> News of the day <

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog … Read more

noiembrie 2020
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Busuiocul

Denumit şi vasileac sau borjolică, aceasta provine din limba greacă – basileus („rege”) şi se spune că era  folosit în vechime în leacuri şi unguente de care aveau parte doar regii. Se spune că busuiocul a crescut pe locul unde Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au desoperit Sfânta Cruce.

Este o plantă ierboasă ce provine din Asia tropicală; aroma puternică a busuiocului este dată de eugenol – o substanţă chimică prezentă şi în cuişoare, de citral, przent în lămâi, de cinnamate, care se găseşte în scorţişoară, de methyl chavicol care dă aroma tarhonului, linalool, o aromă prezentă în coriandru, de anetolul din anason, etc.

În frunzele de busuioc sunt prezente 6 substanţe chimice care se cuplează direct pe suprafaţa membranelor celulelor ficatului, detrminând, în lanţ, o serie de reacţii chimice care au ca finalitate creşterea cantităţii de enzime necesare funcţiilor ficatului.

Busuiocul purifică, deblochează şi sublimează tendinţele emoţionale joase (sexuale) către cele afective şi mentale superioare. Limpezeşte şi linişteşte mintea şi inima aducând claritate, deschidere, luminozitate; mucilagiile conţinute ajută la dizolvarea blocajelor emoţionale generând bunăvoinţă, îndulgenţă faţă de toate fiinţele, împăcare, armonie cu toată creaţia.

Pentru că are şi puterea de a stimula secreţia de lapte la mamă, persoana se „dilată” în bucuria iubirii ocrotitoare; uleiurile volatile din compoziţia busuiocului, aduc în viaţa noastră forţă şi stabilitate, protecţie şi imunitate faţă de atacurile subtile; ne ajută să simţim, să percepem înţelesuri profunde ale sacrului ceeace ne ajută să ne dăruim lui Dumnezeu, Sinelui suprem.

Ceaiul de prepară dintr-o lingură de busuioc uscat şi mărunţit la fiecare 200 ml apă purificată osmotic. Se fierb la foc mic, împreună, apoi se lasă 10 minute la infuzat. Se consumă 2 cănu după mese şi o cană seara înainte de culcare.

Ceaiul de busuioc ajută la eliminarea toxinelor provenite din grăsimi, carne prăjită, coloranţi chimici, creşte cu 15% secreţia alcool-dehidrogenazei – enzima care ajută la eliminarea alcoolului din organism, reglează glicemia, tiroida, suprarenalele, are acţiune antispastică superioară papaverinei. Mai este indicat în alte afecţiuni: aerofagie, aerocolie, colici, flatulenţă, colon spastic, colită de fermentaţie, gastroduodenite, ulcer gastric şi duodenal, parazitoze intestinale, cistite, prostatite, bronşite, gripă, pneumonii, eczeme, mâncărimi ale pielii, oboseală, dureri reumatice sau pentru stimularea secreţiei de lapte la mame.

Nu se dă la copiii sub 3 ani; la gravide poate produce vărsături.

„Anatomia răcelii”


Tratamentul este cu adevărat eficient atunci când acţionează asupra cauzelor profunde ale bolii.
Activitatea noastră cotidiană presupune realizări dar şi eşecuri; după sezonul cald (expansiune în exterior) urmează sezonul rece când ne retragem „la matcă” să reflectăm, să tragem învăţăminte, să chibzuim, să ne transformăm lăuntric. Este momentul să ne analizăm faptele şi să ne corectăm atitudinea; cei mai mulţi oameni însă preferă să refuze transformarea şi repetă aceleaşi greşeli, adoptă aceleaşi atitudini. De aceea „răceala” este poate cea mai răspândită boală a omenirii tot la fel cum este repetarea greşelilor.
Cauza principală a „neschimbării” este confortul, comoditatea, inerţia, reacţia noastră de a ne opune schimbărilor şi de a păstra vechiul mod de a fi. „Confortul ucide inspiraţia şi starea creatoare” spunea marele Costain Brâncuşi.
Nasul ne ajută să „mirosim” situaţiile; când refuzăm să ne adaptăm nasul se va bloca (nas înfundat) sau mirosul va fi tulburat de secreţiile nazale.
Faringele este un organ de răscruce, de decizie; direcţia digestivă spre stomac, înseamnă egoul, individul, direcţia respiratorie spre plămâni, înseamnă planul uman, afectiv, planul dăruirii spre ceilalţi. Inflamarea faringelui apare în special la persoanele nehotărâte, oscilante, cele care nu sunt hotărâte „încotro s-o apuce”. Pieptul este centrul afectivităţii (afecţiuni pulmonare şi bronşice) iar capul este zona reflecţiei şi meditaţiei.
Sinuzita, senzaţia de cap tulbure, buimăceală, apare mai ales la oamenii care refuză să înţeleagă, sau care au scheme mentale din care refuză să iasă.
Răceala apare în viaţa unui om mai ales atunci când este pus într-o situaţie nouă la care trebuie să se acomodeze, să se adapteze; reacţia comună este de refuz (ochii, nasul, urechile „se astupă”, sunt înfundate, mintea refuză să perceapă, să înţeleagă situaţia inedită). Somnoleţa, letargia, senzaţia de cap tulbure semnifică dorinţa pacientului ca altcineva să îi rezolve problemele, iar el să nu mai aibă nici o grijă, nici o presiune transformatoare. Această atitudine vine din inerţie, din ataşamentul faţă de vechiul mod de a trăi, comod, confortabil.

7 vizitatori online acum
1 vizitatori, 6 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 11 la 07:04 am UTC
Aceasta luna: 25 la 11-02-2020 06:12 am UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC