> News of the day <

Din vârful tastelor pag 90

Am reîntâlnit zilele trecute, ieşind dintr-un magazin de pe strada Traian – “strada mare” cum o cunosc severinenii, un vechi amic din tinereţe, ajuns azi om cu funcţie mare în peisajul politic local. M-a salutat cu un zâmbet larg şi chiar s-a îndreptat spre mine să-mi strângă mâna. Am întors capul să văd dacă mai … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Mai ţineţi minte?…

Mai ţineţi minte câtă agitaţie şi ce nebunie era la televiziuni atunci când s-au produs atentatele din America din 11 septembrie?

Imagini cu turnurile prăbuşindu-se repetate obsesiv iar şi iar şi iar încremenindu-ne într-o frică de terorişti aproape paralizantă, apoi nebunia cu plicurile cu antraxul, talibanii, Hussein Saddam, apoi cea cu găinile fugărite prin curţile oamenilor care asistau neputicioşi cum li se ia bucătura din bătătură, apoi făcătura mizerabilă cu porcina etc, etc.

Ascultăm diverşi indivizi cu pedigree universitar cum ne învaţă că e bine să consumăm cutare produs şi cum să ne ferim de cutare chestie. Apoi aflăm că primeşte bani buni de la nu ştiu ce companie transnaţională şi că de fapt promovează anume interese.

Vedem cutare politician care ne spune într-un fel apoi altul din opoziţie care îl contrazice. Apoi îi vedem pe amândoi la rubrica “monden” cum se încuscresc, cum joacă periniţa şi cum le creşte indicele de confort financiar…

Ne mai amintim cum era Ceauşescu acuzat de cei responsabili cu binele nostru de la radio Europa Liberă sau Vocea democraţiei americane – cum că s-a îndatorat şi asupreşte românii, apoi când şi-a plătit datoria, că de ce a făcut aşa că toate ţările datoare sunt credibile şi că acestea fac parte din cluburile selecte financiare, etc…

Am văzut deunăzi că acum nu prea mai e bine cu datoriile astea, Grecia, Italia, criză, America, Congres, faliment, etc.

Pe un site – http://www.9am.ro/ – (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/216012/Clinton-ar-f… ) am citi cum că Preşedintele Americii ştia că se vor produce atentatele din 11 septembrie dar s-a făcut că nu ştie. Atunci noi chiar nu ştiam.

Şi dacă a fost aşa atunci pentru ce am fost înnebuniţi de cap de tembeliziuni? Cui a folosit?

Nouă nu, asta cu siguranţă!.

O să putem vreodată să gândim cu propriul nostru creier pe care ni l-a dat în dotare bunul Dumnezeu încă de la naştere?

Despre tehnicile de manipulare prin intermediul televiziunii într-un articol viitor.

De ziua Imnului naţional


Ieri a fost ziua Imnului naţional. Prilej de a mai cheltui nişte bani pentru nişte vorbe vorbite.

Dincolo de vorbele alese şi scoase pe orificiul bucal rămâne realitatea reală – românii dorm pe ei şi nici măcar îndemnul Imnului lor naţional nu-i mai poate trezi. Indiferenţă, nepăsare, bârfă ieftină distructivă, nesimţire la tot pasul.

Ieri, la semaforul de la Traian unul a aruncat dintr-o maşina cântătoare cu două scaune joase şi fără tavan, şerveţelul cu care se ştersese la bot, ambalajul lucios în care fusese probabil ciocolată, doza de suc goală şi apoi chiştocul (ţigara pe jumate arsă), chiar când se făcuse verde semaforul. Am vrut să le adun şi să i le dau înapoi dar m-am gândit că nu se face să te-apuci să dresezi un animal deja bătrân şi nărăvit deoarece risipeşti nervi, timp, energie.

Cu ceva timp în urmă, un partid important a avut la Parlament un fel de adunare generală. Pregătiri minuţioase, invitaţi, etichete, abţipilduri cât cuprinde, televiziuni care transmiteau în direct fiecare pas călcat pe marmura lucitoare.

Muzică de fundal atent aleasă. Mărimile s-au pus pe scaunele de pe scenă, s-a cântat frenetic imnul partidului apoi “s-a pus” placa cu Imnul naţional.

Stânjeneala era evidentă iar mai marii partidului se uitau ba spre tavan,ba spre vârful pantofilor, ba la rever- aşteptând cu bucile strânse momentul încheierii ca să poată să-şi dea drumul spre noi la zâmbetele largi şi atent antrenate…

Cineva de la butoane a vrut să lase să mai curgă o strofă (probabil că aşa prevedea rânduiala), însă ca să nu fie urechiat ulterior s-a răzgândit şi a întrerupt momentul muzical naţional brusc, aproape evident precipitat.

Dar, vorbele astea sunt prea neputincioase faţă de “performanţa” maneliştilor care au prelucrat aşa cum se cuvine Imnul nostru naţional.

Fără număr, fără număr, fără număr, pe sistem!

Turbo…

Povestea lui Gheorghe Hogea din Tismana


Duminică 8 mai am fost la întâlnire – la un pahar cu vin curat – la Tismana cu câţiva prieteni buni. Satul este unul simplu cu oameni discreţi şi curaţi la suflet. Am plecat spre Dunăre admirând cu toţii flăcările violete de pe marginea drumului şi fântânile – unele din ele părăsite şi aproape năruite.

Una însă, ascunsă într-un zăvoi, ne-a atras atenţia şi ne-a revelat povestea unui om care seamănă izbitor – aşa cum spunea şi d-nul Nicu, cu Gheorghe Doja – nu din poveste ci din Istoria noastră…
Satul Tismana se afla la circa 25 de km de Drobeta Turnu Severin şi este o localitate veche situată pe malul Dunării de doar câteva sute de ani mai precis de prin anii 1870. Aici sunt vechile moşii ale Mânăstirii Tismana iar printre primii locuitori care au primit pământ aici au fost bunicii lui Gheorghe Hogea cel pe care o să-l cunoaşteţi în acest film.

O caracteristică definitorie a acestor lucuitori (foşti vaporeni umblaţi prin lume adică civilizaţi) este cutuma care spune că în acest sat nu e loc pentru hoţi. Vânzările de imobile s-au făcut după o atentă cunoaştere a proprietarilor şi în nici un caz vreunui locuitor de vreo etnie ce se dedă la hoţii. Onestitatea este cea care îi tuşează pe aceşti oameni simpli, blânzi dar necruţători cu hoţii.

Atenţie!

Acest om minunat s-ar putea numni oricând Gheorghe Doja pentru că este mânat de aceeaşi sete de adevăr şi mai ales de dreptate precum predecesorul lui ars pe rug dar rămas definitiv în mentalul colectiv acum şi de-a pururi.

Povestea lui este povestea oricărui român minţit, înşelat, trădat.

Într-un colţ uitat de lume dar nu şi de Dumnezeu, un om a ales să-şi strige dreptatea agăţând o pancartă de fântâna cu apă. Pentru ca toţi însetaţii de apă să simtă şi o oareşce sete de dreptate. El este un om cu mult, mult, mult mai viu decât oricare dintre cei ce citesc aceste cuvinte. Poartă cu sfinţenie la poartă un steag mare tricolor impecabil de curat şi în casă unul american. Ambasada SUA de la Bucureşti ar trebui să afle şi să aprecieze suflul curat democratic al acestui vieţuitor dintr-un sat anonim mehedinţean.

Fratele lui a fost telegrafistul navei „Biruinţa” al cărei comandant era însuşi Preşedintele actual al României, Traian Băsescu. Ştie cineva care era activitatea pe care o presta un telegrafist? Ştie cineva cam ce adevăruri ar putea revela acest om încă viu dar mai viu decât mulţi alţii aşa-zis „vii”?

Promitem nu doar articole viitoare ci chiar un site dedicat acestui sat, acestui om dar mai ales ADEVĂRULUI care, doar el, ne mai poate vindeca!

1 comentariu on “Protest original împotriva PDL la Tismana, Mehedinţi”
medeor said

Bravo dn Nicu!

Iată câteva “amănunte” despre Gheorghe Doja (nu Gheorghe Hogea) pentru aflarea celor ce-au fost şi care se repetă pentru că am uitat…

Papa Leon a iniţiat o cruciadă antiotomană eşuată însă din motive care nu au importanţă acum.

Gheorghe Doja – român ardelean, a organizat o mică armată care însă a devenit altceva – nucleul răscoalei ţărăneşti din 1514 a ţăranilor împotriva nobilimii corupte şi lacome. La 20 iulie 1514 Gheorghe Doja va fi prins şi torturat în mod bestial, fiind executat prin aşezarea sa pe un tron înroşit în foc. Capul a fost separat de corp de călău iar corpul a fost tăiat în patru şi atârnat de porţile cetăţilor Buda, Pesta, Oradea şi Alba Iulia pentru ca “doritorii” de revoltă să ia aminte ce îi aşteaptă!

Aceasta ar fi istoria trecută.

Istoria prezentă este cam aceeaşi, cu o mică diferenţă. Generaţia actuală a tinerilor ce alcătuieşte populaţia României – “instruită” de un sistem profesoral sărac, hămesit de bani, aflat în permanentă “transformare”, “tranziţie” sau “reformă”este semianalfabetă (40% din poporul român este DEJA analfabet având grave dificultăţi de scriere sau înţelegere a textelor scrise!!!!) şi merge cu paşi iuţi spre barbarie şi primitivism. Spre mulţumirea păturii actuale de “nobili”.

Iată un exemplu de comentariu, ce se vrea probabil o glumă, ce a fost secretată de creierii unui brav exponent al generaţiei manelistico- hăhăiste prezente:

“Gheorghe Doja aşteaptă tăcut în faţa scaunului de metal. Lângă scaun supraveghetorul maghiar ţine în mână un obiect metalic ameninţător. Pe faţa lui Doja se scurg râuri de transpiraţie, proces anatomic de răcire care îl lasă cu un dezechilibru al electroliţilor în sânge, plasmă şi celelalte umori. Deja Doja … îşi imaginează cum va fi cu găoaza lui lipită de acel scaun metalic, simţind durerea cumplită fără întrerupere pentru, probabil, mai multe ore. Cum va suporta oare Doja să stea pe scaun când are o diaree cumplită din cauza că a mâncat prea multe cireşe?”

Hă, hă, hă…

Omul din Tismana este doar un exemplu… sau măcar ar trebui să fie…

Halucinant!


Crunta realitate americana care ne va lovi in foarte scurt timp si pe noi, daca nu cumva suntem deja victimele acestui sistem. Toate scrierile SF din anii ’60, ’70… despre alimentele sintetice si despre cine conduce cu adevarat lumea sunt pur si simplu infantilisme pe linga aceasta socanta, halucinanta realitate.

TREBUIE SA VEDETI ACEST FILM! ESTE O OBLIGATIE MORALA, ESTE O DATORIE FATA DE PROPRIA PERSOANA, FATA DE FAMILIE, FATA DE PLANETA PE CARE TRAIM!

Probabil ati vazut si ati citit multe filme si scenarii despre diverse teorii conspirationiste si altele de acest gen. ACEST FILM ESTE DUREROS DE REAL. Dureaza 90 de minute – adica o ora si jumatate -, dar sunt ferm convins ca va va putea schimba viata dupa ce-l vizionati si veti CUMPARA ALTFEL, cu mult mai multa atentie si DISCERNAMINT ALIMENTELE DIN SUPERMARKET.

NU E NIMIC INVENTAT, NU E NIMIC INOCULAT SUBLIMINAL. ESTE O HALUCINANT DE DUREROASA REALITATE!

Poveste de dragoste plus …încă ceva

Omul devine matur doar atunci când înţelege că este mai important să iubească decât să fie iubit.


Îmi amintesc de o poveste pe care am citit-o când eram copil, o întâmplare adevărată şi după care cred, s-a „turnat” şi un film. Era vorba de doi tineri frumoşi din Japonia, studenţi eminenţi care atât de mult s-au iubit că după terminarea studiilor s-au şi căsătorit.

Dragoste sau minciună?

S-au angajat la două firme renumite pentru salarii foarte bune, aveau părinţi şi prieteni minunaţi, o casă frumoasă, totul era aşa cum speraseră. Până, într-o zi când el, care lucra într-un laborator are un accident care îi mutilează oribil faţa (i-a explodat un recipient cu o substanţă chimică în faţă). După întoarcerea din spital, era de nerecunoscut iar soţia, oricât se autosugestiona că nu e nici o problemă, tot avea reţineri în a se apropia de el datărită înfăţişării monstruoase. Într-o zi el o anunţă că va pleca trimis de firmă pentru câteva luni în Europa şi … pleacă. Rămasă singură, ea este, aşa cum se întâmplă peste tot în lume, asaltată de diverşi masculi care adulmecă imediat o femelă singură. Rezistă tuturor tentaţiilor şi avansurilor, până într-o altă zi când apare un tânăr plăcut la vorbă, inteligent şi care o convinge până la urmă să îi cedeze. După ce se consumă noaptea de dragoste trupească, el o anunţă că de fapt este … soţul ei care îşi făcuse o operaţie de reconstrucţie a feţei în Europa!. Morala întâmplării? Ea înţelege atunci că iubirea lor a fost falsă, că ea nu l-a iubit niciodată cu adevărat şi că a iubit doar o mască, aşa încât decide să se despartă definitiv de el. Adevărată sau nu, povestea are multiple conotaţii extrase din realitate.

Dragoste de cerşetor

Oamenii nu ştiu să iubească. Iubirea lor este mai mult o cerşetorie jalnică a siguranţei şi confortului pe care … celălalt trebuie să îl ofere, de fapt un comerţ odios. Când îi ceri celuilalt iubire eşti doar un cerşetor iar celălalt procedează la fel. Doi cerşetori frustraţi care se simt la un moment dat …traşi pe sfoară. Înainte se simţeau mizerabil singuri acum se simt mizerabil împreună. Acum însă, pot arunca vina pe celălat: „din cauza ei mă simt nenorocit, nefericit”. Cei care se îndrăgostesc dintr-o nevoie de iubire, nu au iubire şi ca urmare nu pot dărui iubire. Sunt doi imaturi / prematuri pentru că doar doi imaturi se pot înţelege în acest mod.

Omul devine matur doar atunci când înţelege că este mai important să iubească decât să fie iubit. Atunci începe să împartă, să reverse, să dăruie necondiţionat iubirea sa. Doar o persoană matură dăruie pentru că … are de unde. Atunci nu mai eşti dependent de cineva sau ceva, atunci  poţi să iubeşti indiferent dacă celălalt te iubeşte sau nu. Atunci iubirea a devenit o stare interioară, şi nu o simplă relaţie. Iubirea înseamnă abundenţă; înseamnă să o împărtăşeşti pentru că o ai şi nu mai ştii ce să faci cu ea. Celălalt poate să simtă iubirea ta sau poate să nu o simtă, nu are importanţă; tu însă ştii sigur că ea există şi se revarsă. Aşa cum mai spuneam, florile nu înfloresc pentru ca noi să le lăudăm mirosul, isvoarele nu curg ca să ne potolescă nouă setea, soarele nu răsare ca să ne minunăm noi de el, ele pur şi simplu înfloresc, pur şi simplu curg, pur şi simplu există.

Am primit o altă poveste pe e-mail şi o reproduc integral pentru a înţelege toţi cei ce citesc aceste rânduri, că dragostea este … ceva mai mult.

Poveste de dragoste

„Părintii mei au trăit 55 de ani căsătoriţi şi într-o dimineaţă mama mea cobora scările ca să-i prepare tatei micul dejun. A făcut un infarct şi a căzut. Tatal meu a ridicat-o cum a putut şi în grabă a urcat-o în camionetă. Cu toată viteza, depăşind, nerespectând regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire când a sosit, ea murise. In timpul înmormântării tatăl meu nu a vorbit şi avut o privire pierdută. Aproape nu a plâns deloc. In noaptea aceea noi copiii am stat alături de el. Intr-o atmosferă de durere şi nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. Tata i-a cerut fratelui meu, teologul, să-i spună unde este mama în acel moment. Fratele meu a început să-i spună ceva despre viaţa de după moarte, şi presupuse cum şi unde ar fi ea. Tatăl meu asculta cu mare atenţie şi deodată a cerut:
-Duceţi-mă la cimitir!.
-Tată, am răspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum.
El a ridicat vocea şi cu o privire de sticlă, a zis:
- Nu discutaţi cu mine, vă rog. Nu discutaţi cu un om, care tocmai şi-a pierdut ceea ce a fost soţia sa timp de 55 de ani !
S-a produs un moment de linişte respectuoasă şi n-am mai vorbit nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului şi cu o lanternă am ajuns la mormânt.
Tatăl meu l-a mângâiat, a plâns şi ne-a spus nouă, copiilor lui, care vedeam aceasta scenă impresionaţi:
- Au fost 55 de ani buni…ştiţi ? Nimeni nu poate vorbi de dragostea adevarată, dacă nu are idee ce înseamnă sî împarţi viaţa cu o aşa femeie.
După o pauză, faţa i s-a luminat:
- Ea şi eu am fost împreună în acea criză când ne-am pierdut serviciul, am fost uniţi când am vândut casa şi ne-am mutat din oraş, am împărţit bucuria de a vedea copiii noştri terminand şcolile, am plâns unul alături de altul la pierderea fiinţelor dragi, ne-am rugat împreună în sala de aşteptare a unor spitale, ne-am sprijinit în durere, ne-am îmbrăţişat în fiecare Crăciun, şi ne-am iertat toate greşelile… Acuma a plecat şi sunt multumit. Ştiti de ce ? Pentru că a plecat înaintea mea. Ea nu a trebuit să trăiască agonia şi durerea de a mă înmormânta, de a rămâne singură după plecarea mea. Voi fi eu cel care va trece prin asta şi îi mulţumesc lui Dumnezeu. O iubesc atâta, că nu mi-ar fi plăcut să sufere. Când tata a terminat de vorbit, noi copiii aveam feţele pline de lacrimi. L-am îmbrăţişat şi el ne-a consolat:
- Totul e bine, putem merge acasă, a fost o zi bună. In noaptea aceea am înţeles ce înseamnă adevarata dragoste.”

A mai vorbi despre romantisme ieftine, despre erotisme sau alte fleacuri este inutil pentru că adevărata dragoste înseamnă cu mult mai mult decât atât…

Cum tratăm ignoranţa

Despre modul în care industria alimentară ne condiţionează/fidelizează chimic creierele am mai vorbit. Despre industria medicală ce ne arată şi încearcă să ne convingă de exemplu că nişte oameni ar fi eliminat nişte “plăci”/depozite toxice sub formă de cârnaţi din intestinele groase şi de ce sunt acestea nişte aberaţii ce nu au legătură cu anatomia şi fiziologia (ci doar cu buzunarul pacientului prea-credul) am mai scris. Despre persoanele nevoiaşe care câştigă un ban înregistrând declaraţii (testimoniale) pentru te miri ce cabinete medicale care te freacă la tălpi şi te vindecă de tot felul de beteşuguri am să scriu în curând. Sportul acesta cu aplaudaci plătiţi (clienţi “fericiţi şi mulţumiţi de produsele arătate la tv”) se practică în toată lumea şi la toate televiziunile. Ca o paranteză, moda aplaudacilor a apărut în Anglia şi a fost inventată de un regizor care nu avea spectatori la piesele sale de altfel foarte mediocre.  A găsit nişte persoane disponibile contra cost să aplaude frenetic şi să “facă reclamă” pieselor sale iar ulterior succesul lui a fost uriaş. În cadrul tehnicilor de manipulare metoda se cheamă principiul dovezii sociale şi aceasta spune că avem cu toţii tendinţa de a acţiona ca o “turmă”. Am scris despre faptul că nivelul ignoranţei la pacienţi este uriaş (într-un articol trecut vorbeam  despre cei doi bătrâni din spitalul judeţean care işi recomandau unul altuia radiografia la plămâni ca fiind “foarte bună” – “te simţi foarte bine după ce faci raze la plămâni, să vorbeşti şi dumneata să-ţi facă, eu tare bine mă simt” şi “să vorbeşti să te pui şi la ecograf, şi la RMN”). Am fost însă realmente şocat să întâlnesc un medic care se duce la un alt medic unde acesta îi scoate toxinele din organism prin călcâie pur şi simplu ţinându-le într-un lighean!. Am văzut cum această absurditate este promovată şi de unii jurnalişti din Bucureşti mult prea atenţi la foşnetul hârtiilor semnate de Guvernator decât la interesele pacienţilor disperaţi. Despre ce este vorba?

Medicul respectiv, demn slujitor al Sfântului Profit te pune cu picioarele într-un lighean cu apă de la robinet, te înfăşoară cu un brâu care îţi încălzeşte spinarea şi după ce adaugă un pumn de sare introduce între ţurloaiele tale goale un dispozitiv care face electroliza apei. Când se colorează, el interpretează savant(!!!) culoarea apei murdare ca fiind plină cu “toxine de la ficat, de la articulaţii”, etc, etc. Dar pentru că Informaţia de Severin vă aduce informaţii corecte, să lămurim oamenii despre ce este vorba. În apa de la robinet, apă din Dunăre care a parcurs 2870 de km de la isvor până la robinetul din cabinetul d-nului Doctor, adunând mizerii din 19 ţări (cât are bazinul hidrografic),  se află dizolvate peste 180 de substanţe chimice. Atâtea a găsit  /identificat celebrul cercetător Jacques Yves Cousteau în 1991 când a analizat Dunărea la Cazane şi pur şi simplu s-a îngrozit! (iar noi o bem încă, şi gătim ciorba cu ea în anul 2010). Dacă introducem doi electrozi în această “apă”, conform manualului de fizică, se va produce electroliza acestei soluţii apoase adică substanţele dizolvate -sărurile se vor orienta datorită curentului electric spre anod sau catod modificându-şi culoarea (“electroliza este un fenomen ce se produce la trecerea unui curent electric printr-o soluţie cu electroliţi”). Aşadar culoarea soluţiei care apare în lighean este dată NU de toxinele eliminate aşa cum susţine doct domnul Doctor cu diplomă de medic, ci de poluanţii fără număr din apa de la robinet. Ca să îi dovedesc cu fapte că am dreptate l-am rugat “să-mi scoată toxinele“ dar în loc de apă de la robinet şi sare, să folosească apa mea personală purificată osmotic de la mine de acasă. Surpriză!!! Deşi a adăugat mai multe linguri de sare, apa purificată osmotic din lighean s-a încăpăţânat să rămână limpede ca lacrimile lui Iisus de pe cruce. Am fost acuzat că am spulberat speranţa în vindecare a oamenilor – în special a doctoriţei care îşi “trata” formaţiunile tumorale în ligheanul domnului Doctor!… Dar, pentru numele lui Dumnezeu, m-am săturat de impostori! – Tocmai Iisus Christos – cel care este atârnat pe peretele cabinetului cu “lighean vindecător” a spus: ”Cunoaşterea Adevărului vă va elibera!” sau cum spunea şi cel în numele căruia cei doi medici au depus un jurământ de credinţă – Hipocrate- “Cunoaşterea cauzelor bolii este începutul vindecării!”. Cum aş putea să tac şi să susţin prin tăcerea mea complice un astfel de act nemedical şi care are de-a face mai degrabă cu codul penal?. Mi-am permis să îi amintesc Doamnei Doctor că are asupra sa un “Doctor” mult mai eficient, mai sincer, mai credincios şi care are grijă de ea 24/24 şi care se numeşte Sistemul Imunitar. (“El a permis dezvoltarea tumorilor, el să le elimine!” i-am spus verde-n faţă!)  Şi i-am amintit că acesta are în apa pură (nu soluţia spurcată din Dunăre) instrumentul care îl  ajută cel mai bine să îşi îndeplinească menirea în această viaţă – suntem 80% apă (“imunitis”= “curat”). A alege simpla, modesta, banala aspiratoare de toxine din interior, prea curata şi bine-cuvântata apă -H2O ca partener al propriului sistem imunitar (“Să trăiţi Domnişoară Doctor Apă!”) este un gest simplu, responsabil, ieftin şi inteligent demn chiar şi de un posesor de diplomă de medic! Şi pentru că această minunată doctoriţă cu un suflet curat şi naiv ca apa din roua dimineţii trece prin încercări grele şi are nevoie mai mult decât oricând de sprijin, vă rog ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să rostiţi în numele tuturor celor pe care o viaţă întreagă i-a ajutat să-şi găsească  vindecarea- o rugăciune scurtă. Nu e nevoie să îi ştiţi numele”- Dumnezeu ştie – şi va fi mândru de făpturile Lui!…

România anilor 30 şi criza actuală

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu, e parcă adresată actualilor conducători ai României, deşi ea a fost scrisă cu peste 60 de ani în urmă. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi:

- Guvern vândut străinilor.

- Alogeni care conduc ţara din umbră.

- Mai rău chiar, nimeni rămas care să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă.
Practic, putem transpune scrisoarea eroului neamului românesc, situaţiei zilelor noastre, doar cu schimbări de nume. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!


RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

“Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem. Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara , deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

Descântec de jurnalist

Viaţa noastră a devenit un text banal, mediocru inventat într-o redacţie de ziar sau de televiziune. În această locaţie „sfântă”, inspiraţia amestecată cu mirosul de transpiraţie, odicolon sofisticat şi cabluri încinse este reprodusă pe hârtie sau pe promter de nişte jurnalişti pretenţioşi, fuduli, suficienţi şi ţanţoşi şi destinată unui public mediocru alcătuit majoritar din orbeţi.

Mă ciup de mână, de tâmple şi deşi simt usturime, tot îmi vine să spun că nu exist, că e doar o minciună şi că doar ce scriu scribii procurori ai naţiunii e adevărat. Privesc la oamenii care se preling agale, împingând cărucioare cu copilaşi moleşiţi de căldură înspre pădurea Crihala sau dinspre pădure spre Splai, tineri pe rotile sau îndrăgostiţi timizi pofticioşi de umbră şi singurătate şi încerc să mă conving că nu sunt într-un film născocit.

La televiziuni dacă (mai) privim, vedem tot felul de indivizi care îşi lasă discret pe scaun sau pe faţa de masă producţiile intranazale lipite de degetele acuzatoare, şi care, infatuaţi ne fac şi ne desfac viaţa şi mintea. Să ne aminitim de Revoluţia televizionistică decembristă, de securiştii-terorişti care trăgeau (aghioase probabil) din toate părţile spre studiol 4 (sau care-o fi fost) plin de responsabilii cu Revoluţia în timp ce sunetiştii şi cei de la emisie îşi dădeau coate uimiţi de limbariţa măscăricilor din faţa camerelor de filmat. Măscărici, măscărici, da azi se bat pe burtă cu miliardarii mapamondului.

Scriu aceste rânduri revoltat de ştirea potrivit căreia ultimul interviu al Mădălinei Manole ar fi fost de fapt o „făcătură”, o invenţie a unui ziarist sau ziariste care se scremea să umple o pagină albă ca să-şi justifice existenţa, banii încasaţi de la un şef generos şi mătreaţa scuturată pe foaie.

Cineva văd că ia atitudine claxonând clubul român de presă şi acuză agera redacţie de practică necinstită sau nedeontologică, dar în România noastră iubită totul a ajuns o făcătură sinistră – chiar şi jalnica noastră viaţă de nu mai ştim dacă mai suntem vii sau nu.

Sunt o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită” ar fi declarat artista cu câteva ore înainte de a-şi lua zilele. …

Daţi-mi o cutie cu metoclopramid că îmi vine să vărs …

Iertaţi-ne stimaţi tovarăşi jurnalişti că încă dăm din picioare – vorba cântecului!… Necrologul nostru a fost deja publicat! Dar al lor?…

Pilulă cu …minte

Pietro Aretino s-a născut în 1492 într-un spital din Arezzo, dintr-un tată curtezan extrem de frumos (model pentru sculptori şi pictori) dar care nu l-a recunoscut pentru că mama lui era deja căsătorită. La treisprezece ani îşi jefuieşte mama şi fuge la Perugia unde stă la un legător de cărţi. Observă care sunt modelele de parvenire şi reuşeşte să intre sub pielea unui comerciant bogat – Agostino Chigi care îl ajută să se autopropulseze în lumea mondenă a Romei. Este când vagabond şi libertin, când “călugăr capucin” la Ravenna (sau cum se spune pe la noi – “după cum bate vântul”). Când Leon al X-lea a devenit Papă, îl regăsim la curtea acestuia ( unde s-au “aciuit” tot felul de “literaţi”, bufoni, actori, măscărici sau aventurieri ce profitau de bunăvoinţa pontificală). Amicul nostru învaţă să pună în versuri bufoneriile (bârfele) sale vulgare (unii îl consideră printre primii promotori ai pornografiei “moderne”) şi face din asta o afacere. La moartea Papei Leon al X-lea, scrie o broşură cu versuri care satirizau dragostea Papei pentru elefanţi. A ajuns astfel dintr-un ilustru anonim, pe buzele tuturor cetăţenilor. Lipsit de pudoare el şi-a completat studiile din “mers” mai mult la “şcoala vieţii”. Bârfa ridicată la rang de “artă” îi aduce tot felul de onoruri. Tiţian (cu care se împrieteneşte) îi face trei tablouri (portrete), Clement al VII-lea l-a făcut Cavalor de Rodos iar Iulius al III-lea, Cavaler de Sf. Petru.

Aretino era un om energic cu voinţă de cunoaştere, cu un corp sănătos, “de fier” şi care, mai ales, ştia ce vrea. Pasiunea vieţii lui a fost doar gloria personală. Medalioane, titluri, diplome, insigne de aur sau argint, statui şi picturi, pietre preţioase, inele şi lanţuri de aur, le-a avut din belşug. A cheltuit în timpul vieţii mai mult de un milion de franci. La el acasă era mereu aglomeraţie de artişti, muzicieni sau valeţi. La intrare era un bust de marmură care îl reprezentat pe el cu o cunună de lauri, tablouri pe pereţi tot cu chipul lui, medalioane, vaze pictate,  etc, desigur, tot cu el. Toată viaţa lui a rămas însă doar un valet, o slugă mediocră iar după moartea sa (la 75 de ani în 1577) s-a ales praful de reputaţia lui, lumea uitându-l, ba chiar ferindu-se să-i rostească numele (în prezenţa unei doamne era ceva foarte ruşinos ca cineva să-i rostească numele). În cele ce-a scris s-a remarcat ca un “maestru” al şantajului. Mai presus de orice el specula frica oamenilor, timiditatea, naivitatea sau vanitatea. Tonul lui era dispreţuitor şi metalic. A întâlnit însă şi oameni cărora nu le-a fost frică de el şi care l-au scuipat sau l-au amenuinţat cu moartea (ambasadorul Angliei). Aretino nu înceta să afirme că “ce mă face să sufăr cel mai mult este vederea unui fricos!”…Îşi schimba des atitudinea de la cea a unui clovn, lăudăros, la aceea a unui sfânt calomniat şi desconsiderat. Prietenului său Tizian îi scria caracterizându-se: “ Sunt ca un om care este obosit de el însuşi, nu mai ştiu ce să fac cu mintea mea, cu gândurile mele, şi aşa, îmi întorc ochii spre ceruri, spre Dumnezeu care a creat luminile şi umbrele, atmosfera de tipul aceleia pe care pictorii se străduiesc s-o exprime”, bla, bla…

Ce ne învaţă această “poveste”? Că abilitatea de a ieşi în evidenţă, de a ajunge în centrul atenţiei nu este înnăscută, ci una dobândită, învăţată. Pentru a nu rămâne o biată flacără anonimă, o persoană dornică de parvenire nu are voie să facă nazuri atunci când cineva o bagă în seamă şi când are astfel ocazia de a capta atenţia publicului. ORICE publicitate e bună, şi cine îşi doreşte cu adevărat faimă va primi cu bucurie atacurile, ba chia le provoacă atunci când acestea nu există (unii plătesc bani grei pentru a fi atacaţi în presă). De ce ? Pentru că lumea “se dă în vânt” după excepţii, curiozităţi, oameni fenomenali (în alţi termeni, după orice iese din tiparul banalei ciorbe a mediocrităţii). Această persoană nu are voie să rateze nici o ocazie sau situaţie care ar putea s-o facă scandaloasă sau măcar controversată). Orice profesionist al marketingului (showbiz-ului sau politic) ştie aceste lucruri de bază şi are grijă să le cultive. Când vrei să te afirmi cu orice chip trebuie să ieşi în evidenţă cu ceva (altfel vei rămâne un simplu anonim uşor de confundat cu gloata). Conflictele, scandalurile sunt instrumente abile care pot creea aura unei personalităţi puternice şi înjurăturile sunt la loc de cinste. Când se scrie sau când eşti înjurat, capeţi notorietate (unele vedete sau politicieni plătesc pentru astfel de “trucuri”) tot aşa cum s-a întâmplat cu Aretino când l-a ridiculizat pe Papă. Notorietatea înseamnă putere adică tot bani. Ceeace în alţi termeni – este de preferat să fii calomniat (impactul la public e mai mare decât atunci când eşti lăudat) decât să fii ignorat. Pentru că oamenii –comozi şi  iubitori de confort mental, apreciază totul după principiul doar ceeace ochii văd există!…

Le place riscul!…

De ce se aruncă oamenii în cap legaţi de frânghii elastice? De ce aleargă cu bolizi cu peste 300 de km/oră? De ce îşi înşeală nevasta? De ce fac sex în lift, în maşină, în scara blocului, în grup, în toaleta restaurantului,  sau în pădure? De ce se aruncă cu paraşuta sau deltaplanul sau se caţără pe gheaţă?

De ce sunt “morţi” după pornografie? De ce fumează acele chestii (ţigări) pe care le scot dintr-un pachet de carton pe care scrie că pot genera boli grave?

De ce nu respectă indicaţiile doctorului personal sau îl mint cu seninătate că le-au respectat? De ce acceptă să înghită o apă mincinoasă sau alimente sintetice bune doar la gust?

Răspuns: Adrenalina.

Acesta este hormonul excitaţiei, al “riscului”, al fricii cel care ne creează iluzia că “ne trăim viaţa”. Este o explicaţie şi pentru succesul facil şi mediocru (bazat de fapt pe ignoranţa oamenilor) al politicienilor sau anal-iştilor care “secretă” frică/otravă/gunoi toxic în minţile oamenilor (faza cu femeia care lua bătaie de la soţ pe stradă şi care l-a apostrofat cu “ce te bagi?” pe cel care a vrut s-o scape, e reală!). De fapt, “a trăi” aşa viaţa este doar o altă minciună jalnică, deplorabilă şi deloc des-interesată, ca multe altele (reclamele, publicitatea comercială sau politică plină de mesaje negative insinuante care mai storc un strop de adrenalină din creierul privitorilor sau cititorilor) dar extrem de profitabilă pentru cunoscători.

Iată un alt exemplu de “adrenalină” pe care l-am descoperit azi navigând printre www-uri…

Peştele fugu

Este o specie de peşte otrăvitor originar din apele Japoniei. Curiozitatea sau excentricitatea împing foarte mulţi oameni să încerce preparatele din carnea acestui peşte deosebit de toxic şi foarte mulţi dintre aceştia îşi pierd viaţa dacă ceea ce consumă nu a fost gătit corespunzător. Fugu conţine cantităţi uriaşe de tetrodoxină în organe, în special în ficat şi piele. Otrava acţionează asupra muşchilor care sunt paralizati în timp ce victima este conştientă. Moartea survine în urma asfixierii.
Din păcate nu există un antidot în faţa acestei toxine. In urma multor ani de cercetări ştiinţifice s-a ajuns la concluzia că peştele în sine nu este otrăvitor, însă, acesta consumă diverse vieţuitoare care conţin bacteria tetrodoxin-laden şi o asimilează în organism, el fiind imun la efectele acesteia. Pentru a prepara şi servi acest peşte, bucătarii trebuie să facă nişte cursuri şi să obţină diplome ce le atestă acest drept.
Măiestria în prepararea acestui peşte constă în a lăsa în fiecare bucăţică servită şi o cantitate mică de otravă care dă o senzaţie de amorţeală şi ameţeală celui care îl consumă. Deşi sunt destui cei care mor, această mâncare este cea mai scumpă în Japonia este considerată o mare delicatesă.

Este şi mersul la restaurant la fel ca privitul la ştiri, tot un sport extrem – e adevărat, însă eu prefer de exemplu o mâncare simplă, o muzică armonioasă şi un pahar cu apă sigură! Vreau să fiu Viu la întâlnirea cu Moartea iar a muri de exemplu de cancer sau de frică, mi se pare şi costisitor şi ne-inteligent. Pentru mine acea adrenalină e doar mediocră …

A înnebunit directorul FMI?

21 Mai 2010, 17:26 Tiberiu Lovin in MediaNEWS

Update: M-a lamurit Claudiu Saftoiu, la Realitatea TV. Omul se pregateste de alegeri si vrea sa candideze la presedintia Frantei. Strauss este socialist si fost ministru de Finante. De innebunit, l-au innebunit femeile, asa cum apare in cartea “Secretele unui candidat la prezidentiale”. Boc zice ca propunerea FMI era mai dura: TVA 24%, cota unica 20% si scaderea salariilor cu 20% (via RTV).

Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, s-a trezit sa faca o declaratie halucinanta la un post de televiziune francez. “Totusi, situatia s-a degradat mai mult decat am crezut. Ca urmare, am cerut noi masuri. Guvernul roman ne-a spus: vom taia 25% din salariile functionarilor. Noi am spus NU: daca vreti sa faceti economii, mariti impozitele si mai ales impozitele pentru cei bogati. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem”, se lauda seful FMI ca ar fi discutat cu Guvernul Boc. Lucru fals. Asa ceva nu s-a discutat si stiu direct de la cei care au participat acolo. In alta ordine de idei, FMI nu poate sa-ti spuna ce si cum sa faci, ci sa vina la negocieri pentru a discuta variantele propuse. E prima oara cand un oficial al FMI isi permite sa faca o astfel de afirmatie, cum ca ar fi indicat guvernului cum sa procedeze si cum nu.

Care au fost insa cele trei variante si ce s-ar intampla in fiecare caz?

Ma refer exact la ce s-a discutat la intalnirea cu FMI.

  • Disponibilizari masive. Lumea ar iesi in strada, bugetul de stat ar fi incarcat cu salariile compensatorii si ajutorul de somaj. Niciun efect pozitiv decat daca ar fi o combinatie cu o alta masura.
  • Reducerea veniturilor pentru toti cei care obtin venituri de la stat. E cumplit. O parte a populatiei va trebui sa stranga centura la maximum pentru cateva luni. Suntem amenintati insa cu greva generala si un blocaj general al Romaniei.
  • Cresterea taxelor si impozitelor. In aceasta situatie nu va fi afectata doar o parte a populatiei, ci toata. De ce? Pentru ca un kilogram de mere nu va costa trei lei, ci cinci, deci preturile vor creste la toate produsele, va veni inflatia peste noi, nu ne vom putea permite sa cumparam o serie de produse, exportul va muri pentru ca nu vom fi competitivi, bancile vor majora ratele pe care le are toata lumea etc.
  • Combinatie de doua masuri. Se pare ca la asta se va ajunge: scaderea veniturilor de la stat si disponibilizari. Cifra celor disponibilizati e posibil sa fie intre 70 si 80.000.
  • Greseala. De ce am ajuns aici? Pentru ca aceste disponibilizari ar fi trebuit sa aiba loc anul trecut, dar campania a contat mai mult decat luarea unor masuri dure. De fapt una singura: disponibilizarea a 85.000 de angajati la stat. Restul banilor ar trebui sa vina de la reducerea investitiilor.

The International Monetary Fund opposed pension and public sector wage cuts in Romania by 25%, suggesting in exchange higher taxes for the rich, but the Boc government categorically rejected the option, IMF director Dominique Strauss-Kahn said in an interview to RFI.

“Romania is in a more difficult situation than I thought and than it thinks. I told them: under these conditions, we would accept the agreed budget deficit to go slightly higher because like this, we would support economic growth. Still, things got worse than I thought. Therefore, we asked new measures. The Romanian government told us, ‘We will cut 25% off budget workers’ wages.’ We said NO. If you want to save money, hike taxes and especially taxes for the rich. The government said NO, it is we who make the call. And this is the truth, the government always decides, not the IMF. We only say which road must be taken. The government proposes the measures, the Romanian government chose this path,” the IMF director said.

Also on Thursday in a press conference, IMF foreign relations director Caroline Atkinson said the Fund did not insist on budget wage cuts in Romania, as this was only the Bucharest government’s decision. Atkinson also said it’s important that vulnerable categories are protected.

In turn, IMF mission to Romania chief Jeffrey Franks said for Euronews that the decision to cut wages and pensions belonged to the Romanian government.

“It was the government’s decision to focus more on cutting expenses. Expenses got out of control in the last few years, they believe, and they thought the best way to solve the budget problem was to focus on cutting expenses. It was their decision,” Franks said.
Seful FMI:  Am spus nu taierii salariilor in Romania. Am propus impozitarea bogatilor, dar Guvernul a refuzat categoric

Fondul Monetar International s-a opus micsorarii pensiilor si scăderii salariului bugetarilor in Romania cu 25%, propunând în schimb impozite mai mari pentru cei bogaţi, însă Guvernul Boc a refuzat categoric acest lucru sustine Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, intr-un interviu acordat RFI.

“România este într-o situaţie mai dificilă decât credeam şi decât o crede şi ea. I-am spus: în aceste condiţii, vom accepta ca deficitul bugetar pe care l-am convenit să fie puţin mai mare pentru că în felul acesta vom susţine creşterea economică. Totuşi, situaţia s-a degradat mai mult decât am crezut. Prin urmare, am cerut noi măsuri. Guvernul României ne-a spus: Vom tăia 25% din salariile funcţionarilor. Noi am spus NU. Dacă vreţi să faceţi economii, măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei bogaţi. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Şi ăsta e adevărul: guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, guvernul român le-a ales”, a spus directorul FMI.

Tot joi, într-o conferinţă de presă, Caroline Atkinson, directorul pentru relaţii externe în cadrul FMI, a mărturisit că FMI nu a insistat asupra tăierii salariilor bugetarilor din România, aceasta fiind decizia Guvernului de la Bucureşti. De asemenea, Atkinson a mai precizat că este important ca cei vulnerabili să fie protejaţi.

La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks declara pentru euronews că decizia de a tăia salariile şi pensiile a aparţinut guvernului român.

“A fost decizia Guvernului să se concentreze mai mult pe partea reducerii cheltuielilor. Cheltuielile au fost scăpate de sub control în ultimii ani după părerea lor şi au considerat că cea mai bună cale pentru a rezolva problema bugetului este să se concentreze pe reducerea cheltuielilor. A fost decizia lor” a declarat Franks.

Despre manipulare şi manipulatorul relaţional

Chirurgia plastică face miliarde din corectarea feţei femeilor pentru că bărbaţii sunt atraşi, excitaţi de feţe de femei tinere cu nasul mic, sau cu sânii umflaţi asemănători feselor rotunde cu grăsime care poate susţine o sarcină; cosmeticele pentru ten, pentru buze aduc miliarde din aceleaşi motive „declanşatorii”, moda impune ţinuta cu fuste scurte care transmit mesajul de maturizare sexuală a femeii, de disponibilitate, etc.

Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa facă sau sa aleagă un lucru.

ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere  a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta.

Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

Trăim într-o epocă din ce în ce mai mult dominată de media video în special. Regizorii de la butoanele panourilor de emisie sunt veritabili chirurgi ai mentalului nostru. Am depăşit ideea de mulţime în accepţiunea lui Gustav Le Bon mentorul a mii de politicieni din lumea largă (Abraham Lincoln avea în dormitor două cărţi – Biblia şi Psihologia mulţimilor) noţiune care s-a dizolvat, s-a transformat în cea de public; privitorul la tv este parte a unei altfel de mulţimi numită public.

Am asistat zilele acestea la o premieră mondială unică în istorie şi care va rămâne probabil consemnată în Cartea  Recordurilor; împotriva unui personaj politic a fost dirijată o imensă forţă mediatică materializată în peste 10 000 de difuzări ale unui filmuleţ de nici 20 de secunde. Impactul psihic este greu de evaluat scopul însă a fost extrem de precis – distrugerea, discreditarea, demolarea la nIvel de imagine a personajului respectiv. Ţinta aceste fenomenale forţe de manipulare nu a fost însă personajul respectiv ci chiar noi publicul. Intenţia clară a fost de a se crea de a se induce mentalului nostru o anume atutudine, iar repetiţia a avut exact acest scop.

Cel mai mult suntem manipulaţi prin intermediul emisiunilor de ştiri

Iată câteva metode:
Ştirile au aură de obiectivitate, de aceea ele sunt atent selectate în funcţie de criterii bine stabilite cum ar fi importanţa şi interesul la public.

Ştirile cu care se începe emisiunea sunt considerate mai importante decât cele de la final

Titlul poate fi sintetic obiectiv sau bombastic exagerat

Alegerea imaginilor filmate şi a amănuntelor

Se mai folosesc

- amestecarea juma tatilor de adevar cu jumatat i de minciuna , primele ajutand la acceptarea celorlalte.
- minciuna gogonata, fascinanta pentru spiritele paradoxale.
- contraadevarul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor.
- omisiunea unor elemente.
- valorificarea amanuntelor neesentiale, in detrimentul esentei.

- amestecarea faptelor, a opiniilor si a persoanelor astfel incat sa poata fi folosita oricand generalizarea.
- comparatii fortate, de multe ori poetice si amuzante.
- folosirea unui ton sau a unei mimici care sa dea o greutate nejustificata informatiei transmise.
- exagerarea.
- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci cand se vorbeste despre adeva r.
- etichetarea interlocutorului si atribuirea unei apartenete la un anumit sistem de idei, considerat negativ de catre telespectatori dar fa ra legatura cu subiectul discutat.
- adevarul prezentat ca o minciuna sau negarea unei afirmatii astfel incat telespectatorul sa ramana cu convingerea ca, de fapt, cel ce a fa cut-o este de acord cu ea.

Toate centrele de putere de azi se bazeaza pe mass-media si toate folosesc manipula ri si simula ri senzoriale, impreuna cu intrigi, retorica si performant e

pentru a-i vinde publicului produse, candidati si idei.
- Asta zi cea mai mare parte a mass-media, de la stiri si pana la reclame, se bazeaza pe spectacol, simplificare si exagerare pentru a captiva si a mentine publicul.
- Mass-media stirilor a devenit o parte a sistemului economic si social despre care relateaza. In loc sa stea la distanta de evenimente si sa incerce sa relateze cat mai corect, mass-media este adesea un juca tor din interior care manipuleaza informatiile dupa propriile sale scopuri.

Azi mass-media este plina de informatii lipsa . Lipsesc mai ales informatiile de mai sus, care ar discredita sistemul si ar avea ca rezultat reforme care i-ar elimina pe multi dintre cei care folosesc azi sistemul pentru propriul lor beneficiu.
- Intreaga mass-media este asta zi o forma de act iune. Reportajele, retorica, imaginile senzoriale si impresiile manipulate sunt toate eforturi de a influent a perceptiile si actiunile oamenilor, de a trezi frica si dorintele si de a juca la
ina ltimea valorilor. Omisiunea informatiilor din mass-media este si ea o forma de actiune.
„Televiziunea este guma de mestecat pentru ochi.”

„Televiziunea este prima cultura cu adevarat democratica – prima cultura disponibila pentru toata lumea si guvernata in intregime de dorintele oamenilor.
Cel mai ingrozitor lucru sunt dorint ele oamenilor.”

„Televiziunea este o inventie care iti permite sa fii distrat in sufrageria ta de oameni pe care nu i-ai primi in casa.”

„In orice conflict, se poate spune acum, exista trei pa rti: A, B si TV.”

„Cum poate sa guverneze cineva fără televiziune?”

Andre Malraux, autor si ministru francez
„Ticalosul, inamicul, este camera de luat vederi. Noi, cei care suntem obisnuiti sa lucram cu ea, stim ca este capabila de infinit de multe induceri in eroare, probabil cele mai mari dintre toate, si totusi este acceptata ca avand un fel de adevar obiectiv.”

„Nu cred in puterea televiziunii. Nimeni nu este influent at de ea daca nu vrea sa fie.”

„Acest instrument, televiziunea, te poate distra, te poate informa si chiar inspira.
Dar totul depinde de vointa celor care o conduc. Altfel este doar lumini si fire
intr-o cutie.”

„Televiziunea este literatura analfabetilor, cultura celor cu gusturi primitive,

averea celor saraci, privilegiul celor fara privilegii, clubul exclusiv al maselor excluse.”

Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social[1]. De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemice alcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori), intermediari (agenţii de influenţă) şi relee.

Intoxicarea.

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase

Minciuna

Zvonul

Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea.

Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :

-         funcţie explicativă

-         funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.

Tipuri de manipulare televizată

  • Manipularea prin imagine
  • Manipularea prin filmare
  • Manipularea prin montaj
  • Manipularea prin comentariul din off
  • Manipularea prin paginatie
  • Manipularea prin omisiune
  • Manipularea prin zvonuri mediatice
  • Manipularea prin cenzura
  • Manipularea prin procedeul “a ascunde aratind”
  • Manipularea prin charisma
  • Manipularea prin jurnalisti
  • Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:

-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)

-volumul (care poate varia de la mic la mare)

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”.

In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie.

Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru. Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat.

Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex – ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior.

privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile.

Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte

fenomenul nu depinde de conţinut.

Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând

indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune.

De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie. De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”.

Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate. Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconţtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii. Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eţti atent la ele.

Conform unui studiu recent efectuat pe un eşantion de 1000 de persoane din mediul urban din România reiese că ~90% dintre români preferă să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului. Televiziunea a transformat planeta Pământ într-un „sat planetar” în care informaţia se naşte într-un colţ de pe Glob şi apoi este rapid difuzată în toată lumea. Televiziunea actuală lărgeşte conceptul de mondializare a valorilor şi a non-valorilor;

Astazi totul este digital, fotografiile, videotextele, muzica. Tinerii petrec mai mult timp la computer decat in fata televizorului iar Internetul a atins o difuzare planetara. Dar nu ajunge: “Ceea ce lipseste inca sunt experientele conectate”, a explicat Bill Gates.

Dar nu numai televiziunea ne manipulează, deşi este cel mai puternic; amintim telefonia celulară prin undele de joasă frecvenţă emise, sau de alte dispozitive de inducere a anumitor stări, atitudini. Există o întreagă literatură în acest sens. Aici se spune de ex că o frecventa de 6,54 Hz determina depresie iar 11 Hz conduce la comportament maniac. Radiatiile penetrează creierul uman si induce modificari de comportament, astfel ca oamenii pot fi controlati in masa folosind semnale de foarte joasa frecventa

Noi o să vorbim azi despre manipularea de lângă noi, de la serviciu sau din familie care ne expune la riscuri de boală mult mai mari decât cele provenite din tubul catodic.

Aceste elemente declanşatoare cu care ne naştem, sunt prezente la toate animalele fie că vorbim de peşti sau de păsări sau de animale. Ex sunetul scos de puii de curcă: dacă scoate un anume sunet, mama are grijă de el dacă nu nu. Dacă un dihor împăiat este apropiat de o curcă este atacat, dar dacă emite sunete de pui înregistrate, este băgat sub aripi lângă ceilalţi pui. O anume caracteristică declanşează un anume comportament automat,  stereotip.

Noi oamenii avem comportamente programate sau automatisme şi programabile. Oamenilor le place să aibă un motiv pentru a face sau nu face ceva. Ex „băgatul în faţă” la o coadă –vă rog PENTRU CĂ, DEOARECE; banc – la coadă la farmacie „vă rog să mă lăsaţi să intru în faţă deoarece am pe cineva la pat”, „da, desigur”, „10 prezervative vă rog”, sau la xerox.

„scump”= „bun” – magazinul de bijuterii sau un preţ mai mare reflectă o calitate mai bună.

Cuvintele bine alese, „cuvinte forţă”, angrenează şi declanşează comportamente automate.

Media, în special televiziunea foloseşte procedee extrem de sofisticate şi de subtile. Televiziunea este o armă de influenţă extrem de eficientă; ea are capacitatea de a manipula fără să pară că manipulează.

Dacă ridicăm întâi un obiect uşor, apoi unul greu, acesta din urmă va fi perceput mai greu decât dacă nu ridicam mai întâi pe cel uşor.  Dacă vedem o femeie frumoasă, apoi una urâtă, aceasta din urmă ni se va părea şi mai urâtă decât dacă o vedeam pentru prima dată. – principiul contrastului de percepţie. Ex cu găleata cu apă rece şi fierbinte. – avem trei găleţi una cu apă rece ca ghiaţa, alta fierbinte şi alta la temperatura camerei. dacă băgăm o mână în cea rece şi cealaltă în cea fierbinte apoi amândouă în cea la temperatura camerei vom obţine reacţii foarte diferite de la cele două mâini.

Legea reciprocităţii –răsplătim într-un mod asemănător, gestul unei alte persoane (favoruri, daruri, invitaţii). O persoană dăruieşte ceva având convingerea că nu va rămâne în pierdere. Cine încalcă această regulă nescrisă poate avea parte de dispreţul social al celorlalţi – mitocan, nerecunoscător, ingrat.

Ex adepţii uni cult îmbrăcaţi în cerşetori, raşi în cap strângeau fonduri pe stradă; apoi îmbrăcaţi elegant ofereau o floare sau o carte cadou în aeroporturi, gări, pieţe; succesul a fost teribil.

Oferirea de monstre gratuite de produse alimentare, sau seturi de monstre de parfumuri sau cosmetice oferite pentru a fi folosite gratis, atrage profituri uriaşe. Clienţii cumpără datorită unui sentiment de obligaţie generat de legea reciprocităţii pentru că noi considerăm extrem de neplăcut să ne simţim datori. Dacă o femeie acceptă de la un bărbat să i se achite mâncarea şi băutura, acesta va interpreta că este disponibilă sexual.

O varianţă a acestei legi este tehnica respingere-retragere; ceri ceva important, obţii un refuz, apoi ceri ceva mai puţin important dar care este exact cea care te interesa de la inceput. Al Capone şi împrumutul de 200 000 de dolari şi cum a fost escrocat de 1000 de dolari.

În magazine este folosită tehnica prezentării produselor de lux mai întâi.

Cum ne protejăm?

Definim toate aceste gesturi ca fiind simple instrumente de influenţă, de vânzare şi astfel vom fi liberi să refuzăm sau să acceptăm fără să încălcăm legea reciprocităţii.

Legea consecvenţei – dorinţa noastră de a părea consecvenţi cu ceeace am mai făcut deja. Persoana care nu este consecventă în gesturi vorbe şi fapte poate fi considerată de ceilalţi cu două feţe, confuză, nehotărâtă sau chiar bolnavă. O persoană consecventă este o persoană puternică, stabilă, inteligentă. Problema este când devenim consecvenţi în mod automat. Automatismul ne eliberează de efortul de a gândi permanent. Care este declicul care activează consecvenţa? Răspuns: angajamentul. O dată ce am adoptat o poziţie ne vom comporta cu încăpăţânare în acord cu acea poziţie. Ex „bună seara cum vă simţiţi?” „bine”; apoi e mai uşor de obţinut un acord la o cauză. Un om care tocmai a spus că face bine îi va fi greu să adopte o poziţie de om zgârcit sau recalcitrant şi va accepta solicitarea.

Tehnica „piciorului în prag”; transformă cetăţenii în slujitori ai unei cauze de ex ploitice, sau prizonierii în colaboratori. Ex tacticile chinezilor comparativ cu cele americane sau coreene.

Li se cerea prizonierile americani să scrie o întrebare şi un răspuns pro- PCC; dacă refuzau li se dădea un caiet şi trebuiau să copieze din acel caiet. Declaraţia scrisă are avantaje extraordinare. Nu mai ai ocazia de a nega faţă de sine sau de altul poziţia adoptată. Ca să fie siguri că plicurile cu scrisori vor ajunge la familiile lor, ei trebuiau să scrie mici cuvinte de laudă la adresa PCC. Sau organizau în închisoare concursuri de eseuri proPCC dar şi pro SUA premiate cu ţigări sau alte favoruri.

Membrilor personalului unei companii MLM li se cere în scris targhetul de atins în vânzări.

Există o magie a hârtiei scrise; un scop scris pe hârtie e mai uşor de atins. Cel mai spectaculos truc este acela folosit de firmele care îşi pun clientul să-şi completeze acordul de vânzare. În acest fel este anulată dorinţa ulterioară a acestora de a anula contractul. Magia constă în faptul că oamenii au tendinţa de a crede ce au scris.

Tehnica „mingii joase” sau cum să faci un om să se simtă mulţumit chiar dacă a făcut o alegere proastă. Oferi un avantaj pe care apoi îl retragi; sau fostul soţ care promite dar nu se schimbă.

Sau ex cu economia la gaz; locuitorii unui sat au primit informaţii despre cum să economisească, dar nimeni na  făcut vreo economie deşi au promis; apoi li s-a promis că numele celor care vor economisi vor fi publicate în ziarul local şi vor fi lăudaţi ca cetăţeni cu spirit civic. Aproape toţi au făcut economii.

Eu colaborez la o firmă care purifică apa şi care mă trimite să ofer oamenilor informaţii despre implicaţiile consumului unei ape generice, improprii, nesigure; racţia majoritară a fost nu, oraşul nostru deşi bea apă din wc-ul Europei este de neclintit. Când am rostit însă nume mari care au ales excelenţa pentru sănătatea familiilor lor situaţia s-a schimbat brusc.

Legea dovezii sociale

Experienţa arată că folosirea râsetelor înregistrate face ca audienţa să râdă mai mult; ele sunt cu atât mai eficiente cu cât gluma este mai proastă. Avem tendinţa de a face la fel ce fac şi ceilalţi, considerând că este corect şi că suntem scutiţi de greşeli. De aceea ni se arată imagini cu oameni foarte mulţi la mitinguri electorale. Thnic dacă poziţionezi bine o cameră poţi creea iluzia unei participări imense.

CUM OBŢINEM AJUTOR ÎNTR-O SITUAŢIE DE URGENŢĂ

The New York Times – Chaterin Genovese – „Pentru jumătate de oră 38 de cetăţeni din Quens au privit cum femeia a fost înjunghiată de mai multe ori. În cazul primelor două atacuri aprinderea luminilor la dormitoare i-a speriat dar ea a fost ajunsă din urmă şi înjunghiată din nou. Nici o persoană nu a sunat la poliţie; după ce ea era moartă un martor a sunat.

Oamenii nu acordă ajutor pentru că nu sunt siguri că este nevoie şi că ei au responsabilitatea de a acţiona. Atunci când sunt siguri că este vorba de o urgenţă însă ei devin deosebit de receptivi.

Într-o situaţie de urgenţă jena trebuie uitată; strigă după ajutor; nominalizează un om „dvs domnule cel cu pulovăr orange, am nevoie de ajutor, chemaţi  o ambulanţă. Nu trebuie să permitem martorilor să tragă propriile concluzii deoarece ei pot trage concluzia că nu este nici o urgenţă. Solicită ajutor unui singur individ din grup şi trasează-i sarcina.

Cum ne apărăm

Luăm decizia conştientă de a fi atenţi la contrafacerea dovezilor sociale; îngâmfarea şi siguranţa manipulatorilor va dispărea. De asemeni trebuie să informăm cât mai multă lume cu privire la tacticile acestora de manipulare în aşa fel ca nimeni să nu le mai cumpere produsul oricare ar fi el. Trebuie să ştim că mulţimea greşeşte foarte des ( să nu mai plecăm de la premis falsă că ei ştiu ceva ce noi nu ştim). Ex balenele sau tradarea conducătorilor.

Manipulatorul simpatic

Este masca cea mai răspândită şi periculoasă. Acesta este surâzător, agreabil, amabil cu ceilalţi; vorbeşte mult, cu uşurinţă şi curgător; este amabil, se arată atent cu celalţi, activ, vivace, surâzător, calificat, inteligent, ordonat, cu bun gust, cu idei interesante, inventiv, priceput în multe domenii. Imaginea pe care o oferă celorlalţi este cea a unei persoane sigure de sine cu care ne-ar plăcea să semănăm. Principala conduită a acestora este crearea cât mai rapidă posibil a unor relaţii de prietenie; sunt zâmbitori, atenţi, generoşi şi ştiu să flateze.

Principalul obiectiv al manipulatorului este să-l aibă la buzunarul său cel mic pe cel de curând cunoscut. La început este extrem de amabil, aduce elogii persoanei respective, apoi face mici atenţii, apoi cere mici servicii pe care victima i le oferă cu plăcere; creează rapid un climat de încredere şi complicitate. Câteva luni mai târziu, victima va realiza că dependenţa psihologică sau/şi materială (face cadouri consistente) îi va produce o mare insatisfacţie.

Manipulatorul seducător

Este atrăgător prin fizicul său; este carismatic, te priveşte drept în ochi, îţi pune întrebări directe dar răspunde pe ocolite acelora pe care i le pui tu ceeace îl face enigmatic. Ia tot ce îi trebuie de la ceilalţi în schimb oferă doar linguşeli. Pentru el complimentele devin arme de influenţă. Acest tip de manipulator suscită în ceilalţi un sentiment foarte subtil şi periculos – fascinaţia. Se foloseşte de vocea sa suavă, gsturi sau atitudini de frumuseţe, inteligente, amabilitate, curtoazie. Această fascinaţie în timp ne devalorizează în proprii noştrii ochi.

Manipulatorul altruist

Este o persoană care aparent dă totul fără să ceară nimic în schimb, oferă daruri, face servicii fără să fie solicitat, fiind însă fosrte sigur de principiul reciprocităţii. Acest principiu spune că trebuie întodeauna să plăteşti pentru avantajele primite. Manipulatorul vă împrumută o sumă de bani dar mai târziu vă va cere şi el împrumut o sumă cel puţin dublă, alegând el momentul când o să-i înapoieze. Acest tip de manipulator este periculos pentru că nu ştim, nu putem să anticipăm mecanismele subtile pe care le foloseşte, prinzându-ne în timp într-o cursă din care nu mai putem scăpa.

Manipulatorul cult

Acesta se arată dispreţuitor faţă de cei care nu posedă cunoştiinţele sale. Este uimit de ignoranţa celorlalţi, se exprimă despre toate ca fiind evidente, înşiră nume, date, locuri, fără alte explicaţii, lăsându-ne nedumeriţi în ciuda dorinţei noastre de a învăţa lucruri noi.

Tonul şi maniera sugerează o persoană cultă; impresia este a cuiva inteligent căruia nu îndrăznim să-i punem întrebări. Dacă o facem se arată iritat, surprins, şi atunci primim răspunsuri evazive.

Diferenţa între un manipulator şi o persoană cu adevărat cultă este că acesta din urmă nu ne va pune niciodată în poziţii de inferioritate sau să ne sugereze că suntem inculţi, sau ignoranţi.

Manipulatorul timid

Aparent liniştit, este un manipulator mai rar întâlnit. Se ascunde sub o falsă timiditate, este retras şi tăcut când este într-un grup. Crează impresia că ne judecă în permanenţă prin tăcerea sa sau cu privirea, nu îşi exprimă părerile, prezenţa sa devenind apăsătoare sau neobservată. Se foloseşte întodeauna de altcineva pentru a-şi exprima opiniile sau critica; se deosebeşte de timidul clasic prin modul de a acţiona: întodeauna pe la “spate”, complotând, dezbinând, generând suspiciuni. Susţine că detestă conflictele dar le provoacă subtil.

Manipulatorul dictator

Când are nevoie să i se facă favoruri, face complimente şi flatează; este convins că slăbiciunea afectivă este un defect major şi de neconceput într-un cadru profesional sau personal. Conversaţiile politicoase, pauzele de relaxare sunt considerate pierdere de timp; slăbiciunea este considerată ruşinoasă. Manipulatorul dictator a hotărât singur că principiile sale trebuie aplicate tuturor; dacă ceilalţi nu răspund pretenţiilor lui îi consideră inumani şi egoişti; este o formă de terrorism relaţional uşor de recunoscut.

CARACTERISTICILE MANIPULATORULUI RELAŢIONAL

Manipulatorul nu poate exista fără prezenţa altor persoane; îşi creează propria imagine prin comparaţie cu ceilalţi dar de pe o poziţie superioară. Este lipsit de respect pentru ceilalţi, le ignoră dorinţele, sentimentele, necesităţile, devalorizându-i şi culpabilizându-i.

Scopul conştient sau inconştient al manipulatorului este să ne facă să admitem că el este cel mai inteligent, generos, competent, cult, la curent cu tot ce e nou; cum procedează? observă, testează, creează un climat propice pentru a sublinia defectele noastre, lacunele, slăbiciunile. Dacă le admitem, automat îi atribuim lui calităţile care ne lipsesc nouă. În acest fel suntem prinşi în capcană de un raţionament logic eronat dar de efect. În psihologie se numeşte PROIECŢIE.

Cum ajunge un om manipulator?
Prin creerea unui sistem de apărare conceput încă din copilărie; este un mecanism de autoapărare pe care îl posedăm cu toţii sub o formă sau alta; unii dintre noi sunt agresivi împotriva agresiunilor vieţii, alţii, timizii, fug de realitate, retrăgându-se, alţii pur şi simplu preferă să uite (refulare), alţii folosesc umorul, sau alţii nu vor să privească în faţă realitatea.

Pentru manipulator mecanismul de apărare – manipularea este un mijloc de supravieţuire. Cu timpul devine un automatism devenind principalul mijloc de comunicare. Acest mecanism se dezvoltă încă din copilărie; majoritatea părinţilor consideră aceşti copii ca fiind mai inteligenţi decât fraţii şi surorile lor. Aceşti copii sunt de fapt mai vicleni; provoacă conflicte între părinţi sai între fraţi şi surori, fără ca aceştia să-şi dea seama ce se întâmplă. Aceşti copii obţin tot ce vor deoarece fascinează adulţii: poate fi vorba de frumuseţea lor naturală, de limbajul elevat, sau de un anume talent.

Manipulatorii pot fi întâlniţi peste tot; în mediul familial (părinţi, soţi, fraţi, surori, cumnaţi, socrii,etc), social (prieteni, colegi, superiori, subalterni, clienţi, pacienţi).

Doar 20% din manipulatori sunt conştienţi de ceeace fac; majoritatea nu conştientizează însă această personalitate a lor. Nu realizează consecinţele asupra celorlalţi: devalorizarea, proasta dispoziţie, pierderea încrederii în sine, stresul intens, dezechilibrul psihic. Ei sunt într-un anume fel perverşi, fiind mulţumiţi de starea lor. Problema noastră este cum să ne apărăm, să ne protejăm de ei cum să nu mai fim toleranţi, cum să renunţăm la  a le găsi motivaţii pentru comportamentul lor. Cel mai eficient mijloc pe care îl putem adopta împotriva unui manipulator este să îndrăznim să-l refuzăm; astfel doar ne putem salva integritatea.

Persoanele cu adevărat simpatice îşi exprimă clar şi sincer părerile şi le respectă pe ale celorlalţi. Relaţiile cu ceilalţi sunt echilibrate şi respectuoase. Nu îşi ascund personalitatea şi nu au nevoie să îi înlăture pe ceilalţi pentru a le lua locul. Nu încearcă constant să demonstreze celorlalţi superioritatea, nu îi umileşte situându-i pe poziţii de inferioritate.

Atitudinea de supunere faţă de o altă persoană apare atunci când există o reacţie de refulare şi în cele din urmă de negare a propriei personalităţi (dacă sunt întrebate ce îşi doresc cu adevărta, nu ştiu, sau “ce facem?” – “ce vrei tu!”)

Comportamentul non verbal al manipulatorului

80% din mesajele noastre au o componentă non verbală. Adică tonul vocii, intonaţie, debit, prezenţa sau absenţa privirii, atitudinile corporale, tonusul muscular, respiraţia, mişcările abia perceptibile.

Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.

Manipulatorul adoptă o “ascultare aqversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.

Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.

Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.

Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.

Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona. Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Tulburările induse de manipulator.

Manipulatorii sunt printre cei mai mari consumatori de energie; 90% dintre noi suntem victimele acestora.

Procedee folosite de manipulatori

Culpabilizarea celorlalţi are efecte deosebit de nocive.

Declinarea responsabilităţilor, nerespectarea angajamentelor, sau promisiunilor.

Evitarea, sustragerea de la confruntări

Atribuirea rezultatelor celor din jur lui însuşi

Trecerea propriei responsabilităţi asupra celuilalt

Rămânerea în umbră, non decizia – “nu ştiu” , “faceţi cum doriţi”

Manipulatorul nu poate comunica simplu şi cinstit. îi lipseşte dialogul. Nu formulează idei sau fraze complete, sau utilizează expresii vagi, ambigue. Răspunsuri în doi peri sau se abate de la subiect.

Manipulatorul învrăjbeşte şi creează suspiciune; critică şi devalorizează. Raţionamentele sale exprimă doar idei generale. Foloseşte ironia, ignoranţa este materia primă folosită, îşi schimbă opiniile şi comportamentul în funcţie de situaţie, nu ţine seama de nevoile celorlalţi, nu ascultă decât de propriile sale dorinţe.

Cum ne apărăm

Niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În celălalt există o speranţă secretă că se va schimba; această speranţă în determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

TULBURĂRILE PSIHOLOGICE INDUSE DE MANIPULATOR

Expresii care arată că ne putem afla în preajma unui manipulator:

„mă  mistuie”

„îmi consumă toată energia”

„efectiv mă îmbolnăveşte”

„o săptămână cât am fost plecată în concediu, totul a fost bine; de când m-am întors la birou, mă simt îngrouitor, cu toate că îmi place munca mea”

„după ce vorbim la telefon mă simt obosită, tulburată şi deprimată; de fiecare dată se întâmplă la fel”

Contactul prelungit cu un manipulator este un factor de stres deosebit de puternic;

Un contact prelungit cu un manipulator provoacă sentimente de culpabilitate, vinovăţie, anxietate, agresivitate, teamă sau tristeţe. Încep cu timpul să apară primele consecinţe organice: dureri de cap, migrene, tulburări digestive, senzaţie de nod în gât, tensiuni musculare, anorexie, bulimie. Senzaţiile persistă şi când ajungem acasă astfel că relaţia de cuplu în timp are de suferit. Începem să avem insomnii, suntem irascibili, lipsiţi de entuziasm.

În plan psihologic, contactul prelungit cu un manipulator produce anxietate, depresie, lipsa motivaţiei, oboseală, slăbirea stimei de sine, pierderea încrederii:

Pe plan somatic apar tulburări de somn, treziri frecvente în cursul nopţii, dificultăţi de adormire, senzaţie de nod în gât, de greutate în stomac, ulcer, dureri de spate, de ceafă, umeri sau maxilare, greaţă, vărsături, balonări, gastrite, diaree, urticarie, pete roşii pe piele, psoriazis, căderea părului, prurit, erecţii incomplete, ineficiente, perderea interesului pentru sex, dismenoree, reducerea fertilităţii şi apariţia sterilităţii, greutate în respiraţie, creşterea TA, dureri ale inimii, tulburări de ritm.

Pe plan comportamental persoana agresată de un manipulator poate induce creşterea consumului de tutun, cafea, alcool, bulimie sau anorexie, agitaţie sau apatie

Pe palnul peformanţei apar dificultăţi de concentrare, scăderea entuziasmului, reducerea eficienţei la locul de muncă.

Pentru a descoperi un manipulator trebuie să-i cunoaştem cu precizie trăsăturile caracteristice care îl deosebesc de ceilalţi.

Un individ calificat drpet manipulator, acţionează după cel puţin 10  (zece) caracteristici din cele 30 enumerate în continuare

  1. Îi culpabilizează, îi învinovăţeşte pe ceilalţi, în numele relaţiilor de familie, prieteniei, dragostei, conştiinţei profesionale, etc
  2. Evită să-şi asume responsabilităţi sau le transmite altora
  3. Nu-şi exprimă niciodată clar dorinţele, sentimentele, necesităţile sau opiniile
  4. Răspunde adesea evaziv sau ambiguu
  5. Îşi schimbă opiniile, comportamentul şi sentimentele în funcţie de persoane şi situaţii
  6. Invocă raţiuni logice pentru a-şi ascunde obiectivele sale egoiste
  7. Îi face pe ceilalţi să creadă că trebuie să fie perfecţi, consecvenţi, să ştie cât mai multe şi să răspundă promt întrebărilor şi solicitărilor
  8. Se îndoieşte de calităţile, competenţa, caracterul celorlalţi: nu critică pe faţă, devalorizează şi emite judecăţi
  9. Se foloseşte de intermediari (preferă să vorbească la telefon decât faţă în faţă, lasă note scrise pentru colaboratori), pentru a-şi face cunoscute mesajele
  10. Învrăjbeşte şi creează suspiciune, dezbină pentru a stăpâni mai uşor şi poate provoca rupturi ale cuplurilor
  11. Ştie foarte bine să pozeze în victimă pentru a fi compătimit (îşi exagerează o boală, se plânge de volumul mare de muncă la servici, de anturajul dificil, etc)
  12. Ignoră ceeace i se cere să facă (chiar dacă pretinde că tocmai se ocupă de problema respectivă)
  13. Se foloseşte de principiile adoptate de ceilalţi (umanitate, caritate, rasism, „binele”, „răul”, sentimente materne, etc) pentru a-şi satisface interesele personale.
  14. Ameninţă sub o formă deghizată sau foloseşte şantajul pe faţă
  15. Schimbă fără menajamente subiectul în timpul unei conversaţii
  16. Evită sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau şedinţe
  17. Mizează pe ignoranţa celorlalţi pentru a se plasa pe poziţii superioare
  18. Minte
  19. Se foloseşte de minciună pentru a afla adevărul, deformează şi interpretează denaturând întodeauna adevărul
  20. Este egocentric
  21. Este gelos în toate relaţiile sale
  22. Nu suportă să fie criticat şi neagă tot ce este evident
  23. Nu ţine seama de drepturile, de dorinţele sau de necesităţile celorlalţi
  24. Aşteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziţii, obligându-i pe ceilalţi să le execute
  25. Ceeace  spune pare logic şi coerent, contrar atitudinilor, acţiunilor sau modului său de viaţă, care se desfăşoară după o schemă opusă
  26. Flatează. oferă daruri şi face mici servicii ştiind să fie pe plac dând impresia că-l preocupă problemele celorlalţi
  27. Provoacă o stare de proastă-dispoziţie şi un sentiment opresiv de pierdere a libertăţii (victima lui se simte ca prinsă într-o cursă din care nu ştie cum să scape)
  28. Acţiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în defavoarea celorlalţi
  29. Ne sugerează să facem lucruri pe care altfel nu le-am fi făcut niciodată din proprie iniţiativă
  30. Este mereu subiect de discuţie pentru ceilalţi, chiar când nu este de faţă.

Comportamentul non-verbal al manipulatorului


Privirea manipulatorului este instatbilă, dominatoare. O persoană non manipulatoare nu fixează prea mult timp interlocutorul, şi nu îi evită privirea.
Manipulatorul adoptă o “ascultare aversivă” adică nu îşi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul că este preocupat de altceva, sau chiar face altceva; nu se ridică, nu înclină capul în semn de salut, creînd celulilalt sentimentul de inoportunitate, un sentiment acut de devalorizare, de inutilitate.
Volumul vocii este mai puternic decât al celorlalţi, sau foarte slab creînd o atmosferă de complicitate sau intimitate. Monopolizează discuţiile întrerupând pe ceilalţi.
Gestica; este ori impozant, ori insignifiant. Adoptă uneori atitudini relaxate – PREA relaxate pentru situaţia respectivă, diferită de a celorlalţi şi pe care şi-o meţine pe toată durata reuniunii. Nu notează nimic atunci când ceilalţi o fac, lăsând impresia că el ştie totul sau că are o memorie excepţională. De fapt vrea să creeze impresia că nu are ce învăţa de la ceilalţi.
Gesturile; bate cu pumnul în masă sau arată cu degetul ameninţător, sau îşi răsucesc degetele, sau îşi freacă gâtul nervos, contractă maxilarele, mai ales când sunt nesiguri pe ei.
Mimica; este capabil să surâdă chiar şi atunci când situaţia este critică pentru el; se comportă ca şi cum nimic nu l-ar speria sau impresiona.
Vrea să creeze impresia că stăpâneşte situaţia. Îşi ascunde cu abilitate sentimentele reale, iar cel mai uşor îşi controlează mimica. Faţa manipulatorului ştie perfect să mintă.

Contra-manipularea

Cum ne apărăm

Metodele contra-manipulării sunt foarte precise şi ele trebuie respectate întocmai. Contra-manipularea presupune efort şi răbdare; trebuie să luptăm cu sentimentul de vinovăţie, de culpabilitate pe care îl simţim când suntem indiferenţi adică aşa cum remarcă el – „răutăcioşi, lipsiţi de suflet, inumani”, etc.

Contra-manipularea este o tehnică; trebuie să răspundem oricărei încercări a manipulatorului ca şi cum am fi indiferenţi la aceasta. Timp de câteva săptămâni sau luni vom trăi emoţii puternice – inima va bate mai repede, vom simţi valuri de căldură care ne cuprind, vom avea unele probleme cu respiraţia.

Trebuie să ştim clar că niciodată nu vom putea realiza o comunicare „normală” cu un manipulator! În cel manipulat există o speranţă secretă că manipulatorul se va schimba; această speranţă îl determină să continue reţaţia, răbdarea însă se transformă în suferinţă iar relaţia devine o importantă sursă de stres.

Nu există miracole; transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară.

Tehnica confuziei

Folosirea unei comunicări impersonale, superficiale  şi echivoce care să evite un angajament ferm. Manipulatorul nu se poate simţi superior sau important în faţa unei persoane indiferente, care nu reacţionează la provocările sale, oricât de subtile ar fi acestea.

-         formulăm fraze scurte

-         rămânem evazivi

-         formulăm răspunsuri care se referă la cazuri generale

-         folosim umorul dacă situaţia o permite

-         zâmbim , mai ales la sfârşitul frazei

-         tratăm cu umor situaţiile şi problemele

-         rămânem tot timpul politicoşi

-         nu mai participăm la discuţii sterile sau care devalorizează

-         evităm agresivitatea

-         folosim ironia numai dacă suntem siguri pe noi

-         renunţăm să ne mai justificăm

-         îndrăznim să refuzăm, să spunem „NU”.

-         tehnica „discului zgâriat” – repetarea refuzului pe un ton identic fără justificări, utilizând aceeaşi formulare fără agresivitate

-         nu ne mai povestim viaţa în cele mai mici detalii

-         notăm totul

-         nu mai răspundem cererilor neformulate în mod clar

-         răspundem cu prudenţă la măguliri

-         informăm pe toţi membrii grupului despre aspectele manipulatorii ale personajului

EXEMPLE- EXPRESII DE CONTRA-MANIPULARE

-         „este  opinia dumneavoastră” („este o opinie”)

-         „puteţi gândi în acest fel”

-         „dumneavoastră puteţi crede acest lucru”

-         „puteţi vedea lucrurile şi din acest punct de vedere”

-         „puteţi s-o luaţi cum vreţi”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „pot să spun DA dacă asta e ceeace vă doriţi”

-         „dacă spuneţi dumneavoastră!”

-         „dacă aşa gândiţi!”

-         „e un mod de a vedea lucrurile”

-         „nu vedeţi decât un aspect al problemei; e normal”

-         „vă puteţi imagina”

-         „am o părere diferită”

-         „se poate”

-         „poate fi posibil … pentru dumneavoastră”

-         „este adevărat”

-         „exact aşa este”

-         „nu-i aşa?”

-         „se întâmplă”

-         „trebuie să ştii să fi şi aşa uneori”

-         „mă amuză să fac exact ca ceilalţi”

-         „depinde”

-         „ar fi mult prea uşor”

-         „nu mă prind!”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „mare e grădina lui Dumnezeu!”

-         „mie îmi place, asta e important nu-i aşa?”

-         „sunt mulţumit/ă de mine”

-         „îmi place originalitatea”

-         „ăsta-i farmecul meu”

-         „prietenii/ soţul mă place aşa”

-         „nimeni nu este perfect, nu-i aşa?”

-         „fiecare cu stilul său”

-         „nu vă faceţi griji pentru mine”

-         „sfaturile sunt întodeauna folositoare”

-         „viitorul va decide”

-         „vom trăi şi vom vedea”

-         „câteodată ajută”

-         „cine nu riscă, nu câştigă”

-         „voi face exact aşa”

-         „am conştiinţa împăcată”

-         „mulţumesc că mi-o spui”

-         „ca de obicei”

-         „sunteţi drăguţ că vă ocupaţi de mine”

-         „numai în aparenţă”

-         „este fără importanţă”

-         „principiile mele morale sunt altele”

-         „e o problemă de morală”

-         „nu mă îndoiesc”

-         „desigur”

-         „absolut!fără doar şi poate”

-         „cu certitudine”

-         „păcat!”

-         „cu atât mai rău”

-         „îmi pare rău pentru dumneavoastră”

-         „de data asta da!”

-         „credeţi?”

-         „suntem aici să potolim lucrurile”

-         „vă supără atât de mult?”

-         „de ce?”

-         „de ce nu?”

-         „dar dumneavoastră?”

-         „nu vă faceţi griji, ştiu ce fac”

-         „îmi face plăcere”

-         „acum vă apucaţi de bârfă?”

-         „vreţi să precizaţi ideea?”

-         „aşa crezi tu!”

-         „s-ar putea!”

-         „aveţi tot dreptul să gândiţi aşa”

-         „este posibil”

-         „fiecare cu gusturile lui”

-         „nu mă îndoiesc”

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 05:04 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC