> News of the day <

Târgul de vechituri şi Cibernetica

Ştefan Odobleja afirma cândva – nu foarte demult, că lumea este alcătuită din sisteme care comunică între ele şi se auto-reglează mai ales la nivelul viului. Un cârcotaş ar întreba dacă pietrele comunică între ele iar răspunsul ar fi tot „da” dar ar trebui să îi explicăm cum devine treaba cu materia aflată deasupra temperaturii … Read more

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

De ce devenim obezi?

Mâncăm repede fără să mestecăm iar digestia va fi slabă. Corect, ar trebui să mestecăm de aproximativ 50 de ori mâncarea.

Apa băută în timpul mesei îngraşă. Diluează sucurile digestive iar hormonii acţionează ineficient. Apa se bea cu 20 minute înainte de masă şi la o oră după masă.

Alimentele dulci, coapte în cuptor favorizează formarea de mucus în interiorul tubului digestiv. Mai bine consumăm fructe, seminţe  sau nuci.

Mâncatul continuu oboseşte sistemul imunitar. Când introducem un aliment în gură, limba semnalizează creierul care dă „ordin” leucocitelor să se grupeze în jurul stomacului (leucocitoză de „digestie” măsurabilă la laborator); când acestea constată că nu există pericol microbian, viral sau chimic, părăsesc zona pentru a se ocupa în continuare de vindecare şi „curăţenia generală” în alte zone ale organismului. Dacă iar înghiţim ceva, procesul se repetă până la „obosirea” leucocitelor; aşa se explică de ce într-un colectiv, primii care fac gripă, sau viroze, sunt aceia care mereu ciugulesc câte ceva.

Combinarea incorectă a alimentelor; unele alimente au nevoie de anumite enzime altele de alte enzime. În timp ce unele alimente sunt digerate altele intră în putrefacţie sau fermentaţie sau sunt transformate în grăsimi.

Culcatul după masă favorizează transformarea alimentelor în grăsime. Este indicat ca după ce am mâncat să facem câţiva paşi pe călcâie pentru a creşte cantitatea de sânge în stomac.

Privitul la televizor şi mâncatul favorizează obezitatea din cauză că sistemul nervos (creierul) nu poate procesa şi informaţiile vizuale de la televizorşi pe cele legate de digestie în acelaşi timp. Le încurcă şi astfel mâncăm mai mult.

Când suntem nervoşi la masă, ficatul este cel mai afectat; căile biliare se îngustează, în duoden ajunge mai puţină bilă iar mâncarea va fi prost digerată.

Mâncatul noaptea ne oferă doar grăsime în plus pe corp, pietre la fiere şi la rinichi.

Consumul excesiv de alimente rafinate, ne determină să mâncăm mai mult deoarece corpul ne „trimite” după vitaminele şi enzimele necesare; astfel ajungem să mâncăm de zece ori mai mult decât este necesar.

Ce mai ştim despre diabet

Cuvântul „diabet” vine din limba greacă unde înseamnă „aruncare prin”, „a trece prin”şi se mai numea „diareea zahărului” sau „diareea iubirii”. Diabeticul înghite zahărul care „trece” prin el eliminându-se prin urină.

Cheia înţelegerii diabetului este înlocuirea cuvântului „zahăr” cu cuvântul „iubire”. Prezenţa excesivă în sânge a zahărului ne spune că avem dificultăţi în a obţine dulceaţa în viaţa noastră. Diabetul semnifică frecvent că persoana a avut un tată excesiv sau chiar foarte autoritar (exces de reguli şi norme, duritate şi prin urmare absenţa duioşiei, dragostei) şi că a găsit un refugiu în duioşia/ tandreţea protectoare a mamei. Hrana (mama) devine soluţia de moment a diabeticului. Diabeticul tânjeşte după iubire pentru că nu a fost învăţat să o ofere, astfel că el nu este străbătut de ea; iubirea trece prin el fără să intre în profunzime, să fie asimilată în celule. În corpul nostru, foamea de iubire şi confirmare se manifestă ca foame de dulce şi este vizibilă la cei care ciugulesc mereu câte ceva.

Diabetul poate fi consecinţa anumitor şocuri psihologice puternice în cursul cărora individul se confruntă cu distrugerea brutală a securităţii sau a convingerilor afective.

El se află în incapacitatea de a lăsa iubirea să-i pătrundă în celule. Diabeticul trebuie să trăiască cu înlocuitori care sunt înlocuitorii propriilor lui dorinţe. Corpul diabeticului este mai acid din cauza excesului de glucoză, confirmând perceptul popular „cine nu iubeşte, se acreşte”. Disfuncţiile pancreasului semnifică faptul că avem tendinţa de a traversa viaţa prea  raţional, adică lăsând prea puţin loc plăcerii, bucuriei.

Lipsa duioşiei, blândeţii, grija materială interiorizată şi angoasele obsesive, lipsa de a avea sau de a nu ştii, de a nu fi la înălţime, tendinţa de a trăi în trecut, din teama de a gestiona prezentul sau tendinţa de a cultiva excesiv amintirile trecutului, nevoia de a aparţine unor norme, nevoia de respectare a regulilor chiar de dependenţă faţă de acestea, poate fi exprimată prin dezechilibre ale pancreasului.

Pancreasul este o glandă muncitoare serioasă şi înţeleaptă.

Chinezii spun că la nivel energetic energia meridianului Splină Pancreas are, printre altele, sarcina ciclului menstrual; astfel că diabeticii sunt persoane foarte stricte cu reguralitatea vieţii lor. Toate obiceiurile vieţii lor trebuie să fie reguli perfecte şi respectate cu cea mai mare precizie, altfel, există  riscul de a se declanşa disconfortul.

7 vizitatori online acum
0 vizitatori, 7 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 12:18 am UTC
Aceasta luna: 206 la 11-02-2019 07:12 am UTC
Acest an: 667 la 10-30-2019 08:47 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC