> News of the day <

din vârful tastelor…

Una… Zilele trecute am început să fac ceva „ordine” prin calculator şi am dat peste câteva zeci de secunde de film care păreau a fi fără nici o noimă… Plaja însorită din Mamaia, lume câtă frunză, câtă iarbă – care pe nisip, care în apa mării – poleită cu tot atât de multă fericire.   … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Din vârful tastelor pag 166…

Pe la prânz, o ambulanţă roşie părăsea Severinul înspre un centru universitar în căutarea unor doctori specializaţi în desfundarea conductelor unei inimi poticnite şi încrâncenată de durere.

Înăuntru, întins pe targă, un ziarizd cunoscut, viril şi puternic până mai ieri şi speriat acum de moarte, cu ochii bulbucaţi lipiţi de tavanul teveului căptuşit cu vinilin alb. Miros iute de motorină, alcool iodat, carii infectate şi picioare nespălate. Înainte de a se-nchide portierele roşii se vede cum, din gura cărnoasă şi vânătă, ţâşnete un jet de lături ce spoieşte în culori incerte tubul alb de oxigen. Sirena ţipă enervant răscolind cartierul, orgoliul şi iluziile aflate acum în poziţie orizontală…

Cu ceva timp în urmă voiam să scriu din dorinţa de a-i oferi o replică dură la mizeriile secretate de mintea prea însingurată şi plină de frustrări însă, am renunţat.

Am descoperit că există satisfacţii cu mult mai mari decât să înjuri. Cum e bunăoară, aceea de a ierta. Şi i-am mulţumit, nu o dată făcătorului de opinii (proaste, desigur). I-am mulţumit mai ales atunci când lăsam vr-un pomelnic cu numele lui preotului sau călugărului de pe la vreo mânăstire sau biserică întâlnită în drum.

Am avut apoi, fără de voia mea, într-o dimineaţă – o revelaţie nedorită şi fooarte neplăcută: am văzut ca-ntr-un într-un vis conştient o dubiţă roşie cum îl evacua din oraş şi am trăit groaza muribundului câteva zile în şir, am văzut cu mintea proprie şi personală, exact ochii întunecaţi, adăpaţi, innecaţi în frica de moarte. Ochii sleiţi ca de peşte ai acestui om ajuns cu ultimul tren la capătul tihnei.

Azi, ceeace am visat atunci, s-a-ntâmplat întocmai ca-ntr-o dublă trasă la o filmare nereuşită.

O fi răzbunarea, o fi blestemul teribil al apei de care mi se vorbeşte doar în taină? Habar n-am!…

Un bărbos cu vârstă incertă şi cu un păr incredibil de albeste cel care l-a adus la spital dis de dimineaţă, după ce l-a găsit răsturnat sub biroul masiv unde-şi scria la tastatură textele vitriolante şi aducătoare de marafeţi.

„Vrei să nu te mai înjur în  ziar? scoate euroii de la saltea şi vino să vorbim!”

Tatae îmi spune privind lung după salvarea care alerga cu sirenele date la maxim:

„Abia-l îmbrăcai. Eu sunt un vecin al lui. Nu vru să se spele Doamne fereşte! Eu am tot timpu chiloţii curaţi pe mine şi-mi fac baie zilnic că nu ştiu cum de-ajung la anii mei la spital şi nu vreau să le fie ălora care m-o-ngriji, silă de mine.

Ăsta n-a suportat niciodată în viaţa lui, apa. Abia de reuşea cu greu, să-şi facă uneori baie. La mare n-a fost niciodată sau la Dunăre…”

„Da ce-avea bre de nu suporta apa?” l-am întrebat curios foc, pe când ieşeam împreună pe lângă bariera rămasă ridicată- de la Urgenţă.

„Păi, a căzut cân era mic într-o groapă cu căcat din grădina lu ta-su mare!. Eu l-am scos de-acolo. Înghiţise o grămadă de zeamă de căcat… Numa ce mutaseră ai lui, căcăstoarea…  Abia l-am spălat şi l-am înviat cu apă! Noroc că era un bunar pe-aproape şi-am avut de une-aduce fuga o cantă ca să-l curăţ. Că altfel murea. Avea şi nasu şi ochii plini cu balegă puturoasă..”

E doar o altă întâmplare legată de apă, ca multe altele consemnate în jurnalul meu personal, la fel de teribile, de înfricoşătoare, ca şi mătăniile înşirate (de cine oare?) pe o aţă nevăzută…

„Bine că mi-a dat Dumnezeu gându-al bun şi nu l-am blestemat atunci pe bietu om!”

Bătrânul m-a ajutat, fără să aibă habar c-o face, să-nţeleg dintr-o dată, ca şi cum mi s-ar fi luat o ceaţă de pe ochi, resorturile ascunse care l-au determinat pe acest om să sară cândva la gâtul meu scriind textele acelea cretinoide. El scria de fapt nu contra mea ci împotriva unuia care iubea ceva ce el ura: apa …

„Doamne fereşte!” îmi transmite la despărţire bătrânul cumsecade.

„Facă-se voia Lui!” îi întorc şi eu vorba…

Lângă ţeava de eşapament a unei Dacii abandonate lângă un bloc, două vrăbii se agitau în ţărâna adusă de vânt.

„Iar vine potop!” gândesc şi o bucurie nefirească ca o ploaie caldă de primăvară, îmi inundă brusc intestinele…

Despre tine, despre noi…

Respectul de sine, imaginea de sine, idealul de sine, acceptarea de sine, conştienţa de sine, conceptul de sine, destăinuirea de sine, etc sunt expresii terapeutice similare apărute în arsenalul psihoterapeuţilor din întreaga lume.
Conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”.
În alţi termeni, stima de sine este amortizorul dintre noi şi nereuşitele întâmpinate sau critici.
O stimă de sine sănătoasă ne asigură coerenţa şi constanţa comportamentului şi discursului indiferent de auditoriu sau de împrejurări, ne ajută să asimilăm şi să „digerăm” în linişte criticile. Un om integru este întodeauna interesat de critici în loc să le evite sau să le anihileze violent.
În viaţă putem fi criticaţi sau supăraţi dar nu avem voie să derapăm.
Cum ne putem îmbunătăţi respectul şi stima d
Ne putem îmbunătăţi respectul de sine după cum dorim, repetând întruna, cu entuziasm şi convingere, cuvintele: „Mă plac! Mă plac! Mă plac!”.
Sau, şi mai bine, putem spune: „Mă iubesc! Mă iubesc! Mă iubesc!”. Poate suna ciudat când auzim pentru prima oară, dar este extrem de eficient.
A ne place pe noi înşine este un lucru foarte sănătos.
De fapt, aceasta este cheia eficienţei personale şi a relaţiilor fericite cu alţii.
Cu cât ne plăcem şi ne respectăm mai mult, cu atât vom acţiona mai bine în tot ceea ce facem.
Suntem mai relaxaţi si avem o atitudine mai pozitivă.
Suntem mai încrezători în abilităţile noastre. Facem mai puţine greşeli.
Avem mai multă energie şi suntem mai creativi.
Atât „complexul de superioritate” – adică atitudinea arogantă şi îngâmfată – cât şi „complexul de inferioritate” – adică atitudinea de desconsiderare – sunt manifestări ale unui respect de sine scăzut, al dispreţului faţă de propria persoană.
Persoanele care se respectă pe sine cu adevărat, se împacă bine cu aproape oricine.
CUM NE ÎMBUNĂTĂŢIM STIMA DE SINE?
-ne acordăm timp pentru noi înşine -10 minute pe zi când suntem singuri.
Nu facem nimic doar ne relaxăm singuri doar cu noi înşine
-„înventariem” lucrurile bune dintr-o situaţie nu pe cele rele.
-facem o listă cu 50 de trăsături bune pe care le avem apoi ţinem lista la vedere şi încercăm să adăugăm zilnic câte una
-să învăţăm să primim critica în mod pozitiv. Critica distruge stima de sine şi de aceea trebuie primită cu calm şi tact.
-ne împăcăm cu noi înşine
CUM TREBUIE SĂ REACŢIONĂM LA CRITICĂ
-cu calm şi răbdare
-ascultăm până la capăt, nu sărim să ne justificăm
-dacă sunt aspecte adevărate, le recunoaştem şi ne cerem scuze
-dacă critica este greşită şi nedreaptă, spunem zâmbind: „îmi pare rău nu pot fi de acord cu tine”.
-critica este un lucru bun dacă vine din partea cuiva care ne respectă şi este neinteresantă dacă vine de la cineva care nu ne respectă.
CUM CRITICĂM
Persoanele cu stimă scăzută nu au curaj să critice.
Metoda sandwichiu-lui.
Spunem ceva bine, apoi ceva rău şi din nou ceva bine.
De ex „ce faci tu este excelent dar azi ai spus acelaşi banc pe care l-ai mai spus şi vineri. Ştiu că eşti un tip inteligent şi că vei veni mâine cu ceva nou”.
IMAGINEA DE SINE+IUBIREA DE SINE = STIMA DE SINE
Modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru.
Există persoane care, deşi au o înfăţişare fizică placută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc.
Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o “harta” pentru propriul “teritoriu”. „Sunt un prost !” sau „Vai, ce proastă am fost !” ; „Nu, eu nu pot asta !” sau „Nu sunt în stare niciodată, de nimic !” .
Sunt propoziţii des întâlnite la cei care manifestă o vădită lipsă de încredere în sine şi, la urma urmei, o expresie a lipsei stimei de sine sau a subevaluarii propriei valori.
„Nimeni nu ne poate face să ne simţim inferiori fără acceptul nostru”.
Când The Beatles s-au prezentat la o casă de producţie cu cântecele lor li s.a spus „vremea chitarelor a trecut” dar având o stimă de sine puternică au perseverat şi s-au impus.
Edinson a fost dat afară din şcoală şi după mii de încercări a descoperit becul.
Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a şcolii. Abraham Lincoln a candidat de 8 ori până să fie ales Preşedinte SUA.
Walt Disney a fost concediat pe motiv că nu are imaginaţie.
Respectul de sine înseamnă să simţim că merităm fericire, împlinire şi iubire.
Respectul de sine facilitează sentimentul comuniunii cu ceilalţi.
Ne dă putere.
Nu putem gândi, simţi sau comporta în mod diferit în exterior, decât dacă ne schimbăm programul de control, conceptul de sine, din interior.
O idee negativă sau eronată în conceptul de sine, se va reflecta în atitudini şi comportamente negative în viaţa şi în relaţiile noastre.
,,Unde este pace, acolo sălăşlueşte El”.
Sfântul Serafim de Sarov recomanda mai presus de orice să avem grijă de “pacea sufletului”.
„Cu orice preţ”, spunea el, „noi trebuie să urmărim a păstra pacea sufletului şi să nu ne tulburăm de jignirile venite de la alţii.
Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi.
Vei reuşi asta dacă te înfrânezi prin orice mijloc de la mânie şi-ţi păzeşti mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.
Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă.
O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu.
Dobândeste pacea launtrică şi mii de suflete se vor mântui în jurul tău.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor răutaţii, care sunt în văzduhuri”.
Insultele, înjurăturile, criticile distructive, sarcasmul – produse ale unui deficit al stimei de sine generează la cei vizaţi/ afectaţi de aceşti indivizi emoţii negative iar emoţiile negative sunt alţi HOŢI care ne fură viaţa.
Ele sunt principala cauză a eşecurilor noastre, de îmbolnăvire psihică şi fizică şi de alterare a relaţiilor dintre oameni.
Emoţiile negative ne fură bucuria pe care ar trebui să o simţim atunci când realizăm, când împlinim ceva.
Ele sunt generatoare doar de nefericire pe termen lung. Problemele cu ceilalţi contribuie în mare măsură la destabilizarea liniştii interioare – şi ne subminează sănătatea, mai mult decât oricare alt factor.
Din această cauză, unul dintre ţelurile noastre majore trebuie să fie acela de a crea un mediu uman în care să puteţi fi fericiţi, mulţumiţi şi împliniţi.
Trebuie să ne examinăm relaţiile, una câte una, şi să dezvoltăm un plan pen¬tru a face ca fiecare în parte să fie plăcută şi satisfăcătoare.
Pentru a lucra la capacitate maximă, trebuie să ştim cine suntem si de ce gândim şi simţim în felul în care o facem.
Trebuie să înţelegem forţele şi influenţele care ne-au modelat caracterul, încă din fragedă copilărie.
Trebuie să ştim de ce reacţionăm şi răspundem oamenilor şi situaţiilor din jurul nostru, în modul în care o facem.
Numai atunci când ne vom înţelege pe noi înşine ne vom accepta pe noi înşine.
Oamenii imaturi, cu o stimă de sine scăzută caută mereu în exterior cauza neputinţei lor interioare.
Ei pot fi ajutaţi doar în măsura în care îşi recunosc şi îşi acceptă neputinţa.
Iar ceilalţi , ar trebui să nu uite că bunul nostru suprem în această scurtă viaţă, busola interioară ar trebui să fie liniştea/pacea sufletească.
Fără ea nimic nu are valoare, fără ea nu există bucurie, nu există împlinire/bunăstare pesonală, mulţumire de sine.
Ea este cheia / secretul fericirii noastre iar ea există desigur, doar în absenţa emoţiilor negative. va urma…

“Fericit nu poate fi decât omul care nu se teme de realitate, omul care îi pătrunde legile şi care îşi cunoaşte mai ales sufletul”, Mircea Eliade- fragment dintr-o emisiune radio…
Fiecare om, într-un ceas solemn de singurătate şi-a promis că nu va mai fi nepăsător cu sufletul său sau că va aloca o mică parte din timpul lui şi hranei sufleteşti. Promisiunile se uită însă, foarte uşor. Avem atâtea lucruri de terminat, atâtea probleme de dezbătut (românii sunt campioni la dezbătut şi vorbit), risipim atâta entuziasm, ne revoltăm de atâtea ori că uităm definitiv de mosiunea şi de fericirea noastră pesonală. Fericirea nu este confortul pe care luptăm să-l avem (casă, maşină, salariu mare –muncă puţină spre deloc,etc) şi care ne transformă în depresivi când este ameninţat…
Fericirea este împăcarea cu sine însuţi, cu realitatea asta “care este”…

Interviu cu Domnul Profesor Dumitru Constantin Dulcan








La mai puţin de 25 de km de Piteşti, pe drumul spre Bănie, spre dreapta se face un drum care foarte repede te conduce la casa în care s-a născut Dumitru Constantin Dulcan – azi Casă Muzeu.
Întâmplarea face ca aici să-l găsim chiar pe Domnul Profesor care, cu delicateţea şi generozitatea care îl defineşte, a acceptat să ne dea un interviu. Înainte de acest moment special, Domnia – sa ne-a urcat pe terasa unde a avut prima revelaţie care se poate că i-a marcat începutul carierei ştiinţifice. Apoi am urcat dealul din spatele grădinii şi ne-a arătat, de pe culme,locurile pe unde şi-a trăit o parte a copilăriei. Dar, fără alte comentarii, vă invităm să urmăriţi interviul…

Disertaţie despre moarte – General (rez), Profesor univ. doctor Dumitru Constantin Dulcan






În primăvara acestui an, am avut onoarea de a vizita, la Mârghia de Sus,- la 25 de km de Piteşti, Casa Muzeu a domnului General (rez) Profesor universitar doctor Dumitru Constantin Dulcan. Aici, într-o zi orbitor de frumoasă – primăvara exploda din fiecare piatră, din fiecare privire, am avut şansa rară, de a sta de vorbă chiar cu domnia-sa. Mi-a arătat locul naşterii sale fizice, dar mai ales pe cel al naşterii spirituale. Am urcat scările şi mi-a spus „uite dragă, aici stăteam când, la un apus de soare, mă gândeam la scopul venirii mele pe lume. Dacă eu am fost ales din miliarde de alte posibilităţi, pentru ce am fost trimis în această lume? Asta a fost misiunea mea din acea zi”
După acea vizită mi-am dat seama că la Mârghia de Sus – Argeş, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu câţiva zeci de ani copilului „Mitel” –ajuns ulterior General al Spiritului Universal, aici este un minunat loc de iniţiere.
Casa în care s-a născut într-o zi de toamnă nostalgică de 6 noiembrie Mitel, aşezarea cu oameni modeşti şi plini de bun simţ- aşa cum sunt majoritatea românilor, poate fi loc de iniţiere şi consacrare.
De ce „con-sacrare”?
Pentru că Dumitru Constantin Dulcan a avut curajul nebunesc de a aduce argumente în favoarea lui Dumnezeu tocmai într-o societate care nu agrea, nu permitea deloc astfel de idei „periculoase” pentru popor, când singurul „dumnezeu” era „ilustrul conducător” -protejat de gaşca lui de „sfinţi” activişti. Cartea „Inteligenţa materiei” publicată în urma unor delicate şi periculoase eforturi în 1981 nu este doar un Manual de bun-simţ – însuşit de o mulţime de Universităţi din lumea largă, dar şio lovitură năucitoare dată sistemului comunist ateu. Atât de năucitoare încât nici chiar mai târziu nu şi-au dat seama cerberii sistemului cât de periculoasă a fost această lucrare pe care o puteai pune fără greutate în buzunarul de la piept, în dreptul inimii…
După vizita făcută la Mârghia de Sus şi după cuvintele bune pe care ni le-a oferit cu binecunoscuta generozitate Profesorul Dulcan (interviul de două ore realizat cu acel prilej a fost unul din cele mai speciale cadouri făcute severinenilor chair înaintea Sărbătorii Învierii Domnului şi va fi postat pe acest site în curând), am primit invitaţia din partea dumnealui de a participa la un eveniment care urma să se petreacă tot în satul naşterii – Mârghia de Sus.
Aşa am ajuns pentru a doua oară în satul cu români buni pentru a mă delecta din nou cu vorbele bune ale Profesorului.
De data aceasta, Magul iniţiat, Generalul Minţii Supraconştiente ne-a vorbit despre Moarte. Unde altfel decât în mijlocul unei păduri orbitor de albe de salcâmi înfloriţi. Domnul profesor nu a fost de acord- atunci când am vorbit la telefon să filmăm, însă, pentru că aveam la mine telefonul dar şi o cameră de mână (care s-a defectat după câteva secunde de filmare) am reuşit să culeg aceste imeagini pe care le ofer tuturor celor iubitori de Adevăr şi de Om. Profesorul, Doctorul, Oratorul, Învăţătorul Dumitru Constantin Dulcan este , dincolo de diplome, onoruri, medalii, sau alte însemne naţionale sau internaţionale, un Român dar mai ales un OM. În alte timpuri „doctorul”, „docere” era „învăţătorul”. Vorbele bune erau primele medicamente folosite pentru tămăduire, pentru vindecare. De aceea, la greci bunăoară, „oratorul” era sinonim cu „învăţătorul”.
„Doctorul” Dulcan are priceperea necesară pentru a transmite „doctorului” nostru interior mesajele potrivite pentru a iniţia mintea bună şi a ne vindeca de frica de viaţă, de frica de moarte…

Un film zguduitor

Un film zguduitor

Filmul se numeste “Povestea sovietelor”. Priviti si va ingroziti pentru ca DOAR CEEA CE NU A MAI FOST POATE NU VA FI, DAR CEEA CE A MAI FOST, TOT VA MAI FI!
Toate teoriile eugenice atat de propagate astazi sub diverse denumiri (euthanasie, controlul populatiei, planificare familiala, etc.) vor conduce la ceea ce veti vedea in acest film.

Azi, la Spitalul din Severin, în vizită la Mama Domnica Trop



Sâmbătă 23. 07.2011, cam pe la prânz, am decis să merg la piaţă să caut să aleg un buchet de flori frumoase pentru Doamna cântecului nostru popular AUTENTIC – Domnica Trop – care este internată în secţia Cardiologie a Spitalului judeţean Drobeta Turnu Severin.

În piaţa de legume şi fructe am întâlnit o doamnă amabilă din Şimian – Florica Coandă – cea care a fost colegă cu Domnica – fiica Mamei Domnica – la fosta întreprindere “Pacea” – unde aceasta şi-a pierdut braţele şi care m-a lăsat să fac un buchet mare de flori de câmp împănate cu busuioc. M-a rugat să-i transmit sănătate multă, pentru că a aflat de la televiziunea TL2 Drobeta că se află pe patul de spital.

La spital, am parcat maşina, am coborât şi m-am îndreptat hotărât spre intrarea spitalului.

Cuvântul “spital” provine din “ospitalitate” parcă, sau poate greşesc cumva?

Aici am fost pur şi simplu oripilat de mizeria şi duhoarea cu care acest stabiliment, unde vii să îţi recapeţi sănătatea, te întâmpină. Un om rău ar spune că exagerez însă imaginile culese cu telefonul mobil vorbesc singure adevărul. Păcat că nu pot arăta şi mirosurile pestilenţiale emanate la această intrare – gunoaie fermentate şi putrezite…

O mâţă se tăvălea prin iarbă de căldură sau de purici, sătulă probabil de şobolanii prinşi (probabil că mâţele sunt cu adevărat fericite de această stare de lucruri pentru că şobolanii sunt la ei acasă aici!). Domnii care conduc această instituţie – nu vă pute?

Nu se pot aloca măcat câţiva bănuţi pentru o mătură şi două mâini harnice?

Şobolănimea voastră – “onor” nesimţiţi/împuţiţi pacienţi ACEIA care nu aveţi exerciţiul coşului de gunoi sau măcar al căcăstoarei din fundul grădinii- mizeria aceasta, să nu uităm, nu este produsă de conducerea spitalului şi nici de cadrele medicale ci de voi, bolnavii needucaţi la timp de mămicuţele voastre ocupate poate cu alte activităţi, aşadar, domnilor pacienţi/aparţinători păstraţi/respectaţi măcar ce încă aveţi.

În curând este posibil să nu mai avem nici acest spital. De ce? Răspuns:indiferenţa, nepăsarea, nesimţirea d-voastră dragi severineni.

La intrare, la umbra răcoroasă de pe hol, un cerber îngalonat cu ecusoane de paznic atent şi vigilent (!!!) s-a sesizat că filmez aşa că filmul se termină poate nefiresc de repede.

Această mizerie VIZIBILĂ este însă incomparabil mai mică decât Marea Mizerie creată de Statul român Doamnei Domnica Trop căreia, harnic cum îl ştim – i-a recalculat pensia. Adică de la circa 300 de lei i-a redus-o la 33,50 lei!!!…

Una din cele mai mari şi autentice voci din Europa – are acum un venit lunar de sub 10 euro PE LUNĂ!!!

Costain Brâncuşi a plecat din satul lui Hobiţa la Paris unde a devenit o valoare universală. Mama Domnica a rămas la vatra ei şi la caprele ei şi la omul ei. Au venit însă la ea o mulţime de doritori de vorbe meştegugite pentru a le lua şi a le cânta apoi prin lume pe sute şi milioane de euro.

Un fotbalist care a paralizat pe teren a cunoscut compasiunea unei lumi întregi. Spiritul de solidaritate al colegilor de pe gazon dar şi al celor din tribune a funcţionat impecabil.

Spiritul de solidaritate al artiştilor populari în cazul Doamnei Domnica Trop nu prea “se eczistă”. Păi de când cântecul popular e mai important ca învârtitul beşicii pe iarbă?…

Dar ce vorbe ar fi mai potrivite pentru a exprima toată indignarea?

Mama Domnica s-a bucurat pentru florile de câmp cu busuioc şi a mulţumit frumos cu bun simţ, aşa cum ştie şi cum este ea. I-au adus aminte aceste flori de Isverna ei şi de grădina ei de-acasă unde “s-au prins mai multe tufe ge busuioc”. Ea zâmbeşte obosită şi îşi ascunde greu durerea dar face eforturi incredibile pentru a zâmbi şi pentru cânta colegelor ei de salon incremenite în mirare.

Ele o ascultă tot aşa cum îl ascultă pe Popa când citeşte Sfânta Evanghelie. Căci ce este oare Dumnezeu decât o Sfântă Mirare?

Cântecul Domnicăi într-un salon al secţiei Cardiologie de la etajul trei – medicament pentru inimă încă ne-brevetat.

Nişte oameni bine intenţionaţi de prin Gorj, invocând dezinteresul oficialilor mehedinţeni s-au gândit să-i facă Mamei Domnica o … “Casă Muzeu” în Gorj, pe lângă Târgu-Jiu, unde să fie transferate din casa de pe coasta Isvernei – locul unde Mama a trăit alături de “omul” ei peste 50 de ani şi unde i-au “venit” cunoscutele doine – costume, războiul de ţesut, vârtelniţa, diplomele, trofeele, etc etc.

Lăudabilă iniţiativa vecinilor noştri şi ruşinoasă indiferenţa mehedinţenilor!.

Dar să nu pară că dăm cu piatra în oamenii de bine de lângă noi!

Decât nimic e bine că măcar gorjenii duc grija Mamei Domnica Trop. Inainte de a fi prea târziu.

Europarlamentarii – nu cei români, staţi liniştiţi, – ci aceia care gestionează responsabil Cultura europeană sau cei de la UNESCO – unde se duce grija Patrimoniului universal al omenirii, aud oare cântecul Mamei Domnica din spitalul severinean?

Mama Domnica

Mama Domnica

Cuponul de pensie al Mamei noastre cu fabuloasa sumă de 33,50 lei. Felicitări România! Felicitări confraţilor care îi cântă cântecele!

Ochii care ne văd din viitor…

Povestea oşteanului Iovan – cavalerul crinilor şi regele albinelor


Nelu Iovan este un om modest, onest, vesel când nu e tăcut şi harnic precum un monah.

Nelu Iovan este un oştean iscusit care a fost scos din luptă în plină maturitate şi putere. Povestea lui este povestea cavalerilor care sunt marginalizaţi tocmai atunci când sunt mai pregătiţi pentru focul bătăliilor. Iovan nu s-a luptat cu vreun inamic la hotarele ţării, ci, la fel ca Iovan Iorgovan cu un balaur cu mult mai perfid şi mai periculos- focul. A fost comandirul cel mai iscusit din ultimii ani ai pompierilor din Severin. Lupta cu focul cere inteligenţă, abilitate, strategie şi intuiţie pentru că această fiară tăcută este mai şireată decât trupele de cercetaşi ai vreunui inamic de aiurea. Creşte din nimic, se hrăneşte doar cu aer şi sfâşie fără milă tot ce întâlneşte. A-l stăpâni şi nimici cere minte pricepută, flexibilă şi fluidă precum apa pură.

A uitat demult stresul de ieri când alerga cu maşinile pline de apă ca nişte femei gravide şi dădea ordine scurte tulumbaşilor. Acum vorbeşte încet, aproape în gând albinelor, îşi scutură de pe sprâncene pulberea aurie ce cade din florile teilor şi ascultă foşnetul petalelor de crini…

Dar nu despre foc am vorbit cu domn’ Nelu ci despre flori de tei şi crini, despre albine şi miere. Pentru că dumnealui s-a retras din oraşul agitat într-un loc aiuritor de frumos, nu departe de Dunăre. Aici îngrijeşte florile de crin şi teii pentru ca harnicele albine să aibă ce fecunda. Şi ce oferi. Cavalerul crinilor şi al albinelor. Dar oare nu cumva chiar regii aveau ca emblemă crinul ca semn al purificării, perfecţiunii, luminii şi al vieţii? Cum ar putea cineva să descrie mirosul dumnezeiesc al crinilor şi al teilor înfloriţi în curtea lui domn’ Nelu dimpreună cu zumzetul hipnotic al albinelor harnice ?

Priseaca de stupi a lui Iovan e aşezată la fel ca acelea de odinioară – ale dacilor- în apropierea unei trecători ce duce spre o poiană din mijloc de codru des. Ne-am povestit poveşti despre daci şi despre albinele care apărau posăzile ţării noastre de-atunci şi de-acum. Dacii – un popor care era şi bun strateg şi viteaz dar şi neînvins (ei nu în luptă au fost zdrobiţi ci prin trădarea unui Bacilis nefericit care i-a aruncat în moartea însetării de apă sau în lanţurile cioplite pe Coloana lui Apolodor de la Roma vizibile şi azi după 2000 de ani şi la propriu şi la figurat) ştiau că albinele nu suportă mirosul cailor aşa că acestea se ocupau de paza drumurilor de acces (un cal putea fi ucis de doar 2-3 albine). Herodot din Halicarnas de exemplu, a scris că din cauza albinelor nu se putea pătrunde în teritoriul de la nordul Dunării iar Alexandru Macedon însuşi ştia de frica acestora…

Americanii au stabilit că durata medie de viaţă a unui apicultor este de 78 de ani faţă de 58 de ani cât este cea a unui doctor. Şi atunci, domn’ Nelu a promis – pentru viitoarea noastră întâlnire, un fagure cald plin cu miere de tei…

Dunăre şi maci


Pe malul Dunării au înflorit şi anul ăsta macii roşii. Puţin înainte de a se pune ploaia, păsărelele se zbenguiau şi-şi făceau declaraţii de iubire. Viaţa e frumoasă… cum ar spune un concitadin.

Blândul Doctor de Cancer

Cu vreo două săptămâni în urmă, alergând după cumpărăturile necesare Sărbătorilor de iarnă, l-am văzut trecând grăbit pe unul din acei doctori buni, doctor de modă veche – din ce în ce mai rari în peisajul nostru vital. Mergea şi el grăbit, terminase încă o gardă grea la Spitalul Judeţean – şi ne-am salutat din fugă.

Cu doar câteva zile înainte îmi spusese că vrea un echipament de purificat apa, semnasem şi nişte documente, apoi s-a răzgândit grăbit fiind să achite mai întâi nişte datorii mai vechi. Mi-a spus că mă urmăreşte cu atenţie la emisiunile Tv, apoi mi-a promis că îmi aduce o carte de biologie: „neaparat trebuie s-o citeşti pe asta!”. Am mai povestit despre apă, despre cancer – el fiind chiar medic Oncolog, apoi iar despre apă nemulţumit că nu mai are timp să afle toate noutăţile legate de această minunată şi miraculoasă licoare divină, apoi alte griji ne-au mânat spre alte interese.

Am auzit siderat că a fost găsit zilele trecute mort în casă. Locuia singur şi se pare că nimeni nu l-a putut ajuta Atunci şi pe el!…

Moartea – Fiara pe care o cunosc atât de bine a biruit şi de data asta!

A reuşit să elimine o piesă importantă, de forţă care îi încurca multe socoteli dar aşa-i la război: unul învinge, altul moare.

Am încercat să explic oamenilor cu care mă întâlnesc că trupul lor, organele lor  MERITĂ cea mai bună Apă, MERITĂ cea mai bună armă de apărare, de luptă împotriva Ei, a Fiarei care aşteaptă rânjind invizibil…

Din păcate priorităţile lor sunt mereu altele şi amână lucrurile importante până într-o zi când, din păcate, este PREA TÂRZIU…

Iată că asta se întâmplă parcă din ce în ce mai des.

Dumnezeu să îl odihnească pe blândul Doctor de Cancer. Îşi va face vizita obişnuită tot la fel, în fiecare zi, dar de acolo de Sus, dintre crăpăturile tavanului scorojit pe care îl măsoară cu privirea ceas de ceas preamulţii nefericiţii nevindecaţi.

 

SMURD-ul la Severin

Un tânăr de nici 29 de ani (al doilea în doar o săptămână) a suferit azi – sâmbătă 21.08. 2010 un infarct miocardic acut necesitând intervenţia SMURD-ului din Bucureşti pentru a putea fi transportat în condiţii de maximă siguranţă la Fundeni. Solicitarea a fost făcută de medicii severineni din cardiologie şi UPU întrucât cazul excede posibilităţile terapeutice locale. La institutul CC Iliescu îl aşteptă o sală operatorie şi medici cardiologi chirurgi care speră că o să îi salveze inima mult prea tânără pentru a se opri. Precedentul caz – 27 de ani nu a mai putut fi salvat. Din nefericire, infarctul de miocard, o boală care altă dată “ataca” vârste peste 50 de ani, acum a coborât sub 30, infarctele miocardice la vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani devenind din ce în ce mai des întâlnite. Stilul de viaţă dezordonat, poluarea chimică, stresul psihic, diabetul, obezitatea, fumatul sunt câteva din cauzele incriminate…

danny water

Ce ar mai trebui să ştim despre … urechi

Ceara din urechi conţine cerumen, sebum, celule moarte plus încă alte 40 de substanţe. Femeile care au în urechi o ceară umedă, au risc mai mare de a face cancer de sân; acest fapt a fost evidenţiat în special la femeile japoneze care în mod normal, la fel ca toate asiaticele, au în urechi o ceară uscată.

Această ceară protejează urechile de apă, ciuperci, sau o mulţime de alţi microbi. În ea se opreşte praful, murdăria exterioară, musculiţele, furnicile care ajung accidental în ureche sau alte vietăţi.

Dacă reducem grăsimile din meniu, urechea va secreta mai multă ceară; sau dacă ne spălăm în urechi cu prea multă insistenţă. Curăţarea exagerată a urechii duce la o secreţie abundentă de cerumen.

În ureche nu introducem obiecte pentru curăţare, nici măcar acele beţigaşe cu vată. Singurul care are acces în canalul urechii este degetul mic pentru a înlătura excesul de ceară. De aceea i se mai spune auricular.

Când ne mănâncă urechile fie avem o alergie, fie ne spălăm prea mult în urechi. Mâncărimea de regulă semnifică o secreţie insuficientă de ceară (adică puţină). Scărpinatul stimulează secreţia de ceară. Dacă din ureche curge o secreţie gălbuie, urât mirositoare şi ne mânâncă tare, avem otită externă sau urechea înnotătorului şi trebuie mers la medic.

Când urcăm Stârmina sau mergem cu avionul ni se înfundă urechile; se numeşte barotraumă sau „ureche de avion”. Urechile înfundate pot fi semn al unei boli numite sindromul Meniere care mai dă ameţeală, hipoacuzie sau pierderea auzului.

Medicii legişti au observat de-a lungul timpului că urechile păroase au legătură cu bolile de inimă. Prezenţa unui inel alb în jurul irisului  (se mai numeşte arcus senilis) e semn că ai putea muri de o boală de inimă – afirmă Robert Superko – fondator al Laboratorului Inimii de la Universitatea Berkeley, California.

Sexologul Edwin Gregg susţine că urechea nu e numai o importantă  zonă erogenă la femei, dar e şi oglinda vaginului. Edwin Gregg a studiat problema timp de mai mulţi ani şi a ajuns la concluzia că, după ureche, poţi să afli şi cam care e atitudinea unei femei faţă de sex. De exemplu femeile care poartă cercei mari şi roşii sunt mândre de sexualitatea lor şi sunt foarte active. Cele care îşi ascund urechile în păr sunt foarte iritabile şi timide când e vorba de sex.

La moartea Mădălinei Manole

S-a născut în acelaşi an cu mine 1967 dar cu vreo două luni mai târziu. Moartea ei mă înspăimântă ca şi cum ar fi murit cineva de-al meu din casă. Am ascultat muzica ei, am admirat sinceritatea ei, bunul simţ (atât de rar!), gingăşia exprimării, delicateţea, fragilitatea. O Femeie într-un cuvânt frumoasă. Îmi aduc aminte de o emisiune la PROTv cred, (după despărţirea ei de Şerban), în care spunea cât de mult îşi doreşte să fie mamă. O femeie este neîmplinită dacă nu dă Viaţă – asta e menirea ei principală, TOATE femeile ŞTIU asta. Adică nici milioane de fani, nici milioane de discuri sau de cântece, nu Jeep-uri de zeci de mii de euro sau vile sofisticate nu egalează bucuria de a aduce pe lume o viaţă nouă. Şi am iubit-o atunci pentru că am înţeles că vorbeşte o FEMEIE matură, coaptă la minte, nu o piţipoancă de teapa celor care au inundat ecranele şi creierele românilor – chiloţărese promovate de o mafie media extrem de spucată şi lipsită de scrupule.

Eu NU CRED că Mădălina s-a sinucis. Ea nu era tipul de om care să-şi trădeze copilul, să-şi trădeze românii simplii care se bucurau să o audă, să o vadă, să o atingă, să se umple de sufeletul ei cinstit, onest, AUTENTIC. Ea nu s-a ruşinat NICIODATĂ că e româncă, nu a spus că s-a săturat de România, şi nu cred că a decis Ea luptătoarea să dezerteze atât de ruşinos. Spre deosebire de alte dive dâmboviţene care ţipă la fotografi dacă nu le-a aranjat corespunzător cu photoshopul o geană sau un sfârc, Mădălina a cucerit inimile cu felul ei simplu „nelucrat” de a fi. Ea nu era o „fiţoasă”…

Prieteni care citiţi aceste rânduri, să nu credeţi că ea s-a sinucis. Dacă e aşa înseamnă că toţi avem chiar azi, o mare problemă. Înseamnă că răul a stricat aşa de mult fiinţa noastră încât Speranţa lucrurilor şi faptelor bune nu mai are ce căuta în mintea şi sufletul nostru . Şi nici Regretul!

Eu nu cred…

Dumnezeu s-o odihnească şi să aibă grijă de sufletul ei ales…

Carte poştală … cruci de jurământ

Am fost invitat azi 18.07.2010 la hirotonirea finului meu Marius şi la resfinţirea Bisericii unde a primit darul preoţiei de la Înalt Preasfinţitul Părinte Dr. Irineu Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. La întoarcere am fost nedumerit să observ în acest sat cu case mici, vechi, pitite după perdele de verdeaţă, o mulţime de cruci pe marginea drumului, dar nu la întâmplare. Am decis pe loc să mă opresc şi să aflu taina/tâlcul acestor cruci nefireşti/nemaivăzute şi am aflat-o. Acum o s-o aflaţi şi voi din acest film (crucile erau cu zecile ca şi fântânile de la porţi dar spaţiul e prea mic pentru a le arăta pe toate). Această simbioză a oamenilor simpli de la ţară cu părinţii lor le dă o stare de linişte, confort şi siguranţă. Aceşti oameni n-or să fie niciodată deprimaţi pentru că au la cine „striga” după mintea potrivită: la „podişcă”, pe băncuţa de lângă fântână sau la răscruce acolo unde sunt adunaţi la sfat Ei, Bunii…

Şi ar mai trebui să aflaţi că există ( iată Dovada!), o legătură Reală între strămoşii noştrii (ei n-au murit, ne veghează, sunt cu noi, putem cere „minte” la ei) şi răscrucea de drum sau destin (semnul/simbolul Libertăţii Alegerii – Dar Dumnezeiesc ce ne face asemeni Lui), Fântâna (Apa) şi Podul sau „podişca” aşa cum spunea femeia simplă din sat. Satul este până la urmă contul nostru de înţelepciune din care ne hrănim după ce ni s-au strepezit dinţii cu înţelepciunea telefilosofilor sau jurnaliştilor scuturători de pix.

Dar să revenim la lucruri care merită!…

Apa e aceeaşi de la facerea Lumii şi apariţia vieţii pe pământ (1460×1015 tone). Spuneam la o emisiune tv că putem afirma fără să riscăm prea mult să greşim, că o picătură de apă dintr-o lacrimă a lui Iisus Christos este posibil să se regăsească azi în trupul unuia dintre noi. Apa este legătura fizică şi spirituală dintre noi şi Istoria noastră pe care nu o putem minţi fără să ne riscăm pierderea/spurcarea sufletului. Cât despre pod, el este legătura cu ei, cu iubiţii noştrii şi prea curând şi pe nedrept uitaţii/ridiculizaţii părinţi…

Dar despre sfinţirea Bisericii, despre finul Marius şi despre un alt prieten cu acelaşi nume dăruit şi el tot de Bunul Dumnezeu, într-un articol viitor unde veţi putea vedea şi imagini video excepţionale…
dan alexoae dr nobel

Românii, cobai la testarea de pesticide: Adevărul despre INITIUM

pesticides Pictures, Images and Photos

Painea cea de toate zilele – un pericol mortal?

- Dupa ce ca ne bate vantul prin buzunare, cu putinii bani pe care ii avem, ne cumparam moartea -

In urma cu mai putin de un secol, era ceva obisnuit sa mancam doar alimente sanatoase, netratate cu pesticide si fertilizatori sintetici, fara organisme modificate genetic, produse prin tehnici de inginerie genetica. Alimentatia omenirii era mai aproape de natura si bazata pe produse primare cat mai putin procesate industrial. Atractivitatea ambalajelor nu era un criteriu de a le cumpara, ci gustul. Astazi se intampla exact pe dos, iar ceea ce a mai ramas bun si sanatos se numeste BIO si costa mult. Traim in era chimicalelor si a productiei industriale subventionate din banii nostri, iar Romania isi trateaza cetatenii pe post de cobai, pentru

noi pesticide controversate, cum este Initium. Chiar si proaspetele mamici sau femeile insarcinate pot fi, fara voia lor, sobolani de laborator, pentru ca etichetele alimentelor nu le avertizeaza.
pesticides Pictures, Images and Photos

Romania – teste in premiera mondiala

Era pesticidelor a inceput in anii ’40, din dorinta oamenilor de a elimina “daunatorii” agricoli. In goana corporatiilor dupa profit, aceste chimicale au fost autorizate pentru utilizare comerciala prea timpuriu. Este si cazul DDT-ului, care a fost folosit cateva zeci de ani, inainte sa fie interzis pe toata planeta, pentru ca s-a dovedit ulterior ca este cancerigen. Pesticidele ridica mai multe semne de intrebare. 98% din cantitatea de chimicale folosita omoara nu doar dusmanii, ci si fiinte vii nevinovate, apa, aerul si solul. Acestea distrug biodiversitatea, reduc fixarea azotului in sol, conduc la declinul populatiilor de insecte polenizatoare, reduc habitatele pasarilor si ameninta speciile aflate, si asa, pe cale de disparitie.
Incepand cu anul acesta, conducerea Romaniei a decis ca cetatenii ei trebuie sa fie in linia intai la capitolul testare pesticide, si a autorizat in premiera mondiala fungicidul ce contine substanta activa Initium, produsa de corporatia germana BASF, aceeasi companie care tot la inceputul anului a primit autorizatie pentru cultivarea in scopuri comerciale a cartofului modificat genetic Amflora, care produce mai mult amidon si care contine gene ce dau rezistenta la antibiotice. Cu alte cuvinte, daca ma pricopsesc cu vreo infectie si am nevoie de un anumit antibiotic, dar am facut greseala sa mananc cartofi prajiti din soiul Amflora, voi avea surpriza ca medicamentele nu isi mai fac efectul, iar supravietuirea mea va fi in pericol.
Revenind la Initium, este bine de stiut ca inainte de autorizare, acesta fusese testat in Romania inca din 2007, la Institutul Cartofului din Brasov, Institutul de Cercetare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca si la Institutul de Cercetari pentru Legumicultura si Floricultura Vidra. Aceste locatii au fost alese deoarece compania intentioneaza sa ne stropeasca cartofii, vita-de-vie, rosiile, castravetii, ardeii si ceapa cu Initium.
Pionieratul Romaniei a fost imediat taxat de public, si la inceputul anului, tema principala de discutie a fost cresterea cu 65% a probabilitatii ca oamenii care intra in contact cu Initium sa se imbolnaveasca de cancer. Compania insista ca nu este adevarat si este sustinuta in declaratii de Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA) si de Codex Alimentarius. Din pacate, EFSA nu isi bazeaza pozitia pe rapoarte de evaluare de la cel putin 4 institute independente, care sa fi facut experimente pe cel putin 2-3000 de subiecti, desi acestea sunt obligatorii.
booze or poison? Pictures, Images and Photos

“Diavolul” are doua nume: Enervin si Zampro

Spre satisfactia companiei germane, autoritatile romane i-au ciugulit din palma. O comisie interministeriala formata din reprezentanti ai Ministerului Sanatatii, ai Ministerului Agriculturii si ai Ministerului Mediului au facut plecaciuni si au strigat in unanimitate, la inceputul anului, in aula Academiei de Stiinte Agricole, ca Romania da unda verde romanilor, sa fie cobai pentru cartofii prajiti, salata de legume proaspete si un pahar de vin, toate stropite cu Initium.

Tehnica de varf, pentru uciderea pamantului

Mai precis, pentru avertizarea fermierilor care ar dori sa evite sa ne hraneasca cu Initium, ar trebui stiut ca pesticidul vandut pe piata a luat, precum Diavolul, doua chipuri diferite. Denumirea comerciala pentru fungicidul pe baza de Initium folosit pentru struguri se numeste Enervin, iar pentru cartofi, tomate, castraveti si ceapa se numeste Zampro.
Surpriza este ca eticheta alimentelor nu ii va anunta pe consumatorii romani ca sunt supusi unui experiment cu durata de trei ani, durata maxima pentru care Comisia Europeana accepta testarea pesticidelor. Cu alte cuvinte, “Luati si mancati Initium toti, si scapa daca mai poti”. Vestea buna este ca in cazul in care se vor face studii independente riguroase, dupa primii trei ani vom putea sti cati oameni s-au ales cu cancer. Daca nu, atunci va fi imposibil sa asociem consumul de alimente stropite cu Initium cu faptul ca din ce in ce mai multi oameni sufera de cancer. In cazul in care vor aparea efecte adverse, care vor ajunge cumva sa fie publice, atunci Comisia Europeana va impune retragerea de pe piata a produselor pe baza de Initium. Cei ce au apucat sa consume produsul, care ar putea fi retras la capatul celor trei ani de experimente, vor mai trebui sa astepte inca un an, pentru ca pesticidul ce se bioacumuleaza in tesuturi, sa fie eliminat din organism, si sa se roage sa supravietuiasca.
Pe langa efectele neanticipate si neintentionate care vor putea aparea mai devreme sau mai tarziu, riscurile Initium se adauga altora, cauzate de pesticide toxice, cancerigene si mutagene. Unele dintre acestea, desi interzise, persista timp indelungat in mediu (apa, aer, sol, organisme), din cauza utilizarii pe scara larga in trecut. Va mai dura inca zeci si sute de ani, pana cand vom scapa de ele (de exemplu lindan, furadan, DDT si dioxina).
poison Pictures, Images and Photos

Ambalaje cu pacaleli

Riscul este cu atat mai mare pentru noi, oamenii, cu cat in graba si ignoranta noastra zilnica ne indepartam de alimentele primare si ne cumparam pas cu pas moartea, pacaliti de ambalaje colorate care ascund produse industriale intens procesate si care de multe ori sunt de o calitate indoielnica. In plus, traim intr-un mediu poluat si toate aceste riscuri ar trebui evaluate cumulat, atunci cand se iau decizii care privesc sanatatea. Dar nu se intampla asa.
poison Pictures, Images and Photos

Votati BIO!

Suntem in plina primavara. Primii cartofi s-au plantat inca din martie, iar curand vor aparea pe piata cartofii noi. Cand vom ajunge sa ii mancam pe aceia care au fost stropiti pentru prima oara cu Initium, practic, vom introduce in noi un corp strain intr-un organism viu. Nu se stie mai nimic despre posibilele consecinte neanticipate si neintentionate ale utilizarii si consumului de Initium. Suntem, practic, fara aparare in fata unui nou produs agricol industrial, creat si comercializat pentru acelasi “scop nobil”, invocat de toate corporatiile agro-chimice: productie mai mare si eradicarea foametei.

Inainte sa cadem in aceasta plasa a marketingului, ar trebui sa calculam costurile unui astfel de tip de productie: costurile de mediu, costurile de sanatate si costurile in bani, pentru ca tocmai aceasta productie industriala este de obicei subventionata de stat cu bani obtinuti din taxele pe care tot noi le platim. Toate aceste costuri nu apar la raft, la analizele de sange si nici in mediul care ne-a fost poluat. Este foarte probabil ca produsele BIO (ecologice) sunt de fapt mai ieftine, cu siguranta mai sanatoase si mai prietenoase cu mediul, si care ofera locuri de munca sigure pentru fermieri.
Se stie ca in agricultura ecologica nu este permisa utilizarea pesticidelor, a fertilizatorilor sintetici si a organismelor modificate genetic, pentru ca exista solutii naturale de a combate daunatorii culturilor si pentru a obtine recolte care sa asigure hrana pentru toata lumea.
poison Pictures, Images and Photos
In celelalte tipuri de agricultura, utilizarea pesticidelor a fost asociata cu efecte negative asupra sanatatii fermierilor pe termen lung, cum ar fi: cancer, mutatii, deficiente neurologice, avorturi, probleme de memorie, depresii sau probleme respiratorii.
Din pacate, alesii nostri au ales sa subventioneze la minimum agricultura ecologica, si nu ne lasa sa alegem liberi, sa ne ferim de Initium. Singura cale de a ne apara ar fi ca pe eticheta produselor stropite cu acest pesticid sa scrie suficient de mare textul: “Produs care a fost tratat cu pesticide pe baza de Initium”. Pana atunci, nu putem decat sa intrebam comerciantii de la piata si de la supermarket daca legumele, strugurii si vinul pe care le cumparam au fost tratate cu acest chimical. Vor raspunde, ei, oare?
LETHAL POISON LOGO Pictures, Images and Photos

Gabriel Păun

Epoca "ceauşistă" şi cea "capitalistă" asemănări – deosebiri. Trist şi adevărat

Asemănări

1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele le vom face cadou, cat de curand.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceeasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi, in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale, construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la “cozi”. Sinistru e ca acum stam “la coada” la banca, “la coada” sa platim impozitul sau gazul, “la coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau “la coada” sa depunem cererea de somaj

1.7. La fel ca pana-n 1989, vedem hotul”, dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989, ne mintim spunandu-ne ca: presedintele singur, nu are ce sa faca
1.10. La fel ca pana-n 1989, ne plangem ca-i greu, dar noi o ducem bine;
1.11. La fel ca pana-n 1989, ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca fara carte nu au parte
1.12. La fel ca pana-n 1989, cei fara carte sau cu studii cumparate sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989, locurile la facultatile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989, incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri (dar distruse), aceleasi zone de agrement (dar ruinate), aceleasi baze de tratament (dar instrainate sau lasate in paragina), aceleasi lacuri termale si bai populare (dar acum cu taxe mult mai mari).
1.18. Avem aceleasi mine (dar inchise), aceleasi sonde petroliere (dar cesionate pe 2 lei), aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice (dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou)
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile (aur, neferoase, marmura, minereuri feroase, uraniu, gaz, hidrogen sulfurat)
1.21. Avem aceleasi fantani (dar secate), aceleasi izvoare de apa minerala
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare (dar fara cercetatori)
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.

Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate dpdv contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic, iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceeasi situatie ca a hidrocentralelor, in schimb, aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri ar fi importat si apa – pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au grija sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru revizii tehnice uzuale” la preturi de milioane!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal, care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita, nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi, dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de circ, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca. Angajatii radeau iar pinguinii de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au “schimbat”, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul
2.8. Pana-n 1989, eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 ore /zi
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele a pupa mana cuiva este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului roman, intre 3 si 12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens  a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si/ sau cunoastere/ percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si a celor asistati social e plus-valoare si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tramvai, unde nu e cazul, doar pentru a incasa comisionul. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989, fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5%  isi mai permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret ca laptele, daca nu - mai scump. In loc sa ne hranim copiii, ii otravim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propria moarte in rate!
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se “intorc inapoi” sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful, atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti?

Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti “criminali economici, ce fac profit otravindu-ne, cu acordul tacit al statului si  – de ce nu? – si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine dar nici atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche “SCAPA CINE POATE” eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! Invadatorii  nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!

Capitolul 3.Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania, platesti comision de consultare cont la bancomat.
3.2. Numai in Romania, platesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania, termenele de prescriere a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania, au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre – mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu – mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele – mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat simpla mina de pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe decat carnea de pui
3.15.Criminali precum Iliescu  si altii ca el ..,REGELE SI FAMILIA ,au paza oficiala de stat, SPP, platita de cei impotriva carora au fost facute crimele.
3.16.Venitul minim si pensiile sunt impozitate (supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.numai la noi statul imprumuta PELESUL… de la casa regala pe 3 ani si in Castelul Bran se fac nunti..
3.19. Statul are o relaţie sexuală cu cetăţeanul, regulându-l în toate pouiţiile posibile. Poziţia 89 – grup e practicată de 20 de ani!…

2 vizitatori online acum
1 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 05:04 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC