Dr Pro

Vineri 18 mai 2012, puţin după prânz, a avut loc dechiderea expoziţiei personale a cunocutului artist plastic doljean Dr. Cristina Oprea. Evenimentul a coincis cu “Ziua internaţională a Muzeelor” iar cuvintele de deschidere şi prezentare au fost rostite de doamnele Sorina Ştefania Matacă – director al Muzeului Regiunii „Porţile de Fier” şi de Dr Maria Bălăceanu – director al Muzeului de Artă „Gheorghe Anghel” – Drobeta Turnu Severin.

Prezeţi la vernisaj artişti plastici severineni, personalităţi locale, presa scrisă şi radio-televiziunile locale, elevi, un numeros public.

Cristina Oprea – născută în Craiova îtr-o zi de toamnă a anului 1970 este specializată în pictură de şevalet, pictură pe papirus, linogravură, grafică de carte, artă miniaturală, ex-libris.

A urmat cursurile Liceului de Artă – secţia pictură pe şevaletşi ale Şcolii Populare de Artă tot din Craiova – secţia pictură. În 1996 este licenţiată a Facultăţii de Arte Vizuale “Ian Andreescu” din Cluj-Napoca – secţia pictură. Continuă studiile la Facultatea de Arte din Timişoara – secţia pictură pe şevalet şi în Italia la Nuova Academia di Belle Arti din Milano. Este doctorand al Universităţii din Craiova, Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie – secţia Istorie, doctorand al Universităţii de Arte şi Design Cluj Napoca – secţia Arte vizuale dar şi studentă a Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Craiova. A obţinut un master în Cercetarea şi conservarea mărturiilor istorice la Universitatea din Craiova. În anul 2006 editează volumul de versuri “Labirintul Albastru”.

Expoziţii personale în România:

1992 – Cluj-Napoca , B.C.U.

1992, 1993, 1994 – Cluj Napoca , Casa Universitarilor, galeria „Paul Sima”

1993, 1995, 1997, Craiova , galeria „Arta”

1994 – Râmnicu-Vâlcea, galeria Uniunii Artiştilor Plastici

1996, 1997 – Craiova, Teatrul de Operă „Elena Theodorini”

1997 – Drobeta Turnu Severin, galeria „Apollodor”

1997 – Bucureşti , galeria „Galla”

1997 – Craiova, galeria „Arta”

1998 – Craiova, galeria „Arta”

1998 – Sibiu, galeria „Arta”

1998 – Bucureşti, Muzeul de Isorie al Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu)

1998 – Slatina, Muzeul de Istorie şi Artă

1998 – Bucureşti, Cercul Militar Naţional

1999 – Bucureşti, Hanul cu Tei

1999 – Sibiu, galeria „Arta”

2000 – Craiova, Teatrul Naţional

2000 – Slatina, Muzeul de Istorie şi Artă

2000 – Craiova, galeria „Arta 2”

2001 – Craiova, galeria ,,Arta”

2002 – Cluj-Napoca, galeria Uniunii Artiştilor Plastici

2002 – Sibiu, galeria „Arta”

2003 – Craiova, galeria „Arta”

2003 – Tîrgu-Jiu, Muzeul Judeţean de Istorie

2003 – Craiova, Centrul de Promovare a Culturii Tradiţionale Dolj

2004 – Craiova, galeria Radio Arts

2005 – Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”

2006 – Craiova, galeria ,,Arta”

2007 – Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”

Expoziţii de grup în România:

1991 – Expoziţia de grup „91”, Craiova, galeria „Arta”

1991, 1992 – Concursul Naţional de Pictură „Tânăra Dominus”, Bucureşti

1992 – Salonul de Toamnă, galeria Uniunii Artiştilor Plastici, Cluj-Napoca

1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 2000, 2001, 2006 – Salonul Artiştilor Olteni, Muzeul de Artă, Craiova

1994 – Concursul Naţional de Artă „George Bacovia”, Muzeul de Artă, Bacău

1995 – Târgul de Artă, galeria Uniunii Artiştilor Plastici, Râmnicu-Vâlcea

1995 – Expoziţia Internaţională de Artă „Centenar UNESCO Lucian Blaga”, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca

1995 – Expoziţia de Artă „Campus 95”, galeria Uniunii Artiştilor Plastici, R.Vâlcea

1995 – Expoziţia de Artă „Centenar Lucian Blaga”, galeria „Arta”, Craiova

1995, 1996 – Concursul Naţional de Artă „Voroneţiana”, Muzeul Naţional al Bucovinei, Suceava

1995, 1997, 1999 – Bienala Naţională de Desen, galeria „Alfa”, Arad

1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2004 – Saloanele Moldovei, Muzeul de Artă, Bacău

1996 – Salonul Anual de Artă, galeria Uniunii Artiştilor Plastici, Râmnicu-Vâlcea

1996, 1998 – Expoziţia de Artă „Atelier 35”, galeria „Arta”, Craiova

1997 – Expoziţia de Artă, galeria „Artă 2”, Craiova

1997, 1998, 1999, 2001, 2003 – Salonul de Artă Sacră, galeria Uniunii Artiştilor Plastici, Tîrgu-Jiu

1997, 1998 – Salonul de Sud, Muzeul de Artă, Reşiţa

1998 – Expoziţia de Artă „Atelier 35”, Muzeul de Artă, Constanţa

1998 – Expoziţia de Artă „Antract”, galeria „Arta”, Sibiu

1999 – Salonul de Artă, galeria „Arta”, Sibiu

1999 – Bienala Internaţională de Gravură „Iosif Isser”, Muzeul de Artă, Ploieşti

2000, 2002 – Expoziţia Internaţională de Ex-libris, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca

2000, 2002, 2004 – Salonul Naţional de Artă „N.Tonitza”, Muzeul de Artă, Bârlad

2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2006 – Salonul Internaţional de Gravură Mică, Muzeul Florean , Baia Mare

2000 – Expoziţia de Artă „Satul Românesc Mileniul 3”, Casa Băniei, Craiova

2001 – Salonul de Artă, galeria „Arta”, Sibiu

2001, 2005 – Bienala Internaţională de Grafică Mică, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca

2001 – Bienala Naţională de Artă „Viorel Lascăr” Muzeul de Artă, Piatra Neamţ

2002 – Concursul Naţional de Acuarelă şi Gravură, Muzeul de Artă, Tulcea

2002 – Salonul de Artă, galeria „Arta”, Sibiu

2002 – Expoziţie de Icoane, Casa Băniei, Craiova

2003 – Expoziţie de Icoane, Casa Universitarilor, Craiova

2003 – Salonul de Artă, galeria „Arta”, Sibiu

2004 – Salonul Municipal de Artă, Muzeul de Artă, Craiova

2006 – Salonul Internaţional de Pictură, Muzeul Florean, Baia Mare

2007 – Trienala de Gravură „Ioan Slavici”, galeria „Arta”, Arad

Expoziţii internaţionale:

1991, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997 – Expoziţia Internaţională de Artă Miniaturală, Del Bello Gallery, Toronto, Canada

1992, 1996, 2001 – Concursul Internaţional de Acuarelă, Sinaide Ghi, Roma, Italia

1993 – Bienala Internaţională a Academiilor de Artă Europenă, Maastricht, Olanda

1994 – Salon de Jeaune Peinture, Angers, Franţa

1994 – XXXVIII-eme Salon des Arts, Taverny, Franţa

1995, 1996, 1997, 1998, 2000, 2002 – Salon Mediterraneen des Art Plastiques, Port-de-Bouc, Franţa

1995 – Grand et Jeunes D’Aujuord hui, Paris , Franţa

1997, 1999, 2000, 2001 – Salon Internaţional des Paintres, Sculptures et Photo, Le Loroux- Bottereau, Franţa

1997 – XXXXI-eme Salon International des Arts, Beziers, Franţa

1997, 1998 – XXXXI-eme Salon International des Art „Pierre Lansalot”, Mauleon, Franţa

1998 – Bienala Internaţională de Miniatură, Gornji Milanovac, Iugoslavia

1998 – Expoziţia de Artă, Chamonix, Franţa

1999 – Salon de Peintures et des Sculptures, Bourbonne les Bain, Franţa

1999 – Expoziţia Internaţională de Mini-gravură, Vitoria, Brazilia

1999 – Expoziţia de Artă Ax-Art 99, Chişinău, Republica Moldova

1999, 2002, 2003, 2005, 2006 – Expoziţia Internaţională de grafică mică, Cadaques, Spania

2000 – Salon de la Mine, Lewarde, Franţa

2000 – Bienala Internaţională de Artă Miniaturală, Raciborz, Polonia

2000 – Salonul Internaţional de Artă ACEEA’S, Barcelona, Spania

2000 – Prix de la Gravure Lacourier, Paris, Franţa

2003 – Expoziţia Internaţională de Ex-libris, Rijeka, Croaţia

2005 – Bienala de Gravură Mică şi Ex-libris, Ostrow Wielkopolski, Polonia

2005 – Bienala de Grafică Mică, Belgrad, Iugoslavia

2006, 2007 – World Art Print Annual Exhibition, Lessedra, Sofia, Bulgaria

2006 – Salonul Internaţional de Ex-libris, E/A Book, Russe, Bulgaria

2007 – Concursul Internaţional Ex-libris Biblioteca Bodio Lomnago, Bodio Lomnago, Italia

PREMII:

1995 – Premiul 2 la Concursul Naţional de Artă „Voroneţiana”, Suceava, România

1995 – Menţiune de Onoare la al XXXV-lea Salon Mediteranean de Artă Plastică, Port-de-Bouc, Franţa

1996, 1997 – Diplome de Onoare la cele două Saloane Mediteraneene de Artă Plastică, Port-de- Bouc, Franţa

1999 – Titlul special: Medalia Oraşului Le Lorroux-Bottereau, Fraţa

2000 – Diploma de onoare la Salonul Internaţional de Artă ACEEA’S, Barcelona, Spania

Lucrări în colecţii de stat

Muzeul de Artă Râmnicu-Vâlcea

Muzeul Naţional al Bucovinei, Suceava

Muzeul de Istorie şi Artă, Slatina

Muzeul de Istorie şi Artă, Bucureşti

Muzeul de Artă, Chişinău, Republica Moldova

Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman”, Craiova

Radio Oltenia, Craiova

Lucrările expuse la Muzeul de Artă din Drobeta Turnu Severin pot fi admirate de iubitorii de artă şi de frumos până la mijlocul lunii iunie.

Am descoperit cu multă mirare o artistă severineancă Raluca Radovici – membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, mică la stat dat cu o inimă uriaşă. Pictează tablouri de dimensiuni care îi întrec statura, pline de adânci tâlcuiri magice sau metafizico-religioase. Tablourile ei se află fie pe holurile Parlamentului, fie în diverse expoziţii naţionale sau de peste hotare, fie în colecţii particulare. Dar pentru că vorbele sunt ele însele prea pline de felurite semnificaţii, mai bine las imaginile, respectiv lucrările Ralucăi să vorbească singure…
Raluca Radovici – Portret

Raluca Radovici Moise

Raluca Radovici Noe

Raluca Radovici – Sfantul Gheorghe

Raluca Radovici Sfantul Petru

Raluca Radovici – Maternitate

Raluca Radovici – Figurina I

Raluca Radovici Figurina II

Raluca Radovici Figurina III

Raluca Radovici – Figurina IV

Raluca Radovici – Figurina V

Raluca Radovici – Figurina VI

Raluca Radovici – Figurina VII

Raluca Radovici – Figurina VIII

Raluca Radovici – Figurina IX

Raluca Radovici – Figurina X

Raluca Radovici – Figurina XI

L-am găsit pe Andrei în atelierul propriu, stând şi aşteptând… muza inspiratoare. Cu riscul de a-i tulbura momentul i-am smuls câteva vorbe.
Andrei nu prea vorbeşte, o fac mâinile în locul lui. …

I-am văzut primele lucrări pe la sfârşitul anilor 80 în Galeria de artă din faţa Parcului central. Azi acea galerie a fost sacrificată pe altarul Sfântului Profit – de cine, de ce, cum? – întrebări retorice, desigur.
Într-o vreme când alţii sunt hotărâţi/disperaţi să aibă cât mai multe suprafeţe de pământ, Constantin Plăviţu a reuşit să devină proprietar al câtorva mii de metri pătraţi de … perete.
L-am regăsit pe pereţii locuinţelor sau în birourile a o mulţimne de severineni dar nu numai, veghind atent, alături de icoanele necesare, întâmplările casnice, cotidiene ale concetăţenilor noştrii iubitori de frumos.
Blând, inspirat, elegant, liniştit şi riguros ca un tată bun – Constantin Plăviţu este conştient că o vorbă în plus sau o mişcare de penel nelalocul ei ar putea ruina Universul.
El crează mereu şi mereu aducând dovadă de viaţă trăită viu, croşetând asiduu, responsabil ca un ţăran de peticul lui pământ, la panza Iubirii.
Muzeul de Artă din Severin – locul prezentării ultimelor lucrări ale maestrului modestiei – domnul Costi Plăviţu, este parcă din ce în ce mai trist. Slab luminat, aflat într-o interminabilă renovare şi lipsit de acea efervescenţă a anilor trecuţi.
Constantin Plăviţu nu este singurul artist din Severin – mai sunt câteva zeci sau mai mulţi chiar.
Până la repararea Muzeului – bravo Primarului că a alocat fondurile necesare înainte de a se păbuşi definitiv, ar fi necesară o Casă a Artiştilor plastici. Da de ce – ar întreba unii cârcotaşi?
De ce este necesară o Maternitate?
comentarii
noni (neverificat) said on Sâm, 18/06/2011 – 09:39:

Lumea artiştilor plastici dar şi a scriitorilor severineni este plină de orgolii, bizară şi cel puţin incoerentă. Acesta este prob motivul dispariţiei acelei galerii centrale unde în anii mai de demult se întâmplau mai des evenimente artistice. La ce s-o mai ţină dacă nu mai era cine să expună?
Artiştii severineni nu au învăţat să fie uniţi măcar sub semnul Artei. Fiecare cu … fiecare ca tot românul…
Ar trebui ca unul dintre ei mai inspirat să ia taurul de coarne, să-i organizeze şi apoi să-i lanseze „la bucată sau la pachet”. Lumea consumistă de azi se mişcă foarte rapid, factorii decizionali (chiar şi clientul cu bani) nu mai are timp de explicaţii laborioase condimentate cu contemplări sterile.
Altfel vom asista la expoziţii rare, aleatorii, triste, condimentate cu văicăreli şoptite sub lobul urechii, lipsite de urmări vizibile…

replică

Liviu Danila (neverificat) said on Vin, 17/06/2011 – 07:10:

Arta ne ia pe după umeri problemele vremelnice şi ne încurajează să continuăm.O expoziţie excepţională. Felicitări pentru subiectul abordat.

L-am găsit pe Andrei Coptil, azi într-o zi însorită de sâmbătă, în-fiinţat în ultimul lui atelier, aproape de Dunăre – un fost cabinet medical des-fiinţat. Înainte de a-şi aduce zecile de unelte, dălţi, pensule, sculpturile, tablourile şi a le expune, a luat numaidecât mai întâi un sac cu lut şi s-a apucat cu bucurie şi frenezie să-l modeleze.

Andrei nu vorbeşte aproape deloc, – este tăcut, asemeni unui ascet. Îşi reţine chiar şi bucuria iar când o face îşi caută cu multă grijă cuvintele. În schimb mâinile lui vorbesc şi spun tot ce ar avea de spus proprietarul lor. Pentru că are mâini harnice, inspirate şi plăcut “vorbitoare”.

Andrei Coptil nu doar pictează sau transformă marmura sau lutul în forme ce rezonează cu frumosul din noi, ci creează chiar spaţii pentru re-creere. Unde? Cât mai aproape de surorile lui păsărelele pe care le iubeşte aşa cum iubeşte copiii. După ce am lăsat să se zvânte lucrările de lut, încă ude, a ieşit în grădină pentru a termina căsuţele de lemn articulate cu crengile şi cu ciripitul îngeresc al micilor zburătoare.

L-am rugat la despărţire, să amenajeze un loc unde să adune toate lucrările lui,- toate talismane norocoase- răspândite prin diverse locuri prin Severin, pentru ca doritorii să le poată vedea, admira şi, de ce nu, achiziţiona.

Pentru că prietenii mei care au văzut la mine acasă “produse” ale mâinilor lui mi-au spus că ar vrea şi ei. Şi nu ştiu unde să le găsească.

Dacă te ridici pe vârfuri vezi Dunărea de la el din atelier. Andrei Coptil – un om modest, frumos, parcă prea timid dar cu inimă uriaşă. Lucrările lui sunt însemnate cu pecetea „autentic” şi fac această necesară precizare pentru a-l delimita de lucrările „originale” ale altor „dătători din mână” cu pretenţii de artişti. Îi spuneam prietenului Andrei (sau mai bine i-am spune Andar la fel cum îl chema pe fratele vitreg al lui Zalmoxe) că are atitudinea unui carp. Pentru încă iubitorii de istorie, carpii au fost acei daci liberi care nu au fost niciodată îngenuncheaţi de romani. Dacii aveau un cult al apelor (ex fântâna sacră a lui Apollo Istrios – Tămăduitorul de la Histria) dar Apa care avea cele mai mari puteri purificatoare era fără îndoială Dunărea pe malul căreia ne aflăm şi noi azi. Andrei nu este din Severin. Îmi spune că a plecat în urmă cu 23 de ani de pe lângă Dej şi după peregrinări prin locuri diferite (Serbia) s-a decis să se lase sedus de Zâna Inspiraţie chiar aici pe malul Dunării. Danu-Viu sau „râul viu” era venerat de celţi la fel de mult ca şi de daci (Istru sau „Ist- râu”). Sunt cunoscute ritualurile războinice care se petreceau la Drub pe malul Danu-Biului (Danu –beau sau „beau apă din râu”) când dacii luau apă în gură se tarnsformau în fiare (lupi) şi jurau în faţa preoţilor să nu se întoarcă decât după ce au ucis ultimul duşman. Andrei are alura unui Maestru al Iniţierii aşa cum era unul din cei Trei Preoţi daci care asistau ritualul danuvian.

Niciunde nu vei întâlni un altar mai curat (dedicat tatălui plecat la cele veşnice) decât în atelierul lui Andrei – „adeverinţă” de suflet curat, iubitor şi atât de rar. Un tablou şi o cruce de salcâm („din lemn de argint” cum spune el) rezenată de un perete înroşit parcă de lacrimi…

Andrei Coptil Tăcutul nu duce nici un război cu nimeni, nu ucide pe nimeni decât poate mediocritatea care a năvălit în sufletele noastre precum buruienile peste o grădina părăsită. El este fragil, graţios şi periculos de inspirat. Lucrările lui merg foarte bine aşezate în dormitorul bărbaţilor cu bani dar care nu mai ştiu să iubească. Sunt mai eficiente (părerea mea) decât 100 de pastile de viagra. Andrei invită creierul privitorului şi mângâietorului de lut ars să-şi amintească refelexele, tiparele originare care stau la baza gestului simplu de a iubi. Mâinile lui transfigurează iniţiatic pământul severinesc iar cel care s-a abătut pe aici a trecut degeaba dacă nu a luat cu el măcar o fărâmă de lut ars aducător de minte din atelierul Andarului Severinean.

www.comunitateadearta.com/profile/andreicoptil

Statistic, 25% din populaţie, suferă de anxietate.

Spre deosebire de frică – o emoţie normală sau „teamă cu obiect”, anxietatea interferează cu viaţa cotidiană a persoanei care simte permanent o frică intensă, „presimte” o nenorocire iminentă, ce merge până la atacuri de panică. Persoanele anxioase sunt în general inteligente, analitice ce îşi fac griji insistent; ele vor ca lucrurile să se desfasoare într-un anumit mod şi au mari aşteptări de la ei înşişi şi de la alţii. Ca rezultat, ei sunt de multe ori dezamăgiţi şi anxioşi.

Anxietatea se caracterizează prin lipsă de încredere în propria persoană, iritabilitate, incapacitatea de asumare a vreunui risc, tensiune psihică permanentă, dificultăţi în respiraţie, bătăi ale inimii rapide, tremurături, transpiraţie, greaţă, tensiuni, contracturi musculare, senzaţie de „gură uscată”, dureri de cap, comportament de evitare; se mai defineşte ca o „emoţie penibilă de aşteptare” sau „teamă fără obiect”.  Persoanele anxioase au în general un nivel al inteligenţei ridicat şi acest lucru le poate fi de folos pentru că pot să găsească în interior răspunsuri care să conducă la o schimbare de abordare a temerilor lor.

Se poate întocmi o listă foarte lungă cu personalităţi din toate domeniile de activitate care au fost în acelaşi timp nişte mari anxioşi: John Stuart Mill (filosof), Sally Field (actriţă), Jim Eisenreich (bascetbalist), Barbra Streisand (cântăreaţă), Cher (cântăreaţă, actriţă), Tom Snyder, Donny Osmond (actor), John Madden , Howie Mandel (comic), Sir Isaac Newton (om de ştiinţă), Charles Schultz (pictor), W.B. Yeats (poet), Aretha Franklin (cântăreaţă), Nikola Tesla (inventator), Sigmund Freud (psihiatru), Carly Simon (cântăreţ), Willard Scott.

Wilhelm Conrad ROENTGEN – descoperitorul radiaţiei X care a revoluţionat medicina, a refuzat premiul Nobel pentru că îi era teamă să vorbească în public, şi pur şi simplu a fugit de la decernarea premiului Nobel, refuzând din acelaşi motiv şi o sumă uriaşă de bani.

Calităţile pe care le au persoanele anxioase, le folosesc pentru a se speria singure, pentru a creea scenarii din ce în ce mai  terifiante.

Iată o bună recomadare de evitate a acestor stări: refuzăm pentru o săptămână să mai gândim sau să mai pronunţăm cuvintele “de ce?”- “de ce nu sunt normal?”,” de ce nu pot face asta?”,” de ce mi se întâmplă asta?”,” de ce se poartă aşa cu mine?”.

Când apar aceste cuvinte pe ecranul mental, ne amintim de promisiune şi le îndepărtăm cu blândeţe. Încercăm să acceptăm totul aşa cum este şi să ne spunem mai bine: “ceeace este, este şi aşa trebuie să fie”.  În acest fel nu vom mai vedea “negru” în loc de “alb” iar subconştientul nostru se va reprograma pozitiv cu alte cuvinte, punem lopata jos, deoarece-

“Când te găseşti într-o groapă, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te opreşti din săpat”- Will Rogers.