> News of the day <

Criză ne-bună

În anul 2008 în România erau în evidenţă 251 525 de pacienţi cu afecţiuni mintale (conform Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară). Odată cu venirea crizei numărul de pacienţi internaţi în spitalele de Psihiatrie a crescut dramatic (cu 520% – la Spitalul Socola din Iaşi de exemplu – iar la Spitalul 9 din Bucureşti numărul … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog cât mai serios, vă rog!

Pentru a pune puţină ordine în termeni, să spunem că slăbiciunea se referă mai degrabă la o neputinţă a muşchilor de a-şi îndeplini sarcinile (scăderea forţei fizice musculare, nevoia unui efort sporit pentru realizarea unor activităţi cu mâinile, picioarele, etc), în timp ce oboseala are şi o componentă neurogenă – persoana simţindu-se istovită, extenuată nu numai fizic ci şi psihic.

Ne simţim slăbiţi după ce am urcat un traseu muntos abrupt/dificil  cu prietenii şi ne plângem de “febră musculară” şi care dispare în câteva ore sau zile. Oboseala presupune, în plus apatie, plictiseală, griji, insomnie, o senzaţie de sleire, vlăguire, “sfârşeală”.

Slăbiciunea muşchilor mai poate fi prezentă în cazul unor afecţiuni cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul (“ministra” metabolismului este tiroida iar metabolism încetitit înseamnă deficit de energie), sindromul Guillain-Barre, miastenia gravis sau tulburări electrolitice (asimilarea mineralelor, oligoelementelor în organism în special a sodiului şi potasiului). În aceste cazuri, slăbiciunea se agravează progresiv, este necesar un consult de specialitate şi investigaţii amănunţite pentru aflarea cauzelor. Dacă slăbiciunea apare brusc poate fi vorba de o afecţiune cerebrală sau medulară instalată şi de asemeni e necesar examenul unui specialist.

Oboseala însoţeşte de obicei bolile uşoare cum ar fi gripa şi care dispare odată cu instalarea vindecării. Când oboseala este determinată de stres, ea dispare odată cu eliminarea cauzelor care au produs şi întreţinut situaţia stresantă. Alcoolul, cafeaua în exces care supraexcită/”biciuie” sistemul nervos, energizantele sintetice, medicamentele luate “după ureche” pot provoca oboseală. Aceasta însă mai poate fi un semn al altor afecţiuni cum ar fi anemia (puţină hemoglobină adică puţin oxigen – de exemplu cazul femeilor care pierd sânge odată cu menstruaţia), boli ale inimii sau vaselor de sânge, diabetul zaharat (glucoză/”benzină” puţină în celule), boli renale sau hepatice (când rinichii şi ficatul sunt şubrezi nivelul de toxine în organism creşte foarte mult), alergiile, bolile infecţioase, reumatismale, cancerul. În cadrul bolilor psihice oboseala are o importanţă foarte mare deoarece ea merge “mână în mână” cu depresia, iar când acestea sunt suficient de severe, individul va lua în considerare opţiunea suicidului. Cauza sindromului oboselii cronice nu a fost precis definită dar tot mai mulţi experţi îşi îndreaptă atenţia spre un răspuns greşit al sistemului imunitar suprasolicitat întrucât este vorba de o modificare a producţiei de energie destinate apărării organismului. A intrat deja în vorbirea medicală curentă expresia “eşti obosit, eşti ofilit, ai sistemul imunitar slăbit” (analogia cu plantele ofilite deloc întâmplătoare ne duce cu gândul la apă). Pentru a avea energie avem nevoie în primul rând de oxigen. Acesta este adus la celule de hematii (sânge) care au diametrul capilarelor (la acest nivel ele circulă “înşirate” una câte una). Pentru ca activitatea intracelulară să fie în parametrii optimi fiziologici, sângele trebuie să fie fluid, să curgă (hematiile să poată circula rapid) iar cuvântul cheie în acest proces este pH-ul. La un pH neutru de 7,2 hematiile sunt foarte harnice, transportă oxigenul repede iar noi suntem vioi şi fericiţi. Când pH –ul devine acid ele se “lipesc” una de alta şi încep să se mişte din ce în ce mai greu aşa încât la un pH schimbat chiar şi cu 0,2 “puncte”, organismul moare (singurul/unicul loc acid din organism este stomacul). Membrana hematiilor are o sarcină negativă ceeace le permite să fie “separate” (la fel ca doi magneţi cu acelaşi pol care se resping). PH-ul acid le “ajută” să “se lege” unele de altele într-un mod înfricoşător pentru sănătatea noastră. De unde provine această aciditate? Răspuns: din alimentaţia noastră greşită (ce mâncăm şi ce bem) care ne scurtează viaţa şi bugetul dar le întreţine pe cele ale industriei medicale şi chimice. Alcoolul, cafeaua, carnea, băuturile carbogazoase cresc aciditatea în interiorul corpului nostru. De exemplu băuturile de tip cola au un pH de 2,5 (!!!) din cauza acizilor carbonici, fosforici şi citrici conţinuţi iar apa minerală care “înţeapă” limba şi cu care ne facem şpriţul vara, are pH 4,5 (acid carbonic).

Cum tratăm oboseala?

Somn suficient într-un mediu liniştit, exerciţii fizice uşoare (mers pe jos), evitarea medicamentelor sedative şi tranchilizante “de buzunar” care întreţin oboseala, alimente naturale cât mai puţin preparate termic (gătitul inactivează/omoară enzimele, vitaminele), evitarea mâncatului seara înainte de culcare, evitarea privitului excesiv la tembelizor, evitarea fumatului, alcoolului, cafelei, sucurilor sintetice, călătorii cu prietenii, activităţi noi. Întrucât spuneam şi cu alt prilej, există o relaţie specială de dragoste între sistemul imunitar şi apa purificată osmotic, este un gest simplu, responsabil şi inteligent să oferim celulelor noastre nervoase sau sanguine o apă corectă şi cinstită. Hidratarea zilnică cu apă purificată înlătură nu numai oboseala dar corectează o mulţime de alte probleme de sănătate.

Ce atitudine avem în faţa problemelor?

A  recomanda cuiva să nu mai fie preocupat de probleme e ca şi cum i-ai spune să nu mai facă baie sau să nu se mai spele pe dinţi.

Majoritatea oamenilor cred că rezolvarea problemelor înseamnă lupta cu ele, efortul, implicarea asiduă.

A fi concentraţi mereu asupra problemelor – oricare ar fi acestea, înseamnă a le ţine vii în mintea noastră, adică o reţetă sigură de a ne împiedica să trecem de ele.

Atunci când ne-am tăiat într-un ciob am alergat la spital unde am fost curăţaţi, cusuţi, pansaţi. Am lăsat rana să se vindece fără să o zgândărim, fără să o analizăm zilnic de o sută de ori. Rana se vindecă de la sine dacă suntem liniştiţi şi o tratăm cu blândeţe.

Problemele noaste trebuie tratate, „vindecate” asemănător. Gândurile pe care ni le facem în legătură cu problemele generează emoţii, reacţii mari consumatoare de energie. Frica, furia, nerăbdarea, negativismul ne ţin pe loc sau ne opresc din drum.

Un prieten imparţial ne va spune că la oricare problemă există o soluţie; dar noi nu suntem în stare să o vedem deoarece suntem prizonierii propriilor noastre reacţii emoţionale.

În loc să ne agităm, să ne lamentăm, în loc să ne ocupăm mintea cu amănunte penibile, să ne liniştim, să ascultăm, să reflectăm detaşaţi. Înţelepciunea noastră profundă, tăcută, va ieşi la suprafaţă odată cu soluţia. Prietena nostră liniştită – intuiţia ne va oferi soluţia la problemă. Cu cât mai liniştiţi vom fi în faţa problemelor, cu atât mai uşor vom reuşi să le rezolvăm.

Să râdem mai mult de noi înşine

Oamenii care se iau prea mult în serios, care îşi contabilizează greşelile, sunt cei care le repetă cel mai des.

Atenţia este instrumentul cu care operează creierul; dacă atenţia noastră este „prinsă” de amănunte confuze, neinteresante, contradictorii, comportamentul nostru va fi la fel, deoarece el urmează „indicaţiile” creierului la fel cum face un câine credincios.

Energia mentală este cel mai puternic instrument de care dispunem. Putem s-o risipim cu detalii, griji, amănunte  sau s-o investim în soluţii, în ocazii favorabile.

Mintea pozitivă va înţelege sugestiile şi va mobiliza organismul pentru a împlini lucrurile care contează cu adevărat.

A fi de partea pozitivă a situaţiilor înseamnă a economisi energie psihică sau mentală, înseamnă a „cheltui” această resursă eficient. A rămâne bine dispuşi în orice situaţie nu înseamnă a fi insensibili sau „nesimţiţi”, ci înseamnă a refuza să creezi o problemă suplimentară. Umorul ne ajută „să rupem lanţul ghinionului” şi să vedem pădurea (ansamblul problemei) şi nu doar copacii (amănuntele).

Fiecare problemă conţine soluţia în ea însăşi. Când suntem prea serioşi nu mai putem vedea soluţiile, răspunsurile.

A râde în faţa greutăţilor (chiar şi în gând) este o atitudine sănătoasă şi o modalitate eficientă de ieşire din impas.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 09:32 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC