> News of the day <

Fumatul un gest … asumat

Întâlnire Dan Alexoae cu elevii Şcolii Generale nr 2 „Alice Voinescu” din Drobeta Turnu Severin

noiembrie 2020
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Paradontopatia sau boala gingiilor

Este după răceală, cea mai des întâlnită afecţiune care afectează peste 75% din adulţi, fiind şi principala cauză a pierderii dinţilor.

„Paradontal” înseamnă „localizat în jurul unui dinte” iar boala se referă la orice boală a gingiei sau a structurilor care susţin dintele. Gingivita este determinată de depozitele de bacterii lipicioase, mucus şi resturi de mâncare care formează tartrul şi care inflamează şi infectează gingia.  Când se inflamează gingia, se formează pungi între aceasta şi dinte care colectează din ce în ce mai mult tartru. Respiraţia pe gură (rinitele cronice), lucrările dentare prost făcute, dieta care conţine prea multe alimente moi (nici dinţii, nici gingia nu mai fac „exerciţii”, nu mai sunt solicitaţi), alimentaţia deficitară, periajul incorect, consumul de zahăr, bolile cronice, bolile endocrine, fumatul excesiv, abuzul de medicamente, consumul de alcool,  sunt alţi factori care predispun la gingivită şi ulterior la pioree. Netratate, gingivitele se transformă în pioree sau parondontită. În acest stadiu, osul pe care se sprijină dintele începe să se erodeze, ca rezultat al infecţiei cronice. Pioreea duce la halitoză (miros rău al gurii), sângerare, abcese, durere. Gingiile sângerânde înseamnă cel mai adesea lipsă de vitamina C. Crăpăturile sau uscăciunea colţului gurii înseamnă deficienţă de vitamina B2 (riboflavină). Buzele uscate şi crăpate înseamnă reacţie alergică. Rănile de sub limbă înseamnă cancer al gurii.

Ce facem?

Gura uscată sau saliva insificientă (consecinţă a dezhidratării cronice) este una din cauzele cele mai importante ale carierii dinţilor şi bolilor gurii. Hidratarea cu apă corectă (apă purificată osmotic) în locul celei dure minerale sau „plate” poate preveni sau rezolva simplu problemele (apa dura minerală poate conţine metale grele – plumb, fluor, etc care se regăsesc în smalţ sau tartrul format afectând integritatea aparatului de masticaţie). Bem 8-10 pahare de apă purificată pe zi. Apoi, pentru a forţa glandele salivare să producă salivă, mestecăm morcovi sau ţelină crudă. Ceaiul de gălbenele sau muşeţel ajută la vindecarea rănilor gingivale. Uleiul de cuişoare calmează durerile de dinţi. Se fierb două linguri de salvie timp de douăzeci de minute în apă purificată osmotic, se strecoară şi se clăteşte gura de câteva ori pe zi. Cimbrul reduce numărul de bacterii din gură. Mâncăm multe legume şi fructe verzi ( cu conţinut mare de fibre)  ca să obligăm dinţii să „lucreze”. Evităm zahărul şi carbohidraţii rafinaţi care inhibă celulele albe (cele care combat, luptă cu infecţia). Schimbăm pasta de dinţi în fiecare lună şi periuţa (bacteriile se adaptează iar periuţa se poate infesta după multe utilizări). Curăţăm zilnic limba cu ajutorul unei linguriţe pentru îndepărtarea bacteriilor şi a resurilor alimentare. Ne masăm zilnic gingiile cu vârful degetelor. Putem utiliza o capsulă de vitamina E sau A din care pe punem pe deget înainte de masaj. Evităm antibioticele pentru că efectul lor în gură este extrem de redus şi distrug flora intestinală. S-a concluzionat că persoanele care suferă de paradontopatie sunt predispuse la boli ale inimii, de plămâni, atac cerebral, ulcer, diabet sau naştere prematură. Să nu uităm că atunci când avem grijă de dinţi, avem grijă de fapt, de întregul corp.

De la camera de gardă… adunate

Sâmbătă aflându-mă în Spitalul Judeţean, am asistat la internarea unui tânăr de 29 de ani cu infarct miocardic acut (al doilea pacient în numai o săptămână – precedentul – 27 de ani nu a mai putut fi salvat). Comentariile deloc optimiste ale medicilor de gardă susţineau observaţia unanimă că infarctul miocardic „atacă” vârste din ce în ce mai mici – sub 30 de ani (!!!). Cauzele sunt arhicunoscute: stil de viaţă dezordonat, alimentaţie dezechilibrată în principii sănătoase, stres psihic dar mai ales chimic ce afectează „conductele” extrem de fragile ale inimii şi creierului, fumatul, obezitatea, consumul de alcool, droguri, etc. Elicopterul SMURD chemat de la Bucureşti a venit ( a aterizat lângă spitalul judeţean) cu un minut (!!!) mai devreme decât ora anunţată (13.40 – comunicat de la Bucureşti, aterizare la 13.39). Şi totuşi, iată, există ceva care merge/funcţionează în România!…
Sunt de apreciat atât medicii de gardă (dr. Trocan sau dr. Stanciu) cât şi minunatele asistente care au „înviat” tânărul de cel puţin 4 ori cu ajutorul aparatelor (Gianina, Alina, Teodora) şi care au asistat pacientul ore în şir, până în clipa când acesta s-a ridicat cu elicopterul de pe platforma de beton. Am aflat stând ulterior de vorbă cu ele o mulţime de alte informaţii cel puţin năstruşnice despre pacienţi care ajung la camera de gardă. Iată câteva pe care le-am reţinut pentru cititorii Informaţiei de Severin. De exemplu, un pacient care ia tratament de ani de zile când este întrebat „ce pastile ia?” – răspunde: „nu ştiu!” sau „ nişte bumbi mici şi albi”. Altul este întrebat: „ce vă doare?” iar el răspunde: „staţi că vă spune soţia!”. Ascultă indicaţiile medicului, iau reţeta prescrisă, dar uită să ia şi medicamentele doar pentru că „s-au simţit mai bine!” după ce au plecat de la doctor. „De ce nu v-aţi luat tratamentul?” întreabă asistenta. „Pentru că prea multe pastile nu sunt bune!” – vine răspunsul. „Vi s-a spus să nu mâncaţi sărat, ce aţi mâncat în ultimele ore?” „Salam, brânză de oaie şi nişte răcituri!”… La urgenţă vin din ce în ce mai mulţi pacienţi doar pentru a-şi face o investigaţie anume. „ Vreau să fac şi eu o rază pentru că tuşesc!”. „Păi şi vă trece, o să vă vindecaţi dacă faceţi raze?” – întreabă medicul. „Da, că aşa a făcut şi cumnată’miu”. Există pacienţi care întrebaţi fiind „ce îi doare?” răspund senin:”nu ştiu!” sau alţii care răspund: „mă doare tot!”. Cei mai mulţi ajung la camera de gardă uitând toate documentele medicale care ar putea ajuta medicul să afle alte informaţii utile pentru stabilirea unui diagnostic corect (bilete de ieşire din spital, analize recente), iar alţii vor anume investigaţii/explorări şi anumite medicamente despre care ştiu ei cu siguranţă că „sunt bune!”. Alţii aşteaptă „să le treacă” ore sau chiar zile întregi, iar când ajung la „urgenţă” ar vrea ca doctorul să îi repare într-o oră – maxim. Există pacienţi depresivi care pleacă de acasă noaptea şi ajung la urgenţă văitându-se de boli care se dovedesc a fi inexistente dar care consumă enorm de multe resurse în special psihice din partea personalului medical. Noaptea trecută a fost un pacient care „nu a mai ieşit afară de la Sfânta Mărie!” – constipaţie cronică, iar altul având diaree s-a dus mai întâi la o sindrofie şi apoi a decis să vină la urgenţă când nu s-a mai putut ţine pe picioare din cauza deshidratării şi a alcoolului băut. Întâmplări multe dar unice în felul lor. Fetele mai spuneau că au avut şi 50 de cazuri doar într-o singură noapte. Mult? Puţin? Nu ştim. Înainte însă de a arunca prea uşor cu invective la adresa corpului medical e bine să alegem boabele de neghină. Sunt oameni care sunt dedicaţi acestei profesii şi care nu merită a le fi afectată imaginea doar de dragul de a se face audienţă. Pentru că se vorbeşte despre bebeluşi arşi să vorbim şi despre „arderea personalului medical”. Există o boală care „loveşte” în cadrele medicale şi care se numeşte „sindromul burnout” „a arde total/ complet pe dinăuntru”.
Ce este sindromul „burnout”?
Maslach si Jackson (1981) propun urmatoarea definiţie ale “burnout-ului”: un “sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional” (M. Zlate, 2007, p. 604). Termenul de “burnout” (“a arde complet”) denumeşte “sindromul stresului cronic la locul de muncă”. Este descris ca un proces ce se dezvoltă lent, fără simptome şi care duce la epuizare emoţională şi retragere socială. Este o stare de epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea pe termen lung în situaţii suprasolicitante emoţional. “Sindromul burnout” este o noţiune nouă, utilizată tocmai pentru a insista asupra acelor situaţii în care individual apare consumat, slabit de munca sa, fiind vorba de o stare de epuizare, atât fizică cât şi psihică. Acest sindrom de epuizare profesională îi afectează mai ales pe aceia care au ales să-şi ajute semenul, care se dăruiesc pe sine mai mult decât să aştepte recompensa muncii lor. Este specifică acelor cadre medicale care se implică foarte mult în urmărirea îngrijirii unui pacient iar dorinţa lor sinceră şi intensă de a-l ajuta îi epuizează fizic şi psihic ducând la oboseală cronică, apatie, indiferenţă, neimplicare, deprofesionalizare.
Cum ne protejăm?
Am întrebat fetele din cardiologie cum fac faţă acestei suprasolicitări fizice (resuscitarea cardiorespiratorie – masajul cardiac înseamnă efort fizic şi coloană verebrală sănătoasă şi rezistentă) şi psihice (cum rezistă psihic acestei lupte brutale, zilnice cu Moartea?). Câteva răspunsuri: „ aşteptări realiste cu privire la evoluţia bolii, nu iluzii” îmi spune Gianina, „efort raţional, gândire pozitivă”, „familie şi prieteni care sunt suportul psihic cel mai eficient” adaugă Alina, „respectarea timpului de odihnă în special după turele de noapte, alimentaţie corectă şi bogată în principii nutritive mai ales pentru susţinerea neuronilor” completează şi frumoasa Teodora, „pauze de recreere, confort material”, etc…
Dintre toate acestea este necesară mai ales o remunerare corectă mai ales a acelor cadre medicale care se implică aşa cum o cere morala şi deontologia meseriei. Altfel vom avea parte fie de doctori şi asistente corupte, indiferente sau irascibile, fie de un personal medical epuizat sau ţicnit. Dar despre asistente şi mai ales despre ceeace s-a întâmplat la Giuleşti în numărul de mâine….

Ţigările "uşoare" sunt mai periculoase decât cele normale

Cantitatea de nicotină inhalată de fumătorii de ţigări lihgt este mai mare decât cea trecută pe pachet

Journal of the National Cancer Institute a publicat un studiu din care rezultă că în cazul ţigărilor light, nicotina şi gudroanele inhalate sunt de 8 ori mai mari decât cele menţionate pe pachet.

Explicaţia ţine de faptul că fumătorii de ţigări aşa-zis “uşoare” au tendinţa de a fuma mai mult pentru a-şi satisface nevoia de nicotină. La ţigările obişnuite nivelul de nicotină era de doar 1,5 ori mai ridicat decât cel trecut pe pachet şi de 8 ori mai ridicat în cazul ţigărilor light.

Pentru a stabili nivelul de nicotină, producătorii, fabricanţii de ţigări măsoară acest lucru cu ajutorul unor maşini care simulează fumătorul viu; atât doar că ţigările sunt dotate cu filtre speciale care diluează fumul cu până la 85%, filtre care lipsesc în cazul fumătorului real.

De asemeni oamenii au modalităţi diferite de a fuma- de la modul în care este ţinută ţigarea sau cum este introdusă în gură, pauzele dintre fumuri până la forţa cu care aceştia „trag” fumul.

Una peste alta, tutunul este un pericol pentru sănătatea noastră dar şi a celor din jur care sunt poluaţi împotriva voinţei lor, cu peste 7200 de substanţe chimice din care 200 dovedite ca fiind cancerigene.

Cum ne afectează sănătatea automobilul

Primul proiect care avea ca scop creearea unui automobil a aprţinut lui Leonardo da Vinci, era acţionat de un resort („motor oralogic”) şi nu a fost construit niciodată. În 1796, ofiţerul de artilerie francez Joseph Cungnot construieşte un triciclu acţionat de un motor cu abur.

Alţi mecanici îmbunătăţesc de-a lungul timpului acest mecanism ajungându-se la ceeace întâlnim azi pe drumurile şi şoselele patriei (Karl Benz construieşte primul motor cu ardere internă în 1855,  Maibach în 1893 primul motor prevăzut cu jigloare, Dunlop inventează roţile de cauciuc prevăzute cu camere de aer iar Paul Daimler realizează primul automobil asemănător cu ceeace vedem azi). În afara grijilor legate de carburant, ulei care trebuie schimbat sau de reviziile periodice, automobilul ne oferă în schimbul confortului, o mulţime de probleme de sănătate.

Lipsa mişcării scade tonusul muscular general iar celulele musculare atrofiate şi lipsite din ce în ce mai mult de vlagă, sunt înlocuite de ţesut adipos (grăsime) confirmând o dată în plus concluzia specialiştilor care afirmă că principalele cauze de boală la omul contemporan sunt sedentarismul şi alimentaţia.

Poziţia şezând – ghemuit pe care o avem atunci când conducem, creează discomfort organelor abdominale care sunt presate între bazin şi cuşca toracică, având ca rezultat o circulaţie a sângelui abdominală deficitară dar şi o secreţie gastro-intestinală scăzută cu consecinţe ulterioare negative (ulcer, gastrită, constipaţie).

Poziţia şezând prelungită (la fel cu cea de la birou), diferenţele de temperatură între interiorul maşinii şi exterior (cald iarna şi rece vara de la aerul condiţionat) favorizează contracturile musculare lombare şi apariţia blocajelor dar şi afectarea discurilor vertebrale lombare.

Organele genitale sunt şi ele afectate. Bărbaţii au testicolele situate într-o pungă situată la exterior (scrot) pentru a oferi o temperatură mai scăzută procesului de spermatogeneză însă statul îndelungat în poziţia ghemuit la volan supraîncălzeşte această zonă cu efecte nedorite asupra fertilităţii dar şi asupra potenţei (organe genitate prost irigate cu sânge, supraîncălzite şi permanent comprimate). În poziţia şezând pe scaun, circulaţia venoasă de întoarcere este şi ea afectată venele de la picioare dar şi cele din zona anusului evacuând cu dificultate sângele şi favorizând apariţia varicelor şi hemoroizilor (cei mai mulţi şoferi profesionişti se plâng de varice şi hemoroizi).

Programul alert şi termenele precise pentru a ajunge la destinaţie determină şoferii să mănânce în grabă şi de multe ori chiar la volan cu alte consecinţe neplăcute pentru aparatul digestiv şi cardio vascular.

Pentru că nu toate maşinile au aer condiţionat, şoferii deschid geamul inhalând vapori de benzină, CO2, pulberi din trafic sau gaze de eşapament de la celelalte autovehicole (concentraţia admisă de gaze şi pulberi este depăşită în oraş şi cu 300% în orele de vârf). Aşa se explică apariţia durerilor de cap, greaţa, ameţelilor, problemelor de vedere (usturimi, lăcrimare, îngustarea unghiului vizual) şi implicit, creşterea numărului de accidente.

Individul închis în cutia de metal ca într-o conservă se simte izolat de restul lumii şi de aceea el este de cele mai multe ori neprietenos cu restul lumii mai ales când staţionează mult timp pe loc (spre deosebire de pietoni care nu au acest discomfort).  Şoferii care conduc mult timp suferă de aceeaşi afecţiune care este prezentă şi la cosmonauţi – lipsa comunicării sau „foame informaţională”. Consecinţa negativă asupra sistemului nevos este fie somnolenţa la volan fie dorinţa intensă de distracţie (depăşiri periculoase, agresivitate gratuită, etc). Efectele sunt cu atât mai rele cu cât se consumă cantităţi mai mari la volan din băuturile numite impropriu „sucuri” care conţin substanţe chimice sintetice (arome sintetice, aditivi, energizanţi chimici ) care afectează negativ creierul.

Cum procedăm ca să reducem problemele şofatului?

Ne dotăm scaunele cu biluţe care să ne maseze spatele (scade de două ori riscul de a avea probleme lombare). La o oră-o oră jumate de mers ne oprim, coborâm din maşină şi facem scurte şi energice mişcări de inviorare (sărituri, plimbări în jurul maşinii şi respiraţii ample).

Şoferul (la fel ca aviatorii) trebuie să îşi măsoare greutatea săptămânal, să aibă un regim alimentar atent alcătuit, să ţină post cel puţin o zi pe săptămână şi să se hidrateze de preferat cu apă purificată osmotic la fel ca alergătorii de la formula 1 care o beau chiar în timpul cursei (creierul este 90% apă iar apa purificată osmotic creşte capacitatea acestuia de concentrare, atenţia şi viteza de reacţie).

Dasani care face parte din concernul Coc Cola asigură apă purificată osmotic alergătorilor din formula 1

Evităm să deschidem geamul în trafic mai ales în perioadele supraaglomerate  (mai bine transpirăm de căldură decât să inhalăm gazele toxice din exterior). Nu fumăm la volan (riscul de a face infarct creşte foarte mult iar atmosfera din interior este perfect cancerigenă).

Când trebuie să staţionăm mai mult timp (suntem blocaţi în trafic) ne automotivăm rostind în gând formule precum „sunt un om la fel ca toţi oamenii, nici mai bun, nici mai rău şi sunt parte a lucrurilor care se petrec în jurul meu”. Pentru a potoli „foamea informaţională” ne asigurăm că ascultăm o muzică plăcută sau că avem un tovarăş de drum optimist sau interesant.

10 vizitatori online acum
0 vizitatori, 10 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 11 la 07:04 am UTC
Aceasta luna: 25 la 11-02-2020 06:12 am UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC