> News of the day <

Detoxifierea organismului

Auzim şi citim permanent cuvinte precum „toxine”, „detoxifiere”, „dezintoxicare”. Care este adevărul în legătură cu aceste teribile „toxine”? Aceste substanţe sunt produse în mod permanent şi natural de organism ca şi consecinţă a metabolismului celular şi sunt eliminate de organele de epurare sau de „eliminare”: rinichii, colonul, plămânii, pielea. Aceste organe sunt adevărate uzine care … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Homo Acvaticus

Unii cercetători afirmă că strămoşii noştrii au trăit într-un mediu acvatic sau cel puţin în habitate umede. Opinia lor se bazează pe faptul că noi avem un control conştient asupra respiraţiei comparativ cu alte mamifere de uscat şi asemeni mamiferelor semiacvatice care au nevoie să inhaleze aer înainte de a se scufunda.

Un studiu publicat în Belgia afirmă că nasul oamenilor a fost „conceput” perfect pentru a opri apa să pătrundă în plămâni pe durata înnotului sau scufundării iar părul este aliniat ideal pentru înnot. Grăsimea de asemeni este mai multă decât la alte animale de uscat. Toate mamiferele de mare au depozite de grăsime în zona abdominală iar într-un mediu acvatic obezitatea nu are aceleaşi complicaţii ca pe uscat deoarece apa susţine foarte bine grăsimea. Oameni suferă de afecţiuni care au legătură cu mediul acvatic cum ar fi acneea, alopecia (chelia sau căderea părului), mătreaţa, rinofima (nasul „gogoşar”), miopia sau osteoartrita. Iată de exemplu varicele (venele varicoase) sau artrita. Unul din trei adulţi are vene varicoase. Această afecţiune într-un mediu acvatic nu există din cauza contrapresiunii apei. Sau astmul bronşic. Maimuţele nu suferă de această boală, însă balenele au bronhoconstricţie când se scufundă. În miopie globii oculari se alungesc. Balenele, focile sau pinguinii nu văd la distanţă însă văd foarte bine în apă. Miopia în cazul acestora este o adaptare la mediul refractiv din apă iar miopia la oameni poate fi o reminiscenţă a trecutului nostru acvatic.

Mai trebuie amintită şi ceara din urechi. Când intră în contact cu apa se „umflă” pentru a proteja timpanul de apă şi infecţii (blochează canalul auditiv). Omul aude însă chiar şi cu ceara îmbibată cu apă pentru că aceasta transmite foarte bine undele sonore. Acestea dar şi alte concluzii ale studiilor ne duc cu gândul că într-o anume perioadă de timp, strămoşii noştrii au fost acvatici.

Hemoglobina şi „boala albastră”

Auzim de multe ori când mergem la medic sau la laborator să „ni se ia” sânge cuvântul hemoglobină. Rolul ei în organism este de a prelua de la harnicii plămâni oxigenul şi de a-l transporta la celulele nerăbdătoare fără de care acestea ar muri imediat.  Istoric. Hemoglobina – proteina „respiraţiei” sau cea care transportă oxigenul, a fost  descoperită de Hunefield în 1840. În 1851, fiziologul german Otto Funke  a descris modul în care „creşte” cristalul de hemoglobină după ce hematiile sunt „diluate” cu apă pură. Modul în care oxigenul este „legat” de molecula de hemoglobină este descris de Felix Hoppe Seyler iar Max F. Perutz a stabilit structura tridimensională acesteia cu ajutorul cristalografiei cu raze X. Studiile sale apar în revista americană Scientific iar în  1962, împreună cu John Kendrew obţin premiul Nobel pentru chimie. Hemoglobina umană este conţinută în întregime în globulele roşii (hematiile), deţinând până la 35% din greutatea acestora. Ea transportă de la plămâni, o cantitate de oxigen de 20 de ori mai mare decât volumul propriu. Hemoglobina fetală diferă de cea a adultului în sensul că aceasta are o afinitate mult mai mare mare pentru oxigen ceeace face posibilă preluarea de către placentă a oxigenului vital fătului din sângele mamei. Hemoglobina are o afinitate de 200 de ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen şi aşa se explică de ce intoxicaţiile cu monoxid de carbon (în urma cărora rezultă carboxihemoglobină) sunt atât de periculoase pentru viaţa omului.

În 1996 cercetătorii au stabilit că, în contact cu oxigenul şi dioxidul de carbon, hemoglobina formează şi eliberează un al treilea gaz – oxidul nitric. Acesta are un rol important în reglarea presiunii sângelui prin relaxarea pereţilor vaselor de sânge, (mărindu-le debitul). Hemoglobina controlează dilatarea şi contracţia vaselor de sânge, şi implicit presiunea sângelui (tensiunea arterială), prin reglarea cantităţii de oxid nitric la care sunt expuse acestea. Hematiile trăiesc circa 120 de zile, apoi sunt distruse în splină sau pe parcursul circulaţiei iar hemoglobina este descompusă în constituenţii săi, inclusiv fierul, care intră în alcătuirea noilor celule sangvine produse în maduva oasoasă.

Hemoglobina a fost descrisă ca un “plămân molecular”, mai degrabă decât ca un rezervor biologic de oxigen, descrierile moderne care folosesc tehnologia digitală arătând cum lanţurile de aminoacizi se apropie şi se depărtează odată cu eliberarea oxigenului la ţesuturi. Schimbarea permanentă a formei acestora, elasticitatea şi flexibilitatea lor au sugerat cercetătorilor că se află în prezenţa unei structuri moleculare care “respiră”. Funcţia acestei structuri uluitoare din organismul nostru poate fi alterată grav de nitraţii introduşi în organism odată cu apa freatică sau de la reţea. Contaminarea apei din fântâni sau izvoare se face fie de la dejecţiile animalelor, fie de la îngrăşămintele folosite în agricultură şi care dizolvate de apa de ploaie ajung în straturile freatice, sau în fântâni, fie de la aşa-numitele closete “uscate” (latrine) existente în locuinţele săteşti, fie de la bazinele fecaloide neetanşe. “Freaticul” de sub Bucureşti de exemplu este “sufocat” de nitraţi şi nitriţi iar acest lucru poate fi observat de oricine care are mirosul şi nasul  sănătos. Dacă oamenii adulţi rezistă intoxicaţiei cronice cu nitraţi, organismul bebeluşilor  mai mici de trei luni sunt ucişi prin blocarea hemoglobinei (methemoglobinemie). Afecţiunea se numeşte “boala albastră de fântână” şi afectează mii de copii în România (câteva zeci sunt ucişi anual “apa” din fântâni fiind criminalul nemilos). Această apă  este folosită cel mai des pentru prepararea laptelui iar prin fierbere concetraţia în compuşi toxici creşte crescând şi riscul letal.
În Statele Unite ale Americii dar şi în Uniunea Europeană s-au instituit măsuri legislative drastice pentru reducerea mortalităţii infantile produsă de nitraţii şi nitriţii din apă (Directiva 91 a Consiliului Europei privind combaterea infestării apelor de suprafaţă şi a celor freatice) iar măsura considerată cea mai sigură s-a considerat a fi folosirea echipamentelor de purificare prin osmoză inversă care reţin peste 99,99% din contaminanţii chimici şi microbiologici.  Una din primele întrebări care sunt puse mamelor de medicii americani sau europeni care urmăresc bebeluşul după naştere este “ce fel de apă folosiţi?” având grijă ca aceasta să fie purificată. American Academy of Pediatrics interzic de asemenea folosirea în alimentaţia copiilor în primele luni de viaţă a legumelor care sunt susceptibile a avea un conţinut ridicat de nitriţi şi nitraţi. Acestea sunt spanacul, sfecla, fasolea verde, dovleceii, şi mai ales morcovii (celebra clinică Mayo s-a raliat şi ea acestor recomandări).   Pentru a reduce riscurile infestării apei freatice, la recomandarea instituţiilor europene, în România au început a fi introduse platforme ecologice pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a bălegarului provenit de la animale. Mentalitatea comunistă de tip colectivist (statul, politicienii, guvernul sau autorităţile au grijă să prevină tot) trebuie urgent schimbată şi înlocuită cu responsabilitatea individuală pentru propria curăţenie, pentru propria sănătate pentru propia viaţă.

Cum ne afectează sănătatea automobilul

Primul proiect care avea ca scop creearea unui automobil a aprţinut lui Leonardo da Vinci, era acţionat de un resort („motor oralogic”) şi nu a fost construit niciodată. În 1796, ofiţerul de artilerie francez Joseph Cungnot construieşte un triciclu acţionat de un motor cu abur.

Alţi mecanici îmbunătăţesc de-a lungul timpului acest mecanism ajungându-se la ceeace întâlnim azi pe drumurile şi şoselele patriei (Karl Benz construieşte primul motor cu ardere internă în 1855,  Maibach în 1893 primul motor prevăzut cu jigloare, Dunlop inventează roţile de cauciuc prevăzute cu camere de aer iar Paul Daimler realizează primul automobil asemănător cu ceeace vedem azi). În afara grijilor legate de carburant, ulei care trebuie schimbat sau de reviziile periodice, automobilul ne oferă în schimbul confortului, o mulţime de probleme de sănătate.

Lipsa mişcării scade tonusul muscular general iar celulele musculare atrofiate şi lipsite din ce în ce mai mult de vlagă, sunt înlocuite de ţesut adipos (grăsime) confirmând o dată în plus concluzia specialiştilor care afirmă că principalele cauze de boală la omul contemporan sunt sedentarismul şi alimentaţia.

Poziţia şezând – ghemuit pe care o avem atunci când conducem, creează discomfort organelor abdominale care sunt presate între bazin şi cuşca toracică, având ca rezultat o circulaţie a sângelui abdominală deficitară dar şi o secreţie gastro-intestinală scăzută cu consecinţe ulterioare negative (ulcer, gastrită, constipaţie).

Poziţia şezând prelungită (la fel cu cea de la birou), diferenţele de temperatură între interiorul maşinii şi exterior (cald iarna şi rece vara de la aerul condiţionat) favorizează contracturile musculare lombare şi apariţia blocajelor dar şi afectarea discurilor vertebrale lombare.

Organele genitale sunt şi ele afectate. Bărbaţii au testicolele situate într-o pungă situată la exterior (scrot) pentru a oferi o temperatură mai scăzută procesului de spermatogeneză însă statul îndelungat în poziţia ghemuit la volan supraîncălzeşte această zonă cu efecte nedorite asupra fertilităţii dar şi asupra potenţei (organe genitate prost irigate cu sânge, supraîncălzite şi permanent comprimate). În poziţia şezând pe scaun, circulaţia venoasă de întoarcere este şi ea afectată venele de la picioare dar şi cele din zona anusului evacuând cu dificultate sângele şi favorizând apariţia varicelor şi hemoroizilor (cei mai mulţi şoferi profesionişti se plâng de varice şi hemoroizi).

Programul alert şi termenele precise pentru a ajunge la destinaţie determină şoferii să mănânce în grabă şi de multe ori chiar la volan cu alte consecinţe neplăcute pentru aparatul digestiv şi cardio vascular.

Pentru că nu toate maşinile au aer condiţionat, şoferii deschid geamul inhalând vapori de benzină, CO2, pulberi din trafic sau gaze de eşapament de la celelalte autovehicole (concentraţia admisă de gaze şi pulberi este depăşită în oraş şi cu 300% în orele de vârf). Aşa se explică apariţia durerilor de cap, greaţa, ameţelilor, problemelor de vedere (usturimi, lăcrimare, îngustarea unghiului vizual) şi implicit, creşterea numărului de accidente.

Individul închis în cutia de metal ca într-o conservă se simte izolat de restul lumii şi de aceea el este de cele mai multe ori neprietenos cu restul lumii mai ales când staţionează mult timp pe loc (spre deosebire de pietoni care nu au acest discomfort).  Şoferii care conduc mult timp suferă de aceeaşi afecţiune care este prezentă şi la cosmonauţi – lipsa comunicării sau „foame informaţională”. Consecinţa negativă asupra sistemului nevos este fie somnolenţa la volan fie dorinţa intensă de distracţie (depăşiri periculoase, agresivitate gratuită, etc). Efectele sunt cu atât mai rele cu cât se consumă cantităţi mai mari la volan din băuturile numite impropriu „sucuri” care conţin substanţe chimice sintetice (arome sintetice, aditivi, energizanţi chimici ) care afectează negativ creierul.

Cum procedăm ca să reducem problemele şofatului?

Ne dotăm scaunele cu biluţe care să ne maseze spatele (scade de două ori riscul de a avea probleme lombare). La o oră-o oră jumate de mers ne oprim, coborâm din maşină şi facem scurte şi energice mişcări de inviorare (sărituri, plimbări în jurul maşinii şi respiraţii ample).

Şoferul (la fel ca aviatorii) trebuie să îşi măsoare greutatea săptămânal, să aibă un regim alimentar atent alcătuit, să ţină post cel puţin o zi pe săptămână şi să se hidrateze de preferat cu apă purificată osmotic la fel ca alergătorii de la formula 1 care o beau chiar în timpul cursei (creierul este 90% apă iar apa purificată osmotic creşte capacitatea acestuia de concentrare, atenţia şi viteza de reacţie).

Dasani care face parte din concernul Coc Cola asigură apă purificată osmotic alergătorilor din formula 1

Evităm să deschidem geamul în trafic mai ales în perioadele supraaglomerate  (mai bine transpirăm de căldură decât să inhalăm gazele toxice din exterior). Nu fumăm la volan (riscul de a face infarct creşte foarte mult iar atmosfera din interior este perfect cancerigenă).

Când trebuie să staţionăm mai mult timp (suntem blocaţi în trafic) ne automotivăm rostind în gând formule precum „sunt un om la fel ca toţi oamenii, nici mai bun, nici mai rău şi sunt parte a lucrurilor care se petrec în jurul meu”. Pentru a potoli „foamea informaţională” ne asigurăm că ascultăm o muzică plăcută sau că avem un tovarăş de drum optimist sau interesant.

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC