> News of the day <

Apă de Rouă – acum accesibilă oricărui buzunar

Apa de Rouă este apă purificată osmotic (osmoză inversă) şi la fel ca dinamita inventată de Alfred Nobel spulberă o mulţime din problemele care ar putea atenta la sănătatea noastră: stresul chimic sau deshidratarea cronică atât de puţin discutate de literatura de specialitate dar care şubrezesc milioane de oameni şi care produc pagube de miliarde … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Dr Pro: -adevăruri discrete… despre „apa” minerală.

Când citim etichetele cu munţi şi izvoare “pure”, “naturale” ar trebui să ştim că apele naturale nu sunt pure (H2O), ci sunt emulsii, suspensii sau soluţii apoase minerale. Pentru a evita abuzurile lingvistice, pe etichete ar trebui scris „soluţie apoasă minerală plată, carbo sau ne-carbo-gazoasă”.

De ce industria publicitară în complicitate cu neuromarketingul – o ştiinţă extrem de discretă dar foarte profitabilă, foloseşte etichete cu peisaje naturale cu munţi şi izvoare „pure- naturale”?

Răspuns: pentru că în creierul nostru sunt astfel activate ariile de asociaţie, respectiv ariile opioide unde sunt eliberaţi hormoni care ne induc o stare de bine, de satisfacţie, la fel ca morfina de exemplu. Omul a fost mii de ani vânător în mediu natural, iar etichetele cu munţi şi izvoare îi stimulează aceste arii ancestrale producătoare de plăcere.

Adică, atât cât să achităm preţul acestor „ape” mari aducătoare de profit industriei alimentare (iar nouă pietre, hipertensiune, îngustarea arterelor, cancer,etc).

În compoziţia acestor “ape” găsim cationi: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, aluminiu, fier, mangan, titan, crom, nichel, cupru, staniu, plumb, zinc, cobalt, arsen, seleniu, cadmiu, stronţiu, bariu, litiu, beriliu etc. ;
anioni : fluor, azotat, brom, fosfat, bor, iod, cian, sulfat, carbonat, bicarbonat, hidroxil, azotit etc.
substanţe neionice: silice, substanţe uleioase, petroliere, grase, fenoli, nitriţi, pesticide, hidrocarburi provenite din gazele ridicate în atmosferă (industrie sau gaze de eşapament şi aduse în pânza freatică odată cu ploaia), detergenţi, gaze dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, azot, în cantităţi mai mici şi metan, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, radon etc.) precum şi microfloră şi faună.
În funcţie de ionii dominanţi, putem astfel clasifica aceste “ape pure”în cel puţin 24 de categorii. Rata de absorbţie în celule a acestor mult – lăudate “minerale” nu depăşeşte  însă 13% .

În anul de graţie 2003, americanul Peter Agree primeşte Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – canalele prin care în celulele noastre intră doar apă, identică apei pure obţinute prin osmoză inversă.

În prezent, în România, vedetele burselor încă sunt firmele care îmbuteliază „apă” chioară  plată sau „înţepătoare” la limbă şi cele farmaceutice, însă trendul, la fel ca în ţările civilizate, este dat de introducerea în consumul uman a apei obţinute prin osmoză inversă, identică apei pure „strecurate” de celulele noastre şi care ne protejează de cei mai mari ucigaşi de oameni din istorie: bolile de inimă şi cancerul

Hemoglobina şi „boala albastră”

Auzim de multe ori când mergem la medic sau la laborator să „ni se ia” sânge cuvântul hemoglobină. Rolul ei în organism este de a prelua de la harnicii plămâni oxigenul şi de a-l transporta la celulele nerăbdătoare fără de care acestea ar muri imediat.  Istoric. Hemoglobina – proteina „respiraţiei” sau cea care transportă oxigenul, a fost  descoperită de Hunefield în 1840. În 1851, fiziologul german Otto Funke  a descris modul în care „creşte” cristalul de hemoglobină după ce hematiile sunt „diluate” cu apă pură. Modul în care oxigenul este „legat” de molecula de hemoglobină este descris de Felix Hoppe Seyler iar Max F. Perutz a stabilit structura tridimensională acesteia cu ajutorul cristalografiei cu raze X. Studiile sale apar în revista americană Scientific iar în  1962, împreună cu John Kendrew obţin premiul Nobel pentru chimie. Hemoglobina umană este conţinută în întregime în globulele roşii (hematiile), deţinând până la 35% din greutatea acestora. Ea transportă de la plămâni, o cantitate de oxigen de 20 de ori mai mare decât volumul propriu. Hemoglobina fetală diferă de cea a adultului în sensul că aceasta are o afinitate mult mai mare mare pentru oxigen ceeace face posibilă preluarea de către placentă a oxigenului vital fătului din sângele mamei. Hemoglobina are o afinitate de 200 de ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen şi aşa se explică de ce intoxicaţiile cu monoxid de carbon (în urma cărora rezultă carboxihemoglobină) sunt atât de periculoase pentru viaţa omului.

În 1996 cercetătorii au stabilit că, în contact cu oxigenul şi dioxidul de carbon, hemoglobina formează şi eliberează un al treilea gaz – oxidul nitric. Acesta are un rol important în reglarea presiunii sângelui prin relaxarea pereţilor vaselor de sânge, (mărindu-le debitul). Hemoglobina controlează dilatarea şi contracţia vaselor de sânge, şi implicit presiunea sângelui (tensiunea arterială), prin reglarea cantităţii de oxid nitric la care sunt expuse acestea. Hematiile trăiesc circa 120 de zile, apoi sunt distruse în splină sau pe parcursul circulaţiei iar hemoglobina este descompusă în constituenţii săi, inclusiv fierul, care intră în alcătuirea noilor celule sangvine produse în maduva oasoasă.

Hemoglobina a fost descrisă ca un “plămân molecular”, mai degrabă decât ca un rezervor biologic de oxigen, descrierile moderne care folosesc tehnologia digitală arătând cum lanţurile de aminoacizi se apropie şi se depărtează odată cu eliberarea oxigenului la ţesuturi. Schimbarea permanentă a formei acestora, elasticitatea şi flexibilitatea lor au sugerat cercetătorilor că se află în prezenţa unei structuri moleculare care “respiră”. Funcţia acestei structuri uluitoare din organismul nostru poate fi alterată grav de nitraţii introduşi în organism odată cu apa freatică sau de la reţea. Contaminarea apei din fântâni sau izvoare se face fie de la dejecţiile animalelor, fie de la îngrăşămintele folosite în agricultură şi care dizolvate de apa de ploaie ajung în straturile freatice, sau în fântâni, fie de la aşa-numitele closete “uscate” (latrine) existente în locuinţele săteşti, fie de la bazinele fecaloide neetanşe. “Freaticul” de sub Bucureşti de exemplu este “sufocat” de nitraţi şi nitriţi iar acest lucru poate fi observat de oricine care are mirosul şi nasul  sănătos. Dacă oamenii adulţi rezistă intoxicaţiei cronice cu nitraţi, organismul bebeluşilor  mai mici de trei luni sunt ucişi prin blocarea hemoglobinei (methemoglobinemie). Afecţiunea se numeşte “boala albastră de fântână” şi afectează mii de copii în România (câteva zeci sunt ucişi anual “apa” din fântâni fiind criminalul nemilos). Această apă  este folosită cel mai des pentru prepararea laptelui iar prin fierbere concetraţia în compuşi toxici creşte crescând şi riscul letal.
În Statele Unite ale Americii dar şi în Uniunea Europeană s-au instituit măsuri legislative drastice pentru reducerea mortalităţii infantile produsă de nitraţii şi nitriţii din apă (Directiva 91 a Consiliului Europei privind combaterea infestării apelor de suprafaţă şi a celor freatice) iar măsura considerată cea mai sigură s-a considerat a fi folosirea echipamentelor de purificare prin osmoză inversă care reţin peste 99,99% din contaminanţii chimici şi microbiologici.  Una din primele întrebări care sunt puse mamelor de medicii americani sau europeni care urmăresc bebeluşul după naştere este “ce fel de apă folosiţi?” având grijă ca aceasta să fie purificată. American Academy of Pediatrics interzic de asemenea folosirea în alimentaţia copiilor în primele luni de viaţă a legumelor care sunt susceptibile a avea un conţinut ridicat de nitriţi şi nitraţi. Acestea sunt spanacul, sfecla, fasolea verde, dovleceii, şi mai ales morcovii (celebra clinică Mayo s-a raliat şi ea acestor recomandări).   Pentru a reduce riscurile infestării apei freatice, la recomandarea instituţiilor europene, în România au început a fi introduse platforme ecologice pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a bălegarului provenit de la animale. Mentalitatea comunistă de tip colectivist (statul, politicienii, guvernul sau autorităţile au grijă să prevină tot) trebuie urgent schimbată şi înlocuită cu responsabilitatea individuală pentru propria curăţenie, pentru propria sănătate pentru propia viaţă.

6 vizitatori online acum
0 vizitatori, 6 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 02:58 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC