> News of the day <

Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual III

Ce face personajul nostru care nu a putut nici măcar să-şi termine liceul? Răspuns: Se apucă să …scrie. Despre ce? Nu contează! Se insinuează pe lângă câţiva oameni de valoare sperând să se ia şi pe el „valoarea” acestora doar prin simpla inspiraţie a aerului comun, apoi apucă strâns pixul cu aceeaşi mână perversă şi … Read more

februarie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829  

Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual II

Pentru a înţelege mai bine evoluţia unui specimen periculos aşa cum este şantajistul despre care vorbeam în preambul să facem cunoştinţă cu un specimen asemănător care a trăit în secolul XIV în Franţa (o fi reîncarnarea acestuia?!)

Gilles de Rais – căci despre el este vorba s-a născut într-o epocă dominată de jafuri şi care l-a transformat – în ce altceva decât într-un infractor. Infractor am spus? Termenul este prea blând cu acest rebut uman. Să vedem de ce.

În 1422 după numai cinci ani de la înfrângerea de la Azincourt, suveranul francez moare având la succesiune doi posibili urmaşi: pe de o parte de Henric al IV-lea fiul lui Henric al V-lea dar care era un copil deşi era susţinut intens de familia Bourguignon şi un francez – Carol al VII-lea Delfinul dezmoştenit şi refugiat la Bourges. Jean de Craon – un bogătaş avar şi depravat  deprimat de moartea fiului său în bătălia de la Azincourt, îşi educă nepotul- pe Gilles de Rais în spiritul crimei, acesta înfăptuind prima crimă la nici 11 ani. La 16 ani îl căsătoreşte cu nepoata celei de-a doua soţii însă Gilles îşi ia ca amant pajul un criminal şi el de copii– viitor complice la crimele ce vor urma. După ce reuşeşte să pună mâna pe averea bunicului bogat, Gilles îşi începe traiul depravant consumat în beţii, orgii şi crime monstruoase. Filosofia de viaţă a acestuia era dispreţul profund pentru oameni şi setea de sânge. Pentru a se insinua sub pielea regelui Carol al VII-lea el se înrolează în armată unde se pune în slujba unei femei ce apare azi pe blazonul Franţei – Ioana d’Arc. La17 iulie 1429 aduce împreună cu Ioana d’Arc  de la mânăstirea Saint- Remi vasul cu mir necesar ungerii Regelui.

Deşi a adus servicii importante Regelui, Ioana d’Arc este acuzată de relaţii cu diavolul. Cu toate că s-a dovedit că era virgină este condamnată pentru erezie, idolatrie şi apostazie. În mijlocul flăcărilor ea l-a invocat pe Iisus, iar Carol al VII-lea care îi datora tronul a cerut o anchetă. La 7 iulie 1456 a fost reabilitată şi ulterior canonizată. Toate astea l-au lăsat rece pe fostul ei camarad care însă avea cu totul alte preocupări: răpea copii ţăranilor, îi chinuia în moduri inimaginabile apoi le tranşa corpurile, le smulgea organele în special inimile apoi îi sodomiza chiar când aceştia erau în agonie. Fiind un iubitor de artă şi estetician el simula că este salvatorul copiilor – cei mai frumoşi – chiar el îi alegea, aruncând vina pe servitori. Mimica copiilor recunoscători îi produceau o puternică stare de excitaţie urmată de crăparea craniilor acestora, frecarea organului sexual şi ejacularea peste aceştia în agonie. Ieşea de la aceste infiorătoare orgii plin de resturi de mâncare, spermă şi sânge. În spaţiul închis al fortăreţei sale ajunsese un gunoi uman. Ceeace îl mistuia cel mai mult era Furia şi Frica acumulată. Pentru că era în acelaşi timp un iubitor de artă dar şi al exhibiţiei propriei imaginii publice, Gilles a cheltuit o avere pentru a organiza în cinstea Ioanei d’Arc jocuri, serbări, scenete, teatru, etc. Patru ani mai târziu şi-a angajat în fortăreaţa proprie o servitoare care semăna cu Fecioara din Orleans în timp ce omora tot mai mulţi copii. În 1440 regel Carol al VII-lea care nu mai suporta zvonurile şi informaţiile cu privire la atrocităţile săvârşite de acest şubred/ţicnit la minte, a ordonat să fie arestat şi pus sub acuzare. În timpul judecăţii a cerut ca mărturiile lui să fie traduse în franceza vulgară pentru ca părinţii copiilor ucişi – majoritate ţărani să poată auzi toate detaliile. În acelaşi timp îi sfătuia pe aceşti nenorociţi părinţi îndoliaţi să nu-şi mai lase copii să trândăvească iar judecătorilor le recomanda să nu consume vin cald şi mirodenii stimulatoare. La final a cerut ca poporul să-l însoţească la supliciu în procesiuni cu cântări. A fost spânzurat şi apoi ars. Totuşi, înainte de a fi ars complet, trupul lui a fost extras din flăcări de nişte doamne bogate şi înhumat. Acest călău de rasă a fost însoţit toată viaţa de năluca unei femei pe care se pare că a iubit-o fără însă ca să-i şi spună direct–o modestă călugăriţă. Individul acesta abject a înfăptuit o mulţime de crime dar nu pentru a elimina vreun duşman ci crime perverse, inutile, doar dintr-o pură nevoie de juisare mânat doar de dorinţa de a elimina fiinţa umană din om. Acest tragic criminal – un copil pervers de fapt, era fascinat/excitat doar de spectacolul copiilor sodomizaţi, înjunghiaţi, sacrificaţi. A fost acest copil mare victima unei proaste educaţii sau a naturii profund barbare a omului, aceea care îl face asemănător fiarelor, deşi animalele nu înfăptuiesc crime niciodată? va urma

Despre un altfel de şantaj sau cronica impotentului pseudo-intelectual

Preambul. Art 211 din Codul Penal defineşte doar o anume latură a şantajului – aceea care are impact material asupra unui individ. Există însă o formă de şantaj practicată de unii indivizi pseudo-intelectuali mai ales,şi care nu este încă încadrată în vreun articol penal. Este vorba despre acei oameni din apropierea noastră care – direct sau indirect, ameninţă că ne vor pedepsi dacă facem sau dacă nu facem anume doar ceeace doresc ei. Ei transmit un mesaj rafinat de tipul: „vei suferi pentru că nu te-ai comportat aşa cum am vrut eu!” „te voi strivi pentru că m-ai contrazis!”, „te voi distruge pentru că…” iar ca să dea conţinut acestei ameninţări folosesc de obicei tot ceeace ştiu/află despre  o persoană pentru a-i distruge reputaţia. Sunt indivizi inteligenţi care cunosc părţile vulnerabile ale victimei pentru că a avut cândva o relaţie apropiată cu ei şi au avut acces prin intermediul încrederii pe care aceasta le-a acordat-o la momentul respectiv la unele secrete intime din viaţa ei.

A investiga/explora sufletul desfigurat al unui astfel de specimen uman este o aventură inutilă/gratuită poate, dar plină de sensuri terapeutice/preventive şi mai ales revelatoare pentru potenţialele/viitoarele victime ale şubredului la minte. Frica uriaşă acumulată de-a lungul anilor de acest şantajist devine forţa lui interioară şi rezervorul de Frică, de temeri din care extrage eşantioane pe care le injectează nemilos victimelor nenorocoase. Şantajul este o formă de trăire pentru aceştia ce le permite să se simtă siguri pe ei şi să le dea o iluzorie senzaţie de siguranţă sau iluzia că „sunt stăpâni pe situaţie”. Ei sunt puternici doar pentru o clipă iar arma şantajului emoţional sau non-intelectualist se vrea o armă care să-i apere pe ei de ei înşişi de durerea acumulată dar mai ales, de Frica ce-i bântuie zi şi noapte,  halucinantă/ /materială/substanţială/ organică/ definitivă/distructivă/desfigurantă. Istoria vieţii acestui soi de individ mai îndepărtată sau mai apropiată ne ajută să înţelegem mecanismele psihologice care au dus la o astfel de acumulare negativă deformantă.

Suportul lui, elementul cel mai important însă, care condiţionează existenţa acestui tip de şantaj şi şantajist este chiar victima, cu toate punctele ei slabe, cu acele lucruri care o fac să fie nesigură, iritată, supărată când ştie că aceste zone sunt/vor fi atinse de mistretele rău intenţionat. De ce întâmplă aşa de des acest fenomen însă puţin studiat şi analizat?

Pentru că moştenim tarele trecutului şi educaţiei noastre iresponsabile/ incorecte/incomplete/greşite de tip comunistoid.

Am fost crescuţi şi educaţi să ne considerăm victime iresponsabile pentru propria noastră viaţă – am mai scris despre această mentalitate păguboasă pur românească („altcineva are grijă de noi”, „altcineva este vinovat pentru că noi nu… „etc).

În această situaţie Victima va aştepta mereu înfricoşată sperând ca EL să îşi schimbe comportamentul agresiv/şantajist în loc să se schimbe chiar ea, să îşi schimbe propriul comportament şi să devină în sfârşit responsabilă cu adevărat. Capitularea, renunţarea, abandonul, evitarea, sunt Premii pe care victima le acordă pe nemeritat acestui ţicnit. Preţul pe care îl plăteşte este enorm pentru că personajul o va menţine permanent într-o stare de jenă faţă de ea însăşi, de vinovăţie, de neîncredere în ea însăşi, de dezechilibru emoţional.

Cel mai des întâlnit tip de şantajist este punitivul („descendent al punilor!” – e o glumă desigur,) care atunci când are de-a face cu o cât de mică rezistenţă din partea victimei, devine violent ameninţând/agresând  fie direct – fie indirect – atunci când apelează la trucuri/insinuări pseudo-literar-intelectualiste.

Expresiile lui favorite: ”dacă nu faci cum vreau eu, valea!”, „poţi să-ţi iei adio dacă…”, „te voi distruge”, „te voi spulbera”,  etc.

Punitivul se ascunde în spate le unei faţade împenetrabile şi ne aruncă în faţă sub formă de otravă verbală, toată responsabilitatea pentru eşecul/impotenţa destinului lui.

Combustibilul care întreţine tot acest mecanism psiho-patologic şi distructiv începe cu „F” – Frica, teama generată de informaţiile acumulate de şantajist în timpul relaţiei cu victima şi care Acum s-a transformat în muniţie. Întâlnim aspecte legate de autism, de paranoia sau  deschizofrenie – individul poate trăi şi fantaza cu uşurinţă în planuri mental-emoţionale diferite, personalitate multiplă patologic ce păcăleşte cu uşurinţă mai ales superficialii de lângă el cu docta sa aură pseudo-intelectualistă atent construită.

Sfârşitul acestui specimen patologic este la balamucul cu irecuperabili însă doar după ce îşi desăvârşeşte, profitând de neatenţia/ignoranţa comunităţii, „opera” distructivă.

Dar, care este profilul complet al acestui „terorist”, prin ce mecanisme el a ajuns în acestă situaţie desfigurantă, cum ne putem controla sentimentele de vinovăţie injectate de acesta, cum să-l recunoaştem, cum să-l izolăm, cum să-l neutralizăm,  dar şi o mulţime de alte întrebări şi răspunsuri într-o viitoare lucrare – ediţie foileton – de buzunar,  bazată pe un studiu de caz amănunţit – sinteză a mii de informaţii primite din surse diverse, Real, cules din fauna imediată de lângă noi.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 01:53 am UTC
Aceasta luna: 30 la 02-18-2020 02:03 pm UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC