> News of the day <

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Anxietatea

Statistic, 25% din populaţie, suferă de anxietate.

Spre deosebire de frică – o emoţie normală sau „teamă cu obiect”, anxietatea interferează cu viaţa cotidiană a persoanei care simte permanent o frică intensă, „presimte” o nenorocire iminentă, ce merge până la atacuri de panică. Persoanele anxioase sunt în general inteligente, analitice ce îşi fac griji insistent; ele vor ca lucrurile să se desfasoare într-un anumit mod şi au mari aşteptări de la ei înşişi şi de la alţii. Ca rezultat, ei sunt de multe ori dezamăgiţi şi anxioşi.

Anxietatea se caracterizează prin lipsă de încredere în propria persoană, iritabilitate, incapacitatea de asumare a vreunui risc, tensiune psihică permanentă, dificultăţi în respiraţie, bătăi ale inimii rapide, tremurături, transpiraţie, greaţă, tensiuni, contracturi musculare, senzaţie de „gură uscată”, dureri de cap, comportament de evitare; se mai defineşte ca o „emoţie penibilă de aşteptare” sau „teamă fără obiect”.  Persoanele anxioase au în general un nivel al inteligenţei ridicat şi acest lucru le poate fi de folos pentru că pot să găsească în interior răspunsuri care să conducă la o schimbare de abordare a temerilor lor.

Se poate întocmi o listă foarte lungă cu personalităţi din toate domeniile de activitate care au fost în acelaşi timp nişte mari anxioşi: John Stuart Mill (filosof), Sally Field (actriţă), Jim Eisenreich (bascetbalist), Barbra Streisand (cântăreaţă), Cher (cântăreaţă, actriţă), Tom Snyder, Donny Osmond (actor), John Madden , Howie Mandel (comic), Sir Isaac Newton (om de ştiinţă), Charles Schultz (pictor), W.B. Yeats (poet), Aretha Franklin (cântăreaţă), Nikola Tesla (inventator), Sigmund Freud (psihiatru), Carly Simon (cântăreţ), Willard Scott.

Wilhelm Conrad ROENTGEN – descoperitorul radiaţiei X care a revoluţionat medicina, a refuzat premiul Nobel pentru că îi era teamă să vorbească în public, şi pur şi simplu a fugit de la decernarea premiului Nobel, refuzând din acelaşi motiv şi o sumă uriaşă de bani.

Calităţile pe care le au persoanele anxioase, le folosesc pentru a se speria singure, pentru a creea scenarii din ce în ce mai  terifiante.

Iată o bună recomadare de evitate a acestor stări: refuzăm pentru o săptămână să mai gândim sau să mai pronunţăm cuvintele “de ce?”- “de ce nu sunt normal?”,” de ce nu pot face asta?”,” de ce mi se întâmplă asta?”,” de ce se poartă aşa cu mine?”.

Când apar aceste cuvinte pe ecranul mental, ne amintim de promisiune şi le îndepărtăm cu blândeţe. Încercăm să acceptăm totul aşa cum este şi să ne spunem mai bine: “ceeace este, este şi aşa trebuie să fie”.  În acest fel nu vom mai vedea “negru” în loc de “alb” iar subconştientul nostru se va reprograma pozitiv cu alte cuvinte, punem lopata jos, deoarece-

“Când te găseşti într-o groapă, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te opreşti din săpat”- Will Rogers.

Traumatisme uşoare. Ce facem?

Neglijarea unor accidentări banale poate duce la complicaţii

Atunci când alergăm, sau ridicăm greutăţi se întâmplă să suferim de întinderi musculare sau de ligamente sau entorse uşoare pe care de cele mai  multe ori le „trecem cu vederea”. Ignorarea unor astfel de traumatisme poate avea consecinţe neplăcute – sechele greu de corectat, dureri la mobilizare greu de tratat, sau problema se poate agrava sau croniciza.

Cum putem preveni astfel de neplăceri?

Imediat după accidentare ne protejăm muşchiul, tendonul sau ligamentul de agravarea leziunii prin repaus; acesta oferă organismului timp şi mijloace (energie suplimentară) pentru a începe procesul de „reparare”. Aplicăm o pungă cu gheaţă învelită într-un prosop; „recele” reduce senzaţia de durere şi umflătura (edemul). Gheaţa se ţine maxim 20 de minute iar apoi se face pauză tot de 20 de minute şi se foloseşte doar în primele zile după accidentare. Înfăşurăm zona afectată cu un bandaj elastic;  dacă simţim sub acest pansament că ţesutul „pulsează” lărgim bandajul, înseamnă că este prea strîns. Ridicăm zona lovită  deasupra inimii; de exemplu sprijinim piciorul cu entorsă pe perne care să îl ţină ridicat.

După aproximativ 2 zile procesul de vindeacre este vizibil; dacă nu simţim nici o schimbare, mergem la medic pentru investigaţii suplimentare.

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC