> News of the day <

Alimentaţia grupei de sânge A

Persoanele cu grupa sanguină A se simt bine dacă consumă alimente vegetariene aflate în stare naturală, proaspătă, neprelucrată termic. Factorii de risc pentru persoanele cu această grupă sunt bolile cardiace şi diabetul iar alimentaţia este esenţială pentru evitarea acestor afecţiuni care omoară cei mai mulţi oameni. Misiunea celor care au acesată grupă de sânge este … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Două vorbe despre cancer

Harnice, mereu zâmbitoare, calme, inteligente, frumoase. Concentrate, sfătoase, atente la cuvintele şoptite ale pacienţilor resemnaţi. Este vorba despre cele două fete de la oncologie – Claudia şi Laura care au în „grijă” nu mai puţin de 7000 de fişe medicale pe care scrie „cancer”. Ele „duc grija” celor mai speciali pacienţi care trec pragul Spitalului Judeţean – pacienţii cu neoplasme diverse. Cuvântul „cancer” este de departe cel mai temut cuvât din orice dicţionar de pe faţa pământului. Am întâlnit, stând cu aceste minunate fete o pacientă care nu putea să rostească această vorbă teribilă şi spunea „boala aceea cu c…”. Am mai spus că Regele Rac – aşa cum îl numeau ţăranii noştrii de prin nordul judeţului, are în Mehedinţi mult prea mulţi „supuşi”. Aici oamenii vin şi aşteaptă tăcuţi petecul de hârtie – reţeta care speră ei să le mai dea un minut sau o zi în plus de viaţă. „Mintea de pe urmă!”-zic eu.Am reuşit să stau mai pe îndelete de vorbă cu Claudia şi cu Laura abia spre sfârşitul programului când au reuşit să-şi mai „tragă” sufletul şi să îşi pună ceva ordine în gânduri. De ce îşi întorc oamenii faţa spre ei înşişi abia când se îmbolnăvesc şi devin cu adevărat responsabili doar când află că au cancer? Iată o întrebare care merită un răspuns imediat. Creierul – „regele organelor” , „ministrul informaţiilor şi comunicaţiilor”, suportul minţii, cel în slujba căruia se abandonează şi lucrează tăcutele/liniştitele organe interne ar trebui să le asigure ce este mai bun lor pentru că dacă acestea sunt sănătoase, întregul organism este sănătos. Priorităţile creierului/minţii nu au însă nici o legătură cu priorităţile ficatului, pancreasului, rinichilor, inimii sau a celorlalte structuri harnice şi credincioase. El/ea trebuie să adune hârtii cu semnătura Guvernatorului cât mai multe, să aibă limuzine, vile, etc. „Păi dacă nu mă doare?”. „Când cancerul începe să doară este deja prea târziu să mai repari sau să mai faci ceva” îmi spune Laura şi are perfectă dreptate, pentru că mintea oamenilor asemeni unei maimuţe bete judecă după regula „ceeace ochii nu văd nu există!”. „Ce ar mai trebui să facă, să ştie oamenii aceştia?” – le întreb pe fete. „Alimentaţia este esenţială spune Laura. Multe fructe şi legume crude în forma lor naturală sau rase fin, salate proaspete, sucuri proaspăt preparate din fructe, legume sau frunze verzi comestibile, legume înnăbuşite în suc propriu, şi pâine  de secară fără sare”. „Tutunul, condimentele, ceaiul, cafeaua, cacaoa, zahărul rafinat, făina albă rafinată, dulciurile, ciocolata, alcoolul sub orice formă, îngheţata, smântâna, prăjiturile, ciupercile, murăturile, castraveţii, căpşunile, conservanţii, fasolea, alimentele congelate, afumate, sărate, deshidratate, sucurile îmbuteliate, sunt total interzise” adaugă Claudia. „Mai trebuie evitate grăsimile, vopselele de păr, mediul poluat chimic cu aşa numitele COV-uri – compuşi organi volatili care întârzie procesele de reparare şi vindecare. Se vor evita ustensilele de aluminiu mai ales cele sub presiune. Se pot folosi oţelul inoxidabil, sticla, vasele smălţuite, vasele de lut, sau de fontă. Alimentele care pot stimula procesele de regenerare-vindecare în cazul cancerului sunt fructele – merele în special, dar şi strugurii negrii, cireşele, piersicile, portocalele, bananele, perele, prunele, pepenii, curmalele. Sunt interzise căpşunile, fructele de pădure, ananasul, nucile, avocado şi castraveţii.” „Sucurile trebuie preparate proaspăt şi băute imediat” spune Laura adăugând că „toate legumele trebuie gătite la foc încet, la foc mic fără adaus de apă. Acest mod de preparare le păstrează gustul natural, plăcut şi le face uşor digerabile. Când sunt gătite la temperatură mare, celulele plesnesc-explodează, mineralele îşi pierd starea de coloid şi devin greu absorbabile”.  „Legumele trebuie spălate   cu grijă pentru că vor fi consumate cu tot cu coajă”. „Da, adaug eu, în apă purificată osmotic ce absoarbe pesticidele din coajă şi mai trebuie ştiut că imediat sub coajă sunt depozitate cele mai multe minerale şi vitamine”. Laura şi Claudia zâmbesc şi mă aprobă apoi continuă: „dacă fructele şi legumele sunt tăiate în bucăţi şi mai sunt şi crude, ele trebuie consumate proaspete cât mai repede posibil” „şi sucurile la fel” completează Claudia. „Morcovii de exemplu, pot fi consumaţi cruzi, raşi fin combinaţi cu o cantitate egală de mere rase, copţi la foc mic şi stropiţi cu miere şi firimituri de pâine uscată iar cel mai bine cartofii trebuie copţi în coajă la cuptor şi serviţi cu suc de lămâie şi ţelină” îmi oferă Laura reţeta săptămânii. La toate cele spuse de fetele „mintoase” şi pricepute aş mai adăuga o recomandare care mi-a atras multe antipatii: apă pură şi multă „nesimţire”. Nu-i frumos dar e sănătos şi întăreşte sistemul imunitar.

Hemoglobina şi „boala albastră”

Auzim de multe ori când mergem la medic sau la laborator să „ni se ia” sânge cuvântul hemoglobină. Rolul ei în organism este de a prelua de la harnicii plămâni oxigenul şi de a-l transporta la celulele nerăbdătoare fără de care acestea ar muri imediat.  Istoric. Hemoglobina – proteina „respiraţiei” sau cea care transportă oxigenul, a fost  descoperită de Hunefield în 1840. În 1851, fiziologul german Otto Funke  a descris modul în care „creşte” cristalul de hemoglobină după ce hematiile sunt „diluate” cu apă pură. Modul în care oxigenul este „legat” de molecula de hemoglobină este descris de Felix Hoppe Seyler iar Max F. Perutz a stabilit structura tridimensională acesteia cu ajutorul cristalografiei cu raze X. Studiile sale apar în revista americană Scientific iar în  1962, împreună cu John Kendrew obţin premiul Nobel pentru chimie. Hemoglobina umană este conţinută în întregime în globulele roşii (hematiile), deţinând până la 35% din greutatea acestora. Ea transportă de la plămâni, o cantitate de oxigen de 20 de ori mai mare decât volumul propriu. Hemoglobina fetală diferă de cea a adultului în sensul că aceasta are o afinitate mult mai mare mare pentru oxigen ceeace face posibilă preluarea de către placentă a oxigenului vital fătului din sângele mamei. Hemoglobina are o afinitate de 200 de ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen şi aşa se explică de ce intoxicaţiile cu monoxid de carbon (în urma cărora rezultă carboxihemoglobină) sunt atât de periculoase pentru viaţa omului.

În 1996 cercetătorii au stabilit că, în contact cu oxigenul şi dioxidul de carbon, hemoglobina formează şi eliberează un al treilea gaz – oxidul nitric. Acesta are un rol important în reglarea presiunii sângelui prin relaxarea pereţilor vaselor de sânge, (mărindu-le debitul). Hemoglobina controlează dilatarea şi contracţia vaselor de sânge, şi implicit presiunea sângelui (tensiunea arterială), prin reglarea cantităţii de oxid nitric la care sunt expuse acestea. Hematiile trăiesc circa 120 de zile, apoi sunt distruse în splină sau pe parcursul circulaţiei iar hemoglobina este descompusă în constituenţii săi, inclusiv fierul, care intră în alcătuirea noilor celule sangvine produse în maduva oasoasă.

Hemoglobina a fost descrisă ca un “plămân molecular”, mai degrabă decât ca un rezervor biologic de oxigen, descrierile moderne care folosesc tehnologia digitală arătând cum lanţurile de aminoacizi se apropie şi se depărtează odată cu eliberarea oxigenului la ţesuturi. Schimbarea permanentă a formei acestora, elasticitatea şi flexibilitatea lor au sugerat cercetătorilor că se află în prezenţa unei structuri moleculare care “respiră”. Funcţia acestei structuri uluitoare din organismul nostru poate fi alterată grav de nitraţii introduşi în organism odată cu apa freatică sau de la reţea. Contaminarea apei din fântâni sau izvoare se face fie de la dejecţiile animalelor, fie de la îngrăşămintele folosite în agricultură şi care dizolvate de apa de ploaie ajung în straturile freatice, sau în fântâni, fie de la aşa-numitele closete “uscate” (latrine) existente în locuinţele săteşti, fie de la bazinele fecaloide neetanşe. “Freaticul” de sub Bucureşti de exemplu este “sufocat” de nitraţi şi nitriţi iar acest lucru poate fi observat de oricine care are mirosul şi nasul  sănătos. Dacă oamenii adulţi rezistă intoxicaţiei cronice cu nitraţi, organismul bebeluşilor  mai mici de trei luni sunt ucişi prin blocarea hemoglobinei (methemoglobinemie). Afecţiunea se numeşte “boala albastră de fântână” şi afectează mii de copii în România (câteva zeci sunt ucişi anual “apa” din fântâni fiind criminalul nemilos). Această apă  este folosită cel mai des pentru prepararea laptelui iar prin fierbere concetraţia în compuşi toxici creşte crescând şi riscul letal.
În Statele Unite ale Americii dar şi în Uniunea Europeană s-au instituit măsuri legislative drastice pentru reducerea mortalităţii infantile produsă de nitraţii şi nitriţii din apă (Directiva 91 a Consiliului Europei privind combaterea infestării apelor de suprafaţă şi a celor freatice) iar măsura considerată cea mai sigură s-a considerat a fi folosirea echipamentelor de purificare prin osmoză inversă care reţin peste 99,99% din contaminanţii chimici şi microbiologici.  Una din primele întrebări care sunt puse mamelor de medicii americani sau europeni care urmăresc bebeluşul după naştere este “ce fel de apă folosiţi?” având grijă ca aceasta să fie purificată. American Academy of Pediatrics interzic de asemenea folosirea în alimentaţia copiilor în primele luni de viaţă a legumelor care sunt susceptibile a avea un conţinut ridicat de nitriţi şi nitraţi. Acestea sunt spanacul, sfecla, fasolea verde, dovleceii, şi mai ales morcovii (celebra clinică Mayo s-a raliat şi ea acestor recomandări).   Pentru a reduce riscurile infestării apei freatice, la recomandarea instituţiilor europene, în România au început a fi introduse platforme ecologice pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a bălegarului provenit de la animale. Mentalitatea comunistă de tip colectivist (statul, politicienii, guvernul sau autorităţile au grijă să prevină tot) trebuie urgent schimbată şi înlocuită cu responsabilitatea individuală pentru propria curăţenie, pentru propria sănătate pentru propia viaţă.

Metode prin care putem controla glicemia


Amidonul (se găseşte în cartofii albi şi orez) poate ridica glicemia mai mult decât zahărul sau bomboanele. Orezul care are bobul lung şi la care boabele rămân lipite la gătit, are un indice glicemic ridicat; orezul ale cărui boabe se separă după ce este gătit are indice glicemic scăzut. Pastele făinoase au indice glicemic relativ scăzut şi reduc tendinţa la îngrăşare dar şi glicemia.
Toate legumele se digeră încet producând creşterea lentă a glicemie; aici sunt incluse fasolea, năutul, lintea, soia sau arahidele. Dacă ne oferim alimente cu indice glicemic ridicat, trebuie să le combinăm cu alimente cu indice glicemic scăzut; de exemplu combinăm fasolea cu orezul şi obţinem un indice glicemic intermediar.
Alimentele cu indice glicemic ridicat (dulciurile, sucurile, etc) sunt eliminate rapid din stomac, şi măresc glicemia deşi stimulează puternic pancreasul să producă insulină.
Salata, morcovii, roşiile, ceapa, castraveţii, salata verde, broccoli, avocado, nucile au practic indice glicemic „zero”. Carnea nu creşte glicemia dar grăsimea forţează/oboseşte pancreasul să o digere (lipaza este enzima care digeră grăsimile şi este produsă de acelaşi pancreas care secretă şi insulina).
Pâinea făcută din făină măcinată fin, fursecurile, biscuiţii au indice glicemic mare deoarece particulele mici de amidon trec rapid prin tubul digestiv. Zahărul are indice glicemic 65 iar pâinea 70 de exemplu.
Patru linguriţe de oţet sau de zeamă de lămâie reduc indicele glicemic cu 30%; a mânca o salată preparată astfel este indicată atunci când consumăm mâncare cu indice glicemic ridicat.
Este mai sănătos să mâncăm de 6 ori pe zi în loc de trei. „Omul a fost proiectat să mănânce puţin şi des” afirmă dr. Benton.
Trebuie neaparat să servim micul dejun; noaptea scade nivelul glicemiei şi el trebuie refăcut. Creierul este dependent de glucoza din sânge aşa că el (memoria, atenţia, concentrarea) are cel mai mult de suferit dacă nu mâncăm nimic dimineaţa.
Dr Richard Anderson – cercetător şi specialist în diabet recomandă suplimentele alimentare cu crom care „normalizează” glicemia – „ o ridică dacă e joasă şi o coboară dacă e mare”.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 05:04 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC