> News of the day <

Medicina în alte vremuri

La mijlocul secolului XV , în jurul anilor 1400, pe teritoriul Ţărilor Române practicanţii medicinei se numesc bărbieri, moaşe, vraci, hirurgi sau spiţeri (care erau pricepuţi la prepararea, conservarea şi vânzarea medicamentelor). Aceştia erau recunoscuţi oficial; mai întâlnim însă lecuitorii, fermecătorii, cimpoitorii, vrăjitorii sau babele anonime care practicau o medicină empirică. Hirurgii şi bărbierii nu … Read more

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Cum tratăm ignoranţa

Despre modul în care industria alimentară ne condiţionează/fidelizează chimic creierele am mai vorbit. Despre industria medicală ce ne arată şi încearcă să ne convingă de exemplu că nişte oameni ar fi eliminat nişte “plăci”/depozite toxice sub formă de cârnaţi din intestinele groase şi de ce sunt acestea nişte aberaţii ce nu au legătură cu anatomia şi fiziologia (ci doar cu buzunarul pacientului prea-credul) am mai scris. Despre persoanele nevoiaşe care câştigă un ban înregistrând declaraţii (testimoniale) pentru te miri ce cabinete medicale care te freacă la tălpi şi te vindecă de tot felul de beteşuguri am să scriu în curând. Sportul acesta cu aplaudaci plătiţi (clienţi “fericiţi şi mulţumiţi de produsele arătate la tv”) se practică în toată lumea şi la toate televiziunile. Ca o paranteză, moda aplaudacilor a apărut în Anglia şi a fost inventată de un regizor care nu avea spectatori la piesele sale de altfel foarte mediocre.  A găsit nişte persoane disponibile contra cost să aplaude frenetic şi să “facă reclamă” pieselor sale iar ulterior succesul lui a fost uriaş. În cadrul tehnicilor de manipulare metoda se cheamă principiul dovezii sociale şi aceasta spune că avem cu toţii tendinţa de a acţiona ca o “turmă”. Am scris despre faptul că nivelul ignoranţei la pacienţi este uriaş (într-un articol trecut vorbeam  despre cei doi bătrâni din spitalul judeţean care işi recomandau unul altuia radiografia la plămâni ca fiind “foarte bună” – “te simţi foarte bine după ce faci raze la plămâni, să vorbeşti şi dumneata să-ţi facă, eu tare bine mă simt” şi “să vorbeşti să te pui şi la ecograf, şi la RMN”). Am fost însă realmente şocat să întâlnesc un medic care se duce la un alt medic unde acesta îi scoate toxinele din organism prin călcâie pur şi simplu ţinându-le într-un lighean!. Am văzut cum această absurditate este promovată şi de unii jurnalişti din Bucureşti mult prea atenţi la foşnetul hârtiilor semnate de Guvernator decât la interesele pacienţilor disperaţi. Despre ce este vorba?

Medicul respectiv, demn slujitor al Sfântului Profit te pune cu picioarele într-un lighean cu apă de la robinet, te înfăşoară cu un brâu care îţi încălzeşte spinarea şi după ce adaugă un pumn de sare introduce între ţurloaiele tale goale un dispozitiv care face electroliza apei. Când se colorează, el interpretează savant(!!!) culoarea apei murdare ca fiind plină cu “toxine de la ficat, de la articulaţii”, etc, etc. Dar pentru că Informaţia de Severin vă aduce informaţii corecte, să lămurim oamenii despre ce este vorba. În apa de la robinet, apă din Dunăre care a parcurs 2870 de km de la isvor până la robinetul din cabinetul d-nului Doctor, adunând mizerii din 19 ţări (cât are bazinul hidrografic),  se află dizolvate peste 180 de substanţe chimice. Atâtea a găsit  /identificat celebrul cercetător Jacques Yves Cousteau în 1991 când a analizat Dunărea la Cazane şi pur şi simplu s-a îngrozit! (iar noi o bem încă, şi gătim ciorba cu ea în anul 2010). Dacă introducem doi electrozi în această “apă”, conform manualului de fizică, se va produce electroliza acestei soluţii apoase adică substanţele dizolvate -sărurile se vor orienta datorită curentului electric spre anod sau catod modificându-şi culoarea (“electroliza este un fenomen ce se produce la trecerea unui curent electric printr-o soluţie cu electroliţi”). Aşadar culoarea soluţiei care apare în lighean este dată NU de toxinele eliminate aşa cum susţine doct domnul Doctor cu diplomă de medic, ci de poluanţii fără număr din apa de la robinet. Ca să îi dovedesc cu fapte că am dreptate l-am rugat “să-mi scoată toxinele“ dar în loc de apă de la robinet şi sare, să folosească apa mea personală purificată osmotic de la mine de acasă. Surpriză!!! Deşi a adăugat mai multe linguri de sare, apa purificată osmotic din lighean s-a încăpăţânat să rămână limpede ca lacrimile lui Iisus de pe cruce. Am fost acuzat că am spulberat speranţa în vindecare a oamenilor – în special a doctoriţei care îşi “trata” formaţiunile tumorale în ligheanul domnului Doctor!… Dar, pentru numele lui Dumnezeu, m-am săturat de impostori! – Tocmai Iisus Christos – cel care este atârnat pe peretele cabinetului cu “lighean vindecător” a spus: ”Cunoaşterea Adevărului vă va elibera!” sau cum spunea şi cel în numele căruia cei doi medici au depus un jurământ de credinţă – Hipocrate- “Cunoaşterea cauzelor bolii este începutul vindecării!”. Cum aş putea să tac şi să susţin prin tăcerea mea complice un astfel de act nemedical şi care are de-a face mai degrabă cu codul penal?. Mi-am permis să îi amintesc Doamnei Doctor că are asupra sa un “Doctor” mult mai eficient, mai sincer, mai credincios şi care are grijă de ea 24/24 şi care se numeşte Sistemul Imunitar. (“El a permis dezvoltarea tumorilor, el să le elimine!” i-am spus verde-n faţă!)  Şi i-am amintit că acesta are în apa pură (nu soluţia spurcată din Dunăre) instrumentul care îl  ajută cel mai bine să îşi îndeplinească menirea în această viaţă – suntem 80% apă (“imunitis”= “curat”). A alege simpla, modesta, banala aspiratoare de toxine din interior, prea curata şi bine-cuvântata apă -H2O ca partener al propriului sistem imunitar (“Să trăiţi Domnişoară Doctor Apă!”) este un gest simplu, responsabil, ieftin şi inteligent demn chiar şi de un posesor de diplomă de medic! Şi pentru că această minunată doctoriţă cu un suflet curat şi naiv ca apa din roua dimineţii trece prin încercări grele şi are nevoie mai mult decât oricând de sprijin, vă rog ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să rostiţi în numele tuturor celor pe care o viaţă întreagă i-a ajutat să-şi găsească  vindecarea- o rugăciune scurtă. Nu e nevoie să îi ştiţi numele”- Dumnezeu ştie – şi va fi mândru de făpturile Lui!…

Medicină şi formalism

Am avut ocazia de a dezbate alături de un prieten timp de câteva ore o problemă simplă dar plină de profunde tâlcuiri, şi anume cea legată de modul în care relaţionăm. Încercam de fapt să ne explicăm diferenţa între comunicarea de tip  “comunist” şi cea de tip “capitalist”. Pentru că discuţia a fost foarte interesantă şi consistentă, am decis să supun atenţiei cititorilor noştrii câteva fragmente. (…)

E mai bine să ne adresăm cu “tu” sau cu “dumneavoastră”? E mai corect să ne “strigăm” pe numele mic sau cu “domnule…”?

Dacă ne referim la o persoană necunoscută, am putea considera familiarismul “tu” nepotrivit spunea prietenul meu care este şi mai conservator, el fiind adeptul costumului (pantalon, cămaşă) aproape în orice împrejurare. Mi-am adus atunci aminte de remarca făcută de altcineva care a fost în Satele Unite cum că acolo poţi să mergi la o conferinţă şi să stai pe mochetă în pantaloni scurţi sau că tot acolo poţi să te adresezi unui necunoscut cu formula “salut, sunt Sorin, tu cine eşti?”. Un puşti sau oricine altcineva nu va simţi nevoia în “State” să se adreseze lui Bill Gates cu “Good morning domnule Bates”, ci  cu “Hello, how are you doing Bill?”.

Această modalitate de adresare desigur că favorizează şi facilitează comunicarea, dar este şi o caracteristică a vieţii pe care o trăim azi: puţină şi rapidă (aşa se explică, cred modul în care tinerii comunică (“vb”) pe Internet, adică extrem de familiar şi de scurt). (…)

Până la tinerii noştrii pragmatici însă, pentru mai multă preciziune, să ne aducem aminte de revolta, de revoluţia borghezo-moşierească din Franţa când toate titlurile nobiliare au fost abolite, declarându-se că “toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a lui Dumnezeu” (formulă ce se regăsea parcă şi în Constituţia noastră). O altă revoluţie, socialistă de data asta, (iscată puţin mai târziu) afirma aceleaşi principii introducând sintagma “tovarăşe” pentru a sublinia egalitatea dintre oamenii muncii (niciodată însă – să ne amintim un “tovarăş” nu a fost egalul “tovarăşului prim-secretar”).  (…)

Revoluţia din decembrie 89 a înlocuit apelativul “tovarăşe” (aruncat în desuetudine şi oprobiu) cu “domnule” importat din vestul capitalist. Dacă îl alăturăm lângă “doctor” formula este completă. Complet ridicolă adică, dincolo de respectul pe care pacientul se străduieşte să îl exprime tămăduitorului său. Dar să explicăm. Vedem în filme sau cei care călătoresc în special în America pacienţi care se adresează cu “doc” , “doctore” sau chiar pe numele mic celui care tocmai l-a operat sau i-a salvat viaţa.

Ce este însă un “doctor”?

Dincolo de semnificaţia academică , cuvântul “doctor”  îşi are originea în latinescu “docere” care înseamnă “învaţă”, “ a preda”, “învăţător”, “profesor” iar acest apelativ vrea să sublinieze înainte de orice formă de respect, importanţa educaţiei pacienţilor pentru sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii. Pacientul  vede în “doctor” mai întâi un “sfătuitor” competent şi apoi “mecanicul” care îl “repară” şi nicidecum un agent de vânzări sau un distribuitor de medicamente plin de ifose preţioase.

Cuvântul “medic”  (tradus din latinescu “physicus”) îşi are originile în greaca veche şi era un adjectiv similar/sinonim cu “natural”. Prin anii 1100, medicul (physic sau “fisicien”) se ocupa cu “ fisica” sau cu vindecarea naturală nefiind însă confundat cu hirurgul sau cu apothecarul (farmacistul). Tot în greaca veche, întâlnim cuvântul “iatros” care este tradus tot ca “medic” sau “doctor vindecător” (azi îl mai regăsim în termenul “psihiatru” care se referă la medicul ce îngrijeşte bolnavii psihici). (…)

O altă instituţie care distorsionează relaţiile dintre oameni este spitalul. Cuvântul „spital” vine de la latinescul „hospite” care înseamnă „oaspete” însă cu greu putem azi afirma că această instituţie rigidă şi prea formală mai are legătură cu “ospitalitatea”. Contradicţiile dintre medici, acuzele reciproce, criticile antideontologice, informaţiile contradictorii pe care le transmit pacientului şi care nu o dată ascund de fapt interese (de regulă comerciale) se transformă pentru acesta într-o sursă de insecuritate şi de stres. Toate acestea laolaltă conduc la anxietate, depresie sau la aşa-numitele boli „iatrogene” sau „ spitaliceşti” produse de medici şi de un sistem medical mult prea formal şi din ce în ce mai ineficient („vii cu o boală şi pleci cu mai multe” auzim tot mai des spunând oameni care au trecut printr-un spital). Unii medici exercită o adevărată „dictatură” medicală a cărui rezultat este aceeaşi suferinţa morală a pacientului (medicul este acela care impune diagnosticul, tratamentul, spitalizarea, intervenţiile chirurgicale sau analizele). Astfel că „domnul Doctor” apare nu odată, avid de Putere –  o putere medicală (viaţa şi moartea sunt în mâinile lui) influenţată fie de complexele/angoasele dobândite, fie pur şi simplu de  plăcerea lui personală. (…)

Noi “venim” în această viaţă din veşnicia nefiinţei, cu alte cuvinte mama noastră  biologică ne ajută, ne susţine să dobândim o  “formă” care să adăpostească la rândul ei acea fărâmă de suflet primită de la Dumnezeu. Când însă scopul/rostul nostru în această viaţă devine prioritar “forma”, atunci putem adăuga şi sufixul “ism” adică “formal-ism”. Iată de ce Viaţa noastră a devenit extrem de formală/formalistă iar modul în care oamenii comunică, interacţionează, relaţionează cu “vindecătorii” lor este cel mai bun argument.

Să nu uităm că, aşa cum spunea Hippocrate „părintele Medicinei” „doctorul”  ar trebui să ne înveţe mai întâi ce să facem sau să nu facem să nu ne îmbolnăvim iar apoi să ne ajute să ne vindecăm prin mijloace naturale pentru că tot el mai spunea, „Scopul Medicinei este să facă Medicul inutil!”

Medicină pentru oamenii… mediocrii

Dr. Paulo Ubiratan, Porto Alegre, Rio Grande do Sul,
într-un interviu TV local, a fost întrebat despre mai multe sfaturi pe care întotdeauna le-a dat …
Matt Smith - The Eleventh Doctor Pictures, Images and Photos
Întrebare: exercitiile cardiovasculare prelungesc viata, nu?
R: inima ta a fost facuta pentru a bate un numãr de ori … Nu-ti irosi bataile cu exercitii. Totul în cele din urmã se uzeazã. Accelerarea inimii tale nu va va face sa trãiti mai mult: Asta e ca si cum ai spune ca se poate extinde durata vietii masinii dvs. daca o faceti sa mearga mai repede. Vrei sa traiesti mai mult? Ia un pui de somn!
Î: Ar trebui sã mã opresc cu consumul de carne rosie si sa mãnânc mai multe fructe si legume?
R: Tu trebuie sã întelegi logistica eficientei … . Vaca ce manânca? Iarbã si porumb. Ce sunt alea? Plante.

Deci, o friptura nu este nimic mai mult, este un mecanism eficient de a pune legume în sistemul dumneavoastrã. Vrei sa manânci boabe? Mãnâncã pui.
doctor Pictures, Images and Photos

Î: Ar trebui sã reduc consumul de alcool?
R: Categoric nu. Vinul se face pe bazã de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnã cã acestea trage apa din fructe, astfel încât sã profite din plin din ea. Berea este, de asemenea, din cereale. Le puteti lua!
Î: Care sunt avantajele unui program regulat exercitii fizice?
R: Filosofia mea este: Dacã nu aveti nicio durere … sunteti bine!


Î: Fripturile sunt daunatoare?
A: Nu m-ai ascultat! … Astãzi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Adevãrul este cã acestea raman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie dãunãtoare pen tru tine?
I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii?

R: Categoric nu! Exercitarea unui muschi doar il face sã creasca în dimensiune.
Î: Ciocolata face rau?
R: Esti nebun? ! E cacao! O alta legume! Este o mâncare bunã pentru a fi fericit!

Si tine minte: Viata, nu ar trebui sã fie o cãlãtorie pânã la mormânt, cu intentia de a ajunge sanatos, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine ia pe celalat drum – Bere într-o mânã – chips de cartofi în cealalta – mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând ca A MERITAT SA FACI CALATORIA!
Silly Dance Pictures, Images and Photos

D. P: Daca a umbla ar fi sanatos, postasul ar fi nemuritor …..! Balena innoata toatã ziua, mananca doar peste si apa si totusi e TARE GRASA..!

REMEMBER: Un iepure alearga, sare toata viata si traieste15 ani, broasca testoasã nu alearga NICIODATA si trãieste 450 de ani.

Conceptul medical "mecanicist"

Acest concept medical apare ca urmare a desoperirilor din diverse ştiinţe (chimie, fizică, dar şi medicină).

Esenţa acestui model medical a constat în aceea că boala a fost intim legată de leziunea anatomică sau histologică. Descoperirile lui Pasteur şi Koch au pus la baza explicaţiilor biologice agenţii microbieni, cadru în care au fost adjudecate de modelul medical mecanicist de explicare a bolii.

Conform acestuia există o legătură directă care se face între simptom, boală, leziune, iar simplificând la maximum leziune= boală.

Acest fapt a dus la ruperea organismului în bucăţi, ca şi în cazul unei maşini cu mai multe piese, ducând la apariţia unei medicini de organ, a unei ultraspecializări, dar şi la cultul ultraspecialistului, a aparatelor medicale tot mai sofisticate şi a analizelor.

Simplificarea modelului la formula boală= leziune, persistă de cel puţin 100 de ani şi este adânc înrădăcinat atât în conştiinţa populaţiei dar şi a majorităţii personalului medical.

În realitate ea are origini mult mai departe în istorie Aş putea aminti de şcolile medicale greceşti – şcoala din Kos care avea ca reprezentatnt pe cunoscutul Hipocratikus, şi scoala medicală din Cnidos. Aceştia din urmă erau medici care se adresau direct simpromului fără să stea prea mult pe gânduri; ei nu ezitau să taie cu cuţitul sau să administreze leacuri dure care să înlăture simptomul. Hipokratikus şi discipolii săi erau mult mai circumspecţi; ei studiau modul în care corpul omenesc luptă cu boala şi îl ajutau prin administrare de purgative, sudorifice, vomitive, repaus sau dimpotrivă mişcare. În timp a avut succes medicina agresivă a medicilor din Cnidos (a fost însuşită chiar şi de egipteni);

Oamenii doreau un leac rapid pentru suferinţele lor. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat farmacologia şi industria farmacologică.

În prezent aceasta se poate spune că are sub control corpul medical încă de pe băncile facultăţii şi terminând cu cercetarea medicală.

Binenţeles că în toată această poveste important nu este pacientul ci profitul acţionarilor din consiliide de administraţie ale acestor fabrici de medicamente care doresc profit permanent.

Prima ramură medicală care a ţinut cont de acest model a fost chirurgia. Primii chirurgi au plecat de la premisa ca omul este un sistem complex de instalaţii. Chirurgul de azi poate fi considerat un „bio-instalator”. În loc să folosească cuţite, medicii internişti folosesc medicamente pentru a trimite gloanţe asupra ţintelor reprezentate de organele bolnave.

Oamenii însă sunt ceva mai mult decât o însumare de elemente chimice. Consecinţa ultraspecializării şi a medicinei de organ a avut drept efect imediat deprecierea cunoaşterii personalităţii pacientului.

O altă consecinţă, de data asta din partea bolnavului a fost apariţia comportamentului maladaptativ în care bolnavii tind a renunţa uşor la responsabilitate, nu mai luptă cu problemele vieţii, individul se retrage în boală şi fuge uşor de răspunderile sociale.

Ca o reacţie în faţa neputinţei medicinei bazată pe acest concept sau model medical bazat numai pe explicaţii biologice care explică boala, într-un moment social caracterizat prin dezvoltarea unei societăţi urbanizate şi industrializate puternic, apare un concept nou – modelul psihosomatic care introduce în explicaţiile fiziopatologice alături de factorii biologici, pe cei psihologici şi sociali.

Modelul psihosomatic introduce între factorii de mediu şi organism un factor intermediar, o mediaţie reprezentată de reacţia psihologică la mediu. Acest factor este reprezentat de emoţie, anxietate, frică.

Modelul psihosomatic simplificat apare după formula : stres- emoţie- reacţie vegetativă- modificări funcţionale- leziune organică.

În locul unei viziuni mecaniciste (omul este ca o maşină),modelul psihosomatic introduce,în condiţiile moderne,ideia legăturii dintre corp şi suflet,dintre biologic şi social şi moral.

Modelul psihosomatic depăşeşte deci explicaţiile mecaniciste.

Leziunea chiar dacă există ea nu trebuie să fie neapărat primitivă,putând fi precedată de o lungă perioadă de tulburări funcţionale,care pot fi puse în mişcare de factori psihologici şi sociali,de relaţile interpersonale.În acest fel tulburările psihice şi somatice nu mai apar ca fiind în opoziţie.

Stresul vieţii va determina reacţia psihică,care prin intermediul sistemului nervos vegetativ va acţiona asupra fiziologiei diferitelor organe şi la care datorită duratei, intensităţii şi frecvenţei pot duce la fenomenul de organizare şi organicizare.

Boala,chiar de origine organică,poate la rândul ei să acţioneze asupra psihicului pe 2 căi:directă (prin intermediul modificărilor metabolice) şi pe cale psihologică,prin trăirea conştientă a stării de boală şi a consecinţelor sale.

În modelul psihosomatic omul sănătos sau bolnav reprezintă o unitate psihosomatică,apărarea organismului presupunând participarea ambilor factori,în timp ce leziunea apare doar în faza tardivă de evoluţie, reprezentând rezultatul eşecului, atât al apărărilor psihologice cât şi fiziologice a organismului.

Modelul psihosomatic face posibilă urmărirea în cadrul patologiei atât a influenţei factorilor psihici şi sociali,cât şi biologici,el poate explica trecerea de la social la boală somatică,de la factorii psihici şi sociali la reacţii funcţionale sau la leziuni organice,în timp ce modelul medical pune puţină bază pe factorii psiho-sociali şi nu putea da nici o explicaţie afecţiunilor funcţionale şi a maladiilor care apar în legătură cu stresul.

bibliografie selectivă: cucu ioan Reforma sanitară -reforma sistemului medical şi a gândirii medicale învechite – 2007

"Spital"

Cuvântul „spital” vine de la latinescul „hospite” care înseamnă „oaspete” însă rareori instituţia cu pricina este ospitalieră.

Spitalul este o creaţie artificială, nenaturală destinată unei acţiuni curative. Adevăratul mediu de recuperare sau de tratare a unei boli este mediul vieţii socio-familiale în care individul trăieşte.

La început spitalele erau locuri în care din caritate erau adunaţi săracii, oamenii fără mijloace materiale (spital-ospitalizare)şi în care medicii tot pe bază de caritate petreceau un timp scurt pentru tratarea acestor indivizi. Spitalele erau în grija unor societăţi caritabile.

În prezent spitalul s-a impus în cele din urmă din cauza mijloacelor tehnologice şi medicamentoase tot mai scumpe şi mai sofisticate. În România, spitalul şi-a pierdut vocaţia terapeutică.

Spitalele din România ar trebui să elimine disciplina exagerată, standardizarea şi birocratizarea vieţii de spital, să elimine ceeace unii numesc „represiunea organizată” evidenţiată prin ierarhia spitalicească şi prin regulamentele interioare restrictive.

Pacienţii ar trebui să aibă libertatea de a-şi menţine libertatea.

Membrii personalului devin parte a familiei pacientului pentru că îl văd mai des şi mai în intimitate decât oricine altcineva. Aceştia ar trebui să ofere susţinere afectuoasă la fel ca familia.

Medicină = afacere?

În SUA ţara cea mai importantă şi reper pentru multe altele inclusiv pentru România, îngrijirea sănătăţii este o afacere colosală. (Ar merita amintit că la investirea sa în calitate de prim-preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin anii 1996 sau 1997 nu am verificat, dr-ul Alexandru Ciocâlteu afirma într-un interviu – citez din memorie necesitatea introducerii şi în România a conceptului „medicina ca afacere”. Binenţeles că se referea la managementul sănătăţii, la eficacitate şi eficienţă, însă rezultatele se văd la 12 ani de atunci- întradevăr medicina este o afacere, dar nu pentru pacient).

Deci , în SUA, (să nu pomenim România pentru că suntem încă la început), cheltuielile pentru sănătate au însumat în 1998 aproape 14% din PIB, adică peste 1200 miliarde de dolari. La scară naţională, acest domeniu este de departe cel mai important pentru economia americană, depăşindu-l cu mult pe cel de pe locul doi, calculatoarele şi comunicaţiile. Pentru 2002 s-au făcut estimări ale costurilor pentru sănătate de 16,6% din PIB.

Conform datelor oferite de American Heart Association, bolile cardiace i-au costat pe americani 275 miliarde de dolari, adică mai mult de 1000 de dolari pe cap de locuitor (Investors Business Dailly, 3 ian 1998).

Iată câteva alte date statistice:

58 de milioane de americani au cel puţin o boală cardiacă (Investors Business Daily- 17 mar ) ce ucide anual 900 000 de americani şi implică cheltuieli de peste 115 miliadre dolari

37,7 milioane de americani suferă de o invaliditate (Wilcox, 1998, p.64)

16 milioane de americani au diabet care costă 92 miliarde de dolari (Wilcox,1998,p.57)

12 milioane de americani primesc îngrijiri medicale pentru cancer; doar în 1996 au fost diagnosticaţi 1 250 000 de noi cazuri, în care nu este inclusă cifra de 800 000 de cazuri de cancer de piele. 1500 de oameni mor zilnic.(Cook, 1996, p.4-5)

Unul din cinci americani are cancer de prostată (Cook, 1998, p128-129)

Anual 182 000 de femei sunt diagnosticate cu cancer mamar (Kane, 1995)

16 milioane de americani suferă de astm şi costă anual 5 miliarde de dolari (Ross, 1997, p.77)

37 miliane de americani au artrită, adică 45 de milioane de zile de muncă pierdute şi cheltuieli medicale de 35 miliarde de dolari (Loring şi Fries, 1995)

20 de milioane de americani au osteoporoză adică 1,3 milioane de fracturi osoase anual (Aldred, 1997, p.36)

40 de milioane de americani au HTA (Moser, 1999

34 de milioane de americani sunt obezi (Haris, 1996, p57, )

35 de milioane de americani suferă de alergii (Cook, 1998)

30 de milioane de americani suferă de o boală mintală(Klein, 1993)

30.400 de americani se sinucid anual (Cook, 1998)

60% din americanii peste 60 de ai suferă de cataractă (Ross, 1976, p.363)

30 de milioane de americani au probleme legate de impotenţă( Kane, 1995)

Acestea sunt o parte din datele care pun sub semnul întrebării îngrijirea medicală aşa-zis superioară oferită de o ţară bogată care dispune de tehnică de vârf.

Americanii se bucură de binefacerile diagnosticării computerizate şi a descoperirilor de ultimă oră şi au cel mai înalt nivel de viaţă din lume. Dar nu numai în America sistemul medical se află în criză.

Din ce în ce mai multă lume îşi pune întrebări legate de industria sănătăţii. Cât de mult are de-a face sistemul medical cu sănătatea? Încotro se îndreaptă acest sistem?

Medicină şi formalism

Am avut ocazia de a dezbate alături de un prieten timp de câteva ore o problemă simplă dar plină de profunde tâlcuiri, şi anume cea legată de modul în care relaţionăm. Încercam de fapt să ne explicăm diferenţa între comunicarea de tip  “comunist” şi cea de tip “capitalist”. Pentru că discuţia a fost foarte interesantă şi consistentă, am decis să supun atenţiei cititorilor noştrii câteva fragmente. (…)

E mai bine să ne adresăm cu “tu” sau cu “dumneavoastră”? E mai corect să ne “strigăm” pe numele mic sau cu “domnule…”?

Dacă ne referim la o persoană necunoscută, am putea considera familiarismul “tu” nepotrivit spunea prietenul meu care este şi mai conservator, el fiind adeptul costumului (pantalon, cămaşă) aproape în orice împrejurare. Mi-am adus atunci aminte de remarca făcută de altcineva care a fost în Satele Unite cum că acolo poţi să mergi la o conferinţă şi să stai pe mochetă în pantaloni scurţi sau că tot acolo poţi să te adresezi unui necunoscut cu formula “salut, sunt Sorin, tu cine eşti?”. Un puşti sau oricine altcineva nu va simţi nevoia în “State” să se adreseze lui Bill Gates cu “Good morning domnule Bates”, ci  cu “Hello, how are you doing Bill?”.

Această modalitate de adresare desigur că favorizează şi facilitează comunicarea, dar este şi o caracteristică a vieţii pe care o trăim azi: puţină şi rapidă (aşa se explică, cred modul în care tinerii comunică (“vb”) pe Internet, adică extrem de familiar şi de scurt). (…)

Până la tinerii noştrii pragmatici însă, pentru mai multă preciziune, să ne aducem aminte de revolta, de revoluţia borghezo-moşierească din Franţa când toate titlurile nobiliare au fost abolite, declarându-se că “toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi a lui Dumnezeu” (formulă ce se regăsea parcă şi în Constituţia noastră). O altă revoluţie, socialistă de data asta, (iscată puţin mai târziu) afirma aceleaşi principii introducând sintagma “tovarăşe” pentru a sublinia egalitatea dintre oamenii muncii (niciodată însă – să ne amintim un “tovarăş” nu a fost egalul “tovarăşului prim-secretar”).  (…)

Revoluţia din decembrie 89 a înlocuit apelativul “tovarăşe” (aruncat în desuetudine şi oprobiu) cu “domnule” importat din vestul capitalist. Dacă îl alăturăm lângă “doctor” formula este completă. Complet ridicolă adică, dincolo de respectul pe care pacientul se străduieşte să îl exprime tămăduitorului său. Dar să explicăm. Vedem în filme sau cei care călătoresc în special în America pacienţi care se adresează cu “doc” , “doctore” sau chiar pe numele mic celui care tocmai l-a operat sau i-a salvat viaţa.

Ce este însă un “doctor”?

Dincolo de semnificaţia academică , cuvântul “doctor”  îşi are originea în latinescu “docere” care înseamnă “învaţă”, “ a preda”, “învăţător”, “profesor” iar acest apelativ vrea să sublinieze înainte de orice formă de respect, importanţa educaţiei pacienţilor pentru sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii. Pacientul  vede în “doctor” mai întâi un “sfătuitor” competent şi apoi “mecanicul” care îl “repară” şi nicidecum un agent de vânzări sau un distribuitor de medicamente plin de ifose preţioase.

Cuvântul “medic”  (tradus din latinescu “physicus”) îşi are originile în greaca veche şi era un adjectiv similar/sinonim cu “natural”. Prin anii 1100, medicul (physic sau “fisicien”) se ocupa cu “ fisica” sau cu vindecarea naturală nefiind însă confundat cu hirurgul sau cu apothecarul (farmacistul). Tot în greaca veche, întâlnim cuvântul “iatros” care este tradus tot ca “medic” sau “doctor vindecător” (azi îl mai regăsim în termenul “psihiatru” care se referă la medicul ce îngrijeşte bolnavii psihici). (…)

O altă instituţie care distorsionează relaţiile dintre oameni este spitalul. Cuvântul „spital” vine de la latinescul „hospite” care înseamnă „oaspete” însă cu greu putem azi afirma că această instituţie rigidă şi prea formală mai are legătură cu “ospitalitatea”. Contradicţiile dintre medici, acuzele reciproce, criticile antideontologice, informaţiile contradictorii pe care le transmit pacientului şi care nu o dată ascund de fapt interese (de regulă comerciale) se transformă pentru acesta într-o sursă de insecuritate şi de stres. Toate acestea laolaltă conduc la anxietate, depresie sau la aşa-numitele boli „iatrogene” sau „ spitaliceşti” produse de medici şi de un sistem medical mult prea formal şi din ce în ce mai ineficient („vii cu o boală şi pleci cu mai multe” auzim tot mai des spunând oameni care au trecut printr-un spital). Unii medici exercită o adevărată „dictatură” medicală a cărui rezultat este aceeaşi suferinţa morală a pacientului (medicul este acela care impune diagnosticul, tratamentul, spitalizarea, intervenţiile chirurgicale sau analizele). Astfel că „domnul Doctor” apare nu odată, avid de Putere –  o putere medicală (viaţa şi moartea sunt în mâinile lui) influenţată fie de complexele/angoasele dobândite, fie pur şi simplu de  plăcerea lui personală. (…)

Noi “venim” în această viaţă din veşnicia nefiinţei, cu alte cuvinte mama noastră  biologică ne ajută, ne susţine să dobândim o  “formă” care să adăpostească la rândul ei acea fărâmă de suflet primită de la Dumnezeu. Când însă scopul/rostul nostru în această viaţă devine prioritar “forma”, atunci putem adăuga şi sufixul “ism” adică “formal-ism”. Iată de ce Viaţa noastră a devenit extrem de formală/formalistă iar modul în care oamenii comunică, interacţionează, relaţionează cu “vindecătorii” lor este cel mai bun argument.

Să nu uităm că, aşa cum spunea Hippocrate „părintele Medicinei” „doctorul”  ar trebui să ne înveţe mai întâi ce să facem sau să nu facem să nu ne îmbolnăvim iar apoi să ne ajute să ne vindecăm prin mijloace naturale pentru că tot el mai spunea, „Scopul Medicinei este să facă Medicul inutil!”

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 12:08 am UTC
Aceasta luna: 13 la 08-08-2019 08:36 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC