamată. Asta nu înseamnă că fostul are dreptate. Nicidecum.  Asta înseamnă că cineva trebuie să păstreze ideea “PREMIUM” sau “EXCELENŢĂ”.

Chiar dacă se tot afirmă că “trăim în România”, când e vorba de sănătate, compromisul nu are ce căuta! Aşa s-a născut DrPro.

Creier ego-ist

Un prieten, de departe, care urmăreşte cu atenţie acest site încă de la început mă acuza prieteneşte deunăzi, că am adoptat un ton extrem de dur în unele articole. „Păi tu nu vrei să vinzi filtre, dimpotrivă, tu sperii oamenii că nu mai cumpără nimeni de la tine!”.

Asta a înţeles el. Este adevărat, promovez aici aceste echipamente de purificat apa tot la fel cum alţi confraţi promovează un medicament sau altul în emisiunile tv – fie că vorbim de chestii care curăţă colonul, fie suplimente cu nu ştiu ce, fie alte năstruşnicii comerciale. Nu mi-am propus să vând prin acest site, mi-am propus să informez şi să pregătesc oameni care să vândă, să aducă în cât mai multe case de români Apa de Rouă. Apa Pură Dr Pro pe care eu o promovez aici „agresiv” este însă doar…apă!.

O apă corectă celular şi metabolic – aducătoare de sute de beneficii tuturor celulelor noastre însetate după ea.

L-am întrebat pe prietenul meu „care este deosebirea între sitlul meu agresiv şi cel adoptat de televiziuni de exemplu atunci când eram speriaţi şi îndemnaţi să ne vaccinăm contra gripei porcine?” „Mare!!!”, mi-a spus el. „Tu eşti mic copil în arta manipulării!”…

„Uite îi zic, pe un post central au fost invitaţi doi renumiţi neurochirurgi străini care aduseseră în România nişte aparate de diagnosticat cancerul la creier, pentru că în România sunt, se pare, şi cele mai multe cazuri de acest fel”. „Aşa şi?”

„Moderatorul ingenuu i-a întrebat mai pe la sfârşit, cât costă aceasta analiză şi ei au răspuns: „În jur de 2500 euro!”. Apoi moderatorul, le-a spus că românii sunt săraci, nu vor avea atâţoa bani… iar ei au răspuns zâmbind: „Da, dar e mai puţin decât preţul unui autoturism!”

Moderatorul atunci s-a înfuriat şi i-a întrebat pe doctorii străini cu morgă academică „Da de ce nu ne spuneţi mai bine cum să facem să nu mai avem cancer la cap?”

Răspunsul lor a fost unul aiuritor, şocant şi care m-a revoltat profund:

„Să ştiţi că şi noi îi întrebăm pe pacienţi ce au făcut de au aceste tumori şi nu am aflat până acum un răspuns!”.

„PROFITUL este mai important decât Vindecarea – ce Dumnezeu Danny, o ştie oricine!, mi-a spus prietenul plecat prin ţări străine, iar tu eşti mic copil faţă de agresivitatea ăstora!”.

„Ştiu i-am spus dar „agresivitatea mea mai are un scop. Acela de a selecta pe cei care merită cu adevărat o apă corectă de cei ego-işti”. „Cum aşa?”

Şi atunci i-am povestit un documentar pe care îl văzusem pe Discovery sau Science, nu mai ţin minte bine…

Cu luni în urmă,  într-unul din aceste filme era prezentat cazul unui nebun care nu a mai supravieţuit condiţiilor extreme în care s-a rătăcit. Îşi propusese să traverseze dus-întors un deşert din SUA,  cu temperaturi extreme, dotat  cu o cameră video, o plasă cu merinde şi cu doar câţiva litrii de apă!.

A murit epuizat după un număr de zile iar camera video conştiincioasă a păstrat toate momentele de la coborârea din autoturismul personal, lăsat la marginea deşertului, până la ultima suflare pe care şi-a dat-o sub soarele ucigător.

Ceeace m-a frapat a fost faptul că la autopsie s-a constatat că TOATE organele inclusiv inima suferiseră un proces de atrofie/ deshidratatre/ autodigestie cu excepţia creierului.

Ştim cu toţii că atunci când nu mai are mâncare, când sunt epuizate rezervele de glucoză, organismul arde lipidele şi ulterior începe autodigestia proteinelor până când fiinţa va muri realmente de foame. Concluzia?

„Regele” organelor – creierul este de departe cel mai Ego-ist organ.

Am avut şi am şi eu ocazia, îi mai spuneam prietenului meu să constat ego-ismul acestuia atunci când aud expresii de tipul: „O să îmi iau şi eu echipamentul DrPro dar după ce termin de zugrăvit…, după ce îmi achit ratele la maşină…, după ce iau calculator copilului…”

„Păi şi până atunci vă hidrataţi tot cu…?”

„Păi, dacă n-am murit până acu!… mai poate să aştepte”.

Onest ar fi ca şi rinichii care fac eforturi colosale să filtreze apa dură care place aşa de mult Limbii – sursa TUTUROR relelor după Cartea Sfântă, să ia o pauză de câteva luni până sunt achitate ratele.

Onest ar fi ca şi inima să ia o pauză de vreo săptămână măcar. Această inimă miraculoasă care împinge mii de litrii dintr-un lichid gros/vâscos numit „sânge” prin vreo sutădouăzeci de mii de kilometrii de conducte (de douăori şi jumătate circumferinţa Pământului!).

În 70 de ani de viaţă ignorantă/ EGO-istă sunt „împinse” peste 300 de kilograme de rocă dizolvată în apa „minerală” TOT prin aceste „conducte” numite artere, capilare, vene iar acestea nu au DEFEL alte priorităţi aşa cum are Regele Creier – rate, maşină, plasmă, vacanţe exotice noi, etc.

„Aha, acu înţeleg „agresivitatea” ta. De fapt este un fel de selecţie a clienţilor!”.

„Da, îi spun confirmându-i concluzia, AM DREPTUL SĂ FIU SELECTIV LA FEL CA EI pentru că DrPro are nevoie în portofoliul ei DOAR de clienţi/parteneri/ oameni Conştienţi, Inteligenţi, Responsabili – Premium la fel ca Apa de Rouă DrPro!”…

 

Tu ştii?

Tu ştii că Apa preventivă Dr Pro este cel mai simplu şi mai inteligent mod de a-ţi proteja sănătatea? Tu ştii că Amânarea, Neştiinţa, Nepăsarea sunt cei mai mari Hoţi de timp? Dacă vrei ca tu şi familia ta să nu mai fiţi în continuare filtre vii pentru apa poluată şi contaminată din Dunăre, sună la 0740 473 595 şi te vom ajuta să fii şi tu proprietarul celui mai performant echipament de purificare a apei din România.                              

Dr Pro: câte ceva despre “apa” pe care o bem

Am mai spus şi cu altă ocazie că în ultimii 40-50 de ani, omenirea prin intermediul industriei chimice a inventat aproape 200 000 de substanţe chimice noi şi continuă să inventeze şi să arunce în mediul înconjurător altele noi în fiecare minut. Suntem prinşi într-un uriaş insectar invizibil fiind cobaii acestei industrii a Profitului şi noi şi copii noştrii şi părinţii noştrii.
Pentru a studia interacţiunile dintre TOATE ACESTEA (presupunând că industria chimică nu ar mai produce nimic nou), ar fi necesare spun specialiştii, peste 250 de milioane de experimente şi teste diferite care ar dura peste 1000 (o mie de ani) cu costuri uriaşe imposibil de evaluat în bani!.
Iată o listă cu parametrii agenţilor chimici agreaţi de legile americane identificaţi în apa de la reţea. Dacă în apa din Statele Unite – unde legile sunt cu mult mai drastice şi vorbim de un stat care îşi respectă cât-de-cât cetăţenii (EPA a câştigat un proces legat de poluarea mediului intentat în urmă cu câţiva ani împotriva celui mai puternic om la Planetei la timpul respectiv – George W.Bush) aşadar ce să mai spunem despre apa din Dunăre pe care noi severinenii o bem de ani de zile cu voioşie uitând că suntem în topurile naţionale la Cancer dar şi la alte „bube”. Poluarea ungurească s-a uitat în nici o săptămână!
Noi înghiţim zilnic, spun specialiştii, peste 3800 de substanţe chimice de sinteză odată cu apa pe care o bem sau cu alimentele tot mai sofisticate şi mai saturate cu chimicale „născute” de industria chimică. Aceştia nu ucid de pe o zi pe alta un număr mare de oameni ca să se „mişte” instituţiile abilitate ci în timp prin BIOACUMULARE.
- Există cineva sau ceva care să poată strecura sutele de „gunoaie chimice dizolvate” şi care pentru cei mai mulţi „nu există” pentru că nu se văd, nu au culoare, nu au gust, miros?

-Răspuns: Dr Pro o poate face şi are singurele echipamente adaptate la apa dură din România.
Iată o listă cu contaminanţii chimici din „apă” (o parte) identificaţi de americani

Despre Sănătate şi Apa de Rouă


Când şi-a pierdut Sănătatea pentru că nu a pus preţ pe ea când o avea, omul nechibzuit începe să se-mprietenească cu doctorii, cu laboratoarele de analize  şi cumpără medicamente ca s-o aducă înapoi.
Când o are, omul înţelept îşi aduce în casă Apă de Rouă Dr Proca să-l ajute s-o păstreze cât mai mult timp şi să n-o piardă.
Dr Pro te ajută nu doar să îţi păstrezi Sănătatea, Dr Pro te învaţă cum să nu fii bolnav.
Dr Pro te împiedică să-ţi pierzi preţioasa şi scumpa Sănătate şi să ajungi în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din UE.
Întrebare pentru cei care acum ignoră Apa de Rouă Dr Pro: „Voi vă permiteţi să fiţi bolnavi în România?”

Întrebările lui Danny

-Tu cât mai cheltui săptămânal cu apa plată sau minerală?
-Toată lumea ştie acum că laptele e mai ieftin decât ambalajul.Tu ştii cât costă de fapt apa şi cât te costă lună de lună plasticul reciclabil?
-Tu ştii că plasticul se dizolvă în apa îmbuteliată plasticată?
-Tu ştii care sunt efectele în timp pentru sănătatea copiilor tăi consumul îndelungat de „plastic” dizolvat în apă, sucuri etc?
-Când drumurile sunt pline de gropi mecanicii de la vulcanizare prosperă şi la fel cei cu magazinele de piese auto.

-Tu, care nu ai primit „piese de schimb” când te-ai născut şi nici nu ai de unde lua altele aşa cum faci cu maşina, ştii cine se bucură cel mai mult când tu bei inconştient ani de zile o apă incorectă, improprie?
-Tu încă mai crezi în etichetele frumoase de pe bidoanele de plastic cu apă îmbuteliată?
-Ai aflat, la fel ca toată lumea, că apa de la robinet te poate ucide lent cu „ajurorul” clorului, plumbului, aluminiului, pesticidelor, detergenţilor, medicamemtelor, hidrocarburilor, trihalometanilor, metalelor grele sau radioactive dizolvate şi ignorate şi de autorităţi dar şi de tine atâta timp (ceeace ochii nu văd sau nu are gust/miros- NU EXISTĂ) şi ai decis să cumperi o apă ambalată în plastic pentru că aşa se recomandă/arată în reclame. Acum ştii că este la fel de periculoasă. Eşti pregătit să cunoşti o altă apă care s-o schimbe pe aceea pe care o cumperi acum, o apă nouă, mai corectă cu buzunarul şi cu metabolismul celulelor tale?
-Care este opţiunea ta dacă medicul tău personal o să-ţi recomande într-o zi (aşa cum mi s-a întâmplat mie) să îţi schimbi apa pe care o bei?
-Dar chiar şi fără recomandarea medicului nu ai avea chef şi de o altfel de apă decât acelea de la isvorul minciunilor – „ţepe plate” – aceleaşi pe care le tot vezi lună de lună de fiecare dată pe raft?
-Te-ai gândit ce economii ai putea face dacă ai avea un echipament Dr Pro acasă la tine şi care să-ţi ofere apa alternativă – Preventivă cea mai sigură din lume la această oră?
-Te-ai gândit cum ar fi să fii admirat şi invidiat în acelaşi timp de colegi, rude, prieteni sau şefi?
-Orice om responsabil, cât de sărac ar fi tot îşi poate permite să-şi ia un instrument puternic de securitate la el acasă aşa cum este Apa de Rouă Dr Pro. Tu de ce nu poţi?
-Apa de Rouă produce, când este folosită zilnic, în timp modificări celulare în bine pentru că este EXACT ceace le trebuie celulelor tale pentru a-şi îndeplini misiunile specifice.

-Tu vrei să scapi de regretul de a nu fi făcut LA TIMP ceeace trebuia pentru organismul tău, pentru familia ta? Sau accepţi ca familia ta să fie expusă în continuare?
-Când cumperi un lucru ieftin cumperi şi regretele ulterioare. Vrei să afli care este deosebirea între un echipament original şi unul ieftin/ improvizat şi la mâna a doua?
-Ai citit cu atenţie aceste rânduri şi ai decis că nu te interesează- e doar marketing ieftin!
-De fapt ai spus DA acelor lucruri pe care nu le mai vezi pentru că te-ai obişnuit cu ele. Ce înseamnă NU Dr Pro?
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta să cheltui în continuare bani având posibilitatea să economiseşti.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta riscul de a ajunge foarte curând în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din Europa.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza harnicelor tale organe lipsite de puterea de decizie (creierul tău are ALTE priorităţi!), o apă sigură şi corectă celular şi metabolic.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a te lipsi ACUM de o apă mai necesară decât oricând altcândva. Apei de Rouă este o prioritate chiar Acum pentru toate celulele tale care nu îşi permit să îşi amâne funcţiile sau funcţionarea (cum ar fi ca inima ta să bată peste o săptămână sau plămânii să respire peste o lună sau pancreasul sa nu mai secrete necesarele enzime decât o dată la două luni pentru că creierul are alte priorităţi – rate, maşina, mobila, etc?)
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a accepta în continuare jocul extrem de riscant şi periculos al ruletei ruseşti şi anume de a invita în viaţa ta şi a falimiei tale boli devastatoare precum Cancerul.
-A spune NU acum Apei de Rouă înseamnă a consuma în continuare o apă amestecată cu lacrimile copiilor tăi.
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza peste 330 de beneficii/avantaje/calităţi pe care DOAR ea le poate oferi familiei tale. Cum nu ştii care sunt?
-A spune NU Apei de Rouă înseamnă a refuza echipamentul care a făcut faţă cu brio – singurul – cantităţii imense – peste 1 000 000 de tone de reziduuri toxice deversate în Dunăre…
-Dar, dacă ai ales totuşi să intri şi tu în comunitatea Excelenţei Dr Pro – Danny Water te poate ajuta chiar ACUM să devii proprietarul celui mai performant echipament de pe piaţa din România de purificare a apei. Echipamentele DrPro sunt deja în Cartea Recordurilor pentru că sunt UNICE la fel cum eşti şi TU PRIETENE!.

Vei fi scutit, dacă vei investi azi, de viitoarele majorări de preţ sau de întârzierile la montaj datorate cererii tot mari.

De ce nu este bună apa distilată pentru sănătate

 

Am întâlnit oameni care au aflat de la medicul personal că apa osmotică “distilată” nu este bună pentru sănătate şi ca urmare să nu cumva s-o bea!

Există persoane – iată!- unele cu înalte studii universitare medicale, care afirmă că apa purificată osmotic este totuna cu apa distilată şi că, urmare a acestui fapt, este periculoasă pentru sănătate.

Nu mai este nici un sectret că industria medicală este condusă de alte interese decât cele ale pacientului – există rafturi cu cărţi mărturisitoare în acest sens, dar asta este o altă poveste.

Pentru cei ce încă mai au dubii, trebuie spus că apa purificată – Apa de Rouă obţinută prin osmoză inversă este o apă purificată la temperatură obişnuită sau “la rece” sau molecular, NU chimică, NU termică –aşa cum se întâmplă în cazul apei distilate.

Osmoza este un proces natural existent în interiorul corpului uman – chiar şi în corpurile acelor doctori ironico-docţi – iubitori de apă plată minerală (apropo! am întrebat personal vreo 20 de doctori în decurs de o săptămână “ce este aia apă plată” şi NICI UNUL  nu a ştiut ce înseamnă  “apă plată”! cine a “turtit-o?!?!”). Sintagma “apă plată” o înlocuieşte discret pe cea de “apă minerală” generatoare de procese intentate în Occident de bolnavii operaţi de “pietre” şi care obţin bănuţi frumoşi din procesele câştigate contra firmelor ce îmbuteliază o astfel de apă “minerală” cu care au fost obişnuiţi românii încă de pe timpurile de dinainte de 89’ când nu auzise NIMENI de apă “plată” dar şi pentru a elimina cumva frustrarea oamenilor de a cumpăra … apă!!!!. Dar să revenim la temă.

Osmoza se întâlneşte la nivelul rinichiului, la nivel intestinal, la nivelul coloanei vertebrale, etc. Apa pură obţinută prin osmoză inversă este o apă corectă celular şi metabolic spre deosebire de apa distilată, ca să nu mai vorbim de apa de robinet din ce în ce mai contaminată şi mai infestată, cea de isvor provenită dintr-o pânză freatică poluată şi contaminată cu mii de substanţe chimice deversate.

Apropo! Ştie vreunul din acei doctori ironic-docţi unde ajung milioanele de litrii de detergenţi folosiţi zilnic de oameni pentru duş, să-şi spele mâinile sau de maşinile de spălat?

Se ştie de semeni, că majoritatea medicamentelor înghiţite de pacienţi în spitale sau la domiciliu sunt apoi eliminate prin urină şi fecale. Unde ajung ele ulterior?

Există vreo staţie de tratare a apei în România care să “filtreze” astfel de substanţe?

Răspuns: NU!.

Ele sunt re-înghiţite în doze mai mult decât homeopatice de organismele noastre şi ale copiilor noştrii – de la an la an tot mai bolnave şi care contractă astfel – fie alergii greu de tratat fie boli autoimune inexplicabile la fel de greu sau imposibil de tratat.

Dar ce este totuşi apa distilată nocivă?

În primul rând pentru că este o apă obţinută industrial – este o apă tehnologică. La temperaturi înalte apa aflată în stare de vapori (forţele electromagnetice intermoleculare Van der Waals au fost rupte) este adusă în stare lichidă prin condensare în instalaţii de răcire. Este o apă traumatizată din punctul de vedere al lui Masaru Emoto care a făcut celebrele experimente ce dovedesc proprietatea apei de a avea memorie. Este o apă destructurată termic, spre deosebire de apa pură Dr Pro obţinută prin osmoză inversă la temperatura camerei. Apa de Rouă este obţinută tot aşa cum se întâmplă la nivelul celulelor noastre respectiv la nivelul aquaporinelor membranare (cei patru alpha-aminoacizi care alcătuiesc o aquaporină şi care au sarcină electrică nu destructurează apa ce intră în celulă).

În industria cosmetică este folosită apa bi- sau tridistilată sau mai nou apa purificată osmotic. De ce oare?

Pentru că paradoxal, dar prin distilare nu se obţine apă pură ci o apă la fel de toxică, de contaminată!. Motivul? Plumbul sau pesticidele – dar nu numai, au punct de fierbere sub cel al apei şi se regăsesc în acea “apă” obţinută prin distilare.

În cazul Apei de Rouă purificate prin osmoză inversă lucrurile sunt complet diferite: membrana osmotică Dr Pro –similară membranelor celulare nu lasă să treacă prin ea decât molecula de apă reţinând şi plumbul, şi clorul şi pesticidele şi microorganismele în proporţie de 99,99%. Pentru a elimina şi obiecţiile aceloraşi confraţi medicinişti cu privire la lipsa mineralelor din apa purificată osmotic, echipamentele Dr Pro au prevăzute un mineralizator (carbonat de calciu şi magneziu similar celui din farmacie) care corectează pH-ul apei pure. În plus pentru a oferi celulelor celui care o bea o apă şi mai corectă biologic, echipamentele Dr Pro o trec de trei ori şi jumătate printr-un FILTRU FINAL MAGNETIC restructurând-o hexagonal aşa cum este apa celulară şi care aduce astfel cu ea uriaşe beneficii pentru sănătate (magnetizatorul Dr Pro completează funcţia electromagnetică a alpha-aminoacizolor din structura aquaporinelor).

Singurele impedimente al apei magnetice Dr Pro este că nu se păstrează acest câmp magnetic mai mult de câteva ore în apă aşa că nu poate fi păstrată mult timp în această stare benefică (util de ştiut de cei care cară cu bidoanele apă de la prietenii care au acasă un echipament Dr Pro!) şi că produce… dependenţă. Când ai băut Apă de Rouă nu mai poţi bea altă …”apă”!

Apa Preventivă Premium Dr Pro este principalul motiv pentru care oamenii inteligenţi au intrat în clubul Excelenţei Dr Pro şi s-a dovedit că aceştia nu prea mai ajung aşa des pe la doctori, pe la laboratoarele de analize, pe la farmacii, etc.

Şi aşa se explică vehemenţa unor confraţi din lumea medicală care îşi văd iată!, ameninţate afacerea, conturile, vacanţele, etc

 

 

Dr Pro: – Purificarea apei – osmoza inversă

“Sunt convins că am putea evita o mulţime de boli cronice – în special pe cele degenerative dacă  am înlocui  băuturile alcoolice şi sucurile de fructe comerciale cu apă pură” – Dr Joseph Mercola

Celebrul Doctor american Joseph Mercola s-a remarcat nu numai ca un promotor al vieţii sănătoase, nepoluate cât mai ales prin criticile aduse instituţiilor din Statele Unite ale Americii responsabile cu protecţia sănătăţii oamenilor (ex. celebra Food and Drug Administration FDA sau publicarea celebrului de acum best-seller – “Marea păcăleală  gripa aviară”).

La fel ca şi alţi doctori celebri care au fost soldaţi pe câmpul de Prevenire a îmbolnăvirii populaţiei – mai ieftină pentru oamenii obişnuiţi dar păguboasă pentru consiliile de administraţie ale industriei medicale sau agro-alimentare, şi el (cum altfel?!?) a fost ţinta atacurilor presei sau instituţiilor care ocrotesc interesele Sfântului Profit.

Dr Joseph Mercola este autorul a zeci de cărţi care explică oamenilor cum să se ferească de anumite afecţiuni şi autor al site-ului mercola.com unul din cele mai populare şi mai vizualizate site-uri de sănătate de pe Internet. Recomandă o alimentaţie echilibrată bazată în special pe alimente naturale nepreparate termic sau excesiv de prelucrate, evitarea laptelui pasteurizat, a consumului excesiv de peşte datorită acumulării în carnea acestuia a poluanţilor din apă în special a mercurului, recomandă evitarea îndulcitorilor artificiali, a sucurilor acidulate de fructe, a conservelor. Dr Mercola este extrem de critic cu privire la folosirea în exces a medicamentelor, a imunizărilor artificiale cu vaccinuri inutile şi periculoase.

El este adeptul şi promotorul filtrelor de apă care folosesc metoda Osmozei Inverse – cea mai performantă metodă de purificare a apei din lume – la această oră.

Iată un fragment din recomandările Dr Joseph Mercola:

Trei tipuri de filtre de apă, care poate elimina DBPs

Există trei tipuri de filtre de apă instalate la punctul de utilizare (lângă robinet), care pot elimina în mod eficient DBPs – trihalometanii (derivaţi organici ai clorului intens cancerigeni) din apa ta. Două din cele trei sisteme elimină, de asemenea arsenicul prezent în apa de robinet.

Sistemul de filtru de carbon activat – De înaltă calitate, bine conceput sistemul de filtru de carbon activ este cel mai simplu, cel mai convenabil, şi opţiunea cea mai uşor de utilizat.

Un sistem cu adevărat bun constă în mai multe cartuşe de filtrare, unul pentru a proteja carbonul de contaminanţii “mari” din apă, un alt filtru de carbon conceput pentru a elimina trihalometanii şi un filtru de carbon de rezervă pentru a se asigura că toţi contaminanţii au fost filtraţi.

Sistemul de osmoza inversa – A doua categorie, din punct de vedere user-friendly, este sistemul de osmoză inversă (RO).

Acest sistem poate elimina atât DBPs cât şi arsenicul din apa ta. De fapt, un sistem RO elimină probabil cel mai larg spectru de contaminanţi faţă de orice sistem de filtrare a apei şi este sistemul meu personal pe care îl folosesc şi pe care îl recomand pentru a optimiza siguranţa şi puritatea apei dumneavoastră.

Acesta este instalat de obicei sub chiuveta dumneavoastră, cu un robinet separat de robinetul dumneavoastră.

În acest sistem, DBPs nu sunt eliminate prin membrana RO în sine, ci mai degrabă prin pre- filtrele de carbon folosite în combinaţie cu membrana RO care le filtrează.

Unii oameni sunt îngrijoraţi de lipsa de minerale în apă purificată osmotic, dar convingerea mea este că apa nu este sursa primară de minerale. Cu toate acestea, poate fi un pic acidă (Danny Water a măsurat pH-ul apei filtrate osmotic în Drobeta Turnu Severin şi a obţinut o valoare de 6,5-6,8). Aceasta este de obicei un rezultat al absorbţiei dioxidului de carbon din aer (aciditate temporară- n.t. D Water), care se transformă în acid carbonic în apă (şi care este mult mai puţin acidă decât majoritatea apelor “minerale” îmbuteliate de pe piaţă – pH 5-5,4).

Acest lucru poate fi remediată cu uşurinţă prin adăugarea de aproximativ o jumătate de linguriţă de sare de înaltă calitate cum ar fi preferata mea,  Sare de Himalaya în aproximativ un galon de apă (echipamentele Dr Pro din România sunt prevăzute cu un cartuş mineralizator final care echilibrează pH-ul cu ajutorul sărurilor cum ar fi carbonatul de calciu, magneziu sau potasiu).

Distilare – A treia categorie, care poate elimina atât DBPs şi arsenic, este distilarea.

Cu toate acestea, vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că prin distilare NU se pot elimina DBPs – trihalometanii, plumbul sau pesticidele care au punct de fierbere sub cel al apei.”

Dr Joseph Mercola

Halucinant!


Crunta realitate americana care ne va lovi in foarte scurt timp si pe noi, daca nu cumva suntem deja victimele acestui sistem. Toate scrierile SF din anii ’60, ’70… despre alimentele sintetice si despre cine conduce cu adevarat lumea sunt pur si simplu infantilisme pe linga aceasta socanta, halucinanta realitate.

TREBUIE SA VEDETI ACEST FILM! ESTE O OBLIGATIE MORALA, ESTE O DATORIE FATA DE PROPRIA PERSOANA, FATA DE FAMILIE, FATA DE PLANETA PE CARE TRAIM!

Probabil ati vazut si ati citit multe filme si scenarii despre diverse teorii conspirationiste si altele de acest gen. ACEST FILM ESTE DUREROS DE REAL. Dureaza 90 de minute – adica o ora si jumatate -, dar sunt ferm convins ca va va putea schimba viata dupa ce-l vizionati si veti CUMPARA ALTFEL, cu mult mai multa atentie si DISCERNAMINT ALIMENTELE DIN SUPERMARKET.

NU E NIMIC INVENTAT, NU E NIMIC INOCULAT SUBLIMINAL. ESTE O HALUCINANT DE DUREROASA REALITATE!

Apa ne poate salva viaţa V

„Păstrarea sănătăţii este mai importantă decât cunoaşterea tuturor artelor” – Paul Bragg

După ce Paul Chappius Bragg află la nici 16 ani că este bolnav de TBC şi că mai are 3 (trei) luni de trăit este internat în sanatoriul doctorului Rollier din Elveţia. Aici acesta îi explică cum “toată apa din Elveţia este încărcată de minerale şi dăunătoare organismului”. El l-a sfătuit ca şi după externarea sa să bea doar apă pură din ploaie sau din zăpadă topită (apă purificată prin evaporare/distilare naturală de Mama Natură). La plecarea din sanatoriu el era complet vindecat de TBC şi într-o condiţie excelentă. Apa pură recomandată de Dr Rollier, soarele Alpilor, aerul curat şi alimentaţia naturală primită i-au redat un organism nou, complet refăcut. Atunci tânărul Paul şi-a luat angajamentul în faţa lui Dumnezeu să aleagă o carieră de “biochimist, nutriţionist sau doctor care să vindece doar prin metode naturale”. Pleacă la Londra, găseşte un mic apartament lângă Regent’s Park şi timp de 8 ani studiază tot ce a putut găsi legat de recuperarea medicală şi de păstrarea sănătăţii. A ales Regent’Park deoarece acesta era considerat unul din cele mai frumoase parcuri din lume şi aici prefera să alerge dimineaţa sau să joace tenis. În apartamentul închiriat îşi savura sucurile naturale proaspete pe care chiar el le prepara. Paul mai povesteşte că proprietarul apartamentului care locuia cu familia deasupra lui, consuma multă făină albă (pâine şi biscuţi), multe dulceţuri/peltele cu zahăr, lapte, carne şi beau apa de la reţeaua oraşului puternic clorinată. Acesta se plângea mereu că are “încheieturile ţepene”, că îl doare spatele şi că are probleme cu vezica urinară atunci când cobora gâfâind să îi aducă cheia.  Ca urmare Paul Bragg s-a mutat la etajul cinci în locul propietarului aici desăvârşindu-şi studiile de biochimie. Într-o iarnă, după ce îşi făcuse obişnuita alergare de dimineaţă, s-a oprit la uşa proprietarului care era grav bolnav. Acesta s-a uitat la el rugător şi i-a spus: “Eşti doctor, pentru numele lui Dumnezeu, ajută-mă, simt că am să mor!”. I-a luat toate sticluţele cu medicamente şi pur şi simplu i le-a aruncat la gunoi. Apoi i-a adus de la el apă purificată din zăpadă, oţet de mere , lămâi şi miere din care i-a realizat prima zi de dietă. După zece zile domnul Wilson – proprietarul era sănătos şi voios aşa cum nu se mai simţise de ani de zile!. După aceste zece zile i-a prescris un regim alcătuit doar din legume şi fructe, sucuri preparate în casă şi apă purificată de ploaie, din zăpadă sau purificată prin distilare. După doar trei săptămâni îl vizita la etajul cinci aşa cum nu mai făcuse de ani de zile. După şase luni întreaga familie Wilson era de nerecunoscut de vecini: sănătoşi, puternici şi fericiţi!. Doamna Wilson era din nou elegantă şi putea să îşi îmbrace hainele pe care le abandonase de ani de zile ca fiind strâmte, domnul Wilson urca de două ori pe zi la Paul, iar fiica acestora revenită din Canada a rămas uluită de schimbările părinţilor săi.

Un mod de viaţă natural

Paul Bragg de fapt a redesoperit modul natural de viaţă, conform regulilor sănătoase alei Mamei Natura. Domnul Wilson a aflat că articulaţiile sale înţepenite se datorau nu vârstei sau bolii ci alimentaţiei nesănătoase, a lipsei de exerciţiu şi mai ales a apei dure pline de minerale inutile. El a învăţat chiar pe pielea lui că nu Timpul ne degradează viaţa ci obiceiurile greşite şi stilul de viaţă nenatural. Stilul de viaţă impus de Paul Bragg a avut ca efect dizolvarea cristalelor acide din articulaţii iar hidratarea cu apă purificată şi alimentele naturale au continuat procesul de eliminare a deşeurilor toxice acumulate dar şi prevenirea reinstalării bolii invalidante.

Cu cât ne aplecăm pe carte şi înţelegem mai bine chimia vieţii, chimia celulelor noastre cu atât înţelegem mai bine de ce oamenii mor prea devreme şi poartă dureri nemeritate. Paul Bragg îşi făcuse un obicei de a merge prin spitalele londoneze pentru a se documenta şi pentru a studia bolnavii internaţi. El a ajuns la concluzia că pietrele de exemplu sunt consecinţa alimentaţiei toxice, excesiv prelucrate şi rafinate, acide şi care este agravată de apa dură încărcată cu minerale anorganice dizolvate -în principal carbonat de calciu.  Astfel că Paul Bragg putea să diagnosticheze prezenţa pietrelor într-un organism uman doar după culoarea pielii!…

Reţeta lui Paul C. Bragg pentru eliminarea pietrelor de la fiere

Dr Paul Bragg a scris timp de doi ani de zile articole medicale pentru rubrica de sănătate a ziarului american Los Angeles Times denumită de el – “Note de sănătate”.  Cartea lui despre alimentaţia care elimină rigidizarea arterelor unde recomanda populaţiei doar o dietă naturală a fost interzisă iniţial în Statele Unite. Asta nu l-a împiedicat să îşi cultive cu aceaşi pasiune şi dăruire viziunile sale. După părerea dr-lui Bragg – confirmată ulterior de cercetările moderne, pietrele la vezica biliară se datorează apei saturate în minerale non-absorbabile celular, cristalelor toxice rezultate dintr-o alimentaţie ne-naturală şi bogată în grăsimi saturate sau uleiuri hidrogenate. Iată ce recomanda el pentru pietrele la fiere.

Se bea timp de o săptămână încet la trezire, la ora 10, la 5 după-amiază şi după cină câte două linguriţe de oţet de mere într-o cană de 200 ml cu suc natural, proaspăt de mere. În a opta zi se umple un pahar de 250 ml cu ulei original de măsline (atenţie la falsuri), două părţi suc de mere şi o linguriţă oţet de mere. Se bea din acest pahar de trei ori pe zi. Noaptea se doarme pe partea dreaptă cu genunchiul drept la piept pentru a facilita absorbţia corectă a amestecului. În ziua a doua amestecul se bea în două reprize. Nu se bea şi nu se mănâncă nimic altceva nici măcar apă. În ziua a 10-a de la începutul curei de eliminare a petrelor din vezica biliară, se poate începe alimentaţia bazată pe salate de crudităţi – “mătură naturală” după Bragg, varză, morcovi, ţelină, sfeclă, salată verde, cu mult oţet de mere şi măsline. Este o reţetă recomandată a fi administrată chiar şi persoanelor sănătoase cel puţin o dată pe an pentru curăţarea reziduurilor din vezica biliară. La finalul consultaţiei Paul Bragg obişnuia să spună pacienţilor săi: “Sfatul meu cinstit este să nu mai beţi apă cu săruri minerale”…

Apa ne poate salva viaţa IV

Munca desfăşurată de Dr Paul Bragg legată de apa pură este una din cele mai mari contribuţii de pe mapamond la visul de tămăduire al oamenilor.

„Cea mai adecvată substanţă de pe faţa Pământului care ne susţine sănătatea şi tonusul este apa curată sau purificată” – Dr James Balch M.D. Dietary Wellness

Organismul nostru are nevoie constant pentru întreţinerea permanentă a tuturor reacţiilor chimice din celule sau din afara lor, sau ca solvenţi, de ioni de Hidrogen şi de Oxigen iar cea mai importantă sursă este H2O sau apa curată/pură/strecurată.

Întrebat fiind care este cea mai mare descoperire a omenirii dacă ar fi să aleagă între Internet, cucerirea spaţiunlui, iphone sau energia nucleară, Dr. Paul Bragg a răspuns că … „postul cu apă pură este una din cele mai mari descoperiri deoarece este un puternic şi eficient intrument de prevenire a îmbătrânirii şi morţii premature. Nici una din cele enumerate mai sus nu se compară cu posibilitatea de a preveni boala, senilitatea, neajutorarea sau incapacitatea de a-ţi purta singur de grijă”. El a mai afirmat în interviul acordat că începând de vineri seara ora 19.00 până sâmbătă seara aceeaşi oră ţine săptămânal post negru timp în care bea doar apă distilată sau apă purificată osmotic. „Este o bună ocazie de a elimina toxinele din organism dar şi „rugina” din articulaţii şi muşchi” a mai spus el. Organismul nostru consumă multă energie să mestece mâncarea, s-o împingă în cei câţiva zeci de metrii de „ţeavă” de la gură la rect, să filtreze prin cei două milioane de nefroni din rinichi toxinele, să susţină ficatul să „prepare” alimentele necesare miilor de miliarde de celule sau să introducă sutele şi miile de litrii de oxigen necesar respiraţiei celulelor. Postul conservă o bună parte din energie iar la sfârşitul zilei în care am decis să bem doar apă purificată „ne vom simţi uşori precum un înger în zbor”.   Să nu uităm că Medicina actuală este doar paliativă sau simptomatică, ameliorând durerile care ne fac viaţa dificilă. Boala se ascunde în spatele cauzelor care au generat-o iar medicamentele nu ajung la aceste cauze. Apa purificată este cel mai simplu şi mai la îndemână instrument de prevenire a bolii şi suferinţei . Paul Bragg nu a încetat să recomande apa pură oamenilor. Ea nu este doar un moft aşa cum scriau unii adepţi ai apelor minerale  şi care îi numeau „fanatici” în anii 70’ pe adepţii apei purificate. „Suntem o naţiune educată/obişnuită să înghită pastile. Sunt un cercetător independent şi un luptător cinstit al sănătăţii în spiritul dreptăţii. Nimeni nu îmi impune ce să spun şi nu-mi dictează nici o organizaţie ce să fac. Nu servesc nici unui organism financiar aşadar vă pot oferi adevărul întreg şi cinstit pentru că am petrecut întreaga viaţă cercetând şi studiind nu boala ci sănătatea oamenilor” a mai spus Dr. Paul Bragg.

De ce ne îmbolnăvim

Oamenii sunt prizonierii propriului confort creat la sugestia celor care sunt conduşi doar de Profitul imediat. Aşa că majoritatea populaţiei îşi scurteză viaţa consumând o hrană poluată şi o apă toxică. În plus ei fumează -o altă afacere profitabilă pentru industria tabacului dar mai ales pentru guverne întrucât plătesc pensii mai puţine unor oameni care îşi scurtează voluntar viaţa, consumă alcool pentru a uita de criză şi de necazuri, cafea pentru a se „energiza” pentru câteva minute, sucuri cu edulcoranţi artificiali – veritabile bombe chimice pentru ficat, zahăr rafinat, făină albă, carne, sare şi o mulţime de alte alimente aditivate. Dacă adăugăm la toate acestea stresul, lipsa de mişcare sau sedentarismul-„sportul” preferat a devenit privitul la meciurile sportive sau politice de la televizor, lipsa soarelui şi a aerului curat vom înţelege de ce oamenii sunt din ce în ce mai apatici, mai indiferenţi, mai bolnavi şi de ce trăiesc mai puţin. Nicicând în istoria omenirii nu s-au inventat atât de multe medicamente (peste 300 000 în nomenclatorul internaţional), aparate medicale atât de sofisticate şi de scumpe şi nu s-au vândut atâtea mii de tone de medicamente. Oamenii au ajuns pur şi simplu să se „târască” spre pastilele sau lichidele energizante sau să înghită pumni de pastile pentru a scăpa de suferinţele care le ruinează tinereţea. Am atins „performanţa” ca numărul de copii bolnavi cronici să îl egaleze pe cel al adulţilor. Suntem o generaţie de consumatori de medicamente şi excitante/energizante. Copii noştrii însă vor face la rândul lor copii. Are cineva idee cum vor arăta generaţiile viitoare?va urma

Apa ne poate salva viaţa III

„Natura este marele învăţător al omului. Ea ne deschide ochii, ne luminează mintea şi ne curăţă inima”.

Să ne amintim că la Sarmisegetusa, în vârful muntelui, departe de râuri curgătoare sunt kilometrii de conducte ceramice care direcţionau spre bazine căptuşite cu lemn apa pură, distilată de Mama Natură, adică apa de ploaie sau zăpada topită apă atât de sănătoasă.

Apa minerală – cea care asigură un profit constant industriei medicale dat şi celor ce o ambalează în bidoanele de plastic (apropo, ce este mai scump ambalajul refolosibil sau apa?) este recomandată mai ales pentru conţinutul acesteia în aşa numitele minerale fără de care viaţa noastră îşi pierde suportul şi sensul de a mai exista. Mineralele esenţiale trebuie asigurate din seminţe, fructe şi legume, ne recomandă Dr Paul Bragg adică ele trebuie să provină dintr-o sursă organică. Apa minerală nu poate fi considerată „sursă organică” la fel cum este un măr sau o legumă proaspăt culeasă din grădină. Această confuzie asigură poziţia constantă în topul miliardarilor şi statutul de vedete ale burselor pentru firmele care comercializează această soluţie apoasă minerală.  Aceste elemente chimice se găsesc din abundenţă în solul sau straturile freatice peste care curge apa ce ne este atât de „generos” recomandată.

Minerale inutile

La începutul secolului XIX-LEA China s-a confruntat cu o secetă şi o foamete îngrozitoare fapt ce a determinat oamenii săraci care nu mai aveau nici măcar rădăcini sau coajă de lemn să mănânce, să încălzească şi să consume … pământ! Tăiau felii groase de argilă minerală şi le încălzeau sperând că le va potoli foamea. Întrucât organismul lor nu putea să asimileze mineralele anorganice din sol, aceştia mureau în chinuri inimaginabile. De ce se întâmpla asta? Răspuns: deoarece organismul animal are un metabolism diferit de cel vegetal care poate absorbi şi asimila acest tip de minerale. Plantele transformă un element mineral anorganic, metalic într-o formă uşor asimilabilă de către celula animală (mişcare a electronilor sau de spin diferită în rezonanţă cu organismul viu,  de dimensiuni foarte mici – coloizi cu sarcină electrică ceeace îi ajută să se afle în suspensie şi nu dizolvaţi aşa cum sunt în soluţia apoasă pe care o cumpărăm). Un fermier american s.a gândit că ar fi o bună afacere să dea vacilor pulbere de calcar măcinat. A conceput nişte etichete frumoase pe care a scris „hrană minerală cu carbonat de calciu şi magneziu” şi a început să le vândă pentru corectarea deficitului de calciu şi pentru îmbunătăţirea concentraţiei acestuia în laptele vitelor. Deşi cutiile erau frumos ambalate iar reclama era atrăgătoare, vacile au refuzat categoric să „consume” aşa ceva. Toţi fermierii care cumpăraseră cutiile cu astfel de minerale „năstruşnice”  au păţit la fel. În scurt timp a dispărut de pe piaţă dar asta nu s-a întâmplat şi cu cele destinate oamenilor care au ochii, creierul şi  papilele gustative extrem de uşor de păcălit.

Mineralele canceroase

Zilele trecute agenţia de ştiri Sky News informa publicul despre miile de persoane evacuate şi strămutate din mai multe sate din centrul Turciei din cauza mineralelor din sol care au produs o rată din ce în ce mai mare de cazuri de cancer. Fenomenul a fost observat încă din anii 80’ dar nepăsarea şi indiferenţa oamenilor şi autorităţilor au fost spulberate când s-a stabilit că este necesar un al treilea cimitir întrucât cele două existente erau ocupate la maxim de oamenii decedaţi din cauza cancerului. Cappadocia era de altfel intens vizitată de turişti străini din cauza grotelor şi a formelor carstice extrem de interesante şi deşi acestora li se spune mereu că nu sunt în pericol, ei evită din ce în ce mai mult zona aducătoare de moarte. Autorităţile intenţionează să demoleze toate locuinţele oamenilor şi să acopere toată zona sub un strat de cel puţin doi metri de pământ peste care să planteze flori dar nu s-a luat încă nici o decizie.

De ce nimeni nu s-a sesizat şi nu s-a luat până acum nici o decizie care să prevină tragedia lentă? Răspuns: Pentru că zona a fost deservită ani de zile de un singur medic şi o asistentă iar aceştia au dat vina pe stilul de viaţă al oamenilor: „Stau toată ziua în cafenelele pline fum…” au susţinut aceştia iar o femeie care trebuia să îngrijească cinci copii afirma că are „mare încredere în Dumnezeu că va avea grijă” de ei”.  În realitate nici autorităţile şi nici Dumnezeu nu i-a apărat de indiferenţa păguboasă. Lipsa banilor, birocraţia şi instabilitatea guvernamentală a cu fost alţi factori care au dus la situaţia gravă existentă în această zonă a Turciei. Mineralele găsite vinovate de producerea cancerului sunt Calciul, Sodiul, Potasiul, Aluminiul aflate într-o rocă puternic absorbantă de apă numită „erionită” şi care era folosită de localnici la construcţia locuinţelor dar şi pe post de filtre de …apă. Specialiştii nu s-au pus de acord cu privire la modul în care acest tip de roci zeolitice produc cancer, sigur este însă faptul că acesta produce cancer nu numai la oameni ci şi la animalele testate în laborator.  va urma

Apa ne poate salva viaţa II

Apărarea sănătăţii este o datorie morală şi religioasă deopotrivă deoarece nu putem fi virtuoşi şi folositori când suntem bolnavi.

Dr. Paul Bragg – marele luptător cu ignoranţa, cu industria profitului, promotor al acceptării de către omenire a ideii de „medicină preventivă”, afirma că „apa este solventul general al bolilor noastre”.

Recomandările lui Bragg

Întrucât după oxigen, apa este cea mai importantă substanţă pentru viaţa care se petrece în interiorul organismului nostru trebuie să asigurăm celulele că primesc o apă cât mai curată.

Pentru a ne bucura de o viaţă lungă şi sănătoasă mai trebuie să evităm zahărul rafinat, sarea rafinată de masă şi să le înlocuim cu miere de albine şi sare brută, mai puţin periculoasă. Bragg a dezvoltat foarte mult reţeaua de comerţ cu miere de albine în America şi a convins cu argumente o mulţime de oameni să renunţe la zahărul alb. Pentru a fi sănătoşi trebuie să evităm orezul alb, făina albă, prăjelile, grăsimile saturate, uleiurile hidrogenate, ceaiul sau cafeaua care conţin cofeină, carnea de porc, peştele afumat, toate alimentele conservate care conţin sare, aditivi,  conservanţi chimici de sinteză. Paul Bragg recomandă evitarea băuturilor răcoritoare sau a apelor minerale carbogazoase, a alcoolului şi înlocuirea acestora cu apă purificată osmotic. Bem cel puţin opt pahare de apă purificată pe zi ca atare sau sub formă de sucuri şi ceaiuri de plante. Pentru detoxifiere o dată pe săptămână este recomandat postul total în care bem doar apă purificată. Nu facem clisme purificastoare decât dacă avem probleme cu constipaţia cronică.  Pentru o bună motilitate a tubului digestiv sunt recomandate alimentele naturale care conţin fibre (fructe, legume verzi, salate proaspete) şi renunţarea la carne. Facem mişcare regulat, zilnic mergând pe jos, cu bicicleta sau înnot. Evităm să înghiţim „droguri” legale aşa cum sunt antidepresivele, sedativele sau anxioliticele şi încercăm să gestionăm problemele de viaţă printr-o gândire simplă şi suplă cultivând optimismul, bunătatea, caritatea, veselia, dragostea de familie sau prietenia şi fraternitatea. Dormim cel puţin opt ore pe zi şi nu uităm să respirăm amplu, rar şi profund pe tot parcursul zilei. Toate acestea contribuie la consolidarea zi după zi a unui stil de viaţă simplu, sănătos din punct de vedere fizic, mental, emoţional sau spiritual.

Apa este sursă de sănătate

Încă de la începuturile medicinei cele mai importante recomandări făcute unei persoane bolnave au fost repausul la pat şi hidratarea intensă. Instinctiv tot aşa procedează şi animalele sălbatice: se retrag undeva lângă o sursă de apă, refuză mâncarea dar beau foarte multă apă. Când celulele noastre sunt deshidratate, ofilite, zbârcite, „uscate” ele devin o bună pradă pentru viruşi, bacterii, fungi. Când bem un pahar cu apă, acesta ajunge în stomac. De aici o parte este absorbită prin vasele de sânge gastrice iar o altă parte ajunge în intestinul subţire unde păstrează alimentele ingerate în stare lichidă până trec în sânge apoi este absorbită şi ea tot în sânge. Astfel că ingerarea unei ape sănătoase este cel mai simplu mijloc de păstrare a sănătăţii şi de protejare împotriva infecţiilor generate de viruşi, microbi sau alţi agresori. Membranele tuturor celulelor noastre au nevoie de multă apă pentru a se menţine moi şi flexibile, pentru a permite schimburile corecte intra- şi extra celular şi pentru a evita „frecările” distructive generate de deshidratare. Pentru a ajuta stomacul care nu are dinţi dar care se comportă ca un malaxor puternic, sucurile digestive trebuie să conţină o cantitate suficientă de apă -NU suc, bere, vin, cafea sau alte băuturi savuroase dar nesănătoase. Apa pură este extrem de importantă pentru menţinerea frumuseţii. Paul Bragg în calitatea sa de consilier medical al zecilor de vedete şi celebrităţi de la Holywood i-a fost uşor să le convingă să renunţe la apa de la robinet sau la alte băuturi nepotrivite şi să le înlocuiască cu apă purificată pentru ca pielea lor să capete un aspect tânăr şi sănătos atât de dorit de acestea. Organismul oamenilor bolnavi dar şi cele ale oamenilor încă sănătoşi este însetat după apa purificată sau pură. De ce? Pentru că este singura apă corectă metabolic şi celular, securizată chimic şi microbiologic, un aliat puternic al sistemului Imunitar – marele Doctor interior. va urma

Apa ne poate salva viaţa I

Apa ne poate da sau ne poate lua sănătatea

Unul din numele de referinţă pentru medicina preventivă mondială este Dr. Paul C Bragg – omul care la 16 ani care a scăpat de o boală care îi mai lăsa doar 3 luni de trăit apelând la mijloacele primare de vindecare – aer curat, soare, mişcare, alimente naturale şi nu în ultimul rând apa pură pe care o obţinea din ploaie, zăpadă topită sau prin distilare. El a promovat cu curaj ideea de prevenire a bolii chiar şi atunci când s-a lovit de opoziţia violentă a celor ca fac profit din suferinţa şi neştiinţa oamenilor, cărţile lui fiind o perioadă de timp interzise în patria democraţiei -Statele Unite ale Americii. A fost discreditat de unii jurnalişti sarcastici şi acuzat că şi-ar fi falsificat vârsta sau că fiica lui Patricia nu ar fi de fapt fiica lui.

Cine este Paul C Bragg?

Este un american care se poate lăuda cu o mulţime de premiere pentru istoria medicinei preventive sau a păstrării sănătăţii. Este un cruciat al luptei pentru păstrarea sănătăţii, orator de talie mondială, autor a peste 22 de cărţi despre prevenirea îmbolnăvirilor, invitat la sute de emisiuni  tv şi radio în întreaga lume, consilier medical pentru sportivi şi campioni mondiali olimpici sau autor de programe de sănătate pentru celebrităţi ale Hollywood-ului sau giganţi ai afacerilor, dar cunoscut mai ales cu sintagma :”părintele mişcării pentru sănătate – “Father of America’s Health Movement”. El a deschis primul magazin de produse alimentare ecologice din America iar azi sunt în întreaga lume. El a deschis primul Health SPA (alături de Bernarr Macfadden) şi care a fost “clonat” ulterior în alte mii de astfel de “SPA-uri” în întreaga lume, el a deschis primul Health Restaurants (Restaurant sănătos) cu preparate lipsite de pesticide şi alte chimicale, el a promovat terapiile bazate pe sucuri naturale proaspăt preparate -de ex el a introdus în rafturile din market-uri sucul de roşii preferat azi de milioane de oameni. A colaborat cu Luther Burbank din California pentru cultivarea celor mai sănătoase soiuri de fructe şi legume cultivate organic, nesufocate de miile de chimicale cunoscute. El a conceput o mulţime de produse alimentare sănătoase destinate consumului – băuturi cu aminoacizi şi enzime naturale, cosmetice eco, cereale, germeni de grâu şi biscuiţi sănătoşi,  etc. El a fost punct de plecare pentru afaceri de miliarde cum ar fi Herba Life, Gardenburger, Shaklee, Schiff, etc. Milioane de oameni la sugestia lui s-au apucat de grădinărit pentru a-şi obţine ei înşişi produsele alimentare sigure şi sănătoase.

Repere biografice

S-a născut în anul 1881 şi a murit în 1975 fiind foarte apropiat de visul de a trăi 100 de ani! La 94 de ani are perfect lucid şi ţinea conferinţe în întreaga lume acolo unde era invitat. Cauza oficială a  morţii a fost “fibrilaţia ventriculară şi stopul cardiac” însă cu câteva luni înainte suferise un accident în Hawai când făcea … surfing!!! Jurnalul “Honolulu Advertiser” a dat o ştire în iulie 1976 cu privire la scoaterea sa din apă în dreptul Fort DeRussey şi readucerea la viaţă prin resuscitarea efectuată de o asistentă medicală. Aceeaşi jurnalişti răutăcioşi de care nu a scăpat toată viaţa au declanşat o dezbatere publică cu privire la cauza morţii sale – “accident de surfing” sau “boală de inimă” deşi el a murit câteva luni mai târziu respectiv în decembrie într-un spital din Miami Beach unde trebuia să ţină un discurs. Scopul jurnaliştilor de scandal era de fapt deturnarea atenţiei publicului de la adevăratele lui merite în domeniul medicinei preventive.

Murim prematur

În Sfânta Scriptură stă scris: “Omului îi este dat să trăiască 120 de ani” – Geneza. El moare însă prematur şi are parte de multă suferinţă în principal din cauza neştiinţei, a nepăsării, a amânării, a poftelor nocontrolate, excesive şi abil stimulate de adepţii Sfântului Profit.  Dintre toate animalele omul este singurul care moare înainte de a-şi consuma cu totul programul biologic şi doar unul la un milion reuşeşte să trăiască o durată apropiată de ceeace i-a fost hărăzit. Spre deosebire de animalele sălbatice, cu puterea noastră de înţelegere, cu informaţiile de care dispunem şi cu tehnica din ce în ce mai impresionantă, cei care trăiesc puţin ar trebui să fie excepţia şi nu regula. “Secretul” oamenilor care trăiesc mult, lipsiţi de suferinţe saz dureri, care sunt fericiţi, care sunt apţi de a desfăşura activităţi fizice şi intelectuale mulţi ani după atingerea maturităţii, sunt, după părerea lui Paul Bragg, în primul rând cei care sunt “curaţi în interior”. El va rămâne în istoria medicinei ca promotor necondiţionat al folosirii apei pure ca mijloc simplu şi inteligent de menţinere a tinereţii şi sănătăţii celulelor. Curăţenia interioară este asigurată de apa pură dar şi de legumele şi fructele proaspete, naturale, cultivate ecologic, nepoluate chimic.  La acestea se adaugă postul cu apă pură, exerciţiile fizice, relaxarea şi respiraţia corectă, rară, profundă. va urma

Dr Pro: despre purificarea apei prin osmoză inversă

Apa pură nu ne păcăleşte niciodată dar noi înşine – da.


Persoanele care s-au decis să-şi protejeze singure sănătatea şi să investească într-un echipament de purificare a apei trebuie să ştie că piaţa este plină de imitaţii atractive şi periculoase. Care sunt cele mai performante echipamente pentru purificarea apei? Răspuns: cele care folosesc osmoza inversă.
Echipamentele de purificare a apei prin osmoză inversă se mai nunesc POE sau POU (Point of Use sau Point of Entry) şi înseamnă „a acţiona asupra apei menajere chiar lângă locul de folosire -lângă robinet”. Ele sunt „mini-făbricuţe” de apă pură şi conţin elemente de polipropilenă, cărbune vegetal şi materiale compozite de ultimă generaţie.
Polipropilena instrument medical
Este unul din cele mai versatile materiale care se foloseşte în industria medicală, pentru echipamente de laborator, industria aero-spaţială, în compoziţia bancnotelor, instrumentelor muzicale, instrumentarului medical, plaselor chirurgicale abdominale sau genitale în cazul prolapsului de organe pentru că rezistă la sterilizare, în materiale textile neţesute-scutece hidrofile, filtre de aer, gaze, lichide, piese auto, jucării, ambalaje alimentare-lapte, iaurturi întrucât este deosebit de rezistentă la contactul cu acizi, baze, atacuri electrolitice sau alte substanţe corosive. Ţesătura hainelor folosite de armata americană conţine polipropilenă deoarece le conferă o durată mare de viaţă în condiţii extreme de intemperii şi noxe chimice. Este unul din cele mai rezistente materiale la oboseală fiind folosită în special la sistemele articulate, balamale, etc dar este rezistentă şi la impact sau congelare. Echipamentele performante de purificare a apei folosesc filtre de polipropilenă Dr Pro care au diametrul porilor de filtrare între 1 şi 20 de microni şi care reţin impurităţile mai mari decât aceşti pori (rugina, nisipul, humusul, resturi rezultate din putrefacţia peştilor sau animalelor moarte, etc).

Tăciunele vindecător
Cărbunele a fost folosit pentru purificarea apei de indieni şi egipteni cu 2000 de ani înainte de Ch. În medicina populară românească tăciunele era folosit pentru descântece. Acesta era aruncat în apă de rouă sau „neîncepută” şi care era apoi băută de bolnav. Soluţia obţinută în urma „stingerii cărbunelui” avea proprietatea de a absorbi toxinele metabolice şi era mai utilă decât multe medicamente prezente azi în farmacii. Era folosit în situaţii de urgenţă (prim ajutor în caz de otrăviri şi toxinfecţii), gastrite, ulcer, hiperaciditate, balonare, dureri de cap, somnolenţă, hipertensiune, palpitaţii, hipercolesterolemie, iritabilitate, neurastenie, agitaţie psihomotorie, alcoolism, slăbiciune musculară, psoriazis, micoze, scabie, căderea părului („a-ţi pune cenuşă în cap”), întărirea unghiilor -, astm bronşic, alergii, hiperuricemie, gută, eczeme, gangrenă, etc. Pentru prima dată în epoca modernă s-a introdus un filtru de carbon pentru purificarea apei în anul 1862 dar abia din anii 70 a devenit o metodă curentă de filtrare a apei de reţea. Este una din cele mai eficiente arme din arsenalul de filtrare chimică. Poate proveni din cărbune de bitum, lignit, antracit, turbă, sâmburi de prun, caise, de struguri, tei, seminţe de in, ramuri de viţă de vie sau coajă de nucă de cocos. Deşi costurile de fabricaţie sunt cu peste 20% mai mari (mai scumpe), cele mai eficiente sunt cele de tip Dr Pro obţinute din coaja de cocos întrucât au o rezistenţă ridicată la abraziune, stabilitate termică şi dimensiuni mici ale porilor (grad ridicat de adsorbţie).
Salvatoarea membranelor celulare
Membrana osmotică este permeabilă doar pentru apă şi impermeabilă pentru restul substanţelor dizolvate în apa care este supusă purificării. Membranele osmotice folosite pentru purificarea apei destinată consumului uman trebuie să fie foarte rezistente la presiuni osmotice mari dar şi rezistente la coroziunea chimică şi microbiologică. În general sunt întâlnite trei tipuri de membrane pe piaţă : celulozice, din poliamidă aromatică şi compozite. Primele folosite în anii 60 au fost cele celulozice – ieftine şi uşor de fabricat. Dezavantajele însă erau foarte mari: la presiuni mari de operare şi temperaturi crescute ale apei suferă un proces de compactare, colmatare şi distrugere peste 35 de grade ceeace le reduce capacitatea de filtrare, o toleranţă a pH-ului redusă , lasă să treacă contaminanţii cu greutate moleculară mică. Ele încă mai sunt fabricate în anumite ţări şi sunt întâlnite în unele echipamente ieftine. Iniţial în compoziţia primelor membrane osmotice a fost folosit acetatul de celuloză, ulterior, pentru creşterea performanţelor a fost folosit triacetatul de celuloză dar acesta era mai puţin permeabil la apă, deşi rezista la presiuni şi temperaturi mai mari, făcând costurile de obţinere a apei purificate foarte mari. Ulterior au fost interzise în unele state americane – California de ex întrucât conţineau 1,4 dioxan o substanţă care s-a dovedit că produce cancer. Membranele de poliamidă cum sunt cele Dr Pro TFC -Thin Film Composite sau „film subţire compozit” sunt din ce în ce mai des întâlnite. Ele au înlocuit pe cele celulozice şi s-au dovedit net superioare în ce priveşte rezistenţa la atacuri bacteriene, la presiuni ridicate sau la coroziune.

 

Detoxifierea organismului

Auzim şi citim permanent cuvinte precum „toxine”, „detoxifiere”, „dezintoxicare”. Care este adevărul în legătură cu aceste teribile „toxine”?

Aceste substanţe sunt produse în mod permanent şi natural de organism ca şi consecinţă a metabolismului celular şi sunt eliminate de organele de epurare sau de „eliminare”: rinichii, colonul, plămânii, pielea. Aceste organe sunt adevărate uzine care lucrează permanent pentru a curăţa ţesuturile şi organele de „gunoaiele” metabolice. Spre deosebire de toxinele rezultate din activităţile chimice ale organismului, mai avem „toxinele” pe care le înghiţim odată cu alimentele „poluate” cu aditivi, arome sintetice sau alţi poluanţi fără valoare nutriţională. Apoi mai putem vorbi de mult mediatizata poluare a apei, aerului, solului pe care se cultivă fructele şi legumele, etc. Hormonii şi antibioticele administrate animalelor în fermele de reproducere şi creştere (porci, vite, păsări, peşti etc) se vor regăsi în corpul nostru alături de medicamentele pe care le înghiţim noi înşine la recomandartea medicilor. Mai putem adăuga poluanţii chimici din locuinţă pe care îi inspirăm din cosmeticele sintetice, pastele de dinţi sau detergenţii prea puţin studiaţi cu privire la toxicitate, poluanţii chimici din mobilierul tratat chimic, din covoarele vopsite sintetic, parchetul multistrat tratat chimic, perdelele de plastic, îmbrăcămintea sintetică, clorul pe care îl inhalăm când facem duş, plumbul şi aluminiul din apă, etc, etc.
Sângele este primul organ care reacţionează la „importul” de toxine care depăşeşte capacitatea de neutralizare şi eliminare a organelor mai sus menţionate. Acesta nu va mai putea să transporte suficient oxigen sau nutrienţi la celule şi în timp încep să apară semnale minore de încetinire a funcţiilor fiziologice, apoi semnele clare de suferinţă, de boală. Bolile pot îmbrăca mii de forme şi pot afecta diverse părţi ale corpului. Primul gest la apariţia unei afecţiuni este să ne întrebăm asupra stilului, modului de viaţă. Ce şi cum mâncăm?, ce apă bem?, cât dormim?, etc. Apoi mergem la laborator pentru a vedea „cât de stricat” este sângele nostru, adică să ne facem un „inventar” minim al defectelor biochimice şi hematologice produse.
Pentru a veni în sprijinul organelor care elimină în mod obişnuit astfel de produşi toxici secundari – rinichii şi pielea (glandele sudoripare), primul lucru şi cel mai important este să ne hidratăm corect. „Corect” înseamnă un litru de apă la 25 kg greutate – minim. Hidratarea se face doar cu apă, nu bere, sucuri, apă minerală dură care dezhidratează cronic şi complică mai mult situaţia. Apa corectă celular, este apa obţinută prin osmoză inversă şi este recomandată de majoritatea instituţiilor care gestionează problemele legate de potabilitatea apei (EPA, Institute de nutriţie, medici). În Statele Unite ale Americii milioane de metrii cubi de apă destinată consumului uman se obţin prin osmoză inversă.

Dr Pro: informaţii sau păreri…ieftine?

Într-un articol scris cu circa un an în urmă arătam, pe baza unor afirmaţii făcute de personalităţi ştiinţifice cu nume şi prenume şi cu ghilimelele de rigoare că unul din cei mai mari duşmani ai sănătăţii noastre este clorul din apă.

Un singuratic şi intransigent cititor al cotidianului severinean, unde a fost publicat articolul, face trimitere la un site ce vinde nişte filtre ieftine de purificat apa şi mă acuză  de „vrăjeală” şi marketing.

Dacă cititorul respectiv, mânat de bune intenţii şi călăuzit de grija reală faţă de semenii săi, ar fi citit cu atenţie articolele, ar fi observat că nu fac referire sau trimitere la nici o firmă anume – aşa cum face el.

Tot el, însă, îşi dă cu … părerea şi afirmă că fac doar „marketing” şi că vând „nişte filtre extrem de scumpe”.

Sigur că „prietenul” nostru anonim vizualiza şi altceva, pe alt site,  în timp ce citea articolul despre clor şi tasta doar cu o mână (de ce oare?) aşa că ar fi observat aceste „detalii”. El este doar rău şi îl iert recomandându-i amical să mă caute ca să îl ajut să aibă şi el cel mai bun echipament de purificat apa din România.

Pentru cei care nu au aflat încă, Dr Pro nu vinde mărgele de sticlă colorată, nu vinde costume din supraelastic sau rochii de stambă şi nici femei ieftine din cauciuc gonflabil (probabil că asta căuta de fapt prietenul nostru!).

Cititorii inteligenţi ştiu deja că maşinile ieftine au de regulă probleme cu consumul, sunt nesigure în cazul unor catastrofe, au probleme cu garanţia şi trebuie reparate des.

Dr Pro nu vinde filtre la mâna a doua, sau imitaţii aduse de prin bazarurile orientale aşa cum  fac ciubucarii care plasează imitaţii ieftine în speranţa unui câştig rapid. Clienţii, de teapa „grijuliului” nostru prieten, care au cumpărat filtre ieftine, au cumpărat şi regretele ulterioare aşa că, în prezent, cei mai aprigi promotori ai imaginii Nobel pe piaţa din România sunt foşti amatori de pomeni sau sfârâieli internautice sau de vreo pleaşcă găsită printre te miri ce vechituri din târg. Au cumpărat ieftin apoi au întrebat unde-i Dr Pro. Cu alte cuvinte tot au câştigat ceva… minte!

Partenerii noştrii Dr Pro au investit motivaţi doar de Calitate şi nu de Preţ iar numărul lor în Drobeta Turnu Severin a crescut exponenţial în ultimul an. Şi tot creşte!…

Pentru că Dr Pro vinde rachete nucleare care spulberă o mulţime de probleme legate de sănătate sau cel puţin le previne. Pentru că Dr Pro vinde un produs care dă dependenţă – Apa de Rouă.

Iată o temă interesantă pentru prietenul nostru care ar fi în stare să ne acuze de cine ştie ce fel de trafic!…

Nu aş fi pierdut timp să răspund unui astfel de personaj dacă nu aş fi aflat între timp, cine este. Este din categoria celor care critică orice sperând ca cineva să se mire de inteligenţa lor. El nu are nici până acum un filtru la apa din bucătărie, Dunărea este în continuare poluată după cum afirmă Greenpeace, dar lui nu-i pasă. Dă doar din mână şi uneori scrie.

Dar despre aste chestiuni arzătoare la creier, cu altă ocazie!…

Apa – esenţa vieţii





Din nou despre manipularea chimică

Aldous Huxley scriitor şi filosof celebru (descendent dintr-o familie care a dat mulţi oameni brilianţi în domenii diferite), este frecvent întâlnit mai ales prin citatele sale: “Daţi-mi o speranţă şi voi construi un univers” sau “Experienţa nu este ceea ce ţi se întâmplă ci ceea ce faci cu ce ţi se întâmplă” sau “Există un singur colţ din Univers pe care ştii sigur că-l poţi face mai bun – şi acela eşti tu însuţi”.

În 1959, acest Aldous Huxley (unul din mentorii spirituali ai lui Mircea Eliade) afirma că „în perioada în care generaţia următoare va trăi vor exista metode “chimice” de a face populaţia să îşi iubească servitudinea şi să se creeze un fel de lagăre de concentrare fără durere pentru întreaga societate.  Astfel oamenilor li se vor lua toate libertăţile şi drepturile însă nici nu vor realiza lucrul acesta pentru că le va fi constant distrasă atenţia şi distrusă dorinţa de a lua atitudine.Totul va fi o spălare a creierelor prin metode chimice sau farmaceutice”. Iată că din 1959 au trecut peste 50 de ani şi “generaţia viitoare” de atunci, suntem chiar noi.De curând, Dr. Roy Bakay şi Philip Kennedy de la Universiatea Emory, au realizat un implant cerebral electronic activat prin puterea gândului şi care permite unei persoane tetraplegice să mişte un cursor pe ecranul unui calculator doar gândindu-se la mişcarea ce urmează s-o facă. Psihiatrul Robert Jay Lifton, în cartea sa apărută încă în 1961 – Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of “Brainwashing” in China” descrie 8 metode foloside în mod curent în scopul manipulării indivizilor. Amintim aici controlul total asupra informaţiilor, mijloacelor de comunicare pentru izolarea individului de restul societăţii, manipularea experienţelor mistice care apăr în mod “spontan” pentru demonstrarea existenţei autorităţii divine (aşa cum procedează o mulţime de culte), inocularea sentimentului de culpabilitate la nivelul individului, mărturisirea “păcatelor” în faţa unei autorităţi, existenţa unei doctrine sau ideologii care să susţină un anume “Adevăr absolut”, modificarea, denaturarea schimbarea înţelesului cuvintelor, a limbajului pentru a putea susţine schimbarea modului de gândire, şi aceste metode extrem de rafinate merg până la renunţarea voluntară la existenţă.De curând au apărut documente privitoare la un proiect ordonat şi condus de serviciile secrete americane – MIKULTRA  Dr. Sidney Gottlieb, fiind cel care l-a demarat în 13 aprilie 1953 (MK- criptonim descoperit în documentele U.S. Central Intelligence Agency, fiind codificat ca “proiecte sponsorizate de divizia de servicii tehnice a CIA” în anii ’50-’60) ca un răspuns la tehnicile de control asupra creierului sovietice, chineze, nord-coreene, aplicate pe prizonierii SUA ai războiului din Coreea. Un document din 1955 dă indicaţii despre amploarea metodelor propuse spre cercetare cum ar fi: substanţe care provoacă gândire ilogică, impulsivitate până la punctul în care o persoană poate fi discreditată în public, etc. Documentele CIA nedistruse (puţine, de altfel) arată că au fost investigate, în scopul controlului minţii, diferite mijloace “chimice, biologice, radiologice”. In 1964 proiectul a fost redenumit, devenind MKSEARCH, încercând să se realizeze “drogul perfect al adevărului”, utilizând multiple substanţe în interogatoriile spionilor ruşi din timpul Războiului Rece. Iată că ceeace anticipa genialul Aldous Huxlex (iar contemporanilor lui li se părea o pură ficţiune), am ajuns să recunoaştem ca fiind evident şi real. Suntem înconjuraţi de mii de substanţe chimice pe care le introducem în corpul nostru zilnic şi despre care nu avem habar decât că sunt “comestibile” şi pe care le “poftim” iar şi iar amăgindu-ne că “iată, viaţa are gust, merită să fie trăită!”. Manipularea chimică a ieşit demult de pe porţile spitalului de psihiatrie unde bolnavii sunt “liniştiţi” prin metode chimice şi o regăsim la noi pe masă, în pahar sau în farfurie. Una din cele mai perfide astfel de substanţe care ne manipulează chimic până la distrucţia totală a neuronilor şi moarte, este glutamatul de sodiu (monosodic) – cel care dă o puternică “savoare” alimentelor. Glutamatul monosodic (E 621) este un neurotransmiţător care face parte din “bagajul” chimic normal al organismului nostru (este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos, dar păstrând obligatoriu o proporţie echilibrată a concentraţiei acestor neurohormoni pentru o corectă funcţionare (în special a creierului). Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa acestei substanţe. Suprastimularea/supraexcirarea acestor receptori (din creier dar şi din celelalte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiază/mimează/simulează simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), boli care sunt greşit diagnosticate de medici (uneori ani de zile). Aceştia emit reţete scumpe cu medicamente şi mai scumpe (trăiască industria chimică “salvatoare”) şi care au la rândul lor o mulţime de efecte secundare periculoase. Sclavul apetitului, pofticiosul, gurmandul nestăpânit care vrea să trăiască doar prin senzaţia pe care i-o oferă câteva zeci de papile gustative supraexcitate, va constata într-o bună zi că este un ratat nefericit, că viaţa lui este mizerabilă iar medicii îi vor devenii cele mai vizitate şi mai apropiate persoane. Dar despre acţiunea concretă a acestui amplificator al “gustului” care ne face dependenţi de anumite “arome” într-un articol viitor.

Bem apă rece sau caldă?

Chinezii şi japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei,nu apă rece. Poate e timpul să adoptam obiceiul lor la masă.  Pentru cei cărora le place să bea apa rece,acest articol se adresează direct.Este frumos să bei un pahar cu apă rece după masă,dar apa rece solidifică hrana uleioasă pe care tocmai ai înghiţit-o. Va încetini digestia.Când aceasta reacţionează cu acidul,se va rupe şi va fi absorbită de intestine mai repede decât mâncarea solidă. Trece în intestine şi foarte rapid se transformă în grăsime şi duce la cancer.Este cel mai bine să se bea supă fierbinte sau apă caldă purificată osmotic după mâncare.

animated faucet Pictures, Images and Photos

Accidentul ischemic tranzitoriu

Mai este denumit şi mini-accident vascular cerebral (“warning stroke” sau „avertisment”, “ministroke”, “transient ischemic attack” sau TIA în manualele englezeşti), este cauzat de o slabă irigare cu sânge a unei anumite zone  creierului  (datorită astupării unei artere) şi conduce la disfuncţii neurologice care persistă mai puţin de 24 de ore – după definiţia OMS din 1971 (dacă acestea se instalează şi persistă mai mult de 24 de ore, atunci vorbim de accident vascular cerebral).

Un infarct cerebral care durează mai mult de 24 de ore dar mai puţin de 72 este numit deficit neurologic ischemic reversibil.  Unii autori încadrează în AIT doar cazurile cu o durată sub o oră, în timp ce alţii acceptă diagnosticul de AIT şi pentru situaţii în care manifestările clinice depăşesc 24 de ore, cu condiţia reversibilităţii lor totale.

O persoană care a avut unul sau mai multe astfel de atacuri ischemice tranzitorii va avea un risc mai mare de a face un accident vascular cerebral decât una care nu a avut nici un astfel de episod patologic.

Simptomele apar extrem de rapid şi se datorează lipsei de oxigen la nivel cerebral (neuronii depind exclusiv de oxigenul şi de glucoza circulantă iar când nu mai circulă sângele, aceştia pur şi simplu mor în circa 3 minute). Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lobului frontal şi se exprimă  prin tulburări ale activităţii motrice şi de vorbire. În lobul temporal este afectat centrul înţelegerii limbii vorbite. Leziunea parietală determină tulburări de scris şi de citit. În lobul occipital este afectat centrul vederii, iar leziunea creierului mic determină  tulburări de echilibru.

Cel mai adesea persoana acuză amorţeli, slăbiciuni ale feţei, mâinilor, picioarelor sau a unei jumătăţi a corpului. Are probleme în a articula corect cuvintele (vorbire deficitară), de înţelegere (este confuză sau face confuzii). Are probleme cu vederea la un ochi sau la amândoi (orbire bruscă, vede foarte multe culori  sau are diplopie – priveşte un obiect şi vede două). Are dificultăţi la mers (este ameţită, nu-şi poate păstra echilibrul şi coordonarea). În aceste momente doar un medic stabileşte dacă este vorba de un atac tranzitoriu sau de un accident vascular.

Boala este cauzată de un cheag de sânge care astupă pe o perioadă scurtă de timp un vas de sânge care irigă creierul (după care se dizolvă spontan). Cheagul este de cele mai multe ori un fragment de placă de aterom desprinsă de pe vasele mari în special din zona carotidiană. Plăcile de aterom sunt formate în principal din colesterol dar la o analiză amănunţită regăsim o mulţime de substanţe toxice (ex săruri calcaroase) introduse în corp zi de zi an de an odată cu alimentele sintetice sau cu apa minerală poluată cu care ne-am  hidratat. „Clorul din apă este cauza unor epidemii fără pre­cedent în is­torie, care includ infarct mio­car­dic, accidente vasculare cere­brale, senilitate, cancer şi im­potenţă sexuală. Riscurile de can­cer în rândul persoanelor care consumă apă potabilă clo­rurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor” a declarat celebrul dr Joseph M Price.

Hipertensiunea arterială, miocarditele, tulburările de ritm cardiac, bolile vasculare ale vaselor mari (infecţii cu TBC, sifilis, etc), policitemia (prezenţa în sânge, a unui număr mai mare de globule roşii decât cel normal) sau siclemia (prezenţa în sânge a globulelor roşii cu forme anormale), fumatul, sedentarismul, diabetul, alcoolul consumat în exces, folosirea anticoncepţionalelor sau consumul de droguri sunt factori care predispun la această afecţiune tot mai des întâlnită în practica medicală.

Ce facem?

În timpul primelor ore de la debutul ischemiei cerebrale, anumite zone din creier sunt ameninţate de moarte. Tratamentul de urgenţă al afecţiunii necesită stabilizare medicală şi evaluarea factorilor care pot duce la complicaţii (cum ar fi deglutiţia şi hidratarea). O unitate medicală de urgenţă reuneşte, într-o singură zonă, pacientul, personalul medical specializat, resursele şi posibilităţile de expertiză, aşa că cel mai indicat gest este să sunăm urgent la 112 când avem o suspiciune de accident cerebral.

Medicul ne va examina de urgenţă şi ne va efectua un EKG, o ecocardiogramă, o ecografie (doppler) a carotidei, o tomografie computerizată sau un RMN, o arteriografie, un examen al sângelui (colesterol, trigliceride, etc) sau orice este necesar pentru stabilirea precisă a diagnosticului.

Ce facem când plecăm din spital? Renunţăm definitiv la fumat. Evităm sedentarismul, trecem la o alimentaţie bazată pe crudităţi (legume şi fructe proaspete), limităm consumul de alcool şi reducem greutatea (obezitatea). Evităm glucidele cu indice glicemic ridicat (zaharuri concentrate din sucuri şi dulciuri) şi ne controlăm glicemia pentru a preveni sau corecta un eventual diabet. Evităm mineralele inutile în special sodiul sau apa bogată în sodiu, clor, calciu, magneziu care agravează hipertensiunea arterială prin reţinerea apei în organism (diferenţă de presiune osmotică).

Cel mai corect ar fi să ne hidratăm cu apă purificată osmotic preventivă care are puterea ne a ne proteja de majoritatea bolilor (peste 80%) care şubrezesc organismul nostru în timp.

Bătăturile – ce sunt cum ne ajutăm?

Bătăturile sau clavusul sau calozităţile sunt de mai multe feluri. Sunt bătături care nu au margini clare, nu sunt dureroase, apar la nivelul mâinilor (palmelor) şi picioarelor (tălpilor) şi sunt simple îngroşări ale pielii (durioame sau hiperkeratoză). Apar ca urmare a presiunilor intermitente exercitate între planuri dure (de regulă oasele vecine) şi a forţelor de frecare (ex persoanele care muncesc mult în picioare sau cu mâinile în construcţii, agricultură, etc). Cel mai des sunt întâlnite la persoanele care au degetul mare îndoit (curbat) spre interior (halux valgus în termeni academici).

Clavusurile sunt o altă formă de „bătături”. Acestea au margini clare, par că au un dop de piele moartă în mijloc (cheratină) şi sunt dureroase la mers.

Când ne luăm pantofi noi care ne strâng, în acele locuri dureroase apar „băşici” sau vezicule (bule) traumatice pline cu lichid. Mai putem întâlni în această clasă de afecţiuni ale pielii mâinilor şi picioarelor, aşa numitele „cuie” care de fapt sunt veruci (negi), sunt cauzate de un virus şi sunt dureroase mai ales la mers (la călcat)  sau când avem ceva de făcut cu mâinile.

Exemple de „bătături”:  calozităţile bijutierilor care folosesc instrumente fine de gravură şi apar la nivelul degetelor de la mână, bătăturile halterofililor, boxerilor sau gimnaştilor de la nivelul palmelor, cele formate la nivelul genunchilor la persoanele care se roagă intensiv, hiperkeratoza degetului mare al fumătorului care se produce de la manevrarea excesivă a brichetei, bătătura electricianului sau mecanicului de la şurubelniţă, bătătura coloanei vertebrale formată la dansatorii balerini sau de la circ, sau bătăturile cel mai des întâlnite- cele de la purtatul pantofilor noi.

BĂTĂTURĂ DE LA ŞURUBELNIŢĂ

Peste aceste leziuni se pot suprapune infecţii bacteriene sau fungice (candidoze, infecţii stafilococice, streptococice,etc). La diabetici – cei mai afectaţi de formarea acestor clavusuri poate fi un semn de instalare a neuropatiei diabetice, ceeace implică un consult de specialitate. Alte cauze care conduc la apariţia acestor probleme sunt vârsta (persoanele vârstice sunt mai des predispuse la formarea „bătăturilor” datorită circulaţiei deficitare şi a proceselor de catabolism mai accentuate), obezitatea, artrita reumatoidă, imunitatea scăzută (care permite formarea verucilor virale vulgare).

Cum ne protejăm?

Pentru că încălţămintea este cea mai des întâlnită cauză, vom verifica dacă aceasta este suficient de confortabilă pentru a elimina riscul formării acelei zone de „piele moartă” atât de neplăcută.

Paris Hilton are bătături

Avem grijă să ne tăiem unghiile înainte ca acestea să crească prea mult. Când depăşesc degetele de la picioare, unghiile mari vor creea o zonă de presiune la polul opus piciorului (la călcâi) favorizând apariţia bătăturilor în această zonă. Unghia va fi tăiată după forma degetului, mai întâi marginile apoi zona mijlocie, dar nu „din carne”. Nu ne apucăm singuri să tăiem această piele îngroşată sau bătăturile. Putem ţine picioarele sau mâinile în apă caldă pentru a se înmuia şi apoi să frecăm zona cu piatră ponce. O infuzie de ceai de muşeţel preparat din flori uscate şi apă purificată osmotic poate ajuta la reglarea pH-ului pielii (calmează, este antiseptic şi usucă, iar dacă pătează piciorul acesta se va spăla apoi cu apă şi săpun).

Mai putem prepara o soluţie de bicarbonat de sodiu (3 linguri într-un lighean cu apă purificată osmotic fierbinte care are o putere mai mare de dizolvare decât apa obişnuită de la robinet) care va ajuta la desprinderea pielii „moarte”.

Se mai poate prepara o pastă formată din trei părţi bicarbonat şi una de apă cu care se masează aceste zone. Sau preparăm o pastă formată dintr-o lingură de zeamă de lămâie şi 5 tablete de aspirină simplă pisate. O aplicăm pe bătătură apoi acoperim cu o pungă de palstic. Înmuiem în apă călduţă şi frecăm zona uşor cu piatră ponce până la îndepărtarea excesului de piele. Pentru bătăturile profunde este indicată aplicarea laserului cu dioxid de carbon într-un cabinet specializat. Nu există un regim alimentar special în acest gen de afecţiuni dar nu trebuie uitat că o corecţie a obezităţii poate reduce numărul şi dimensiunea bătăturilor formate iar apa purificată osmotic ajută/protejează sistemul imunitar.  Alte remedii de la bunica: după ce am făcut o baie fierbinte la picioare şi le-am uscat bine, aplicăm miez de lămâie pe bătături, învelim cu o faşă de tifon până dimineaţa iar după 5-7 zile vom constata că acestea se vor desprinde uşor. Tot la fel, se scot pieliţele subţiri de la ceapă, iar partea cărnoasă se coace în foc, se înmoaie în oţet şi se aplică peste bătături. Sau luăm o bucată de propolis (nu mai vechi de un an) cât un bob de fasole, îl încălzim la foc până se moaie şi se lipeşte peste bătătură. Acoperim cu leucoplast şi schimbăm la 3 zile. După 3-4 aplicări, de ceapă sau propolis, bătătura ar trebui să cadă singură.

Cum ne protejăm de celulită

Cuvintele cheie în această problemă care afectează 98% din femei sunt „apă” şi  „detoxifiere”.  Detexifierea implică mai multe organe care au ca misiune eliminarea din organismul nostru a toxinelor sau deşeurilor metabolice acumulate şi acestea sunt colonul, rinichii, plămânii sau pielea.

Prin urmare trebuie să ne obişnuim să consumăm mai multe legume şi fructe în stare proaspătă (nu stoarse). Acestea ne oferă o importantă cantitate de apă corectă dar şi fitonutrienţi sau fibre care ajută la neutralizarea şi eliminarea toxinelor din organism. Ajutăm ficatul cu plante care susţin funcţia acestuia sau ajută la eliminarea depozitelor de gunoaie metabolice din celulele hepatice (ceaiuri de păpădie, măceş, ghimbir, armurariu, anghinare, etc).

Reducem aportul de dulciuri rafinate, concentrate (sucuri „naturale” sau acidulate, bomboane, prăjituri, paste). Excesul de zaharuri concentrate este transformat în trigliceride (grăsime) care sunt depozitate în adipocite (mărind volumul acestora de peste o sută de ori).

Ne hidratăm zilnic cu minim 8 pahare de apă. Bem un pahar mare de apă purificată osmotic seara înainte de culcare, unul imediat la trezire şi restul pe parcursul zilei după masă sau înainte cu jumătate de oră (apa băută în timpul mesei diluează sucurile digestive şi favorizează indigestia).
H2O Season 3 Mermaids Pictures, Images and Photos

Evităm fresh-urile, alcoolul, sucurile (conţin o mulţime de substanţe chimice sintetice pe care organismul nostru le simte cu papilele gustative dar nu le poate asimila), mezelurile, conservele, alimentele de tip fast-food sau junk-food.

Mâncăm lent, calm şi mestecăm mâncarea de cel puţin 20 de ori. Facem diferenţa între foame şi apetit (poftă).

Avem grijă să nu uităm că din ce în ce mai mulţi oameni (din cauza aromelor sintetice care au creeat confuzie în creierul nostru) confundă setea cu foamea. Foamea este un mesaj al corpului nostru care are nevoie de energie iar pofta sau apetitul este doar un capriciu stimulat de reclame sau de obiceiurile greşite creeate de o publicitate tot mai rafinată. Dacă avem un impuls de a mânca (mai ales dulciuri sau sucuri acidulate) de nereprimat, înseamnă că avem un comportament compulsiv (adică suntem dependenţi) şi în cazul acesta ar fi mai sănătos să bem un pahar mare de apă (s-ar putea să ne fie doar sete).

Respectăm perioadele de somn cu cele active. Nu ne culcăm mai târziu de orele 22 şi dormim minim 8 ore de somn. Nu uităm că slăbitul şi procesele de vindecare au loc mai ales în timpul somnului. Evităm în timpul somnului orice sursă de lumină iar veioza ar trebui să aibă culoare roşie pentru a stimula aşa numitul “somn de frumuseţe” (stimulează secreţia pe timpul nopţii a hormonilor de creştere numiţi şi “hormonii frumuseţii”).  Dimineaţa când ne trezim ar fi bine să ne expunem câteva minute corpul la soare pentru a stimula epifiza să secrete melatonina – un alt hormon extrem de important.

Reducem timpul petrecut în faţa televizorului sau calculatorului. Ne alegem 10 cărţi pe care ne-am dorit să le citim şi le aşezăm lângă pat, apoi ne propunem ca în următoarele luni să le citim. Este mai sănătos pentru creier decât statul şi privitul la un tub care nu ne oferă informaţii ci doar emoţii şi care ne consumă inutil energia mentală.

Renunţăm la obiceiul de a “ronţăi” câte ceva între mese (cu excepţia fructelor şi legumelor proaspete). Ne ridicăm de la masă uşor flămânzi (semnalul de saţietate – “sunt sătul” parcurge cei 60 de centimetrii dintre stomac şi creier cam în 15 minute!). Întrucât culorile stimulează pofta de mâncare, evităm să zugrăvim bucătăria în portocaliu şi folosim mai bine albastrul (farfuriile ar fi bine să aibă această culoare) care reduce pofta de mâncare. Această culoare ne ajută să ne săturăm repede.

Una dintre cele mai răspândite metode naturale de lupta cu celulita este mierea, cunoscută mai mult pentru beneficiile sale asupra sistemului imunitar (masajul cu miere).

Ne facem un program zilnic de 30 de minute fie de mers pe jos, fie de exerciţii care să implice acele zone unde sunt depuse cele mai multe grăsimi (şolduri, fese, talie, etc) pentru a “arde” excesul de ţesut adipos (evităm slăbitul brusc şi dietele dure care eliberează o cantitate mare de toxine acumulate şi care pot genera boli grave).

Nu uităm că acum avem la îndemână instrumentul cel mai sigur de evitare a apariţiei celulitei – apa purificată osmotic mijloc de prevenire dar şi de eliminare a toxinelor (în special pesticide) introduse din neştiinţă zilnic, an după an, în organismul nostru.

Adoptăm o atitudine mentală pozitivă indiferent de greutăţile pe care le întâlnim în viaţă.

Oreionul – ce mai ştim?

ChickenSoup Pictures, Images and Photos

Oreionul este o boală contagioasă produsă de un virus numit urlian sau paramixovirus şi care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile de salivă ajunse în nasul sau gura altei persoane sănătoase. De exemplu când o persoană bolnavă strănută, râde, discută  aprins sau tuşeşte, picăturile de salivă pot infesta uşor alte persoane. De asemeni se mai acestea pot infesta cu ocazia consumării unor băuturi sau alimente folosind aceleaşi pahare sau tacâmuri folosite de persoanele purtătoare de virus. Perioada de incubaţie pentru oreion poate fi de 12 până la 25 de zile, dar în medie durează 16-18 zile. O persoană cu oreion sau parotidită este contagioasă cu 48 de ore înainte de instalarea bolii şi până la şase zile după dispariţia simptomelor, iar după vindecare, boala dă imunitate pe viaţă. Cel mai adesea se manifestă prin umflarea glandelor salivare (parotide) de unde şi denumirea medicală de parotidită epidemică (glandele salivare parotide, care produc saliva pentru cavitatea bucală, se găsesc în spatele fiecărui obraz, în zona cuprinsă între ureche şi mandibulă -unghiul mandibular).

Oreionul debutează  cu febră care poate ajunge până la 39,4ºC, cu dureri de cap şi pierderea poftei de mâncare. Semnul distinctiv al oreionului este inflamarea şi durerea de la nivelul glandelor salivare parotide, făcând copilul să arate ca un hamster cu mâncare în obraji. Glandele se inflamează progresiv şi devin dureroase pe o perioadă de 1-3 zile. Durerea devine mai puternică atunci când copilul înghite, vorbeşte, mestecă sau bea sucuri acide (cum este sucul de portocale).
Atât glanda din partea stângă cât şi cea din partea dreaptă pot fi afectate, una inflamându-se cu câteva zile înaintea alteia, sau se poate inflama doar una singură. In unele cazuri rare de oreion, virusul poate ataca şi alte glande salivare în afară de cele parotide. In aceste cazuri inflamarea se poate obseva sub limbă, sub maxilar sau poate coborî în jos până la nivelul pieptului.
Oreionul poate duce în cazuri rare la inflamarea creierului. Encefalita (inflamaţia creierului) şi meningita (inflamaţia învelişurilor creierului şi măduvei spinării) sunt ambele complicaţii rare ale oreionului. Simptomele apar în prima săptămână după ce glandele parotide încep să se inflameze şi pot include: febră mare, înţepenirea gâtului, dureri de cap, greaţă şi vărsături, ameţeli, convulsii.
Oreionul la băieţii adolescenţi şi la bărbaţii adulţi poate provoca orhita, o inflamaţie la nivelul testiculelor urmată sau nu de sterilitate. De obicei un testicul se inflamează şi devine dureros timp de 7-10 zile după ce se umflă parotidele. Aceasta este însoţită de o febră ridicată, frisoane, dureri de cap, greaţă, vărsături şi dureri abdominale care uneori pot fi confundate cu o apendicită dacă este implicat testiculul drept. După 3-7 zile umflarea şi durerea testiculului scade, de obicei în acelaşi timp cu scăderea febrei. In unele cazuri se umflă ambele testicule. In plus, virusul urlian poate afecta pancreasul, sau la femei ovarele, cauzând dureri abdominale.  In alte cazuri, semnele şi simptomele oreionului sunt atât de uşoare încât infecţiile cu oreion sunt greu observabile sau inaparente. Doctorii cred că aproximativ una din trei persoane a suferit de oreion fără să menifeste nici un simptom. Prevenirea infecţiei se face cu vaccinul urlian descoperit de Maurice Hilleman. Se administrează fie separat, fie împreună cu vaccinul anti rujeolă, anti-rubeolă şi anti-varicelă (aşa cum se face în SUA). Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă vaccinarea împotriva rujeolei, rubeolei, (pojarul german) oreionului şi varicelei (vărsatul de vânt) deoarece riscurile acestor boli depăşesc cu mult riscurile de vaccinare împotriva lor. Ce facem când avem oreion?

NurseSmiley Pictures, Images and Photos

Tratamentul înseamnă odihnă, dietă de susţinere (vitamine şi minerale în stare proaspătă), hidratare iar în cazul unor inflamaţii puternice  – corticosteroizi recomandaţi de un medic. Cât timp durează umflarea glandelor salivare, mâncăm doar fructe şi legume proaspete, moi şi zemoase (alimentele moi reduc durerea produsă de înghiţit). Bem multă apă purificată osmotic (un sprijin important pentru sistemul intern de apărare comparativ cu soluţia apoasă minerală care suprasolicită sistemul imunitar). Evităm cafeaua, sucurile acidulate, produsele lactate, făina albă, zahărul, murăturile sau citricele (produc discomfort). Putem ţine o zi sau două pe săptămână  post alimentar (pentru dezintoxicare şi întărirea sistemului imunitar). Ne odihnim la căldură şi într-o atmosferă curată, uscată. Nu există medicamente care să vindece oreionul (antibioticele sunt inutile). Dacă se umflă testiculele le vom susţine într-un hamac improvizat şi vom aplica comprese reci ca să calmăm durerea. Dacă testiculele sunt foarte umflate, dacă apare voma severă (semn de suferinţă gravă pancreatică), febra depăşeşte 40 de grade, gât rigid, înţepenit (semne de meningită sau encefalită) mergem urgent la spital. În cele mai multe situaţii însă, oreionul se vindecă în 10 zile de obicei fără alte complicaţii.

Aditivii alimentari

Aditivii alimentari sunt substanţe chimice care nu sunt consumate ca aliment în sine şi care nu sunt folosite ca ingredient constituent al unui aliment, care nu au valoare nutritivă (sau care este îndoielnică) şi care se adaugă intenţionat  în alimente sau băuturi cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) de a le ameliora diverse proprietăţi: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenţa la alterare procedee efectuate în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului, stocării, sau în timpul altei modificări aplicate unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel sau altul caracteristicile alimentelor. Numele de “E” provine de la prefixul “Europa” iar numărul reperezintă un cod evaluat pentru a fi utilizat pe teritoriul Uniunii Europene (aceste “E”-uri se întâlnesc însă şi în alte jurisdicţii cum ar fi Australia, Israel, Canada sau SUA).

În viaţa de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de “fireşti”, încât aproape nimeni nu mai sesizează pericolul pe care ele îl reprezintă în mod real. Numeroase organizaţii internaţionale de sănătate au tras însă serioase semnale de alarmă cu privire la aceste adaosuri sintetice, declarându-le toxice. Folosirea lor îndelungată sau improprie poate duce, în timp, prin bioacumulare, la instalarea unor afecţiuni grave care nu mai pot fi tratate.

În ţările din Europa numărul bolnavilor de cancer se află într-o continuă creştere şi se estimează ca această afecţiune va deveni în scurt timp „boala mileniului III“ având un caracter de epidemie şi împotriva căreia nu există încă premisele că se va descoperi un antidot. Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rîndul populaţiei globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale, se află pe locul al IV-lea, după mortalitatea produsă de bolile de inimă, cancer, mortalitatea produsă de doctori şi efectele adverse ale medicamentelor şi înaintea accidentelor de circulaţie, consumului de droguri şi tutun.

Aditivii alimentari sunt împărţiti în 24 de categorii dintre care cele mai importante sunt:

edulcoranţii – pentru îndulcit, coloranţii – pentru a schimba sau a da culoare (E110 –care dă culoare galbenă prezent în prăjituri, budinci, sucuri este cancerigen, E123, E124 colorant roşu prezent în mezeluri, dulciuri, jeleuri, este cancerigen, E127 – eritrozina prezentă în alcoolul sintetic, îngheţată, sucuri răcoritoare, provoacă cancer de tiroidă, etc), acidifianţii – dau un gust uşor acid, corectorii de aciditate – cresc sau diminuează aciditatea, emulgatorii – asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare, conservanţii – întârzie sau împiedică alterarea alimentelor, corectorii de gust şi de miros – schimbă/îmbunătăţesc mirosul şi gustul alimentelor, propulsorii – unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje, gaze de ambalaj – asemănătoare aerului, antioxidanţii – limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul, agenţi de îngroşare- substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare, agenţi de gelifiere (gelifianţi)- substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor, stabilizatori- substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, substanţe de afânare (afânatori) – substanţe care contribuie la creşterea volumului alimentelor fără a modifica valoarea energetică, antispumanţi- se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei, agenţi de suprafaţă (surfactanţi), agenţi de albire (înălbitori), agenţi de întărire, enzime chimice de sinteză, umectanţi. etc. Toate acestea fac  produsele atrăgătoare pentru clienţi şi vandabile timp îndelungat, uneori aproape nelimitat.

Cei mai mulţi cercetători spun că aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sinteză şi, deoarece ele nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia noastră. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sînt recunoscute şi acceptate de către acesta. O substanţă străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce efecte secundare.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic (“bombe chimice”) produce în organismul uman un adevărat bombardament chimic asupra organelor interne, compromiţând şi distrugând sistemul imunitar (acesta revoltat, ajunge să producă anticorpi peste măsură, folosindu-i chiar împotriva organismului uman), precum şi o serie de tumori maligne şi benigne. Ştim cu toţii că produsele alimentare cu termen de garanţie de un an sau doi sînt foarte frecvente. Este uimitor cât de puţini consumatori îşi pun problema că nu ne putem aştepta ca un produs atât de vechi să fie bun pentru organismul nostru, cu toate autorizaţiile sanitare care permit comercializarea lui. Este suficient să ne gândim că o maioneză se alterează în mod normal foarte repede (în 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hrană foarte bună pentru bacterii.

Vă puteţi închipui cât de hrănitoare poate fi o maioneză din conservă, care a fost produsă acum un an, care a fost păstrată la temperatura camerei şi care nu prezintă, totuşi, semne de alterare, deoarece are atât de mult conservant, încât bacteriile nici nu se mai apropie de ea.

Ce se mai găseşte în „sucul răcoritor"

Fără să precizăm mărcile unor firme producătoare de lichide numite abuziv „sucuri” de fapt soluţii  „îmbunătăţite” cu mizerii chimice menite să ne „fidelizeze”  (aceste firme extrem de bogate abia aşteaptă să se repeadă asupra oricui le afecteză profitul) vom nominaliza o parte doar din aceste „gunoaie” chimice pe care le introducem zilnic în sângele şi în creierul nostru naiv, neştiutor şi neputincios.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă; băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conţin o cantitate mare de benzoat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte şi în produsele din carne, în produsele de brutărie şi în dulciuri; este prezent în multe medicamente; se cunoaşte că provoacă urticarie şi agravează astmul. Asociaţia consumatorilor din Piaţa Comună Europeană, împreună cu Institutul de Oncologie din Germania, îl consideră cancerigen, însă în România este permis; interzis în SUA.

E330 (acid citric) – produce afecţiuni ale cavităţii bucale (afte) şi are acţiune cancerigenă.

Se găseşte în cele mai multe sucuri care se află în comerţ, în muştar (sub formă de arome), în conservele de ciuperci.

E 338 (acid fosforic) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale ş.a.); folosit şi în preparatele din brânză

E 951 (aspartam) este un îndulcitor artificial des folosit şi poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli; cancerigen. Întâlnit în guma de mestecat, în produsele zaharoase, în băuturile răcoritoare; interzis în SUA. Pe termen lung, prin scăderea imunităţii, consumul în exces de aspartam expune la gripă, boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale. Lipsa de calciu apare şi ea în timp. Folosirea aspartamului are şi alte efecte nocive asupra sănătăţii: cefalee, insomnie, tulburări de vedere, auz şi memorie, oboseală, palpitaţii şi predispune la îngrăşare. În acelaşi timp, E 951 joacă un rol important în declanşarea tumorilor cerebrale, a sclerozei multiple, malformaţiilor şi diabetului.

E 110 (sunset yellow) – intră în componenţa sucurilor, dropsurilor, îngheţatei, snacks-urilor; în unele băuturi, medicamente, conserve de peşte, prafuri de budincă colorându-le în galben „apus de soare“; cancerigen (tumori renale); alte efecte: congestie nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie; interzis în Norvegia.

E 466 (carboximetilceluloză) – produce tulburări digestive (indigestie, vomă, colici abdominale s.a.)

E 104 (Quinoline Yellow) – folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente; colorant galben pentru îngheţate, dropsuri, prafuri de budincă; provoacă dermatite; interzis în Australia, USA şi Norvegia.

Băutura răcoritoare aşa-zis „naturală“ – ce mai conţine.

Ingrediente: apă, concentrat “natural” de portocale, aspartam, acesulfam K, acidifiant – acid citric, conservant –benzoat de sodiu, sorbat de potasiu (E 202), colorant – beta caroten, antioxidant – acid ascorbic.

E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam K), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene

Acidul benzoic (E 210) şi derivaţii lui sunt cancerigeni (E 213 benzoat de calciu – E 218)

Băutură răcoritoare aşa-zis “naturală”, fără zahăr – conţine: apă, suc de grapefruit minimum 4%, acidifiant acid citric, stabilizatori E 452 (polifosfaţi), E 455, E 1450, îndulcitori ciclamat de sodiu, acesulfam K şi aspartam, conservanţi sorbat de potasiu (E 202) şi benzoat de sodiu, arome identic naturale, chinină.

E330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-k), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene. E 952 (ciclamat) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene şi alte reacţii adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen; este interzis în SUA (din 1970) şi Anglia din cauza potenţialului cancerigen. E 455 (difosfaţi) – în cantităţi mari pot determina tulburări ale raportului calciu/fosfor în organism E 452 (polifosfaţi) – în cantităţi mari alterează activitatea metabolică a organismului.

E 102 (tartrazina) – colorant galben care se găseşte în dulciuri (budinci, îngheţate, dropsuri), băuturi, muştar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri; are acţiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutaţii cromozomiale; determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc; genează crize de astm bronşic, urticarie şi hiperactiviate la copii; interzis în Norvegia, Austria, Suedia, Elveţia, Marea Britanie, Olanda.

APC România solicită autorităţilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel puţin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece s-a constatat ca dozele mari de tartrazină determină modificări histologice, tisulare ireversibile ale ficatului. Ţinând cont ca acest compus este frecvent folosit în băuturile răcoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazină pot deveni extrem de grave. Doza maximă admisă pentru consum este de 0,75 mg/kg corp, iar în produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu excepţia rahatului, unde doza admisă este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, dacă un producător introduce în băuturi răcoritoare cantitatea maximă de colorant – 70 mg/kg (echivalent litru) – atunci o persoană de 30 kg care bea doi litri de suc va ingera 140 mg colorant, în timp ce doza maximă admisă pentru o persoană de 30 kg este de 22,5 mg. Parafrazând pe Sfântul Francisc afirmăm şi noi cu toată convingerea: “singura băutură acceptată de omul înţelept este apa” iar pentru că şi sub acest cuvânt “apă” se ascund o mulţime de soluţii apoase îmbuteliate – năstruşnice şi periculoase, reamintim că singura apă preventivă, sigură chimic şi microbiologic, corectă celular şi metabolic pentru sezonul cald care umează să vină (cel mai călduros din ultimii 200 de ani dup afirmaţiile specialiştilor NASA) este apa purificată osmotic.

Water globe Pictures, Images and Photos

Exerciţii fizice la birou


Mişcarea periodică la birou, ne ajută să păstrăm un tonus pozitiv şi să ne întoarcem acasă la fel de vioi ca dimineaţa – atunci când am plecat la servici.
1. În timpul pauzei de cafea, încercăm să ne ridicăm propria greutate cu mâinile sprijinite pe birou.
2. Facem câţiva paşi pe vârfuri, apoi pe câlcâie.
3. Facem câteva flotări uşoare cu mâinile sprijinite pe birou sau perete
4. Ridicăm umerii până la nivelul urechilor, apoi le dăm drumul „să cadă”. Rotim uşor înainte şi înapoi.
5. Stând pe scaun, încercăm să atingem partea inferioară (de sub noi) cu călcâiele şi menţinem cât putem.
6. Stăm în faţa biroului şi îndoim încet genunchii ca şi cum am sta pe un scaun imaginar; încercăm să ne sprijinim doar pe câlcâie.
7. Cu spatele lipit de perete şi picioarele uşor depărtate, ne coborâm, menţinând spatele lipit şi menţinem poziţia cât putem de mult.
8. Facem un pas înainte cât să ajungă coapsa paralelă cu podeaua, menţinem câteva secunde, apoi cu celălalt picior.
9. Ne ridicăm după o oră sau două şi mergem la fereastră pentru a privi linia orizontului. Un gest excelent pentru relaxarea ochilor.

Apa structurată şi sănătatea


„Apa structurată este esenţa tuturor formelor de viaţă” – Dr. Albert Szent-Gyorgy, laureat al Premiului Nobel
Toate celulele noastre conţin apă în interior iar componentele celulare inclusiv proteinele şi acizii nucleici „înnoată” în apă (cantitatea de apă conţinută de celule diferă în funcţie de rolul şi „scopul” lor).

Această apă intracelulală nu este doar un mediu ci şi reactant chimic, metabolic, catalizator, transportor sau controller. Complexitatea şi organizarea citoplasmei celulare ţine direct de versalitatea şi adaptabilitatea apei de a se angaja într-o multitudine de reacţii biochimice intracelulare.

Apa intracelulară prezintă caracteristici diferite de apa extracelulară şi din acest motiv studiile/cercetările s-au efectuat cu dificultate. În prezent există două teorii cu privire la rolul apei intracelulare; prima este „polarized multilayer theory” a lui Gilbert Ling iar a doua este “gel sol transition” a lui Gerald Pollack.

Fără a intra în detalii exhaustive şi obositoare, ceeace este important la aceste teorii este rolul acestei ape configurate sau structurate intracelular în tranziţiile metabolice şi în transferul de informaţii. Apa structurată intracelular are o concentraţie mai mare de ioni anorganici şi substanţe dizolvate decât apa extracelulară (high concentration of chaotropic inorganic ions and kosmotropic other solutes within the cells). Termenii “kosmotrop” (order-maker) şi chaotropic (disorder-maker) se referă la solubilitatea în apă a componentelor intracelulare (kosmotropele de ex stabilizează proteinele şi hidrofobele reducându-le solubilitatea). Mai târziu aceşti termeni au fost corelaţi cu proprietatea anumitor substanţe de a structura mai mult sau mai puţin apa (ureea este de exemplu kosmotropă). Adăugarea de ioni intracelulari are ca efect reducerea volumului de apă (efectul Hofmeister – care se referă la gradul de hidratare al anionilor şi cationilor într-o soluţie). Apa intracelulară tinde spre o densitate scazută de structurare datorită caracterului kosmotropic al majorităţii substanţelor dizolvate.

Lipidele membranare conţin grupuri kosmotrope hidrofile cum ar fi phosphatidylethanolamine. Reamintim că membranele celulare sunt asemeni unui “sandwich” formate dint straturi lipoproteice în care stratul lipidic are şi rol de a păstra/proteja apa intracelulară în interiorul celulei în condiţiile în care organismul este dezhidratat cronic datorită “hidratării” cu bere, cola, alcool sau alte soluţii apoase minerale care scot apa din celule prin diferenţă de presiune osmotică (explicaţia creşterii nivelului de colesterol – lipidă membranară, factor major de mortalitate cardiacă).

Păstrarea apei structurate în celulă de către aceste structuri lipidice are ca efect asigurarea unei interfeţe apoase situate imediat lângă membrana celulară. Aceasta formează o unitate funcţională cu rol în transmiterea informaţiilor fiziologice dinamice între mediul intra şi extra celular. Majoritatea proteinelor intracelulare sunt globulare ceeace le permite o mare posibilitate de mişcare entropică de rotaţie (deşi mediul intracelular este extrem de “aglomerat”).

Apa “structurată” prin dispunerea specială a ionilor şi punţilor de hidrogen asigură această mobilitate şi flexibilitate (proteinele, în general, sunt grupuri de carboxilat înconjurate de legături puternice de hidrogen care le asigură mişcarea prin apă ex arginina, histidina sau lizina). Apa structurată permite o întindere mai mică (“stretch”-ind) a proteinelor (actina de ex din structura muşchilor conţine o grupare terminală acidă care interacţionează cu apa) fapt ce permite muşchilor să suporte forţe şi greutăţi foarte mari. Ionii de Na, K, Ca, (implicaţi în contracţia musculară sau în transmiterea impulsului nervos) se comportă diferit în mediu apos structurat comparativ cu apa obişnuită- “vrac”.

Hidrogenul din apa structurată “caută” permanent “parteneri” chimici şi această caracteristică este o explicaţie pentru procesarea informaţiilor, pentru memorie şi după unii cercetători, “cheia” pentru mintea conştientă.

Rezonanţa magnetică nucleară a dovedit că apa intracelulară din compoziţia citoplasmei este structurată hexagonal, comparativ cu apa pură sau cea extracelulară fapt deosebit de important în cercetările legate de cancer (vezi Leterrier, Water and the cytoskeleton, Cell, A. H. Nilsson, Ogasawara, M. Cavalleri, DNordlund, and M. Nyberg, Ph. Wernet, LGM Pettersson, The hydrogen bond in ice probed by soft x-ray spectroscopy and density functional theory, H. Nada and Y. Furukawa, Anisotropy in growth kinetics at interfaces between proton-disordered hexagonal ice and water: A molecular dynamics study using the hexagonal model of H 2 O, J., ).

Apa structurată este unul din factorii/ cauzele sau motivele pentru care există populaţii centenare unde a depăşi vârsta de 100 de ani este ceva firesc. Henri Coandă şi Patrick Flanagan au oferit lumii microparticulele de microhidrină şi nanoclusteri care structurează apa purificată osmotic. Această apă pe care o putem avea şi noi acum ne protejează nu numai de suferinţă şi de un sistem medical care demult nu mai are legătură cu vindecarea şi sănătatea noastră dar şi bugetul tot mai “bolnav” şi el.

Câte ceva despre anomaliile apei

“Trăim prin harul apei” (“ We live by the grace of water”’)– National Geographic special edition, noiembrie, 1993.

Deşi apa este cea mai studiată substanţă de pe Pământ este şi cea mai puţin înţeleasă. Dimensiunile mici moleculare contrazic uluitoarea complexitate a reacţiilor la care participă asemeni unui cameleon pentru susţinerea vieţii. Apa reprezintă circa 94% din greutatea unui făt la naştere şi 59% din cea a unui adult aflat la apogeul vieţii. În interiorul organismului apa se deplasează intra şi extracelular prin canalele de intrare a apei în celulă descoperite de Pof Dr Gheorghe Benga de la Cluj (aquaporine) printr-un mecanism osmotic (prin diferenţă de presiune osmotică). Timpul de înjumătăţire al apei din corpul nostru este de zece zile (după 19 zile întreaga cantitate de apă este înlocuită). Copii au nevoie de mai multă apă deoarece rinichii lor nu pot concentra urina şi reţine apa la fel de mult ca un adult. În mod obişnuit apa este considerată un lichid tipic şi anonim. Nimic nu este însă mai atipic şi mai neobişnuit decât banala apă iar aceste “capricii”sunt cele care fac posibilă existenţa vieţii pe Pământ. Mai întâi deşi suntem învăţaţi că la robinet sau în sticlele de la market se află “apă de băut”, în realitate este vorba de soluţii apoase care conţin sute şi mii de substanţe dizolvate sau aflate în stare de suspensie şi pe care le introducem în organism când ne este sete. Nu numai în România, ci şi în alte ţări mai “pretenţioase”, apa îmbuteliată are ca sursă tot reţeaua publică (peste 70% din sortimentele îmbuteliate) şi deci poate fi considerată tot menajeră. Apa este cel mai mare solvent de pe Pământ, ea fiind atât de generoasă încât poate “lua la ocazie” prin dizolvare peste douăsute de mii de substanţe chimice diferite, din care peste zece mii nu îi modifică gustul, culoarea, mirosul (rămâne inertă) aşa încât noi nu vom ştii că ele există în ea. Întrucât toate fiinţele vii conţin apă lichidă, putem afirma că noi înşine suntem nişte soluţii apoase (această substanţă miraculoasă nu-şi modifică structura ca solvent şi astfel, organismele vii o pot strecura şi recila ori de câte ori este nevoie în procesele metabolice). Punctul de “topire” al apei solide (gheaţa) este cu 100K mai mare decât la alte hidruri cunoscute (mai mare cu 54K decât al O şi cu 4K decât al H). Punctul de fierbere al apei este cu 150K mai mare decât la alte hidruri asemănătoare (cu 90K mai mare decât a O şi cu 20K faţă de H). Apa fierbinte îngheaţă mai repede decât apa rece. Fenomenul a fost observat de Aristotel în sec IV î.Ch dar a fost adus în lumina atenţiei comunităţii ştiinţifice şi a publicului de un student sărac dar perseverent din Tanzania – Erasto Mpemba iar azi această ciudăţenie a apei îi poartă numele (efectul Mpemba). Dacă ar fi să ţinem seama de categoria de substanţe chimice din care face parte, apa ar trebui să se găsească pe Pământ doar sub formă de vapori. Căldura specifică a apei este de zece ori mai mare decât a fierului şi se încălzeşte de cinci ori mai încet decât cuarţul (dar şi procesul de răcire este tot lent). Capacitatea calorică specifică reprezintă cantitatea de căldură, în calorii, absorbită de 1 gram dintr-o substanţă, când se ridică temperatura cu 1°C. Unitatea de măsură pentru căldură, caloria, este egală cu capacitatea calorică a unui gram de apă (la 15°C). Întrucât absoarbe foarte repede şi foarte mult căldură, pe care o eliberează încet, vietăţile din mări şi oceane nu sunt ameninţate de răcirea bruscă sau de supraîncălzire. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic de cafea ne este necesară de 5,5 ori mai multă căldură decât pentru a o face să fiarbă. Fără această “meteahnă” a apei, lacurile ar seca foarte repede iar viaţa din ele ar pieri. Când îngheaţă, apa se dilată (celelalte hidruri se contractă) devenind astfel mai uşoară (îi creşte volumul cu 9%) decât în stare lichidă (ea se contractă de fapt dar până la 4 grade , temperatură de la care inexplicabil începe să se dilate). Pentru că se ridică şi rămâne la suprafaţă şi pentru că este un bun izolator, niciodată apa nu va îngheţa până la fundul vasului. Din acest motiv, chiar atunci când iernile sunt foarte aspre în Antarctica, animalele marine nu sunt prea afectate de frig. Capilaritatea este proprietatea lichidelor de a se abate de la principiul vaselor comunicante în spaţiile capilare (foarte mici). Ea este o consecinţă a tensiunii superficiale şi a adeziunii.

Dacă forţele de adeziune dintre moleculele lichidului şi cele ale solidului sunt mai mari decât forţele de atracţie moleculară dintre moleculele lichidului, se formează un menisc concav spre exterior şi spunem că lichidul udă suprafaţa solidă. Dacă raportul între forţele de mai sus este invers, se formează un menisc convex şi spunem că lichidul nu udă suprafaţa solidă. Udarea sau nu a unei suprafeţe solide, depinde de natura celor două elemente care vin în contact.

Apa udă sticla curată şi fibrele de bumbac, dar nu udă sticla acoperită cu un strat subţire de grăsime, nici parafina şi nici masele plastice. Apa are cea mai mare tensiune superficială (cu excepţia mercurului). De aceea picătura de apă tinde să se facă ghem. Picătura de apă este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula sa superficială. Aşadar, suprafata apei este întotdeauna acoperită cu o peliculă foarte subţire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesară aplicarea de forţă şi încă una destul de mare. Cele mai multe din aceste anomalii au fost explicate prin “apetitul” apei pure de a forma structuri hexagonale.

Astfel, fiecare atom de hidrogen al moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu câte o pereche de electroni neparticipanţi ai altor două molecule de apă şi fiecare pereche de electroni neparticipanţi ai moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu un atom de hidrogen al unei molecule de apă vecine. În această structură, oxigenul are numărul de coordinaţie 4, iar hidrogenul numărul de coordinaţie 2. Continuată la infinit, structura aceasta duce la o reţea hexagonală, similară cu a β-tridimitei. Unghiurile de valenţă sunt lărgite la 109,5°, covalenţele H-O sunt lungite la 0,99Å, iar distanţele O….O sunt de 2,76 Å. Această structură, confirmată şi prin difracţia cu neutroni, explică momentul electric al moleculei H2O, mai mare în gheaţă (2,5 D) decât în apa în stare de vapori (1,84 D). Anomaliile proprietăţilor fizice ale apei se explică prin faptul că apa lichidă nu este formată din molecule H2O independente, ci din molecule asociate prin legături de hidrogen. Deşi nu domneşte încă unanimitate de păreri asupra structurilor asociate ale apei, este sigur că la topirea gheţii nu se rup toate legăturile de hidrogen ale reţelei, ci numai o parte din ele. Apa lichidă este deci compusă din fragmente cu structură tetraedrică/hexagonală, dar şi din asociaţii cu structuri mai compacte, care, în echilibru cu structura mai afânată de tridimită, explică creşterea abruptă a densităţii la topire, la 0°C, urmată de o creştere mai lentă a densităţii până la 4°C, când este atins un maxim. Peste această temperatură, densitatea scade monoton. Deşi ruperea asociaţiilor de molecule de apă, în fragmente mai mici şi în molecule simple de H2O, continuă, are loc şi o dilataţie normală ca în orice lichid, datorită creşterii energiei cinetice a moleculelor cu temperatura. Sub 4°C domină primul, iar peste 4°C al doilea dintre aceste efecte antagoniste.

Nu există polimeri definiţi ai apei, ci fiecare moleculă de apă tinde să se înconjoare tetraedric cu alte molecule. În apa lichidă se formează asociaţii de două până la şase molecule de apă, care însă există, individual, numai un timp foarte scurt. Asociaţiile de molecule de apă se desfac şi se refac necontenit, în aşa mod încât numărul total, statistic, de molecule asociate, dintr-o cantitate dată de apă, să rămână constant, la aceeaşi temperatură.

Se apreciază că, la topire, se rup brusc 15% din legăturile de hidrogen din cristalul de gheaţă, la 40° sunt desfăcute aproximativ jumătate din legături, iar în stare de vapori sunt desfăcute toate legăturile de hidrogen.

“Apa este formată din hidrohen şi oxigen. Mai există însă un al treile lucru pe care îl conţine apa şi pe care nimeni nu-l ştie”). H.D.Lawrence.

Osmoza inversă şi apa „osmotică”

Auzim tot mai des cuvintele „osmoză inversă” deja intrate în vocabularul cotidian precum „DVD”, „celular”, „termopan” sau „plasmă”. Ce înseamnă pentru noi „osmoza” şi la ce ne foloseşte?

Osmoza este fenomenul prin care substanţele apoase trec prin membrana celulei (care este semi-permeabilă) proces în cadrul căreia sunt transportate în interiorul celulelor noastre, de regulă, substanţele necesare activităţii celulare (se defineşte prin mişcarea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii şi care are ca finalitate echilibrarea concentraţiei în minerale a celor două soluţii cu concentraţie diferităsau este procesul fizic de trecere a unei soluţii printr-o membrană semipermeabilă pentru separarea substanţelor aflate în stare de dizolvare sau de suspensie).

Membrana osmotică nu permite trecerea substanţelor dizolvare sau în suspensie ci doar a sulutului, în cazul nostru doar a apei.Este o metodă de înaltă calitate de obţinere a apei pure destinate cercetării în biochimie, biofizică sau pentru consumul uman.

Iniţial metoda a fost folosită pe staţia spaţială (purificarea/reciclarea tuturor lichidelor eliminate de cosmonauţi) întrucât transportul apei pe staţia spaţială necesita costuri enorme (peste 10.000 de dolari litrul), apoi pe submarinele armatei americane.

Procesul de osmoză prin membrane semipermeable a fost observat pentru prima oara în 1748 de către Jean Antoine Nollet. Timp de 200 a rămas la stadiul de aplicare doar în laborator, până în 1949 când Universitatea din California Los Angeles (UCLA) (Loeb şi Sourirajan) pune la punct un sistem de desalinizare a apei de mare şi obţinere a apei dulci potabile, folosind membrane semipermeabile din acetat de celuloză prin fenomenul de osmoză inversă.

Principalul criteriu de apreciere a performanţei unei membrane osmotice este rezistenţa chimică şi selectivitatea.Există pe piaţă membrane de triacetat de celuloză (CTA) care “putrezesc” în prezenţa clorului din apă, şi membrane pe bază de TFCM (Thin Film Composite Membrane) care sunt de asemenea, descompuse de clor. Cele mai performante membrane osmotice sunt fabricate pe bază de materiale compozite (poliamidă) şi au fost brevetate de FilmTec Corporation în 1970. Aceste polysulfonamide au fost sintetizate prin reacţii de policondensare (interacţiunea 1,6 hidro-hexanediamine şi 1,5-clorură de naphthalenedisulfonyl (NDSC) cu diferite cantităţi de agent crosslinking 1,3,6-clorură de naphthalenetrisulfonyl (NTSC))

Până în anul 2000 existau, în lume,peste 20 000 de staţii de obţinere a apei potabile prin osmoză inversă, asigurând câteva milioane de tone de apă purificată molecular destinată consumului uman.

U.S.Army, armata celei mai puternice naţiuni din lume foloseşte sisteme de purificare a apei prin osmoză inversă numite ROWPU’s (pronunţat “Roh-poo” – Reverse Osmosis Water Purification Unit)

Primul proiect important de obţinere a apei potabile prin osmoză inversă a fost demarat de guvernul SUA în 1950 şi avea ca scop asigurarea apei pure pentru Marina Americană. Echipamentele au fost folosite cu succes în timpul operaţiunii „Furtună în deşert” în Iraq dovedindu-şi fiabilitatea şi capabilitatea de a oferi apă practic din orice sursă (chiar infestată chimic, biologic sau radioactiv).

Armata română are în dotare echipamente funcţionale pe bază de osmoză inversă americane pentru obţinerea apei pe câmpul de luptă folosind orice sursă.În afară de SUA, alte state precum Israelul, China sau Spania şi-au propus să treacă progresiv la asigurarea apei potabile pentru populaţie, folosind sistemele de purificare prin osmoză inversă.

Sistemele care folosesc membrane osmotice au o serie de vulnerabilităţi ceeace le diferenţiază din punct de vedere al siguranţei în exploatare.
Heart Splash Pictures, Images and Photos
Membranele osmotice sunt uşor distruse de suspensiile din apă sau de sărurile dizolvate (carbonat de calciu, sulfat de calciu, sulfat de bariu, sulfat de stronţiu, şi dioxid de siliciu, fierul, sulful, hidrogenul sulfurat, material organic – microbi, viruşi, sărurile de aluminiu, manganul sau clorul). Toate aceste substanţe chimice organice sau anorganice, pH-ul acid sau alcalin, distrug polimerii sensibili din care este construită membrana osmotică.

De aceea performanţa membranelor osmotice (cea mai importantă componentă a echipamentului de purificare) se stabileşte în funcţie de rezistenţa la agresiunile fizico-chimice la care sunt expuse în procesul de hiperfiltrare.

Înainte de a achiziţiona un sistem de filtrare a apei, fiecare ar trebui să se informeze cu atenţie despre caracteristicile tehnice ale membranelor (compoziţie) dar şi despre sistemele de prefiltrare (protecţia membranei) deoarece speranţa obţinerii unei ape sigure biologic se poate transforma uşor în regret.

Există firme care, pentru a obţine un profit imediat, oferă echipamente ieftine, însă nu şi informaţiile absolut necesare publicului (sunt aşa numiţii “fluturi de noapte” care, pentru a aveau un preţ mic, “ieftin”, nu au sediu, au oameni slab pregătiţi şi materiale ieftine). Şi aici, la fel ca în oricare alt sector economic, profitul este singurul factor care motivează aceşti agenţi/firme.

Apa dură (de la robinet sau reţea, minerală din market sau din surse freatice – fântâni) este orice apă care conţine o cantitate apreciabilă de minerale dizolvate. Apa dură reduce durata de “viaţă” sau de folosinţă a instalaţiilor sanitare datorită depunerilor (se observă aceste “depuneri” pe vasele de bucătărie după ce o fierbem), sau creşte cantitatea de energie necesară încălzirii unui sistem de ţevi “căptuşite” cu depuneri de carbonat de calciu şi magneziu sau alte săruri minerale. În afară de risipa de energie mai trebuie amintită risipa de săpun şi detergenţi, deoarece necesită o cantitate mai mare pentru a face spumă şi a elimina murdăria.

Randamentul unui săpun sau detergent este dat de reacţia chimică dintre o componentă grasă (o trigliceridă sau stearat de sodiu şi o “leşie” sau hidroxidul de sodiu. Apa dură duce la formarea stearatului de calciu şi magneziu care aderă de cadă sub formă de “inel” gras (este vizibil după ce ne clătim cu apă atunci când ne facem baie şi pentru care se supără soţia pentru că se curăţă greu). Acesta se lipeşte şi de pielea noastră şi din acest motiv vom consuma o cantitate de săpun, dar şi de apă, mai mare pentru clătire.

Terapie prin istorie …

In vremea împăratului Wu, în secolul al doilea înainte de Cristos, prima ambasadă chineză a plecat spre vest, până în Persia şi Mesopotamia. Mai târziu, în anul 97 după Cristos, generalul Ban Chao ajunge până la ţărmul Mării Caspice. De aici, trimite un sol la Roma, pe Gan Ying. Solul chinez ajunge la ţărmul Marii Negre, râvnind să treacă marea, pentru a pune piciorul în “ţara de la vest de Marea cea Mare”, numită “Ţara Daqin”.

Romanii ştiau de existenţa chinezilor, iar ţara lor o numeau Serica, “Ţara mătăsii”. Geograful Ptolemeu o reprezintă în hărţile sale cu destulă precizie. Mătasea chinezească ajungea la Roma prin intermediul perşilor, şi devenise un produs extrem de râvnit, pentru care cei bogaţi erau dispuşi să plătească orice sumă. S-a ajuns într-acolo, încât senatul a trebuit să dea decrete care să interzică purtarea mătăsurilor, atât din pricini economice, căci sume enorme se scurgeau spre Orient pe acest produs, cât şi din motive de moralitate: mătasea nu ascundea trupul matroanelor romane ci, din contră, îl expunea. Dar în vreme ce “nebunia mătăsii” creştea la Roma, chinezii nu păreau interesaţi de produsele romane.

Istoricul roman Florus susţinea că gloria lui Augustus ajunsese atât de departe, încât veneau să i se închine neamuri din toată lumea, precum inzii şi “oamenii mătăsii”, care locuiau “sub soare”, şi care au călătorit timp de patru ani pentru a ajunge la Roma. Acesta este primul contact atestat în scris între chinezi şi romani.

Cei mai mulţi comentatori ai celor două cronici chineze care povestesc despre Daqin, cronica Hou Hanshu (”Istoria dinastiei Han Târzie”) şi cronica Weilue (”Scurtă relatare despre dinastia Wei”), sunt de părere că “Marea cea Mare” este Marea Neagră. Sub numele de Daqin, începând cu aceste cronici şi până în Evul Mediu, este cunoscut (fals!) Imperiul Roman

Solul chinez a ajuns, foarte probabil, pe ţărmul estic al Marii Negre, în actualul port Batumi, din Georgia. De aici urma să traverseze marea şi să ajungă în imperiu. Dar comercianţii perşi l-au descurajat, spunându-i că marea este atât de întinsă, încât ar putea dura chiar trei ani ca să o traverseze, dacă nu are vânturi prielnice. Aceşti comercianţi nu aveau nici un interes ca romanii şi chinezii să facă comerţ direct, fără să le plătească lor taxe. Deşi s-a oprit la ţărmul mării, Gan Ying nu s-a întors în China cu mâna goală. El a cules informaţii despre ţara de la vest de mare, probabil de la oamenii pe care i-a cunoscut în zona pontică. Aceste informaţii stau la baza relatărilor despre Daqin, din cele două cronici chineze. Prima cronică, cea despre dinastia Wei, a fost scrisă in sec. Iii d.Cr, iar cea de-a doua, despre dinastia Han târzie, în sec. V, dar pe baza unor documente mai vechi. Anul în care solul a cules aceste informaţii este 96 dupa Cristos, când în China domnea împaratul He din dinastia Han, la Roma împaratul Nerva Traian, iar în Dacia regele Decebal.

Dar solul a ajuns la vest de Marea Neagră, asa cum s-a demonstrat până la urmă. Ce se afla, în acea vreme, imediat la vest de Marea Neagră? Dacia! Pentru chinezi, acolo începea Occidentul. Chiar dacă la vremea aceea Dacia nu era cucerită, Dobrogea şi ţărmul mării erau deja romane de ceva vreme, şi în doar zece ani urma să se constituie provincia Dacia. Ţinând cont şi de faptul că documentele chineze pomenite au fost redactate la câteva sute de ani după expediţia generalului Ban Chao, nu are de ce să ne mire dacă pământul de la apus de Marea Neagră era considerat ca făcând parte din Imperiul Roman. Aşadar, numele Daqin ar putea veni de la Dacia.

Primul lucru pe care îl aflăm este acela că Ţara Daqin este condusă de un rege, care nu domneşte pe viaţă, ci poate fi schimbat, dacă semnele divine o cer (în caz de calamităţi naturale, de pildă), iar regele se retrage de bună voie, fără nici o supărare. Istoricii n-au reuşit să gasească vreo asemănare cu sistemul de conducere de la Roma. Acolo împaratul nu era deranjat de semnele divine, iar consulii se schimbau anual, indiferent de starea vremii. Dacă însă privim spre Dacia, ne amintim că tocmai în acele vremuri, în anii 80 după Cristos, Duras îi cedase tronul de bună voie lui Decebal, simţindu-se prea bătrân ca să facă faţă ameninţării romane care se ivea la orizont. Cu siguranţă, în astfel de împrejurări, era consultată voinţa lui Zamolxe. Se mai spune în documentele chineze că, pe lângă rege, exista şi un grup de 36 de căpetenii militare, care deliberau în diverse probleme. Dacă unul singur era absent, întâlnirea nu mai avea loc. Cine erau aceşti 36 generali, cum îi numeşte cronica chineză? Consulii nu puteau fi, căci aceştia erau doar doi, aleşi anual. Numărul cel mai mare de consuli într-un singur an s-a înregistrat în vremea împăratului Commodus, 25 la număr, dar nu au funcţionat simultan şi a fost o excepţie. Nici despre senatul roman nu poate fi vorba, care avea câteva sute de membri. Dacă însă luăm în considerare Dacia, e posibil şi chiar firesc ca, alături de rege, să fi existat şi un consiliu alcătuit din căpeteniile cetăţilor (davelor) supuse lui Decebal.

Următoarea informaţie este despre capitala acestei ţări, care este înconjurată de ziduri de piatră. Din nou, nici o asemănare, nici cu Roma, nici cu alte oraşe mari ale imperiului. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei erau, într-adevăr, înconjurate de ziduri de piatră, însă despre Roma nu se poate spune aşa ceva: Roma nu era apărată de ziduri la vremea aceea!

Capitala descrisă de chinezi nu seamană deloc cu Roma. Ea este alcatuită dintr-un sediu central şi alte patru palate, iar regele petrecea câte o zi în fiecare din cele cinci sedii, rezolvând diversele probleme. Perimetrul capitalei avea o sută de li (41,6 km), deci aceasta era distanţa parcursă de rege în cinci zile, între cele cinci cetăţi. Cu toate eforturile de a înţelege acest pasaj, istoricii au trebuit să se dea bătuţi: nu este vorba despre Roma. Dacă ne gândim însă la Sarmisegetuza Regia, în preajma căreia se aflau câteva cetăţi puternice, asemănarea este destul de mare. Sarmisegetuza (în traducere “mă grăbesc să curg”) era probabil un centru religios. Aproape de ea se aflau cetăţile de la Costeşti, Blidaru, Baniţa, Piatra Roşie, cu funcţii militare şi religioase, dar şi aşezarea civilă de la Feţele Albe. De asemenea, e posibil să existe şi alte cetăţi sau aşezări în zonă, încă nedescoperite de arheologi. Drumul total însumat între cele cinci cetăţi enumerate mai sus este de aproximativ 40 de kilometri.

Ţara Daqin este o ţara foarte bogată. Pământurile sale sunt pline de aur şi argint, iar locuitorii ei se ocupă cu agricultura, cultivând cinci feluri de cereale. Comercianţii sunt foarte cinstiţi, nu au două preţuri. Daqin are mult grâu şi resurse alimentare din belsug şi ieftine. Oamenii sunt primitori, iar când la hotar sosesc soli din ţările vecine, li se trimit cai de poştă, pentru a ajunge în capitală, unde regele le face daruri în aur.

Nu există hoţi şi bandiţi. Zece bănuţi de argint valorează cât un ban de aur. Oamenii din Daqin prelucrează sticla şi fabrică arcuri şi săgeţi (chinezii fabricau şi ei sticlă dar mată, nu transparentă ca noi). Ca să ajungi în această ţară, poţi să mergi şi pe uscat din Persia, înconjurând marea pe la nord. Se spune chiar că ar fi existat un pod imens, de câteva sute de kilometri, care lega nordul mării cu ţara Daqin.

Am început prin a povesti cum acum patru mii de ani, la marginea Chinei, ăşi duceau traiul nişte europeni blonzi, cu părul împletit şi cu îmbrăcăminte occidentală. Apoi cum chinezii, cercetând Asia Centrală, au ajuns până la Marea Caspică şi apoi la Marea Neagră, descriind o ţară ce se afla imediat la vestul mării, destul de asemănătoare cu Dacia. De bună seamă, ideea că un sol sau o ambasadă chineză a ajuns aproape de Dacia poate fi şocantă. Dar nimic nu ne împiedică să admitem că şi dacii auziseră de Ţara Mătăsii şi chiar i-au întâlnit pe locuitorii acestei ţări.

O senzaţională hartă chineză, redactată în 1418 pe o bucată de piele de gazelă, a fost dată publicităţii acum câţiva ani. Ea reprezentă cu mare precizie toată lumea cunoscută, cu Americi cu tot. Harta a aparţinut exploratorului chinez Zheng He, care a ajuns în America înaintea lui Columb. Hărţile exploratorilor europeni nu erau decât copii după această hartă. Aşadar, nu Columb a descoperit America, nu Magellan a fost primul care a făcut înconjurul lumii, nu Vasco da Gama a fost cel dintâi care a ocolit Capul Bunei Speranţe, nu căpitanul Cook a descoperit Australia; nu portughezii au fost cei dintâi străini care au pus piciorul în Brazilia, Mozambic şi Angola, nici spaniolii în Chile, Peru, Argentina, Columbia şi Venezuela. Chinezii le-au luat-o înainte. Iar înaintea chinezilor au fost vikingii, care au ajuns în America în secolul XI şi au redactat o hartă şi mai senzaţională a celor două Americi, harta Vinland.

Bărbaţii privesc, femeile văd

Femeile deşi au globul ocular mai mic, văd mai bine decât bărbaţii.

Ochii sunt consideraţi partea vizibilă a creierului şi sunt printre cele mai complexe organe.

Numărul de celule conice (celule din interiorul ochiului care ne ajută să vedem colorat) este dublu la femei; de aceea ele vor distinge mult mai multe nuanţe decât bărbaţii care văd doar doar culori cum ar fi roşu, albastru sau verde!

Vederea periferică a femeii este mai amplă cu 45 până la 180 de grade. Acest lucru îi permite să vadă înainte şi în lateral fără să fie nevoită să îşi mişte capul precum radarul aşa cum fac bărbaţii.

Bărbatul vede mai bine la distanţă; la el s-a dezvoltat privirea de tip „tunel” care îl ajuta să urmărească prada atunci când vâna. El nu vede obiecte din imediata apropiere cum ar fi ciorapii, lenjeria, cheile de la maşină, untul sau dulceaţa în frigider şi îşi acuză femeia că le ascunde de el.

Explicaţia acestei diferenţe ţine de hormonii implicaţi; estrogenii îi permit femeii să aibă o vedere periferică amplă, dar şi o bună memorie a localizării lucrurilor într-un sertar, bufet sau într-o încăpere.

În Marea Britanie s-a făcut un studiu în 1997 când au fost accidentaţi sau omorâţi 4132 de copii; dintre aceştia băieţii erau în număr dublu (2640) faţă de fetiţe(1492).

Creierul femeii – cum funcţionează

Oamenii de ştiinţă au aflat, în sfârşit, cum funcţionează mintea, creierul unei femei…

Câtă precizie! Uimitor…

Fiecare din biluţele acelea albastre reprezintă un gând despre ceva care trebuie făcut, o decizie sau o problemă care trebuie rezolvată.

Bărbaţii au doar 2 biluţe şi acestea le ocupă în întregime toate gândurile…

Cauzele bolilor noastre

„Domnul Dumnezeu a zidit din pământ leacurile; cu plante se tămăduieşte şi se ridică durerea”…
Regele Solomon purta pe deget un inel de aur pe care era gravată următoarea expresie considerată a fi secretul înţelepciunii lui: „trece şi asta!”.
Problemele noastre apar atunci când emoţiile vin dar „uită” să treacă. Acumularea şi stagnarea acestor emoţii negative este urmată de „condensarea” lor, de apariţia blocajelor şi tulburărilor funcţionale la nivelul aparatului cardio-vascular, respirator, nervos, digestiv, muscular, etc.
Acest proces de acumulare şi condensare continuă a emoţiilor poate conduce la manifestări fizice la nivelul corpului nostru. Dacă problemele sunt mai mult de ordin afectiv, vor apare probleme în special la zona pieptului şi membrele superioare; dacă sunt probleme care ţin de voinţă, autoritate, ego- vom avea probleme abdominale; dacă avem relaţii dificile cu cei din jur, vom avea mai ales probleme urinare; dacă întâmpinăm probleme cu serviciul, banii, casa, locul de muncă -intestinul gros va fi cel mai afectat.
Vindecarea începe cu conştientizarea defectelor noastre, recâştigarea dorinţei de viaţă, a adaptabilităţii, puterii de a iubi, flexibilităţii, a purităţii trăirilor, şi nu în ultimul rând, regăsirea de sine.

Medicină "naturală" sau…"naturistă"?


Medicina naturală apelează la mijloacele naturale, fiziologice de vindecare; remediile din natură – plantele (medicina naturistă), pot face rău dacă sunt utilizate incorect.
Organismul trebuie încurajat să îşi găsească propriile căi de vindecare, fireşti, eficiente şi nu trebuie să i se impună artificial anumite căi care pot produce dezechilibre mai profunde şi mai greu de reparat, chiar dacă în plan fizic lucrurile par a fi în regulă.
Regina terapiilor este dietoterapia (cu accent pe hidroterapie), urmată de masaj, presopunctură, acupunctură, sacroterapie, meditaţie, etc.
Fitoterapia abordează toate cele trei planuri ale corpului omenesc – fizic, energetic şi emoţional; forma clasică de administrare a remediilor vegetale este extractul apos la temperatura camerei sub formă de infuzie sau decoct.
Medicina naturală este inegalabilă prin profilaxie, prevenire; felul în care vorbim, dormim, locuim, alimentele pe care le mâncăm, sentimentele, gândurile, emoţiile, relaţiile pe care le avem cu oamenii de lângă noi, modul în care înţelegem lumea şi viaţa, sunt determinante pentru păstrarea stării noastre de sănătate.
Plantele, din punct de vedere biochimic, conţin substanţe compatibile cu cele ale organismelor noastre; majoritatea medicamentlor de sinteză sunt substanţe inexistente în natură şi care au efecte imprevizibile în organismele vii.

Culorile relaxării


Lumina Soarelui împreună cu apa au stat la baza apariţiei Vieţii pe Pământ acum 3,5 miliarde de ani. Dacă ar fi să trăim doar într-o lume alb-neagră, am deveni agitaţi, ne-am îmbolnăvi şi am muri cu mult mai repede. Lumina albă a Soarelui poate fi descompusă în cele 7 culori cunoscute folosind o prismă. Fiecare dintre aceste culori are o anume acţiune asupra corpului nostru, asupra organelor sau centrilor energetici care susţin şi condiţionează viaţa noastră. Culorile ne pot face fericiţi, ne pot obosi şi deprima sau ne pot ajuta să ghicim gândurile cuiva observându-i „preferinţele” cromatice (ce culori îi plac, cum se îmbracă, etc).
Colega noastră de birou este îmbrăcată azi într-un pulovăr galben şi se simte radioasă precum soarele. Tricoul roşu aprins al colegei din biroul vecin ne incită să ne imaginăm cu ea deseară într-un club, iar roşul intens al rujului şi pantofilor cu toc înalt ne duc cu gândul chiar mai departe.
Fiecare persoană în funcţie de temperament are o anume culoare care i se potriveşte. Cum poate o femeie să afle care este culoarea care o avantajează cel mai bine?
Se aşează în faţa unei oglinzi în care să i se vadă doar chipul, faţa. Apoi îşi înfăşoară umerii şi gâtul cu câte o eşarfă de culori diferite. Observă cum i se schimbă chipul la fiecare culoare. Faţa este mai bine conturată? Se văd mai pronunţat ridurile? Faţa este radiantă sau dimpotrivă ştearsă sau deprimată? O prietenă poate fi de folos pentru că poate emite sugestii pertinente.
Există patru tipuri de culoare iar profesioniştii modei le cunosc şi le „exploatează” din plin pentru a crea combinaţii seducătoare.
Iată cele patru tipuri de culori:
Tipul „culoare de primăvară”- verde praz, portocaliu, caisă, galben solar, turcoaz.
Tipul „culoare de vară” – bleu, gri, lila, alb crem, vernil.
Tipul „culoare de toamnă” – bordo, oliv, bej, portocaliu, maro roşcat.
Tipul „culoare de iarnă” – albastru, bleu, ciclamen, mov, alb.
Dar nu numai hainele ne pot seduce cu culoarea lor. Modul în care ne decorăm pereţii locuinţei, culoarea automobilului, a alimentelor din farfurie, machiajul sau accesorile pe care le purtăm, plantele din locuinţă ne pot influenţa de asemeni semnificativ starea de spirit şi de sănătate. O floare aşezată pe birou dimineaţa de secretară sau dăruită de soţul sau prietenul nostru ne poate motiva pentru întreaga zi.
Un rol decisiv în viaţa noastră îl are culoarea portocaliu. În medicina Ayurvedică străveche era asociată cu organele de reproducere, cu pasiunea sexuală, iar în China era culoarea căsniciei. În Brazilia este o culoare potrivită pentru hainele de birou însă în Europa nu este la fel de potrivită pentru a merge la serviciu. Însă dacă o femeie şi-a pus în gând să „agaţe” un tip, o bluză portocalie îmbrăcată seara înainte de a merge în oraş va fi o „armă” foarte eficientă. Nişte desuuri portocalii discret arătate vor atrage ca un magnet şi vor aprinde vâlvătăi în mintea victimei. În dormitor este indicată culoarea piersicei cu uşoare cu pete de portocaliu (un tablou cu ramă portocalie sau o piesă de mobilier).
Pentru a trezi senzualitatea şi vitalitatea putem să ne invităm prietenul sau prietena pe malul Dunării la o terasă pentru a admira apusul de soare plin de culori roşu-portocalii. Ne vom oferi o „porţie” de vitalitate dar nu numai. Nu se spune oare că portocala este un mic „soare” şi că e cea mai bună „pastilă” antidepresivă pentru cei aflaţi pe patul de spital?

Apa îmbuteliată şi sănătatea

WASHINGTON, 15 aprilie 2008 – “O substanţă chimică – Bisfenol A, aflată în unele produse alimentare din ambalajele de plastic şi sticlele de plastic pentru băuturi, inclusiv pentru copii poate fi legată de apariţia pubertăţii precoce, de cancerul de prostată şi apariţia cancerului de sân”, a declarat marţi guvernul SUA citat de Agenţia de Ştiri – Reuters.
Cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg au arătat ca apa îmbuteliată în sticle de plastic este mai toxică decât cea de la robinet. Apa din sticlele de plastic analizate conţinea, de exemplu, antimoniul de 30 de ori mai mult decât cantitatea aflată într-un pagar de sticlă cu apă de la robinet.
Apa devine din ce în ce mai toxică pe măsura trecerii timpului în care aceasta stă în plastic.
Universitatea de Medicină din Yale a concluzionat în 2008 într-un studiu că Bisfenol A poate afecta creierul, memoria şi comportamentul (alterrarea sistemului dopaminergic din nucleii striaţi). Această substanţă mai afectează tiroida, funcţiile ovarului, testicolului; poate induce boli de inimă, sau diabet.
În aprilie 2008, guvernul Canadei a declarat această substanţă chimică ca fiind “toxică pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător”. Imediat, în aceeaşi lună 10 state americane adoptă legi care cer interzicerea Bisfenolului A, iar Senatul SUA introduce o lege pentru interzicerea la nivel federal a produselor care sunt destinate copiilor, în special sugarilor.
În mai 2009 Whasinghton Post acuză într-un articol marii producători din industria chimică pentru lobby-ul pe care îl fac pentru a bloca aceste interdicţii.
În iulie 2009 California votează în unanimitate interzicerea produselor care conţin Bisfenol A.
În martie 2009, ministrul francez al Sănătăţii Dna Roselyne Bachelot-Narquin, a fost de acord cu decizia guvernului canadian cu privire la Bisfenol A iar în 27 iulie 2009, senatul francez propune interzicerea acestei substanţe.
În octombrie 2009, ministerul mediului din Germania propune interzicerea acestei substanţe din produsele destinate copiilor în special suzetele.
În mai 2009, Parlamentul danez interzice utilizarea Bisfenol A la fabricarea sticlelor de plastic pentru copii.
Pentru a nu fi expuşi noi, sau copii noştrii, la Bisfenol A trebuie să evităm alimentele şi băuturile ambalate în plastic şi le cumpărăm doar dacă au inscripţionat “bisfenol A – free”.

Adevăruri discrete… despre „apa” minerală.

Când citim etichetele cu munţi şi izvoare “pure”, “naturale” ar trebui să ştim că apele naturale nu sunt pure (H2O), ci sunt emulsii, suspensii sau soluţii apoase minerale. Pentru a evita abuzurile lingvistice, pe etichete ar trebui scris „soluţie apoasă minerală plată, carbo sau ne-carbo-gazoasă”.

De ce industria publicitară în complicitate cu neuromarketingul – o ştiinţă extrem de discretă dar foarte profitabilă, foloseşte etichete cu peisaje naturale cu munţi şi izvoare „pure- naturale”?

Răspuns: pentru că în creierul nostru sunt astfel activate ariile de asociaţie, respectiv ariile opioide unde sunt eliberaţi hormoni care ne induc o stare de bine, de satisfacţie, la fel ca morfina de exemplu. Omul a fost mii de ani vânător în mediu natural, iar etichetele cu munţi şi izvoare îi stimulează aceste arii ancestrale producătoare de plăcere.

Adică, atât cât să achităm preţul acestor „ape” mari aducătoare de profit industriei alimentare (iar nouă pietre, hipertensiune, îngustarea arterelor, cancer,etc).

În compoziţia acestor “ape” găsim cationi: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, aluminiu, fier, mangan, titan, crom, nichel, cupru, staniu, plumb, zinc, cobalt, arsen, seleniu, cadmiu, stronţiu, bariu, litiu, beriliu etc. ;
anioni : fluor, azotat, brom, fosfat, bor, iod, cian, sulfat, carbonat, bicarbonat, hidroxil, azotit etc.
substanţe neionice: silice, substanţe uleioase, petroliere, grase, fenoli, nitriţi, pesticide, hidrocarburi provenite din gazele ridicate în atmosferă (industrie sau gaze de eşapament şi aduse în pânza freatică odată cu ploaia), detergenţi, gaze dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, azot, în cantităţi mai mici şi metan, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, radon etc.) precum şi microfloră şi faună.
În funcţie de ionii dominanţi, putem astfel clasifica aceste “ape pure”în cel puţin 24 de categorii. Rata de absorbţie în celule a acestor mult – lăudate “minerale” nu depăşeşte  însă 13% .

În anul 1993 în Marea Britanie se înfiinţează firma Nobel Corporation puternic focalizată doar pe obţinerea apei pure prin osmoză inversă şi 10 ani mai târziu în 2003 (niciodată nu-i târziu!) întră şi în România cu aceste echipamente performante de purificare.  Tot în anul de graţie 2003, americanul Peter Agree primeşte (discutabil cum – după “împrumutarea” caietelor cu cercetările făcute de eminentul profesor Benga de la Cluj) Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – canalele prin care în celulele noastre intră doar apă – H2O, identică apei pure obţinute prin osmoză inversă.

În prezent, în România, vedetele burselor încă sunt firmele care îmbuteliază „apă” chioară  plată sau „înţepătoare” la limbă şi cele farmaceutice, însă trendul, la fel ca în ţările civilizate, este dat de introducerea în consumul uman a apei obţinute prin osmoză inversă, identică apei pure „strecurate” de celulele noastre şi care ne protejează de cei mai mari ucigaşi de oameni din istorie: bolile de inimă şi cancerul (în Europa, Nobel a montat de la înfiinţare până în prezent, peste 350 000 de echipamente cu osmoză inversă faţă de doar 30 000 în România), deşi în timpul regimului comunist aici s-au deversat în sol cele mai mari cantităţi de azotaţi, nitraţi, pesticide,etc. De ce?

Răspuns: fie din ignoranţă sau inerţie, fie pentru că românii încă „iubesc” riscul (adrenalină) consumând o apă nesigură (deşi au cea mai mică speranţă de viaţă din Europa, cel mai corupt sistem medical dar şi cel mai mare număr de îmbolnăviri de inimă şi  cancer – cel mai temut cuvânt din dicţionar,  la numărul de locuitori).

„Anatomia răcelii”


Tratamentul este cu adevărat eficient atunci când acţionează asupra cauzelor profunde ale bolii.
Activitatea noastră cotidiană presupune realizări dar şi eşecuri; după sezonul cald (expansiune în exterior) urmează sezonul rece când ne retragem „la matcă” să reflectăm, să tragem învăţăminte, să chibzuim, să ne transformăm lăuntric. Este momentul să ne analizăm faptele şi să ne corectăm atitudinea; cei mai mulţi oameni însă preferă să refuze transformarea şi repetă aceleaşi greşeli, adoptă aceleaşi atitudini. De aceea „răceala” este poate cea mai răspândită boală a omenirii tot la fel cum este repetarea greşelilor.
Cauza principală a „neschimbării” este confortul, comoditatea, inerţia, reacţia noastră de a ne opune schimbărilor şi de a păstra vechiul mod de a fi. „Confortul ucide inspiraţia şi starea creatoare” spunea marele Costain Brâncuşi.
Nasul ne ajută să „mirosim” situaţiile; când refuzăm să ne adaptăm nasul se va bloca (nas înfundat) sau mirosul va fi tulburat de secreţiile nazale.
Faringele este un organ de răscruce, de decizie; direcţia digestivă spre stomac, înseamnă egoul, individul, direcţia respiratorie spre plămâni, înseamnă planul uman, afectiv, planul dăruirii spre ceilalţi. Inflamarea faringelui apare în special la persoanele nehotărâte, oscilante, cele care nu sunt hotărâte „încotro s-o apuce”. Pieptul este centrul afectivităţii (afecţiuni pulmonare şi bronşice) iar capul este zona reflecţiei şi meditaţiei.
Sinuzita, senzaţia de cap tulbure, buimăceală, apare mai ales la oamenii care refuză să înţeleagă, sau care au scheme mentale din care refuză să iasă.
Răceala apare în viaţa unui om mai ales atunci când este pus într-o situaţie nouă la care trebuie să se acomodeze, să se adapteze; reacţia comună este de refuz (ochii, nasul, urechile „se astupă”, sunt înfundate, mintea refuză să perceapă, să înţeleagă situaţia inedită). Somnoleţa, letargia, senzaţia de cap tulbure semnifică dorinţa pacientului ca altcineva să îi rezolve problemele, iar el să nu mai aibă nici o grijă, nici o presiune transformatoare. Această atitudine vine din inerţie, din ataşamentul faţă de vechiul mod de a trăi, comod, confortabil.

Suntem mai sănătoşi decât strămoşii noştrii?

Forma fizică în care ne aflăm azi, având la îndemână cele mai avansate cunoştiinţe despre nutriţie sau medicale, este inferioară oamenilor care au trăit acum 2500 de ani.
Dr. Harry Rositer, specialist în Fiziologie sportivă la Universitatea Leeds din Anglia, a măsurat rata metabolică la 170 de sportivi pe care i-a pus să vâslească la o triremă – vas de luptă folosit de atenieni.
Rezultatele obţinute le-a publicat în prestigioasa revistă New Scientist, după ce le-a comparat cu textele antice existente.
Concluziile?
Grecii antici se aflau într-o formă fizică excelentă.
Când în Mytilene – capitala insulei Lesbos a izbucnit o revoltă (500 î.cH.), Atena a trimis o triremă pentru a ucide toţi bărbaţii şi a înăbuşi răscoala; considerând totuşi măsura prea dură, a trimis o a doua triremă pentru a opri masacrul. Drumul pe mare a fost parcurs în 24 de ore!
Triremele care atingeau viteze foarte mari, au permis atenienilor să controleze mările.
Conform aprecierilor cercetătorilor de la Universitatea Leeds şi Londra, fie istoricii au minţit, fie nouă ne este imposibil să găsim la nivel planetar sportivi care să realizeze astfel de recorduri la vâslit!
Trirema folosită la aceste studii a purtat flacăra olimpică la Olimpiada din 2004.

Apa "minerala" o pacaleala

perdele minerale de calciu create prin evaporarea apei
perdele minerale de calciu create prin evaporarea apeiAici nu este vorba de gheata ci de apa minerala bogata in CALCIU.
Oamenii care vin aici s-si trateze hipocalcemia de fapt pleaca mai bogati in calciu- spre disperarea rinichilor, mai putin bogati in euro, iar turismul turcesc cu siguranta mai bogat in euro.

O multime de firme distribuie, imbuteliaza, comercializeaza apa minerala carbogazoasa sau plata.
Se stie ca exista doua regnuri de vietuitoare: animal si vegetal.
Noi suntem din cel animal. Plantele din cel vegetal. Asa invata copii in clasele primare si este corect.
Si noi si plantele suntem construiti din apa in cea mai mare parte.
Pe langa apa mai avem cateva minerale care intra in compozitie- carbon, calciu, fier, magneziu, etc.
Aceste minerale sunt de mai multe feluri: minerale anorganice, sau inorganice sau metalice si ele provin in apa de exemplu din dizolvarea pietrelor peste care curge izvorul sau paraul, sau din deversarile industriale. Aceste minerale nu pot fi absorbite de corpul omului mai mult de 10-15% maxim.
Plantele insa se descurca bine cu aceste minerale, le absorb si le transforma in minerale coloidale cu dimensiuni mult mai mici decat cele metalice anorganice. Aceste minerale coloidale a caror rata de absortie este de 98% se gasesc in toate legulele si fructele pe care le vedem atunci cand intram in piata.
plantele de exemplu morcovul isi obtin apa necesara vietii din pamant prin OSMOZA. Rinichiul nostru filtreaza sangele de reziduuri tot prin osmoza.
Foarte multe legume si fructe(rosii, castraveti, pere, mere, pepeni, etc, etc), contin apa in proportii care depasesc 90% din totalul greutatii lor.
aceasta nu este o apa minerala metalica sau anorganica ci apa obtinuta prin osmoza in care sunt dizolvate minerale coloidale.. Sangele nostru este un sistem coloidal; citoplasma celulelor noastre este un sistem coloidal.
Mineralele din apa cu etichete frumos colorate cu nori si paduri din market sunt strecurate de rinichi si celule si eliminate sau depuse sub forma de pietre in rinichi, colecist, articulatii.

ps: atentie! exista firme care speculeaza nevoia REALA a oamenilor pentru o apa sigura si ofera echipamente foarte scumpe si periculoase.
pentru a va feri de firmele si agentii disperati dupa BANII Dumneavoastra, intrebati pe unul “patit” – pacalit!
sunt o multime de lucruri care nu va sunt spuse tot asa cum pati cand faci asigurare la masina si afli dupa ce ai lovit-o de la un inspector de daune “oparit” ca nu poti sa primesti banii de reparatie pentru ca… etc etc. iar la final iti spune ca trebuia sa casti ochii inainte de a face asigurarea!.
stiti cum este nu-i asa?

pentru a afla cum este sa fii umilit de niste smecheri si a nu pati la fel sunati-ma la 0740 473 595

S-a renunţat la apa de izvor, vom bea în continuare apă din Dunăre

Cu cei aproape 130.000 de locuitori ai sai, municipiul Drobeta Turnu Severin, cel mai vechi din tara, este una dintre cele mai mari asezari din vecinatatea Dunarii ce se alimenteaza cu apa din fluviu. Dupa multe, dar nereusite incercari ale autoritatilor locale, o aspiratie de multe decenii a severinenilor – adica la robinetele lor sa curga apa din izvor – era pe cale sa se implineasca. Dracul si-a varat insa si aici coada si investitia, care la vremea cand s-a realizat proiectul, cu 12 ani in urma, ocaziona cheltuieli de 15 milioane USD, a
fost abandonata definitiv. Cu precizarea ca in ea s-au ingropat deja pentru totdeauna peste 40 miliarde de lei, bani publici pentru care, se pare, nimeni nu va da vreodata socoteala. Renuntarea la investitia atat de necesara tine de un fel de hara politica ajunsa obsesiva pentru localnici, de deranjarea unor orgolii sau de satisfacerea maruntelor interese ale celor care s-au culcat seara prichindei, iar dimineata s-au trezit mari si tari. Ei au dispus dupa bunul plac de folosirea banilor publici vanzand cu nerusinare – ce jalnic – mai bine de un deceniu “apa electorala de Toplet”. Dupa o galceava aproape interminabila si ajunsa la tribunal intre autoritatile Mehedintiului si cele ale Caras-Severinului – pornita de captarea, potrivit proiectului a izvoarelor de langa Barza, dar ulterior stinsa, s-a trecut la executarea lucrarilor, fara insa sa fie asigurata in totalitate si finantarea lor. Cu chiu cu vai, in decursul catorva ani s-a amenajat priza de apa, conducta de aductiune cu diametrul de 1000 mm a trecut apoi raul Cerna, fiind introdusa in sol pe o distanta de 13 km, ajungandu-se pana la Orsova. In acelasi timp, la Schela Cladovei, langa Tr. Severin, s-a construit unul din cele trei bazine de cate 10.000 litri fiecare si s-au intins conductele pana la Gura Vaii. De aici si pana la Orsova solutia initiala propusa de catre proiectant – care a decedat intre timp – nu mai era de actualitate, mai ales ca zona cu pricina are un relief extrem de periculos. Ca atare, lucrarile au fost abandonate, iar mare parte dintre materialele ramase pe teren au disparut fara urma. Alta mare paguba pe care autoritatile locale nu se incumeta sa-i afle marimea. Cert este ca in campaniile electorale din anul trecut nimeni nu si-a mai amintit de apa de la Toplet. Un calcul sumar arata ca la preturile de azi pentru finalizarea lucrarilor din proiect ar fi necesari aproape 200 miliarde de lei, basca alte cheltuieli pentru refacerea a ceea ce s-a distrus ori pentru achizitionarea materialelor ce au disparut. Pana mai ieri, delegatii dupa delegatii ale alesilor obstii au batut Europa in lung si in lat in cautarea unor investitori. Spre a-si justifica costisitoarele deplasari, “turistii” de la Consiliul Judetean Mehedinti si de la Primaria Severinului s-au intors de fiecare data din voiaj doar cu… promisiuni, spre mahnirea amagitilor severineni “ametiti” ani buni cu… apa de Toplet.
Gheorghe Tiganele
România Liberă

S-a renunţat la apa de izvor, vom bea în continuare apă din Dunăre

Locuitorii din Drobeta Turnu Severin au la robinetele apa din Dunare. Un proiect prevedea inlocuirea ei cu apa de izvor, dar totul s-a naruit. Apa trebuie sa fie adusa de la munte, din Caras-Severin. Lucrarile au inceput inainte de 1989. In zona Barza din apropiere de Toplet, a fost construita priza de apa. Apa trebuia dusa prin conducta pana la Turnu-Severin. Costurile erau estimate atunci la 15 milioane de dolari, bani din care ,,au fost ingropati’’ deja vreo 40 de miliarde de lei vechi in terenurile din Caras-Severin. Renuntarea la investitie tine de domeniul absurdului: neintelegerile privind granita dintre judetul Mehedinti si Caras-Severin. (România Liberă)

Adevărul despre apa îmbuteliată

-Apa imbogatita cu vitamine si minerale este mult mai buna decat apa plata obisnuita. Nimic mai neadevarat. Nu va grabiti sa aruncati in caruciorul de cumparaturi prima apa imbuteliata, despre care producatorul spune ca are un continut mult mai mare de minerale, iar ca bonus – vitamine hranitoare si aroma de capsuni. “Vitaminele, aromele, proteinele sau alte adaosuri de acest fel nu sunt decat niste gaselnite de marketing”, considera Marion Nestle, profesor de nutritie la Universitatea din New York, SUA, citat de publicatia “WebMD”. Astfel de produse sunt cu atat mai nesanatoase cu cat pot contine zahar si arome artificiale.
-Apa plata va rehidrateaza cel mai bine dupa un program de exercitii. Afirmatia este discutabila. Daca aveti de gand sa va antrenati mai intens (mai mult de o ora) ar trebui sa inlocuiti apa plata cu produse speciale pentru rehidratare folosite de sportivi. In timpul exercitiilor intense, pierdeti o cantitate mare de electroliti (sodiu, potasiu), ce nu pot fi inlocuiti doar prin consumul de apa plata obisnuita, arata “WebMD”. In schimb, daca faceti sport doar pentru a va mentine, numai cateva minute pe zi, atunci este suficienta apa plata pentru a readuce in organism mineralele pierdute.
-Apa imbuteliata este mai buna decat cea de la robinet. Acest lucru este valabil numai daca apa din sticla provine de la un izvor de adancime recunoscut, spun nutritionistii. “Nu orice apa imbuteliata este potabila. S-au vazut cazuri cand pe sticle nu era trecut nici izvorul, nici producatorul. Apele imbuteliate in orase pot fi chiar mai periculoase decat apa de la robinet”, apreciaza Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.
-Apa carbogazoasa este apa minerala. Specialistii va sfatuiesc sa nu confundati apa minerala cu apa carbogazoasa. Si apa plata (fara bule) este minerala, desi are un continut mai scazut de saruri. “Contine sub jumatate de gram de saruri dizolvate la litru, drept urmare este oligominerala (n.r. – cu putine minerale)”, spune profesorul Mencinicopschi. Apa carbogazoasa contine intre jumatate de gram si un gram de saruri minerale pe litru, in timp ce apele medicinale (cele din statiuni) au peste un gram la litru. Acestea din urma trebuie consumate numai cu recomandarea medicului.

Fluorul din pasta de dinţi şi din apă, un pericol pentru sănătate

Presa corporatistă trece sub tăcere multiplele pericole ale fluorurării
de Mihai Vasilescu
Sub pretextul combaterii apariţiei cariilor dentare, mai mult de două treimi din apa potabilă consumată astăzi în SUA este fluorurată. Publicul este prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de fluoruri, atât din apa potabilă, cât şi prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor. Un număr foarte mare de studii demonstrează că fluorurarea nu are niciun efect în combatarea cariilor dentare. În schimb, ea duce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă malformaţii congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos.
Un studiu care a urmărit să compare sănătatea dinţilor locuitorilor din două oraşe americane, Los Angeles şi San Francisco, nu a găsit nicio diferenţă între aceştia, deşi în San Francisco apa potabilă era deja flurorată, pe când în Los Angeles, nu.Studii clinice realizate începând cu anii ‘90 în SUA au demonstrat că există o strânsă legătură între consumul de apă flurorată şi fracturi. Alte cercetări realizate începând cu 1991, în cadrul Programului Naţional de Toxicologie american, au arătat că există o creştere certă a cazurilor de osteosarcom, o formă de cancer care atacă oasele, la persoanele care ingerează frecvent fluoruri, fie din apa potabilă, fie din pasta de dinţi.Dr. Ian Packington, toxicolog la Asociaţia Naţională pentru Apă Pură din SUA, a descoperit că în zonele în care s-a realizat fluorurarea apei, numărul de copii născuţi morţi este mai mare cu 25% decât în cele în care apa nu este fluorurată. O altă analiză, realizată pentru Departamentul de Stat al Sănătăţii din SUA, arată că în zonele cu apă fluorurată numărul de persoane bolnave de sindrom Down este cu 30% mai mare decât în zonele în care apa nu este fluorurată.

Cercetările realizate de dr. Albert Schatz au ajuns la concluzii similare în America Latină: în zonele în care apa este fluorurată, cazurile de mortalitate infantilă şi malformaţii congenitale sunt foarte ridicate ca număr.
Alte studii au arătat că flurorarea apei nu are niciun efect asupra dinţilor, aşa cum s-a pretins, fluorul având efect asupra acestora, doar dacă acţionează punctual, la nivelul smalţului. În schimb, efectele secundare generate de ingerarea de fluoruri sunt foarte periculoase. Şi atunci, de ce mai este fluorurată apa de băut? Una dintre explicaţii este faptul că există anumite industrii, cum ar fi cea de prelucrarea a aluminiului sau cea de producere de fertilizatori agricoli, care generează mari cantităţi de fluoruri. Cum acestea sunt nişte poluanţi foarte importanţi, iar companiile nu au voie să deverseze decât cantităţi limitate, s-a recurs la această stratagemă, care pune în pericol atât mediul, cât şi sănătatea populaţiei. Ea este cu atât mai perversă, cu cât oamenii în cauză au senzaţia că fac ceva bun pentru sănătatea lor. La fel stau lucrurile şi cu intensele campanii publicitare, prin care sunt promovate pastele de dinţi care conţin fluor.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=0

Apa din SUA, contaminată de corporaţii şi armată

de Mihai Vasilescu

Apa pură, această resursă indispensabilă vieţii este tot mai greu de găsit. Poluarea provocată de marile corporaţii industriale şi agricole, producţia crescândă de armament reprezintă o ameninţare tot mai mare la adresa mediului, a sănătăţii şi chiar a vieţii oamenilor. Jurnaliştii independenţi de la Newswire şi Alternet dezvăluie situaţia îngrijorătoare din SUA, pe care mass-media corporatistă s-a străduit să o muşamalizeze.

Legea apelor curate (Clear Water Act) a intrat în vigoare în SUA în 1972 şi îşi propunea ca până în anul 1983 să cureţe apele de pe teritoriul american, astfel încât acestea să fie bune pentru înot şi pescuit, şi până în 1985 să elimine deversarea de agenţi poluanţi în cursurile de apă. Astăzi, în mai mult de 40% din râurile şi lacurile Americii nu se mai poate înota sau pescui. Un raport realizat de Grupul de cercetare pentru interesul public (Public Interest Research Group) în martie 2006 arată că în perioada iulie 2003 – decembrie 2004 peste 62% din companiile americane au deversat agenţi poluanţi în apă, peste limitele stabilite de Legea apelor curate.

În acest timp, administraţia Bush face eforturi constante de a pune piedici în calea Legii apelor curate. În 2003, declarat chiar de Bush „Anul Apelor Curate”, administraţia americană a scăzut măsurile de protecţie a cursurilor mici de apă, a micilor lacuri şi a mlaştinilor şi a redus bugetul Agenţiei de protecţie a mediului (EPA).

Atrazina, unul din cei mai toxici poluanţi din agricultură

Nu doar marile corporaţii industriale, ci şi agricultura contribuie la poluarea apelor. Situaţia cea mai îngrijorătoare este în Midwest, cea mai mare zonă agricolă din SUA, unde există vaste culturi de porumb. Atrazina, o substanţă interzisă în mai multe ţări europene, este un ierbicid folosit pe scară largă în America pentru culturile de porumb. Nivelul maxim admis de atrazină în apa de băut este de 3 părţi la un miliard, dar în apele curgătoare din Midwest s-au descoperit nivele de 224 de părţi la un miliard, în timp ce în rezervoarele de apă pentru irigaţii din această regiune, atrazina atinge şi nivele de 2300 de părţi la un miliard.

Producţia de arme otrăveşte mediul cu substanţe cancerigene

Producţia de arme se află pe locul trei printre cei mai mari poluanţi, generând anual deversări cât cele mai mari cinci companii chimice internaţionale la un loc. Creşterea dramatică a nivelului de tricloretilenă din apele publice este unul dintre efectele numeroaselor încălcări ale legilor din domeniul sănătăţii publice şi a legilor de mediu de către companiile producătoare de armament şi de către Departamentul American al Apărării.

În SUA, cel mai des întâlnit poluant industrial din apa de băut este tricloretilena, un cunoscut cancerigen. Este utilizată ca solvent, mai ales în domeniul militar. Încă din timpul războiului cu Coreea, firmele care aveau contracte cu Armata, cum ar fi Hughes Missiles Systems, utilizează tricloretilena pentru a curăţa avioanele, liniile de alimentare şi compartimentele pentru rachete de luptă şi bombe.

În 2001, Agenţia de protecţie a mediului (EPA) a iniţiat un proiect prin care cerea Administraţiei americane să reducă limitele acceptate de tricloretilenă de la 5 părţi la un miliard la o parte la un miliard. Pentagonul, Departamentul Apărării, Departamentul pentru energie şi NASA s-au opus vehement. S-a cerut atunci realizarea unui raport din partea Academiei Naţionale de Ştiinţe care a confirmat măsurătorile şi concluziile EPA. Analiza Academiei Naţionale de Ştiinţe arăta în plus că tricloretilena afectează în mod serios sănătatea, producând cancer de rinichi, boli autoimune şi perturbând funcţiile neurologice şi dezvoltarea. Cu toate acestea, administraţia americană a ignorat aceste cercetări şi nu a luat nicio măsură. La rândul ei, mass-media corporatistă a trecut sub tăcere aceste informaţii, în loc să tragă un serios semnal de alarmă prin publicarea lor la scară largă.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=0

Alimentele prelucrate industrial cu aditivi alimentari sunt de două ori mai cancerigene decât tutunul

de Violeta Bucur

Alimentele prelucrate industrial cu aditivi alimentari sunt cancerigene! Conform unui studiu al Comitetului pentru Cancer din Suedia (SOU), pe primul loc între  factorii care cauzează cancerul, cu un procent de 30%, se află hrana procesată industrial. Tutunul se situează pe locul doi cu numai 17%.  Ar trebui oare ca de acum înainte să se menţioneze pe toate cutiile de conserve ,,A mânca înseamnă moarte”, ,,A mânca înseamnă cancer”, aşa cum scrie pe pachetele de ţigări?

Acelaşi studiu afirmă că tutunul este cancerigen în primul rând datorită tratamentelor chimice, unele mai aberante decât altele. Şi cu toate acestea tutunul, (care are şi efecte subtile extrem de nocive) este mult mai puţin cancerigen, afirmă cercetătorii suedezi, decât hrana pe care o îngurgităm. Dacă să fumezi înseamnă moarte sigură, să mânânci  înseamnă moarte şi mai sigură. Oricât de uimitor ar putea să pară, dacă analizăm tratamentul chimic aplicat alimentelor, începem să înţelegem de ce tutunul a trecut pe locul doi în lista factorilor care duc la apariţia cancerului. Vom da doar trei exemple în acest sens.

Laptele industrialProdus rezultat în urma creşerii animalelor într-un mediu de tip industrial, unde vacile primesc o alimentaţie bogată în produse chimice: antibiotice precum flavofosfolipolul (E712) sau monensinsodiumul ( E714), antioxidanţi ca ascorbatul de sodiu (E 301), alfatocoferolul de sinteză (E307), buthilhidroxitoluenul (E321) sau ethoxiquina (E324), emulsifianţi ca algitatul de propyleneglycol (E405) sau polietilen glicolul ( E496), conservanţi ca acidul tartric (E334), acidul propionic (E 280) şi derivaţii ai săi ( E281 şi E284), compuşi azotaţi chimici precum ureea (E801) sau diuredoisobutanul (E803), agenţi de legătură ca stearatul de sodiu, coloranţi ca E131 sau E142 şi, în cele din urmă, stimulatori pentru poftă de mâncare, cum este glutamatul de sodiu pentru ca vacile să poată să mănânce toate acestea. Adăugaţi la toate acestea vaccinarea intempestivă a vacilor şi stresul biologic al animalului crescut în acest mod…

Uleiurile industriale

Sunt extrase cu ajutorul solvenţilor ca acetona, apoi rafinate prin acţiunea acidului sulfuric, spălate la cald, neutralizate prin baie de sodă, decolorate cu bioxid de potasiu şi parfumate la 160 grade C cu clorură de zinc. În final sunt încă o dată colorate cu curcumină.

Cireşele industriale

De-a lungul anului, cireşilor li se aplică între zece şi paisprezece tratamente cu pesticide. În conservare, cireşele sunt decolorate cu anhidrid sulfuros şi, pentru a avea o culoare uniformă, se foloseşte acid carminic sau erythrocin. Sunt cufundate apoi într-o soluţie ce conţine sulfat de aluminiu; la scoatere li se adaugă conservant, sorbatul de potasiu (E202) şi în final se adaugă zahărul din sfeclă roşie care, ca şi grânele, şi-a primit doza de îngrăşăminte şi pesticide. Zahărul a fost extras în prezenţa varului şi a anhidridului sulfuros, apoi decolorat cu sulfat de sodiu, rafinat cu norit şi alcool isopropylic. În final este azurat cu albastru antrachinonic. La toate acestea trebuie să mai adăugăm iradierea la care sunt supuse numeroase alimente: picioruşele de broască la raze gama, aripile de pui la cobalt 60, căpşunile şi caisele la cesium 137 ( cobaltul 60 şi cesium 137 sunt amândouă elemente radioactive).

Farfuriile noastre sunt aşadar pline de produşi chimici, alimentele sunt adesea iradiate, totul se scaldă în câmpuri electromagnetice nocive născute din modernismul menajer. Pentru a perfecţiona normele sanitare, a răspunde regulilor de marketing, a calibra, a conserva alimentele şi pentru propriul nostru ,,confort”, pur şi simplu am făcut ca apa, aerul, solul şi tot ceea ce consumăm să devină insalubre. Trăiască progresul!

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=0

8 vizitatori online acum
3 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 11 la 09:01 am UTC
Aceasta luna: 27 la 04-07-2018 07:01 pm UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC