> News of the day <

Aspartamul – otrava …dulce II

Aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului In urma procesului de metabolizare în organism, Aspartamul se descompune în: fenilalanină (~50%), care are efecte neurotoxice şi poate produce fenilcetonurie şi stări de apoplexie; dicetopiperazina, … Read more

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog cât mai serios, vă rog!

Pentru a pune puţină ordine în termeni, să spunem că slăbiciunea se referă mai degrabă la o neputinţă a muşchilor de a-şi îndeplini sarcinile (scăderea forţei fizice musculare, nevoia unui efort sporit pentru realizarea unor activităţi cu mâinile, picioarele, etc), în timp ce oboseala are şi o componentă neurogenă – persoana simţindu-se istovită, extenuată nu numai fizic ci şi psihic.

Ne simţim slăbiţi după ce am urcat un traseu muntos abrupt/dificil  cu prietenii şi ne plângem de “febră musculară” şi care dispare în câteva ore sau zile. Oboseala presupune, în plus apatie, plictiseală, griji, insomnie, o senzaţie de sleire, vlăguire, “sfârşeală”.

Slăbiciunea muşchilor mai poate fi prezentă în cazul unor afecţiuni cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul (“ministra” metabolismului este tiroida iar metabolism încetitit înseamnă deficit de energie), sindromul Guillain-Barre, miastenia gravis sau tulburări electrolitice (asimilarea mineralelor, oligoelementelor în organism în special a sodiului şi potasiului). În aceste cazuri, slăbiciunea se agravează progresiv, este necesar un consult de specialitate şi investigaţii amănunţite pentru aflarea cauzelor. Dacă slăbiciunea apare brusc poate fi vorba de o afecţiune cerebrală sau medulară instalată şi de asemeni e necesar examenul unui specialist.

Oboseala însoţeşte de obicei bolile uşoare cum ar fi gripa şi care dispare odată cu instalarea vindecării. Când oboseala este determinată de stres, ea dispare odată cu eliminarea cauzelor care au produs şi întreţinut situaţia stresantă. Alcoolul, cafeaua în exces care supraexcită/”biciuie” sistemul nervos, energizantele sintetice, medicamentele luate “după ureche” pot provoca oboseală. Aceasta însă mai poate fi un semn al altor afecţiuni cum ar fi anemia (puţină hemoglobină adică puţin oxigen – de exemplu cazul femeilor care pierd sânge odată cu menstruaţia), boli ale inimii sau vaselor de sânge, diabetul zaharat (glucoză/”benzină” puţină în celule), boli renale sau hepatice (când rinichii şi ficatul sunt şubrezi nivelul de toxine în organism creşte foarte mult), alergiile, bolile infecţioase, reumatismale, cancerul. În cadrul bolilor psihice oboseala are o importanţă foarte mare deoarece ea merge “mână în mână” cu depresia, iar când acestea sunt suficient de severe, individul va lua în considerare opţiunea suicidului. Cauza sindromului oboselii cronice nu a fost precis definită dar tot mai mulţi experţi îşi îndreaptă atenţia spre un răspuns greşit al sistemului imunitar suprasolicitat întrucât este vorba de o modificare a producţiei de energie destinate apărării organismului. A intrat deja în vorbirea medicală curentă expresia “eşti obosit, eşti ofilit, ai sistemul imunitar slăbit” (analogia cu plantele ofilite deloc întâmplătoare ne duce cu gândul la apă). Pentru a avea energie avem nevoie în primul rând de oxigen. Acesta este adus la celule de hematii (sânge) care au diametrul capilarelor (la acest nivel ele circulă “înşirate” una câte una). Pentru ca activitatea intracelulară să fie în parametrii optimi fiziologici, sângele trebuie să fie fluid, să curgă (hematiile să poată circula rapid) iar cuvântul cheie în acest proces este pH-ul. La un pH neutru de 7,2 hematiile sunt foarte harnice, transportă oxigenul repede iar noi suntem vioi şi fericiţi. Când pH –ul devine acid ele se “lipesc” una de alta şi încep să se mişte din ce în ce mai greu aşa încât la un pH schimbat chiar şi cu 0,2 “puncte”, organismul moare (singurul/unicul loc acid din organism este stomacul). Membrana hematiilor are o sarcină negativă ceeace le permite să fie “separate” (la fel ca doi magneţi cu acelaşi pol care se resping). PH-ul acid le “ajută” să “se lege” unele de altele într-un mod înfricoşător pentru sănătatea noastră. De unde provine această aciditate? Răspuns: din alimentaţia noastră greşită (ce mâncăm şi ce bem) care ne scurtează viaţa şi bugetul dar le întreţine pe cele ale industriei medicale şi chimice. Alcoolul, cafeaua, carnea, băuturile carbogazoase cresc aciditatea în interiorul corpului nostru. De exemplu băuturile de tip cola au un pH de 2,5 (!!!) din cauza acizilor carbonici, fosforici şi citrici conţinuţi iar apa minerală care “înţeapă” limba şi cu care ne facem şpriţul vara, are pH 4,5 (acid carbonic).

Cum tratăm oboseala?

Somn suficient într-un mediu liniştit, exerciţii fizice uşoare (mers pe jos), evitarea medicamentelor sedative şi tranchilizante “de buzunar” care întreţin oboseala, alimente naturale cât mai puţin preparate termic (gătitul inactivează/omoară enzimele, vitaminele), evitarea mâncatului seara înainte de culcare, evitarea privitului excesiv la tembelizor, evitarea fumatului, alcoolului, cafelei, sucurilor sintetice, călătorii cu prietenii, activităţi noi. Întrucât spuneam şi cu alt prilej, există o relaţie specială de dragoste între sistemul imunitar şi apa purificată osmotic, este un gest simplu, responsabil şi inteligent să oferim celulelor noastre nervoase sau sanguine o apă corectă şi cinstită. Hidratarea zilnică cu apă purificată înlătură nu numai oboseala dar corectează o mulţime de alte probleme de sănătate.

Cafeaua

Excesul de cafea este dăunator chiar la individul sănătos.


În anul 850, un crescător de capre din Etiopia a observat că acestea deveneau mai energice după ce mâncau boabe din tufele de cafea; a preparat o băutură din boabele de cafea şi s-a declarat fericit. În anii 1100 au apărut primele plantaţii de cafea în Peninsula Arabică, iar prima cafenea din lume se deschide la Constantinopol în 1475. Negustorii veneţieni aduc pentru prima dată cafeaua în Europa în 1600 iar în 1654 apare prima cafenea la Veneţia.

Infuzia de cafea conţine aproape jumatăte din cafeina şi substanţele minerale ale cafelei prăjite,  a treia parte din materiile graseşi un principiu activ important, cafeina, pe care prăjitul nu-l modifică aproape deloc.  Cafeina este un alcaloid ce acţionează asupra sistemului nervos având acţiune stimulantă, motiv pentru care cafeaua a fost numită “băutura intelectuală”

Efectele negative ale cafelei sunt mai importante şi constau în creşterea frecvenţei cardiace (accelerarea pulsului) şi a activităţii psihice. Consumată în exces, cafeaua absorbită acţionează ca un toxic accelerând ritmul cardiac, deci îngreunând munca inimii, provoaca insomnie, ameţeli, dureri de cap.

Potrivit unui studiu efectuat în Olanda, consumul cafelei nefiltrate creşte cu 10% riscul bolilor de inimă prin creşterea nivelului colesterolului „rău” (LDL). Asocierea cafelei cu tutunul sporeşte acest risc. Consumul de cafea nu determină apariţia ulcerului gastric sau duodenal dar poate agrava un ulcer deja existent. Femeile gravide nu au o contraindicaţie certă la cafea dar poate declanşa senzaţii de greaţă.

Cafeaua este contraindicată persoanelor care suferă de inimă, celor hipertensivi, la bolnavii nevropaţi, ipohondrici, nevrotici, sau la cei care suferă de insomnie. Este interzis cu desăvârşire consumul de cafea de către copii şi adolescenţi.

Combinaţia cafea, tutun, alcool produce o excitaţie excesivă a sistemului nervos cu consecinţe neplăcute în timp. Intrucât cafeaua sporeşte grăsimile din sânge nu se recomandă folosirea acesteia cu smântână sau cu frişcă.

Cum ne „prăjim” creierul

Majoritatea oamenilor ştiu că papilele noastre gustative ne oferă patru senzaţii gustative: dulce, acru, sărat şi amar şi fiziologii au fost dea cord cu această realitate câteva mii de ani.

Iată că în 1908, un japonez care consuma supă dashi preparată dintr-o algă des folosită de bucătăria japoneză – Laminaria japonica sau kombu, a constatat că gustul acestei supe este mai uşor dar clat diferit de celelalte patru de bază. Kikunae Ikeda, căci despre el este vorba, profesor de chimie la Universitatea Imperială din Tokio, fără să aibă nevoie de sprijinul studenţilor sau doctoranzilor – aşa cum se obişnuieşte, ci doar de cel al unui simplu tehnician, obţine (după ce elimină toţi poluanţii – plumb, pesticide, NaCl, KCl, alţi contaminanţi din supă) prin cristalizare o substanţă cu formula C5H9NO4 – denumită acid glutamic iar gustul său a fost numit „umami” („delicios” sau „savuros”).

Această pudră albă cristalizată, în contact cu apa disociază rapid în anioni de glutamat şi cationi de sodiu excitând plăcut papilele gustative. La cererea acestuia, Saburosuke Suzuki, fondatorul Ajinomoto Co, Inc începe să producă această nouă aromă care va deveni extrem de populară şi de profitabilă nu numai în Japonia dar şi la nivel mondial. Secretul prafului care dă savoare oricărui aliment a părăsit repede Tara Soarelui Răsare şi s-a transformat într-o afacere evaluată în miliarde de dolari anual. În prezent cele mai mari producătoare şi exportatoare de glutamat (sau E621 sau potenţator/amplificator al gustului) sunt SUA, China, Japonia şi Germania.

Cum acţionează glutamatul?

Orice gospodină de exemplu ar evita folosirea pentru hrana copilului său a ugerului de vacă, a buzelor, a cozii, cartilagiilor sau a organelor sexuale, etc şi pe care altfel le-ar arunca. Ele se regăsesc însă în compoziţia salamurilor, parizerului sau a crenvuştilor iar glutamatul le face foarte gustoase şi dorite de creierul neştiutor al prichindeilor. Acestora nu produsul în sine le place (crenvuşti, mezeluri, chipsuri, sucuri acidulate, dulciuri, gumă, etc), ci glutamatul care îi hiperexcită gustativ. Alimentul introdus în gură, este dizolvat de apa şi enzimele din compoziţia salivei şi astfel stimulează chimic papilele gustative de pe suprafaţa limbii (ceeace nu poate fi dizolvat de apă nu are gust spune o lege din fiziologia umană). Aceste papile trimit apoi impulsuri nervoase creierului în special centrilor nervoşi unde este generată senzaţia de plăcere. Din această cauză, pentru aceşti fabricanţi extrem de bogaţi, cuvântul “glutamat” se traduce prin expresia “pot să vă vând orice vreau eu!”. Pentru a-l seduce această industrie a căutat să îl convingă pe consumator că, în materie de gust poate să bată toate recordurile posibile. Ea a introdus în alimentele procesate substanţe care modifică gustul final, falsificându-l iar unul din aceştia este intensificatorul/potenţatorul de gust.

El poate fi regăsit sub denumirea de monosodium glutamate, sodium glutamat, natriumglutaminat, ajinomoto, zest, vetsin, mei-jing, wei-jing, glutavene, glutacil, rl-50, msg, accent, chinese seasoning, acid glutamic sodium salt, glutammato monosodico, monosodioglutammato, monosodium-1-glutamate, a-monosodium-glutamat, sodium-1-glutamate sau GMS. E621 GMS sau glutamat monosodic se găseşte FRECVENT în: gumă vegetală, extractul de malţ, aromă de malţ, malţul din orz, aditivii din bulion, concentratul de roşii, aditivii din pâine, arome, aromele identic naturale, aromă de fum, aromă de carne (porc, pui, vită, oaie), aromă de caramel, amidonul alimentar modificat, sosul de soia, proteină din soia, izolatul proteic din soia, concentratul proteic din soia, acidul citric (atunci când se obţine din porumb), amidonul de porumb, laptele praf, siropul de porumb, agenţii de suspesie, siropul de orez, supă de carne, cubuleţele instant pentru supă, concentratul proteic din lapte, proteinele din lapte, proteină fortifiată din lapte, grâu sau proteinele din grâu, grăsimea lipolizată din unt, maltodextrina, menţiunile „fără grăsime” şi „conţinut scăzut de grăsime”, orice produs cu adaos de vitamine, annatto (E160b), proteină fortifiată, gume, pectină, enzime modificate, proteaze, orice produs care este fermentat, nutrimenţii din drojdie. Celelalte forme de glutamaţi pot să nu fie menţionate pe etichetă. Astfel, chiar dacă pe etichetă scrie „fără GMS”, pot fi prezenţi alţi glutamaţi, care determină aceleaşi efecte nocive. Mai trebuie spus că după ce am ingerat acest glutamat sintetic, de obicei ni se face sete şi atunci industria care ambalează în bidoane de plastic (bisfenol A -alt stres chimic pentru corpul nostru!) ape minerale sau sucuri răcoritoare este deja lângă noi să ne satisfacă şi această nevoie (de fapt ne dezhidratează în timp cu efecte grave pentru sănătate, dar nu contează când trebuie să obţii profit!). Când am început să îl introducem în organism, creierul nostru îl vrea în continuare din ce în ce mai mult (excită continuu neuronii, dă dependenţă, adică stimulează nevoia de a cumpăra produsele care îl conţin, adică exact ceeace îşi doresc firmele din industria agro-alimentară). Mai precis glutamatul determină un flux mai mare de ioni de calciu la nivel membranar neuronal urmat de un aflux nejustificat de mare de radicali liberi ceeace duce la moartea neuronilor supraexcitaţi. Studiile au evidenţiat faptul că, după 15-30 de minute de la expunerea la o concentraţie crescută de glutamat (cel mai simplu, prin ingerarea de alimente care îl conţin), o parte din neuroni se umflă, luând forma unor balonaşe care încep să degenereze, timp în care se acumulează cromatină (substanţa de bază a nucleului celular care conţine ADN). În maxim trei ore, aceşti neuroni mor.  Încă de acum 25 de ani, dr. John W. Olney profesor la Departamentul de Psihiatrie al Şcolii de Medicină din cadrul Universităţii Washington, neurolog şi cercetător, una dintre cele mai renumite autorităţi în domeniul excitotoxinelor, declarase glutamatul de sodiu ca fiind toxic pentru creier şi pentru celelalte organe (el a afirmat că acesta produce în creierul cobailor adevărate “găuri”).

Dar noi avem în mod normat în “bagajul” de neurotransmiţători ai creierului nostru acest glutamat (ajută la transmiterea informaţiilor între neuroni), însă spre deosebire de cel industrial nu este toxic (creierul nostru poate secreta endorfine naturale de 200 de ori mai puternice decât morfina sau cocaina, dar acestea sunt produse în anumite condiţii şi nu sunt neurotoxice sau excito-toxice aşa cum sunt cele de sinteză). Marea majoritate a celulelor neuronale din anumite zone din creier sunt distruse înainte de apariţia oricărui simptom clinic de boală acută sau cronică. Un alt specialist de calibru a atras atenţia asupra pericolelor reprezentate de glutamat şi aspartam – a fost Dr. Rusell Blaylock  dar şi expertul Adrienne Samuels, doctor în medicină, psiholog şi cercetător ştiinţific. Un altul este şi doctorul în medicină Francis J. Waickman, deţinător al Premiilor Rinkel şi Forman, licenţiat în pediatrie, alergie şi imunologie, Dr. John R. Hain, medic licenţiat în patologie, biologul Bernard Oser, doctorul în medicină H.J.Roberts, specialist în diabet dar şi o mulţime de alţi specialişti care au atras atenţia asupra pericolului ingerării glutamatului.

Care sunt efectele Glutamatului monosodic?

Datorită excesului de neurotoxine, riscurile la care sunt expuşi bebeluşii, copiii, femeile însărcinate, bătrânii şi bolnavii cu probleme cronice de sănătate sunt imense. Dr Blaylock afirma: „Bolile neurodegenerative sunt legate de mercur, aluminiu, plumb, pesticide şi erbicide, dar modalitatea prin care acestea produc vătămări ale creierului este mecanismul excitotoxic. Suntem cu toţii expuşi la aceste toxine, iar când mai adăugăm şi glutamat şi alte excitotoxine în alimentaţie, procesul de toxicitate se accelerează. De aceea, doctorii nu pot explica o cauză a bolilor degenerative: pentru că ele nu au o cauză, ci mai multe. Când se realizează un studiu de caz pe o persoană bolnavă de Alzheimer, un medic spune că este vorba de intoxicaţia cu aluminiu sau mercur, un altul că este vorba de pesticide, altul de altceva, dar de fapt este acelaşi mecanism care se petrece. Toate acestea operează concertat, crescând activitatea imunitară a creierului, activând astfel excitotoxicitatea. De aceea toate aceste substanţe par să aibă legătură cu boala, pentru că toate acţionează în acelaşi fel asupra creierului.”
Consumul repetat şi îndelungat de alimente, care au în compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetică, supune organismul la un adevarăt bombardament chimic care afectează şi creierul dar şi organele interne. Organul care însă ne apără de toate formele de agresiune fie biologică (viruşi, bacterii, paraziţi) fie chimică este sistemul imunitar. Pentru a ne apăra, acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, care pot ataca chiar structurile proprii (sistemul nostru imunitar “înnebuneşte” din cauza stresului chimic) aşa cum se întâmplă în cazul bolilor auto-imune extrem de greu de diagnosticat şi extrem de costisitor de tratat (profitabil însă pentru altă industrie – cea medicală). Dereglarea activităţii sistemului imunitar mai este urmată de apariţia şi proliferarea celulelor tumorale canceroase (limfocitele T killer imunitare sunt cele care zilnic ucid astfel de celule “defecte”).  Cele mai des întâlnite simptome generate de consumul de glutamat la nivel cardiac sunt:  aritmie,fibrilaţie atrială,tahicardie (palpitaţii), încetinirea ritmului inimii,angină pectorală,creşterea tensiunii; la nivel gastrointestinal: diaree, greaţă/vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale; la nivel muscular: înţepături, dureri, slăbire; la nivel respirator: astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului; la nivel uro-genital: dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă; la nivelul ochilor: vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor; la nivel neurologic: depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mintală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, vorbire inconsistentă, frisoane, pierderi de memorie; la nivelul pielii: crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, înţepenirea feţei, înţepenirea limbii, cearcăne sub ochi.
Unde îl regăsim şi ce facem?

În iulie 1997, corporaţia Auxein (mai târziu cunoscută sub numele de Emerald BioAgriculture) a cerut aprobare de la EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA) să conducă un program experimental, de folosire a acidului glutamic liber sintetic, fără restricţie cantitativă, în/ sau pe vegetalele care urmau să fie puse în vânzare către populaţie. AuxiGro este un „stimulator de creştere” pentru recolte. Acidul glutamic liber prezent este transformat în acid gama-amino butiric (GABA) în vegetale, dar şi în corpul uman. La oameni, GABA stimulează în mod artificial glanda pituitară ca să producă hormoni de creştere. La vegetale are acelaşi rol, stimulând creşterea plantelor. Produsul stimulează producerea de GABA prin mitocondrii. Astfel, GABA deschide noi canale de nutriţie în pereţii celulelor, permiţând redistribuirea elementelor nutritive în diferite arii ale plantei. Dacă înainte eram îngrijoraţi din cauza hormonilor de creştere prezenţi în carne şi lapte, iată că acum avem o grijă în plus: “stimulatoarele de creştere” din vegetale.AuxiGro a pornit iniţial ca o substanţă ce cataliza creşterea şi dezvoltarea culturilor, dar apoi s-a observat ca insectele nu se atingeau de plantele stropite cu AuxiGro; prin urmare, compania a cerut patentarea produsului AuxiGro şi ca pesticid dar şi erbicid, iar mai apoi, ca fungicid. În septembrie 1997, EPA a aprobat cererea de a realiza programul experimental. În ianuarie 1998, EPA aproba cererea de a folosi fără restricţii acidul glutamic de sinteză sub forma de catalizator al creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, EPA permitea companiei Auxein să folosească produsul AuxiGro, indiferent de cantitatea de acid glutamic de sinteză rămas în sau pe nuci, seminţe, cereale, fructe şi legume în momentul comercializării. Pulverizată peste recolte mai ales din avion, această toxină este susceptibilă de a fi inhalată, dusă de vânt la mari distanţe, în alte regiuni decât cele prevăzute de companie, de a intra în pământ şi de a contamina reţeaua de apa freatică. Salată verde, roşiile, cartofii şi alunele au fost printe primele vegetale vizate. În septembrie 2000, Auxein Corporation raporta că recoltele pulverizate cu AuxiGro includ: ţelină, castraveţii, fasolea, strugurii, ceapă, ardeiul gras, alunele, cartofii, căpşunele, roşiile şi pepenii verzi. Astăzi nu există recoltă care să nu fi fost aprobată spre „tratare” cu AuxiGro de către EPA. În decembrie 2000, compania Auxein depunea o petiţie în care cerea să se aprobe folosirea fără restricţii a acidului glutamic de sinteză în toate culturile şi pe toate produsele aflate sub jurisdicţia EPA. În iunie 2001 EPA aprobă petiţia. În 2004, Emerald BioAgriculture cerea aprobarea de a folosi AuxiGro ca dezinfectant, agent de deshidratare, fertilizator, fungicid, reglator de creştere pentru culturi. Interesant este că în anul 2000, catalogul de prezentare a produsului AuxiGro a firmei Auxein conţinea următorul avertisment: „PERICULOS PENTRU OAMENI ŞI ANIMALE DE CASA – ATENŢIE!”
În mai 1998, Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA a ţinut un simpozion mondial intitulat Cascada de Glutamat: modalitate de declanşare a bolilor Sistemului Nervos Central. Medici, specialişti şi oameni de ştiinţă din întreaga lume au venit să discute efectele glutamatului asupra anumitor simptome şi boli. Mesajul central a fost că este nevoie de ajutorul companiilor farmaceutice (!!!) pentru a produce medicamente care să inhibe sinteza glutamatului în corp. Dar, Conform dr. Russell Blaylock, ultimele studii dezvăluie faptul că medicamentele care blochează receptorii de glutamat, administrate în paralel cu alte medicamente şi cu tratamentul chimioterapic, accelerează foarte mult dezvoltarea cancerului.

Dar până să luăm medicamente împotriva acestui glutamat, citim cu atenţie etichetele (eventual ne dotăm cu o lupă pentru că acestea se folosesc de o “şmecherie” pentru a nu încălca legea scriind informaţiile foarte mărunt, aproape ilizibil), şi când vedem glutamat nu le mai cumpărăm. Este singurul milloc de a determina/obliga industria chimică – motivată doar de profit cât mai mare să nu le mai producă. Cât timp vor exista cumpărători  vor exista şi producători iar sănătatea noastră a tuturor va fi din ce în ce mai şubredă. De asemeni, pentru a ne proteja marele nostru prieten din interior – Sistemul Imunitar şi pentru a-i oferi un instrument eficient pentru eliminarea deşeurilor chimice introduse în corp cu sau fără ştiinţa noastră, este obligatoriu să avem la îndemână pentru a ne hidrata apă pură (minim 8 pahare zilnic)– care poate scoate prin dizolvare o cantitate mai mare de deşeuri toxice decât apa minerală cea cu care ne-am obişnuit. A asigura organismului o apă corectă metabolic, preventivă dar şi curativă cum este apa pură, este un gest simplu, inteligent, responsabil şi mai ales ieftin. A prefera alimentele naturale, cât mai puţin tratate chimic înseamnă de asemeni a adăuga ani în plus de viaţă, înseamnă a contribui la falimentul acestei industrii chimice care nu are nimic de-a face cu sănătatea sau cu vindecarea noastră ci doar cu buzunarul nostru. Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit şi ne-a lăsat nouă în grijă corpul nostru şi nu acestei “prea binevoitoare industrii a profitului”.

Despre manipulare şi manipulatorul relaţional

Chirurgia plastică face miliarde din corectarea feţei femeilor pentru că bărbaţii sunt atraşi, excitaţi de feţe de femei tinere cu nasul mic, sau cu sânii umflaţi asemănători feselor rotunde cu grăsime care poate susţine o sarcină; cosmeticele pentru ten, pentru buze aduc miliarde din aceleaşi motive „declanşatorii”, moda impune ţinuta cu fuste scurte care transmit mesajul de maturizare sexuală a femeii, de disponibilitate, etc.

Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa facă sau sa aleagă un lucru.

ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere  a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta.

Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

Trăim într-o epocă din ce în ce mai mult dominată de media video în special. Regizorii de la butoanele panourilor de emisie sunt veritabili chirurgi ai mentalului nostru. Am depăşit ideea de mulţime în accepţiunea lui Gustav Le Bon mentorul a mii de politicieni din lumea largă (Abraham Lincoln avea în dormitor două cărţi – Biblia şi Psihologia mulţimilor) noţiune care s-a dizolvat, s-a transformat în cea de public; privitorul la tv este parte a unei altfel de mulţimi numită public.

Am asistat zilele acestea la o premieră mondială unică în istorie şi care va rămâne probabil consemnată în Cartea  Recordurilor; împotriva unui personaj politic a fost dirijată o imensă forţă mediatică materializată în peste 10 000 de difuzări ale unui filmuleţ de nici 20 de secunde. Impactul psihic este greu de evaluat scopul însă a fost extrem de precis – distrugerea, discreditarea, demolarea la nIvel de imagine a personajului respectiv. Ţinta aceste fenomenale forţe de manipulare nu a fost însă personajul respectiv ci chiar noi publicul. Intenţia clară a fost de a se crea de a se induce mentalului nostru o anume atutudine, iar repetiţia a avut exact acest scop.

Cel mai mult suntem manipulaţi prin intermediul emisiunilor de ştiri

Iată câteva metode:
Ştirile au aură de obiectivitate, de aceea ele sunt atent selectate în funcţie de criterii bine stabilite cum ar fi importanţa şi interesul la public.

Ştirile cu care se începe emisiunea sunt considerate mai importante decât cele de la final

Titlul poate fi sintetic obiectiv sau bombastic exagerat

Alegerea imaginilor filmate şi a amănuntelor

Se mai folosesc

- amestecarea juma tatilor de adevar cu jumatat i de minciuna , primele ajutand la acceptarea celorlalte.
- minciuna gogonata, fascinanta pentru spiritele paradoxale.
- contraadevarul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor.
- omisiunea unor elemente.
- valorificarea amanuntelor neesentiale, in detrimentul esentei.

- amestecarea faptelor, a opiniilor si a persoanelor astfel incat sa poata fi folosita oricand generalizarea.
- comparatii fortate, de multe ori poetice si amuzante.
- folosirea unui ton sau a unei mimici care sa dea o greutate nejustificata informatiei transmise.
- exagerarea.
- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci cand se vorbeste despre adeva r.
- etichetarea interlocutorului si atribuirea unei apartenete la un anumit sistem de idei, considerat negativ de catre telespectatori dar fa ra legatura cu subiectul discutat.
- adevarul prezentat ca o minciuna sau negarea unei afirmatii astfel incat telespectatorul sa ramana cu convingerea ca, de fapt, cel ce a fa cut-o este de acord cu ea.

Toate centrele de putere de azi se bazeaza pe mass-media si toate folosesc manipula ri si simula ri senzoriale, impreuna cu intrigi, retorica si performant e

pentru a-i vinde publicului produse, candidati si idei.
- Asta zi cea mai mare parte a mass-media, de la stiri si pana la reclame, se bazeaza pe spectacol, simplificare si exagerare pentru a captiva si a mentine publicul.
- Mass-media stirilor a devenit o parte a sistemului economic si social despre care relateaza. In loc sa stea la distanta de evenimente si sa incerce sa relateze cat mai corect, mass-media este adesea un juca tor din interior care manipuleaza informatiile dupa propriile sale scopuri.

Azi mass-media este plina de informatii lipsa . Lipsesc mai ales informatiile de mai sus, care ar discredita sistemul si ar avea ca rezultat reforme care i-ar elimina pe multi dintre cei care folosesc azi sistemul pentru propriul lor beneficiu.
- Intreaga mass-media este asta zi o forma de act iune. Reportajele, retorica, imaginile senzoriale si impresiile manipulate sunt toate eforturi de a influent a perceptiile si actiunile oamenilor, de a trezi frica si dorintele si de a juca la
ina ltimea valorilor. Omisiunea informatiilor din mass-media este si ea o forma de actiune.
„Televiziunea este guma de mestecat pentru ochi.”

„Televiziunea este prima cultura cu adevarat democratica – prima cultura disponibila pentru toata lumea si guvernata in intregime de dorintele oamenilor.
Cel mai ingrozitor lucru sunt dorint ele oamenilor.”

„Televiziunea este o inventie care iti permite sa fii distrat in sufrageria ta de oameni pe care nu i-ai primi in casa.”

„In orice conflict, se poate spune acum, exista trei pa rti: A, B si TV.”

„Cum poate sa guverneze cineva fără televiziune?”

Andre Malraux, autor si ministru francez
„Ticalosul, inamicul, este camera de luat vederi. Noi, cei care suntem obisnuiti sa lucram cu ea, stim ca este capabila de infinit de multe induceri in eroare, probabil cele mai mari dintre toate, si totusi este acceptata ca avand un fel de adevar obiectiv.”

„Nu cred in puterea televiziunii. Nimeni nu este influent at de ea daca nu vrea sa fie.”

„Acest instrument, televiziunea, te poate distra, te poate informa si chiar inspira.
Dar totul depinde de vointa celor care o conduc. Altfel este doar lumini si fire
intr-o cutie.”

„Televiziunea este literatura analfabetilor, cultura celor cu gusturi primitive,

averea celor saraci, privilegiul celor fara privilegii, clubul exclusiv al maselor excluse.”

Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social[1]. De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemice alcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori), intermediari (agenţii de influenţă) şi relee.

Intoxicarea.

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase

Minciuna

Zvonul

Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea.

Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :

-         funcţie explicativă

-         funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.

Tipuri de manipulare televizată

  • Manipularea prin imagine
  • Manipularea prin filmare
  • Manipularea prin montaj
  • Manipularea prin comentariul din off
  • Manipularea prin paginatie
  • Manipularea prin omisiune
  • Manipularea prin zvonuri mediatice
  • Manipularea prin cenzura
  • Manipularea prin procedeul “a ascunde aratind”
  • Manipularea prin charisma
  • Manipularea prin jurnalisti
  • Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:

-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)

-volumul (care poate varia de la mic la mare)

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”.

In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie.

Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru. Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat.

Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior.

privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile.

Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte

fenomenul nu depinde de conţinut.

Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând

indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune.

De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie. De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”.

Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate. Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii. Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele.

Conform unui studiu recent efectuat pe un eşantion de 1000 de persoane din mediul urban din România reiese că ~90% dintre români preferă să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului. Televiziunea a transformat planeta Pământ într-un „sat planetar” în care informaţia se naşte într-un colţ de pe Glob şi apoi este rapid difuzată în toată lumea. Televiziunea actuală lărgeşte conceptul de mondializare a valorilor şi a non-valorilor;

Astazi totul este digital, fotografiile, videotextele, muzica. Tinerii petrec mai mult timp la computer decat in fata televizorului iar Internetul a atins o difuzare planetara. Dar nu ajunge: “Ceea ce lipseste inca sunt experientele conectate”, a explicat Bill Gates.

Dar nu numai televiziunea ne manipulează, deşi este cel mai puternic; amintim telefonia celulară prin undele de joasă frecvenţă emise, sau de alte dispozitive de inducere a anumitor stări, atitudini. Există o întreagă literatură în acest sens. Aici se spune de ex că o frecventa de 6,54 Hz determina depresie iar 11 Hz conduce la comportament maniac. Radiatiile penetrează creierul uman si induce modificari de comportament, astfel ca oamenii pot fi controlati in masa folosind semnale de foarte joasa frecventa

Noi o să vorbim azi despre manipularea de lângă noi, de la serviciu sau din familie care ne expune la riscuri de boală mult mai mari decât cele provenite din tubul catodic.

Aceste elemente declanşatoare cu care ne naştem, sunt prezente la toate animalele fie că vorbim de peşti sau de păsări sau de animale. Ex sunetul scos de puii de curcă: dacă scoate un anume sunet, mama are grijă de el dacă nu nu. Dacă un dihor împăiat este apropiat de o curcă este atacat, dar dacă emite sunete de pui înregistrate, este băgat sub aripi lângă ceilalţi pui. O anume caracteristică declanşează un anume comportament automat,  stereotip.

Noi oamenii avem comportamente programate sau automatisme şi programabile. Oamenilor le place să aibă un motiv pentru a face sau nu face ceva. Ex „băgatul în faţă” la o coadă –vă rog PENTRU CĂ, DEOARECE; banc – la coadă la farmacie „vă rog să mă lăsaţi să intru în faţă deoarece am pe cineva la pat”, „da, desigur”, „10 prezervative vă rog”, sau la xerox.

„scump”= „bun” – magazinul de bijuterii sau un preţ mai mare reflectă o calitate mai bună.

Cuvintele bine alese, „cuvinte forţă”, angrenează şi declanşează comportamente automate.

Media, în special televiziunea foloseşte procedee extrem de sofisticate şi de subtile. Televiziunea este o armă de influenţă extrem de eficientă; ea are capacitatea de a manipula fără să pară că manipulează.

Dacă ridicăm întâi un obiect uşor, apoi unul greu, acesta din urmă va fi perceput mai greu decât dacă nu ridicam mai întâi pe cel uşor.  Dacă vedem o femeie frumoasă, apoi una urâtă, aceasta din urmă ni se va părea şi mai urâtă decât dacă o vedeam pentru prima dată. – principiul contrastului de percepţie. Ex cu găleata cu apă rece şi fierbinte. – avem trei găleţi una cu apă rece ca ghiaţa, alta fierbinte şi alta la temperatura camerei. dacă băgăm o mână în cea rece şi cealaltă în cea fierbinte apoi amândouă în cea la temperatura camerei vom obţine reacţii foarte diferite de la cele două mâini.

Legea reciprocităţii –răsplătim într-un mod asemănător, gestul unei alte persoane (favoruri, daruri, invitaţii). O persoană dăruieşte ceva având convingerea că nu va rămâne în pierdere. Cine încalcă această regulă nescrisă poate avea parte de dispreţul social al celorlalţi – mitocan, nerecunoscător, ingrat.

Ex adepţii uni cult îmbrăcaţi în cerşetori, raşi în cap strângeau fonduri pe stradă; apoi îmbrăcaţi elegant ofereau o floare sau o carte cadou în aeroporturi, gări, pieţe; succesul a fost teribil.

Oferirea de monstre gratuite de produse alimentare, sau seturi de monstre de parfumuri sau cosmetice oferite pentru a fi folosite gratis, atrage profituri uriaşe. Clienţii cumpără datorită unui sentiment de obligaţie generat de legea reciprocităţii pentru că noi considerăm extrem de neplăcut să ne simţim datori. Dacă o femeie acceptă de la un bărbat să i se achite mâncarea şi băutura, acesta va interpreta că este disponibilă sexual.

O varianţă a acestei legi este tehnica respingere-retragere; ceri ceva important, obţii un refuz, apoi ceri ceva mai puţin important dar care este exact cea care te interesa de la inceput. Al Capone şi împrumutul de 200 000 de dolari şi cum a fost escrocat de 1000 de dolari.

În magazine este folosită tehnica prezentării produselor de lux mai întâi.

Cum ne protejăm?

Definim toate aceste gesturi ca fiind simple instrumente de influenţă, de vânzare şi astfel vom fi liberi să refuzăm sau să acceptăm fără să încălcăm legea reciprocităţii.

Legea consecvenţei – dorinţa noastră de a părea consecvenţi cu ceeace am mai făcut deja. Persoana care nu este consecventă în gesturi vorbe şi fapte poate fi considerată de ceilalţi cu două feţe, confuză, nehotărâtă sau chiar bolnavă. O persoană consecventă este o persoană puternică, stabilă, inteligentă. Problema este când devenim consecvenţi în mod automat. Automatismul ne eliberează de efortul de a gândi permanent. Care este declicul care activează consecvenţa? Răspuns: angajamentul. O dată ce am adoptat o poziţie ne vom comporta cu încăpăţânare în acord cu acea poziţie. Ex „bună seara cum vă simţiţi?” „bine”; apoi e mai uşor de obţinut un acord la o cauză. Un om care tocmai a spus că face bine îi va fi greu să adopte o poziţie de om zgârcit sau recalcitrant şi va accepta solicitarea.

Tehnica „piciorului în prag”; transformă cetăţenii în slujitori ai unei cauze de ex ploitice, sau prizonierii în colaboratori. Ex tacticile chinezilor comparativ cu cele americane sau coreene.

Li se cerea prizonierile americani să scrie o întrebare şi un răspuns pro- PCC; dacă refuzau li se dădea un caiet şi trebuiau să copieze din acel caiet. Declaraţia scrisă are avantaje extraordinare. Nu mai ai ocazia de a nega faţă de sine sau de altul poziţia adoptată. Ca să fie siguri că plicurile cu scrisori vor ajunge la familiile lor, ei trebuiau să scrie mici cuvinte de laudă la adresa PCC. Sau organizau în închisoare concursuri de eseuri proPCC dar şi pro SUA premiate cu ţigări sau alte favoruri.

Membrilor personalului unei companii MLM li se cere în scris targhetul de atins în vânzări.

Există o magie a hârtiei scrise; un scop scris pe hârtie e mai uşor de atins. Cel mai spectaculos truc este acela folosit de firmele care îşi pun clientul să-şi completeze acordul de vânzare. În acest fel este anulată dorinţa ulterioară a acestora de a anula contractul. Magia constă în faptul că oamenii au tendinţa de a crede ce au scris.

Tehnica „mingii joase” sau cum să faci un om să se simtă mulţumit chiar dacă a făcut o alegere proastă. Oferi un avantaj pe care apoi îl retragi; sau fostul soţ care promite dar nu se schimbă.

Sau ex cu economia la gaz; locuitorii unui sat au primit informaţii despre cum să economisească, dar nimeni na  făcut vreo economie deşi au promis; apoi li s-a promis că numele celor care vor economisi vor fi publicate în ziarul local şi vor fi lăudaţi ca cetăţeni cu spirit civic. Aproape toţi au făcut economii.

Eu colaborez la o firmă care purifică apa şi care mă trimite să ofer oamenilor informaţii despre implicaţiile consumului unei ape generice, improprii, nesigure; racţia majoritară a fost nu, oraşul nostru deşi bea apă din wc-ul Europei este de neclintit. Când am rostit însă nume mari care au ales excelenţa pentru sănătatea familiilor lor situaţia s-a schimbat brusc.

Legea dovezii sociale

Experienţa arată că folosirea râsetelor înregistrate face ca audienţa să râdă mai mult; ele sunt cu atât mai eficiente cu cât gluma este mai proastă. Avem tendinţa de a face la fel ce fac şi ceilalţi, considerând că este corect şi că suntem scutiţi de greşeli. De aceea ni se arată imagini cu oameni foarte mulţi la mitinguri electorale. Thnic dacă poziţionezi bine o cameră poţi creea iluzia unei participări imense.

CUM OBŢINEM AJUTOR ÎNTR-O SITUAŢIE DE URGENŢĂ

The New York Times – Chaterin Genovese – „Pentru jumătate de oră 38 de cetăţeni din Quens au privit cum femeia a fost înjunghiată de mai multe ori. În cazul primelor două atacuri aprinderea luminilor la dormitoare i-a speriat dar ea a fost ajunsă din urmă şi înjunghiată din nou. Nici o persoană nu a sunat la poliţie; după ce ea era moartă un martor a sunat.

Oamenii nu acordă ajutor pentru că nu sunt siguri că este nevoie şi că ei au responsabilitatea de a acţiona. Atunci când sunt siguri că este vorba de o urgenţă însă ei devin deosebit de receptivi.

Într-o situaţie de urgenţă jena trebuie uitată; strigă după ajutor; nominalizează un om „dvs domnule cel cu pulovăr orange, am nevoie de ajutor, chemaţi  o ambulanţă. Nu trebuie să permitem martorilor să tragă propriile concluzii deoarece ei pot trage concluzia că nu este nici o urgenţă. Solicită ajutor unui singur individ din grup şi trasează-i sarcina.

Cum ne apărăm

Luăm decizia conştientă de a fi atenţi la contrafacerea dovezilor sociale; îngâmfarea şi siguranţa manipulatorilor va dispărea. De asemeni trebuie să informăm cât mai multă lume cu privire la tacticile acestora de manipulare în aşa fel ca nimeni să nu le mai cumpere produsul oricare ar fi el. Trebuie să ştim că mulţimea greşeşte foarte des ( să nu mai plecăm de la premis falsă că ei ştiu ceva ce noi nu ştim). Ex balenele sau tradarea conducătorilor.

Manipulatorul simpatic

Este masca cea mai răspândită şi periculoasă. Acesta este surâzător, agreabil, amabil cu ceilalţi; vorbeşte mult, cu uşurinţă şi curgător; este amabil, se arată atent cu celalţi, activ, vivace, surâzător, calificat, inteligent, ordonat, cu bun gust, cu idei interesante, inventiv, priceput în multe domenii. Imaginea pe care o oferă celorlalţi este cea a unei persoane sigure de sine cu care ne-ar plăcea să semănăm. Principala conduită a acestora este crearea cât mai rapidă posibil a unor relaţii de prietenie; sunt zâmbitori, atenţi, generoşi şi ştiu să flateze.

Principalul obiectiv al manipulatorului este să-l aibă la buzunarul său cel mic pe cel de curând cunoscut. La început este extrem de amabil, aduce elogii persoanei respective, apoi face mici atenţii, apoi cere mici servicii pe care victima i le oferă cu plăcere; creează rapid un climat de încredere şi complicitate. Câteva luni mai târziu, victima va realiza că dependenţa psihologică sau/şi materială (face cadouri consistente) îi va produce o mare insatisfacţie.

Manipulatorul seducător

Este atrăgător prin fizicul său; este carismatic, te priveşte drept în ochi, îţi pune întrebări directe dar răspunde pe ocolite acelora pe care i le pui tu ceeace îl face enigmatic. Ia tot ce îi trebuie de la ceilalţi în schimb oferă doar linguşeli. Pentru el complimentele devin arme de influenţă. Acest tip de manipulator suscită în ceilalţi un sentiment foarte subtil şi periculos – fascinaţia. Se foloseşte de vocea sa suavă, gsturi sau atitudini de frumuseţe, inteligente, amabilitate, curtoazie. Această fascinaţie în timp ne devalorizează în proprii noştrii ochi.

Manipulatorul altruist

Este o persoană care aparent dă totul fără să ceară nimic în schimb, oferă daruri, face servicii fără să fie solicitat, fiind însă fosrte sigur de principiul reciprocităţii. Acest principiu spune că trebuie întodeauna să plăteşti pentru avantajele primite. Manipulatorul vă împrumută o sumă de bani dar mai târziu vă va cere şi el împrumut o sumă cel puţin dublă, alegând el momentul când o să-i înapoieze. Acest tip de manipulator este periculos pentru că nu ştim, nu putem să anticipăm mecanismele subtile pe care le foloseşte, prinzându-ne în timp într-o cursă din care nu mai putem scăpa.

Manipulatorul cult

Acesta se arată dispreţuitor faţă de cei care nu posedă cunoştiinţele sale. Este uimit de ignoranţa celorlalţi, se exprimă despre toate ca fiind evidente, înşiră nume, date, locuri, fără alte explicaţii, lăsându-ne nedumeriţi în ciuda dorinţei noastre de a învăţa lucruri noi.

Tonul şi maniera sugerează o persoană cultă; impresia este a cuiva inteligent căruia nu îndrăznim să-i punem întrebări. Dacă o facem se arată iritat, surprins, şi atunci primim răspunsuri evazive.

Diferenţa între un manipulator şi o persoană cu adevărat cultă este că acesta din urmă nu ne va pune niciodată în poziţii de inferioritate sau să ne sugereze că suntem inculţi, sau ignoranţi.

Manipulatorul timid

Aparent liniştit, este un manipulator mai rar întâlnit. Se ascunde sub o falsă timiditate, este retras şi tăcut când este într-un grup. Crează impresia că ne judecă în permanenţă prin tăcerea sa sau cu privirea, nu îşi exprimă părerile, prezenţa sa devenind apăsătoare sau neobservată. Se foloseşte întodeauna de altcineva pentru a-şi exprima opiniile sau critica; se deosebeşte de timidul clasic prin modul de a acţiona: întodeauna pe la “spate”, complotând, dezbinând, generând suspiciuni. Susţine că detestă conflictele dar le provoacă subtil.

Manipulatorul dictator

Când are nevoie să i se facă favoruri, face complimente şi flatează; este convins că slăbiciunea afectivă este un defect major şi de neconceput într-un cadru profesional sau personal. Conversaţiile politicoase, pauzele de relaxare sunt considerate pierdere de timp; slăbiciunea este considerată ruşinoasă. Manipulatorul dictator a hotărât singur că principiile sale trebuie aplicate tuturor; dacă ceilalţi nu răspund pretenţiilor lui îi consideră inumani şi egoişti; este o formă de terrorism relaţional uşor de recunoscut.

CARACTERISTICILE MANIPULATORULUI RELAŢIONAL

Manipulatorul nu poate exista fără prezenţa altor persoane; îşi creează propria imagine prin comparaţie cu ceilalţi dar de pe o poziţie superioară. Este lipsit de respect pentru ceilalţi, le ignoră dorinţele, sentimentele, necesităţile, devalorizându-i şi culpabilizându-i.

Scopul conştient sau inconştient al manipulatorului este să ne facă să admitem că el este cel mai inteligent, generos, competent, cult, la curent cu tot ce e nou; cum procedează? observă, testează, creează un climat propice pentru a sublinia defectele noastre, lacunele, slăbiciunile. Dacă le admitem, automat îi atribuim lui calităţile care ne lipsesc nouă. În acest fel suntem prinşi în capcană de un raţionament logic eronat dar de efect. În psihologie se numeşte PROIECŢIE.

Cum ajunge un om manipulator?
Prin creerea unui sistem de apărare conceput încă din copilărie; este un mecanism de autoapărare pe care îl posedăm cu toţii sub o formă sau alta; unii dintre noi sunt agresivi împotriva agresiunilor vieţii, alţii, timizii, fug de realitate, retrăgându-se, alţii pur şi simplu preferă să uite (refulare), alţii folosesc umorul, sau alţii nu vor să privească în faţă realitatea.

Pentru manipulator mecanismul de apărare – manipularea este un mijloc de supravieţuire. Cu timpul devine un automatism devenind principalul mijloc de comunicare. Acest mecanism se dezvoltă încă din copilărie; majoritatea părinţilor consideră aceşti copii ca fiind mai inteligenţi decât fraţii şi surorile lor. Aceşti copii sunt de fapt mai vicleni; provoacă conflicte între părinţi sai între fraţi şi surori, fără ca aceştia să-şi dea seama ce se întâmplă. Aceşti copii obţin tot ce vor deoarece fascinează adulţii: poate fi vorba de frumuseţea lor naturală, de limbajul elevat, sau de un anume talent.

Manipulatorii pot fi întâlniţi peste tot; în mediul familial (părinţi, soţi, fraţi, surori, cumnaţi, socrii,etc), social (prieteni, colegi, superiori, subalterni, clienţi, pacienţi).

Doar 20% din manipulatori sunt conştienţi de ceeace fac; majoritatea nu conştientizează însă această personalitate a lor. Nu realizează consecinţele asupra celorlalţi: devalorizarea, proasta dispoziţie, pierderea încrederii în sine, stresul intens, dezechilibrul psihic. Ei sunt într-un anume fel perverşi, fiind mulţumiţi de starea lor. Problema noastră este cum să ne apărăm, să ne protejăm de ei cum să nu mai fim toleranţi, cum să renunţăm la  a le găsi motivaţii pentru comportamentul lor. Cel mai eficient mijloc pe care îl putem adopta împotriva unui manipulator este să îndrăznim să-l refuzăm; astfel doar ne putem salva integritatea.

Persoanele cu adevărat simpatice îşi exprimă clar şi sincer părerile şi le respectă pe ale celorlalţi. Relaţiile cu ceilalţi sunt echilibrate şi respectuoase. Nu îşi ascund personalitatea şi nu au nevoie să îi înlăture pe ceilalţi pentru a le lua locul. Nu încearcă constant să demonstreze celorlalţi superioritatea, nu îi umileşte situându-i pe poziţii de inferioritate.

Atitudinea de supunere faţă de o altă persoană apare atunci când există o reacţie de refulare şi în cele din urmă de negare a propriei personalităţi (dacă sunt întrebate ce îşi doresc cu adevărta, nu ştiu, sau “ce facem?” – “ce vrei tu!”)

Comportamentul non verbal al manipulatorului

80% din mesajele noastre au o componentă non verbală. Adică tonul vocii, intonaţie, debit, prezenţa sau absenţa privirii, atitudinile corporale, tonusul muscular, respiraţia, mişcările abia perceptibile.

Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.

Manipulatorul adoptă o “ascultare aqversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.

Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.

Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.

Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.

Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona. Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Tulburările induse de manipulator.

Manipulatorii sunt printre cei mai mari consumatori de energie; 90% dintre noi suntem victimele acestora.

Procedee folosite de manipulatori

Culpabilizarea celorlalţi are efecte deosebit de nocive.

Declinarea responsabilităţilor, nerespectarea angajamentelor, sau promisiunilor.

Evitarea, sustragerea de la confruntări

Atribuirea rezultatelor celor din jur lui însuşi

Trecerea propriei responsabilităţi asupra celuilalt

Rămânerea în umbră, non decizia – “nu ştiu” , “faceţi cum doriţi”

Manipulatorul nu poate comunica simplu şi cinstit. îi lipseşte dialogul. Nu formulează idei sau fraze complete, sau utilizează expresii vagi, ambigue. Răspunsuri în doi peri sau se abate de la subiect.

Manipulatorul învrăjbeşte şi creează suspiciune; critică şi devalorizează. Raţionamentele sale exprimă doar idei generale. Foloseşte ironia, ignoranţa este materia primă folosită, îşi schimbă opiniile şi comportamentul în funcţie de situaţie, nu ţine seama de nevoile celorlalţi, nu ascultă decât de propriile sale dorinţe.

Cum ne apărăm

Niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În celălalt există o speranţă secretă că se va schimba; această speranţă în determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

TULBURĂRILE PSIHOLOGICE INDUSE DE MANIPULATOR

Expresii care arată că ne putem afla în preajma unui manipulator:

„mă  mistuie”

„îmi consumă toată energia”

„efectiv mă îmbolnăveşte”

„o săptămână cât am fost plecată în concediu, totul a fost bine; de când m-am întors la birou, mă simt îngrouitor, cu toate că îmi place munca mea”

„după ce vorbim la telefon mă simt obosită, tulburată şi deprimată; de fiecare dată se întâmplă la fel”

Contactul prelungit cu un manipulator este un factor de stres deosebit de puternic;

Un contact prelungit cu un manipulator provoacă sentimente de culpabilitate, vinovăţie, anxietate, agresivitate, teamă sau tristeţe. Încep cu timpul să apară primele consecinţe organice: dureri de cap, migrene, tulburări digestive, senzaţie de nod în gât, tensiuni musculare, anorexie, bulimie. Senzaţiile persistă şi când ajungem acasă astfel că relaţia de cuplu în timp are de suferit. Începem să avem insomnii, suntem irascibili, lipsiţi de entuziasm.

În plan psihologic, contactul prelungit cu un manipulator produce anxietate, depresie, lipsa motivaţiei, oboseală, slăbirea stimei de sine, pierderea încrederii:

Pe plan somatic apar tulburări de somn, treziri frecvente în cursul nopţii, dificultăţi de adormire, senzaţie de nod în gât, de greutate în stomac, ulcer, dureri de spate, de ceafă, umeri sau maxilare, greaţă, vărsături, balonări, gastrite, diaree, urticarie, pete roşii pe piele, psoriazis, căderea părului, prurit, erecţii incomplete, ineficiente, perderea interesului pentru sex, dismenoree, reducerea fertilităţii şi apariţia sterilităţii, greutate în respiraţie, creşterea TA, dureri ale inimii, tulburări de ritm.

Pe plan comportamental persoana agresată de un manipulator poate induce creşterea consumului de tutun, cafea, alcool, bulimie sau anorexie, agitaţie sau apatie

Pe palnul peformanţei apar dificultăţi de concentrare, scăderea entuziasmului, reducerea eficienţei la locul de muncă.

Pentru a descoperi un manipulator trebuie să-i cunoaştem cu precizie trăsăturile caracteristice care îl deosebesc de ceilalţi.

Un individ calificat drpet manipulator, acţionează după cel puţin 10  (zece) caracteristici din cele 30 enumerate în continuare

  1. Îi culpabilizează, îi învinovăţeşte pe ceilalţi, în numele relaţiilor de familie, prieteniei, dragostei, conştiinţei profesionale, etc
  2. Evită să-şi asume responsabilităţi sau le transmite altora
  3. Nu-şi exprimă niciodată clar dorinţele, sentimentele, necesităţile sau opiniile
  4. Răspunde adesea evaziv sau ambiguu
  5. Îşi schimbă opiniile, comportamentul şi sentimentele în funcţie de persoane şi situaţii
  6. Invocă raţiuni logice pentru a-şi ascunde obiectivele sale egoiste
  7. Îi face pe ceilalţi să creadă că trebuie să fie perfecţi, consecvenţi, să ştie cât mai multe şi să răspundă promt întrebărilor şi solicitărilor
  8. Se îndoieşte de calităţile, competenţa, caracterul celorlalţi: nu critică pe faţă, devalorizează şi emite judecăţi
  9. Se foloseşte de intermediari (preferă să vorbească la telefon decât faţă în faţă, lasă note scrise pentru colaboratori), pentru a-şi face cunoscute mesajele
  10. Învrăjbeşte şi creează suspiciune, dezbină pentru a stăpâni mai uşor şi poate provoca rupturi ale cuplurilor
  11. Ştie foarte bine să pozeze în victimă pentru a fi compătimit (îşi exagerează o boală, se plânge de volumul mare de muncă la servici, de anturajul dificil, etc)
  12. Ignoră ceeace i se cere să facă (chiar dacă pretinde că tocmai se ocupă de problema respectivă)
  13. Se foloseşte de principiile adoptate de ceilalţi (umanitate, caritate, rasism, „binele”, „răul”, sentimente materne, etc) pentru a-şi satisface interesele personale.
  14. Ameninţă sub o formă deghizată sau foloseşte şantajul pe faţă
  15. Schimbă fără menajamente subiectul în timpul unei conversaţii
  16. Evită sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau şedinţe
  17. Mizează pe ignoranţa celorlalţi pentru a se plasa pe poziţii superioare
  18. Minte
  19. Se foloseşte de minciună pentru a afla adevărul, deformează şi interpretează denaturând întodeauna adevărul
  20. Este egocentric
  21. Este gelos în toate relaţiile sale
  22. Nu suportă să fie criticat şi neagă tot ce este evident
  23. Nu ţine seama de drepturile, de dorinţele sau de necesităţile celorlalţi
  24. Aşteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziţii, obligându-i pe ceilalţi să le execute
  25. Ceeace  spune pare logic şi coerent, contrar atitudinilor, acţiunilor sau modului său de viaţă, care se desfăşoară după o schemă opusă
  26. Flatează. oferă daruri şi face mici servicii ştiind să fie pe plac dând impresia că-l preocupă problemele celorlalţi
  27. Provoacă o stare de proastă-dispoziţie şi un sentiment opresiv de pierdere a libertăţii (victima lui se simte ca prinsă într-o cursă din care nu ştie cum să scape)
  28. Acţiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în defavoarea celorlalţi
  29. Ne sugerează să facem lucruri pe care altfel nu le-am fi făcut niciodată din proprie iniţiativă
  30. Este mereu subiect de discuţie pentru ceilalţi, chiar când nu este de faţă.

Comportamentul non-verbal al manipulatorului


Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.
Manipulatorul adoptă o “ascultare aversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.
Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.
Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.
Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.
Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona.
Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Contra-manipularea

Cum ne apărăm

Metodele contra-manipulării sunt foarte precise şi ele trebuie respectate întocmai. Contra-manipularea presupune efort şi răbdare; trebuie să luptăm cu sentimentul de vinovăţie, de culpabilitate pe care îl simţim când suntem indiferenţi adică aşa cum remarcă el – „răutăcioşi, lipsiţi de suflet, inumani”, etc.

Contra-manipularea este o tehnică; trebuie să răspundem oricărei încercări a manipulatorului ca şi cum am fi indiferenţi la aceasta. Timp de câteva săptămâni sau luni vom trăi emoţii puternice – inima va bate mai repede, vom simţi valuri de căldură care ne cuprind, vom avea unele probleme cu respiraţia.

Trebuie să ştim clar că niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În cel manipulat există o speranţă secretă că manipulatorul se va schimba; această speranţă îl determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

Tehnica confuziei

Folosirea unei comunicări impersonale, superficiale  şi echivoce care să evite un angajament ferm. Manipulatorul nu se poate simţi superior sau important în faţa unei persoane indiferente, care nu reacţionează la provocările sale, oricât de subtile ar fi acestea.

-         formulăm fraze scurte

-         rămânem evazivi

-         formulăm răspunsuri care se referă la cazuri generale

-         folosim umorul dacă situaţia o permite

-         zâmbim , mai ales la sfârşitul frazei

-         tratăm cu umor situaţiile şi problemele

-         rămânem tot timpul politicoşi

-         nu mai participăm la discuţii sterile sau care devalorizează

-         evităm agresivitatea

-         folosim ironia numai dacă suntem siguri pe noi

-         renunţăm să ne mai justificăm

-         îndrăznim să refuzăm, să spunem „NU”.

-         tehnica „discului zgâriat” – repetarea refuzului pe un ton identic fără justificări, utilizând aceeaşi formulare fără agresivitate

-         nu ne mai povestim viaţa în cele mai mici detalii

-         notăm totul

-         nu mai răspundem cererilor neformulate în mod clar

-         răspundem cu prudenţă la măguliri

-         informăm pe toţi membrii grupului despre aspectele manipulatorii ale personajului

EXEMPLE- EXPRESII DE CONTRA-MANIPULARE

-         „este  opinia dumneavoastră” („este o opinie”)

-         „puteţi gândi în acest fel”

-         „dumneavoastră puteţi crede acest lucru”

-         „puteţi vedea lucrurile şi din acest punct de vedere”

-         „puteţi s-o luaţi cum vreţi”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „pot să spun DA dacă asta e ceeace vă doriţi”

-         „dacă spuneţi dumneavoastră!”

-         „dacă aşa gândiţi!”

-         „e un mod de a vedea lucrurile”

-         „nu vedeţi decât un aspect al problemei; e normal”

-         „vă puteţi imagina”

-         „am o părere diferită”

-         „se poate”

-         „poate fi posibil … pentru dumneavoastră”

-         „este adevărat”

-         „exact aşa este”

-         „nu-i aşa?”

-         „se întâmplă”

-         „trebuie să ştii să fi şi aşa uneori”

-         „mă amuză să fac exact ca ceilalţi”

-         „depinde”

-         „ar fi mult prea uşor”

-         „nu mă prind!”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „mare e grădina lui Dumnezeu!”

-         „mie îmi place, asta e important nu-i aşa?”

-         „sunt mulţumit/ă de mine”

-         „îmi place originalitatea”

-         „ăsta-i farmecul meu”

-         „prietenii/ soţul mă place aşa”

-         „nimeni nu este perfect, nu-i aşa?”

-         „fiecare cu stilul său”

-         „nu vă faceţi griji pentru mine”

-         „sfaturile sunt întodeauna folositoare”

-         „viitorul va decide”

-         „vom trăi şi vom vedea”

-         „câteodată ajută”

-         „cine nu riscă, nu câştigă”

-         „voi face exact aşa”

-         „am conştiinţa împăcată”

-         „mulţumesc că mi-o spui”

-         „ca de obicei”

-         „sunteţi drăguţ că vă ocupaţi de mine”

-         „numai în aparenţă”

-         „este fără importanţă”

-         „principiile mele morale sunt altele”

-         „e o problemă de morală”

-         „nu mă îndoiesc”

-         „desigur”

-         „absolut!fără doar şi poate”

-         „cu certitudine”

-         „păcat!”

-         „cu atât mai rău”

-         „îmi pare rău pentru dumneavoastră”

-         „de data asta da!”

-         „credeţi?”

-         „suntem aici să potolim lucrurile”

-         „vă supără atât de mult?”

-         „de ce?”

-         „de ce nu?”

-         „dar dumneavoastră?”

-         „nu vă faceţi griji, ştiu ce fac”

-         „îmi face plăcere”

-         „acum vă apucaţi de bârfă?”

-         „vreţi să precizaţi ideea?”

-         „aşa crezi tu!”

-         „s-ar putea!”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „este posibil”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „nu mă îndoiesc”

1 vizitatori online acum
0 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 04:39 am UTC
Aceasta luna: 12 la 05-08-2019 07:05 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC