> News of the day <

De ziua Imnului naţional

Ieri a fost ziua Imnului naţional. Prilej de a mai cheltui nişte bani pentru nişte vorbe vorbite. Dincolo de vorbele alese şi scoase pe orificiul bucal rămâne realitatea reală – românii dorm pe ei şi nici măcar îndemnul Imnului lor naţional nu-i mai poate trezi. Indiferenţă, nepăsare, bârfă ieftină distructivă, nesimţire la tot pasul. Ieri, … Read more

decembrie 2020
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Târgul de vechituri şi Cibernetica


Ştefan Odobleja afirma cândva – nu foarte demult, că lumea este alcătuită din sisteme care comunică între ele şi se auto-reglează mai ales la nivelul viului. Un cârcotaş ar întreba dacă pietrele comunică între ele iar răspunsul ar fi tot „da” dar ar trebui să îi explicăm cum devine treaba cu materia aflată deasupra temperaturii „Zero absolut” – aflată în stare de agitaţie termică şi cum e cu câmpul informaţional universal dar asta-i altă poveste. La nivelul fiinţelor vii sistemul digestiv comunică cu sistemul circulator – inima, vasele de sânge şi cu cel nervos şi invers – cel nervos, care are rol integrator şi de control, comunică cu toate subsistemele. Omul este la rândul lui un subsistem al marelui organism numit societate care la rândul ei….
„Afectivitatea este un cerc vicios al marelui cerc vicios care e viaţa iar cunoaşterea este tot un cerc vicios dar al afectivităţii, aşadar tot al vieţii”… spunea marele Obobleja. „Cercul vicios” al lui era „conexiunea inversă” sau „bucla inversă reglatoare” – termeni care au devenit lege universală şi care au generat uriaşa explozie informaţională la care asistăm în prezent. Sau redenumită (citeşte „furată”) de pseudo-părintele ciberneticii Wiener Norbert – „feed-back”.
Din nefericire dacă e să înţelegem pe genialul Odoblaja până la capăt, vom înţelege de fapt că am sărit de pe o trambulină care ne-a aruncat în afara istoriei iar „cercul vicios” în care ne aflăm nu are nici o legătură cu noţiunile inventate de academicianul severinean ci cu altceva –un „ceva” opus vieţii.
„Cum aşa?” ar întreba acelaşi cârcotaş.
Păi e suficient să observi ce se întâmplă în Târgul de vechituri bunăoară şi nu mai trebuie să-ţi baţi capul cu ideile lui Odobleja – întâmplător născut pe aceste meleaguri şi prea devereme uitat chiar de severinenii lui. Cine mai stă să înţeleagă pe Odobleja când stomacul ţipă de foame şi gâtlejul după o bere?
În târgul de vechituri observi, sâmbătă de sâmbătă şi duminică de duminică, absenţa forfotei pozitive existente cândva şi a efervescenţei mercantile specifică oltenilor sau precupeţilor. Întâlneşti aceeaşi mulţime de oameni destructurată de Singurătate şi disperată de un bănuţ cu care să-şi astâmpere foamea.
Oameni mulţi care privesc fără să se vadă şi care ascultă fără să se mai audă. Ei umblă, caută fără să ştie prea bine ce (vreun chilipir poate) şi cel mai grav e că nu mai comunică vorbele aşa cum se întâmpla altă dată.
Aici se află imaginea perfectă a României de azi: destructurată din punct de vedere cibernetic/ comunicativ/ informaţional şi aflată în plin proces de descompunere chiar dacă încă mai vedem oameni cumva vii. Sistemul social coerent a devenit demult o amintire şi aia deja uitată. Individul care luptă pentru supravieţuirea zilnică este, în Târgul de vechituri, principalul actor.
Îşi aduce aminte cineva ca vreun politician să vină aici şi să vorbească cu poporul? Dar, nu discuţii individuale, formale în faţa camerelor foto-video, ci Reale.
-„Da de ce ar veni aştia aici? Ca să vadă ce? şi să vorbească cu cine? Cu amărăştenii aştia?”
-„De aia! Pentru că politicul este sistemul nervos integrator care reglează sistemul social numit încă România” ar fi un răspuns mai fandosit.
„Pentru că în mic se vede ce e în mare”- ar fi un alt răspuns şi mai sclifosit.
O tumoră canceroară se separă agresiv de restul celulelor sistemelor organismului, îşi asigură rezerve de mâncare din ceeace s-ar cuveni şi celorlalte celule care muncesc să tragă căruţa trupească, îşi face propriul sistem nervos şi circulator şi culmea se identifică cu celulele normale (joacă demagogic un teatru de proastă calitate al popularităţii ieftine uşor de convins) astfel că sistemul imunitar – acela care ar trebui să o ucidă fără să pună întrebări – aşa cum se-ntâmplă într-un organism sănătos cu astfel de celule nebune, este neputincios, orb şi indiferent. Vă sună cunoscut?
P.S. În târgul de vechituri – acolo unde se găsesc mii de cărţi mai vechi sau mai noi, înşirate pe capote de maşină sau pe mese de ciment asemeni meselor de mozaic rece de la morgă, sau chiar pe asfalt, am descoperit chiar ediţia din 1939 a „Psihologiei consonantiste” a lui Ştefan Odobleja – în limba franceză. Dar despre Odobleja, Cibernetică şi Severin într-un articol viitor.

Povestea lui Gheorghe Hogea din Tismana


Duminică 8 mai am fost la întâlnire – la un pahar cu vin curat – la Tismana cu câţiva prieteni buni. Satul este unul simplu cu oameni discreţi şi curaţi la suflet. Am plecat spre Dunăre admirând cu toţii flăcările violete de pe marginea drumului şi fântânile – unele din ele părăsite şi aproape năruite.

Una însă, ascunsă într-un zăvoi, ne-a atras atenţia şi ne-a revelat povestea unui om care seamănă izbitor – aşa cum spunea şi d-nul Nicu, cu Gheorghe Doja – nu din poveste ci din Istoria noastră…
Satul Tismana se afla la circa 25 de km de Drobeta Turnu Severin şi este o localitate veche situată pe malul Dunării de doar câteva sute de ani mai precis de prin anii 1870. Aici sunt vechile moşii ale Mânăstirii Tismana iar printre primii locuitori care au primit pământ aici au fost bunicii lui Gheorghe Hogea cel pe care o să-l cunoaşteţi în acest film.

O caracteristică definitorie a acestor lucuitori (foşti vaporeni umblaţi prin lume adică civilizaţi) este cutuma care spune că în acest sat nu e loc pentru hoţi. Vânzările de imobile s-au făcut după o atentă cunoaştere a proprietarilor şi în nici un caz vreunui locuitor de vreo etnie ce se dedă la hoţii. Onestitatea este cea care îi tuşează pe aceşti oameni simpli, blânzi dar necruţători cu hoţii.

Atenţie!

Acest om minunat s-ar putea numni oricând Gheorghe Doja pentru că este mânat de aceeaşi sete de adevăr şi mai ales de dreptate precum predecesorul lui ars pe rug dar rămas definitiv în mentalul colectiv acum şi de-a pururi.

Povestea lui este povestea oricărui român minţit, înşelat, trădat.

Într-un colţ uitat de lume dar nu şi de Dumnezeu, un om a ales să-şi strige dreptatea agăţând o pancartă de fântâna cu apă. Pentru ca toţi însetaţii de apă să simtă şi o oareşce sete de dreptate. El este un om cu mult, mult, mult mai viu decât oricare dintre cei ce citesc aceste cuvinte. Poartă cu sfinţenie la poartă un steag mare tricolor impecabil de curat şi în casă unul american. Ambasada SUA de la Bucureşti ar trebui să afle şi să aprecieze suflul curat democratic al acestui vieţuitor dintr-un sat anonim mehedinţean.

Fratele lui a fost telegrafistul navei „Biruinţa” al cărei comandant era însuşi Preşedintele actual al României, Traian Băsescu. Ştie cineva care era activitatea pe care o presta un telegrafist? Ştie cineva cam ce adevăruri ar putea revela acest om încă viu dar mai viu decât mulţi alţii aşa-zis „vii”?

Promitem nu doar articole viitoare ci chiar un site dedicat acestui sat, acestui om dar mai ales ADEVĂRULUI care, doar el, ne mai poate vindeca!

1 comentariu on “Protest original împotriva PDL la Tismana, Mehedinţi”
medeor said

Bravo dn Nicu!

Iată câteva “amănunte” despre Gheorghe Doja (nu Gheorghe Hogea) pentru aflarea celor ce-au fost şi care se repetă pentru că am uitat…

Papa Leon a iniţiat o cruciadă antiotomană eşuată însă din motive care nu au importanţă acum.

Gheorghe Doja – român ardelean, a organizat o mică armată care însă a devenit altceva – nucleul răscoalei ţărăneşti din 1514 a ţăranilor împotriva nobilimii corupte şi lacome. La 20 iulie 1514 Gheorghe Doja va fi prins şi torturat în mod bestial, fiind executat prin aşezarea sa pe un tron înroşit în foc. Capul a fost separat de corp de călău iar corpul a fost tăiat în patru şi atârnat de porţile cetăţilor Buda, Pesta, Oradea şi Alba Iulia pentru ca “doritorii” de revoltă să ia aminte ce îi aşteaptă!

Aceasta ar fi istoria trecută.

Istoria prezentă este cam aceeaşi, cu o mică diferenţă. Generaţia actuală a tinerilor ce alcătuieşte populaţia României – “instruită” de un sistem profesoral sărac, hămesit de bani, aflat în permanentă “transformare”, “tranziţie” sau “reformă”este semianalfabetă (40% din poporul român este DEJA analfabet având grave dificultăţi de scriere sau înţelegere a textelor scrise!!!!) şi merge cu paşi iuţi spre barbarie şi primitivism. Spre mulţumirea păturii actuale de “nobili”.

Iată un exemplu de comentariu, ce se vrea probabil o glumă, ce a fost secretată de creierii unui brav exponent al generaţiei manelistico- hăhăiste prezente:

“Gheorghe Doja aşteaptă tăcut în faţa scaunului de metal. Lângă scaun supraveghetorul maghiar ţine în mână un obiect metalic ameninţător. Pe faţa lui Doja se scurg râuri de transpiraţie, proces anatomic de răcire care îl lasă cu un dezechilibru al electroliţilor în sânge, plasmă şi celelalte umori. Deja Doja … îşi imaginează cum va fi cu găoaza lui lipită de acel scaun metalic, simţind durerea cumplită fără întrerupere pentru, probabil, mai multe ore. Cum va suporta oare Doja să stea pe scaun când are o diaree cumplită din cauza că a mâncat prea multe cireşe?”

Hă, hă, hă…

Omul din Tismana este doar un exemplu… sau măcar ar trebui să fie…

Despre viruşii mentali

Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Noile adevăruri/paradigme pentru a fi acceptate trebuie să parcurgă trei etape: indiferenţa, opoziţia violentă şi abia apoi, acceptarea


Lucian Blaga spunea undeva că „un om care a călcat odată în străchini, când va vrea să se corecteze, va călca ulterior … tot în străchini”.

De ce facem mereu şi mereu aceleaşi alegeri greşite? De ce vedem aceeaşi oameni ineficienţi care ne „sfătuiesc” şi pe care îi ascultăm şi le acceptăm ideile „mătreţe” deşi timpul dovedeşte până la urmă că nu au avut dreptate? Cine îşi mai aduce aminte de exemplu de „profeţiile” unui anal-ist celebru – decedat între timp, şi care ne-a intoxicat ani de zile minţile din sticla televizorului doar cu informaţii defavorabile nouă dar pe care le-am crezut corecte la vremea respectivă?

Oamenii cred, sunt convinşi că au control asupra minţii şi gândurilor lor. De ce? Răspuns: Pentru că le place foarte mult să creadă asta! Ştiinţa care studiază mintea nu este însă de aceeaşi părere chiar dacă aceasta nu convine majorităţii oamenilor.

Despre viruşi.

Toată lumea ştie că gripa sau rujeola sau hepatita se transmit sau sunt cauzate de nişte virusuri. Şi un copil ştie că hardul calculatorului se poate strica din cauza viruşilor.

Virusul este o entitate care are puterea şi capacitatea de a pătrunde în sistemul reproducător al altor lucruri sau fiinţe pentru a se reproduce, autocopia, replica.

Există trei tipuri de viruşi: biologici, ai calculatoarelor (informatici) şi cei mentali. Virusul biologic este alcătuit dintr-o parte centrală alcătuită din ADN sau ARN şi un înveliş protector numit capsidă. La cei mai evoluaţi apare şi o structură proteică exterioară (tot de protecţie) numită peplos. Până să fie vizualizaţi cu ajutorul ultra-microscopului optic cu lumină ultravioletă, ei au fost doar intuiţi şi numiţi „fiinţe imaginare” generatoare de boală contagioasă / transmisibilă (Pasteur). Virusul calculatoarelor (un „vierme”) a fost inventat din greşeală de Robert Morris jr. student al Universităţii Cornell. Când şi-a dat seama de greşeala făcută a contactat un prieten de la Harward şi împreună, au trimis mesaje anonime cu soluţia/ antidotul dar răul era deja făcut: o întreagă reţea de calculatoare ale mai multor instituţii naţionale şi federale au fost blocate generând pagube foarte mari. El a fost acuzat de delict federal şi arestat. A treia formă de viruşi sunt cei mentali sau ai gândirii.

De ce unele culte sunt în stare să-şi determine adepţii să se sinucidă în masă cum s-a întâmplat în Guyana? De ce vedem zilnic la tv reclame la anumite produse (dovedit nesănătoase unele din ele) repetate până la exasperare? De ce vedem aceleşi feţe de politicieni pe care îi alegem periodic ştiind că au dovedit cu vârf şi îndesat că nu ne sunt NOUĂ utili?

Răspuns: Toate astea şi multe altele au legătură exact cu viruşii mentali.

Autocopierea – scopul oricărui virus

Toate cele trei tipuri de viruşi mai sus menţionaţi au în general aceleaşi caracteristici: se autocopiază. Definiţie: virusul este orice entitate fizică sau virtuală care preia un echipament extern pentru a se automultiplica / autoreproduce (pentru a-şi face copii lui însuşi). Cea mai puternică forţă din Univers nu este nici cea nucleară, nici gravitaţia şi nici alta, ci AUTOCOIPEREA!. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a făcut „după chipul şi asemănarea Sa” adică … tot autocopiere!…

Oriunde există o instalaţie de copiere (celulele, calculatoarele sau minţile noastre) pot exista şi viruşi. Virusul profită de faptul că mecanismul de copiere nu are nici un sistem de protecţie iar instrucţiunile date de el înseamnă producerea de viruşi noi – în caz contrar el dispărând. De asemeni un virus de succes trebuie să îşi lase gazda să trăiască suficient de mult timp pentru a-l răspândi (adică să n-o ucidă prea repede). Un virus care şi-ar ucide instantaneu toate gazdele s-ar ucide şi pe el însuşi, deci nu ar fi bun, la fel ca şi viruşii care distrug calculatorul înainte ca acestea să-l răspândească. Scopul oricărui virus este să îşi facă, să îşi realizeze cât mai multe copii posibile. Cât priveşte mintea noastră, ea excelează în copierea informaţiei şi în urmarea/ respectarea instrucţiunilor. Minţile noastre sunt terenuri ideale pentru infectarea cu viruşi. Ei intră în mintea noastră excitată de noutate (dopamină) sub formă de informaţii, sunt copiaţi şi transmişi atunci când comunicăm. Viruşii mentali se întâlnesc în aproape orice compartiment al vieţii noastre.

Deşi au apărut de ceva timp şi există ca noţiune ştiinţifică, despre viruşii mentali se ştiu prea puţine lucruri. Ei există şi se transmit prin intermediul comunicării verbale, scrise (tuşul de ziar!), internet sau radio-tv. Ei sunt preţul pe care îl plătim pentru a avea acel dar minunat pentru care am luptat şi am „donat sânge” care este libertatea de a vorbi, de a comunica orice. Vectorii de infestare sau de propagare ai acestor viruşi extrem de periculoşi pot fi educaţia, religia, presa scrisă, televiziunea, internetul, părinţii, prietenii apropiaţi sau chiar partenerul de viaţă. Viruşii mentali au ca prioritate „agenda” LOR, nu fericirea familiei noastre sau bunăstarea ei materială. Ei acaparează o bună parte a creierului nostru şi induc comportamente bizare care merg de la gesturi/ alegeri ciudate/ neobişnuite până la sinucideri în masă. Imaginile bine lucrate şi abil diseminate/ propagate de o media extrem de eficientă ale politicienilor salvatori ai naţiei- sunt exemple de viruşi mentali care infectează societatea de azi din orice ţară. O marcă de băuturi răcoritoare de care ai făcut dependenţă, o marcă de haine sau o anume maşină, un gen de muzică sau un anume fel de filme preferate pot fi încadrate la capitolul „exemple de viruşi mentali”. Toată lumea se întreabă de ce viaţa noastră este din ce în ce mai complicată, mai confuză şi mai stresată de la an la an, deşi societatea evoluează, progresează, iar tehnica este din ce în ce mai performantă. Pentru că logic ar fi ca viaţa noastră să fie (din motivele expuse mai sus dar şi din multe altele) mai simplă şi mai plină de satisfacţii.

Răspuns: viruşii mentali creaţi şi propagaţi abil au alte priorităţi decât viaţa noastră. Ei ne infectează mintea programându-ne cu indicaţii, comenzi precise, inconştiente care ne îndepărtează de priorităţile reale ale vieţii noastre.

Evoluţie şi entropie

Viaţa este definită ca o posibilitate de receptare şi emitere de informaţie. Ea se opune principiului doi al termodinamicii – entropiei („entropia /dezordinea Universului creşte”). Un organism viu care nu mai are capacitatea de a primi informaţie, de a stoca şi de a se organiza pe baza ei, se dezintegrează şi dispare (moare). Evoluţia este un model ştiinţific ce presupune complexitate şi organizare pe bază informaţională iar entropia descrie modul în care lucrurile în Univers devin simple. Este diferenţa între/ dintre Creaţie şi Distrugere în Univers. Evoluţia presupune obligatoriu copii/ duplicate / reproduceri. Orice lucru care se autocopiază se numeşte replicator indiferent de mecanismul de copiere sau de intenţie. Dar pentru ca evoluţia să aibă loc sunt necesare greşeli altfel, copiile sunt perfecte cu originalul şi atunci nu se schimbă nimic (nu există evoluţie). Iar dacă aceste copii sunt prea proaste, replicatorul (de proastă calitate) va pieri iar evoluţia va înceta să mai existe. Evoluţia presupune aşadar replicare (fidelitate) dar şi inovare (infidelitate). Supravieţuirea înseamnă din acest punct de vedere adaptare, adică trăieşte mai mult acela care se replică sau care se pricepe cel mai bine să-şi facă copii. În cazul fiinţelor vii ADN-ul este cel care joacă jocul replicării iar uneltele lui se numesc gene. Din punctul acestora de vedere, fiinţa umană este doar calea prin care se pot produce mai multe gene sau cu alte cuvinte, noi existăm doar pentru a ajuta ADN-ul să se copieze („visul” ADN-ului nostru este să „plonjeze”, să trăiască în generaţiile viitoare prin intermediul spermatozoidului/ ovulului). Până la apariţia omului pe Pământ, ADN-ul era singura formă de stocare a informaţiei iar evoluţia a însemnat replicarea informaţiei stocate în ADN. Odată cu apariţia omului dotat cu creier care primeşte, stochează, modifică şi comunică informaţii sau idei, evoluţia a găsit un nou mediu mult mai interesant de perfecţionare – mintea noastră. Principalele informaţii vehiculate de creierele înaintaşilor noştrii s-au orientat spre cele referitoare la pericole (luptă sau fugă), hrană şi sex (reproducere). Aşa cum un calculator doar rulează un program, nu îl şi înţelege, tot aşa şi creierele noastre nu au evoluat (până azi) ca să îşi înţeleagă propria activitate ci doar pentru a îndeplini anumite sarcini precise legate de cele amintite mai sus (pericol, hrană, sex). Din această cauză ştiinţa este atât de dificil de înţeles de majoritatea oamenilor. Pericolul, hrana şi sexul au rămas principalele priorităţi ale creierelor majorităţii dintre noi iar atenţia noastră este atrasă mai ales de aceste zone instinctiv-reacţionale (animalice).

Cum scăpăm de aceşti viruşi?

Singura metodă de dezinfecţie eficientă a fost enunţată acum 2000 de ani de Iisus Christos: „Doar cunoaşterea Adevărului vă va elibera”. Ideile oamenilor de ştiinţă bazate pe cercetare, rigoare şi utilitate sunt greu de acceptat de oamenii obişnuiţi care se bazează aşa cum spuneam, pe instincte/reacţii deja consolidate timp de mii de ani (NU RĂSPUNSURI). Aşa că, până să fie acceptate, acestea parcurg/ trec obligatoriu prin cel puţin trei etape până să învingă vechile prejudecăţi: indiferenţa (la început noua teorie apare ca fiind excentrică sau cel puţin o ciudăţenie), opoziţia (dacă noua idee refuză să dispară ea este ridiculizată – uneori violent şi intens criticată) şi în sfârşit acceptarea (din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg valoarea ei şi o acceptă). Abia atunci ea începe să fie popularizată sau chiar predată în şcoli. Aşa s-a întâmplat când Galilei a anunţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, nu invers, cum se crezuse mii de ani sau când Einstein a aruncat în ridicol fizica clasică introducând noţiunile relativităţii cuantice unde TOTUL şi ORICE este posibil.

Afirmarea conştientă a ideilor importante este o  metodă eficientă de combatere a viruşilor mentali. Majoritatea oamenilor nu au minţile antrenate pentru a căuta informaţiile cele mai bune pentru ei şi atunci se abandonează întâmplării sau acţiunii viruşilor mentali. Viruşii mentali se luptă pentru un teritoriu cât mai mare din creierul, mintea, percepţia sau atenţia noastră. Lor nu le pasă de „binele” nostru, dimpotrivă, sporesc confuzia şi ne sabotează/ minimalizează succesul şi fericirea. Un exemplu edificator este ceeace se întâmplă cu afirmarea istoriei recente. În SUA, la fel ca în România, este cultivată ideea că majoritatea oamenilor sunt „victime” ale trecutului lor, ale unor  anume regimuri politice, ale unor rele tratamente sau a unei educaţii greşite. Parţial adevărat. Cei care acceptă însă acest tip de „virus mental” tipic şi se consideră în continuare victime ale trecutului, vor suferi în continuare de neputinţă. Terapiile, cursurile de autodepăşire, de reprogramare mentală sau neurolingvistică îi învaţă pe oameni să fie responsabili pentru TOATĂ viaţa lor chiar şi pentru evenimentele nedrepte din trecut. Această schimbare de atitudine (uneori dureroasă şi dificilă) este urmată de dizolvarea blocajelor emoţionale / psihice şi apoi de dorinţa de a merge mai departe. Un alt exemplu de virus mental este cel legat de investiţiile în fondurile piramidale (îmi aduc aminte că Brucan- unul dintre acei care sfătuiau românii la o emisiune duminicală, să investească „liniştiţi” – acuza în acelaşi timp românii că „nu ştiu ce e aceea o investiţie” sau că nu vor afla niciodată ce e acela „capitalism”). Românii au „investit” şi acum îşi numără „găurile” în buget!. Viruşii mentali se hrănesc cu convingerile noastre şi de aceea, oamenii îi apără uneori chiar cu preţul vieţii. Înţelegerea mecanismelor de producere şi propagare a viruşilor mentali ne dă o şansă de a înţelege programele după care funcţionează creierele şi mintea noastră şi ne ajută în acelaşi timp să-i recunoaştem mai ales pe cei propagaţi prin „sticlă”, ne ajută să ne reprogramăm, conştient de această dată, în aşa fel încât să ne conducem/ dirijăm singuri viaţa, aşa cum vrem NOI – viaţa care ne-a mai rămas de trăit. Pentru că deşi avem certitudinea că evoluăm spre o lume din ce în ce mai bună, mai civilizată şi mai „umană”, de fapt evoluăm spre o lume plină de viruşi mentali din ce în ce mai complecşi, mai sofisticaţi, mai greu de identificat, mai atent şi abil creaţi de specialiştii în manipularea creierului. Aceşti viruşi mentali din ce în ce mai performanţi se replică  mai repede, mai eficient şi mai bine iar ei, să nu uităm asta,  nu au aproape nimic în comun cu interesele, profitul, fericirea NOASTRĂ sau a copiilor NOŞTRII.

A înnebunit directorul FMI?

21 Mai 2010, 17:26 Tiberiu Lovin in MediaNEWS

Update: M-a lamurit Claudiu Saftoiu, la Realitatea TV. Omul se pregateste de alegeri si vrea sa candideze la presedintia Frantei. Strauss este socialist si fost ministru de Finante. De innebunit, l-au innebunit femeile, asa cum apare in cartea “Secretele unui candidat la prezidentiale”. Boc zice ca propunerea FMI era mai dura: TVA 24%, cota unica 20% si scaderea salariilor cu 20% (via RTV).

Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, s-a trezit sa faca o declaratie halucinanta la un post de televiziune francez. “Totusi, situatia s-a degradat mai mult decat am crezut. Ca urmare, am cerut noi masuri. Guvernul roman ne-a spus: vom taia 25% din salariile functionarilor. Noi am spus NU: daca vreti sa faceti economii, mariti impozitele si mai ales impozitele pentru cei bogati. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem”, se lauda seful FMI ca ar fi discutat cu Guvernul Boc. Lucru fals. Asa ceva nu s-a discutat si stiu direct de la cei care au participat acolo. In alta ordine de idei, FMI nu poate sa-ti spuna ce si cum sa faci, ci sa vina la negocieri pentru a discuta variantele propuse. E prima oara cand un oficial al FMI isi permite sa faca o astfel de afirmatie, cum ca ar fi indicat guvernului cum sa procedeze si cum nu.

Care au fost insa cele trei variante si ce s-ar intampla in fiecare caz?

Ma refer exact la ce s-a discutat la intalnirea cu FMI.

  • Disponibilizari masive. Lumea ar iesi in strada, bugetul de stat ar fi incarcat cu salariile compensatorii si ajutorul de somaj. Niciun efect pozitiv decat daca ar fi o combinatie cu o alta masura.
  • Reducerea veniturilor pentru toti cei care obtin venituri de la stat. E cumplit. O parte a populatiei va trebui sa stranga centura la maximum pentru cateva luni. Suntem amenintati insa cu greva generala si un blocaj general al Romaniei.
  • Cresterea taxelor si impozitelor. In aceasta situatie nu va fi afectata doar o parte a populatiei, ci toata. De ce? Pentru ca un kilogram de mere nu va costa trei lei, ci cinci, deci preturile vor creste la toate produsele, va veni inflatia peste noi, nu ne vom putea permite sa cumparam o serie de produse, exportul va muri pentru ca nu vom fi competitivi, bancile vor majora ratele pe care le are toata lumea etc.
  • Combinatie de doua masuri. Se pare ca la asta se va ajunge: scaderea veniturilor de la stat si disponibilizari. Cifra celor disponibilizati e posibil sa fie intre 70 si 80.000.
  • Greseala. De ce am ajuns aici? Pentru ca aceste disponibilizari ar fi trebuit sa aiba loc anul trecut, dar campania a contat mai mult decat luarea unor masuri dure. De fapt una singura: disponibilizarea a 85.000 de angajati la stat. Restul banilor ar trebui sa vina de la reducerea investitiilor.

The International Monetary Fund opposed pension and public sector wage cuts in Romania by 25%, suggesting in exchange higher taxes for the rich, but the Boc government categorically rejected the option, IMF director Dominique Strauss-Kahn said in an interview to RFI.

„Romania is in a more difficult situation than I thought and than it thinks. I told them: under these conditions, we would accept the agreed budget deficit to go slightly higher because like this, we would support economic growth. Still, things got worse than I thought. Therefore, we asked new measures. The Romanian government told us, ‘We will cut 25% off budget workers’ wages.’ We said NO. If you want to save money, hike taxes and especially taxes for the rich. The government said NO, it is we who make the call. And this is the truth, the government always decides, not the IMF. We only say which road must be taken. The government proposes the measures, the Romanian government chose this path,” the IMF director said.

Also on Thursday in a press conference, IMF foreign relations director Caroline Atkinson said the Fund did not insist on budget wage cuts in Romania, as this was only the Bucharest government’s decision. Atkinson also said it’s important that vulnerable categories are protected.

In turn, IMF mission to Romania chief Jeffrey Franks said for Euronews that the decision to cut wages and pensions belonged to the Romanian government.

„It was the government’s decision to focus more on cutting expenses. Expenses got out of control in the last few years, they believe, and they thought the best way to solve the budget problem was to focus on cutting expenses. It was their decision,” Franks said.
Seful FMI:  Am spus nu taierii salariilor in Romania. Am propus impozitarea bogatilor, dar Guvernul a refuzat categoric

Fondul Monetar International s-a opus micsorarii pensiilor si scăderii salariului bugetarilor in Romania cu 25%, propunând în schimb impozite mai mari pentru cei bogaţi, însă Guvernul Boc a refuzat categoric acest lucru sustine Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, intr-un interviu acordat RFI.

„România este într-o situaţie mai dificilă decât credeam şi decât o crede şi ea. I-am spus: în aceste condiţii, vom accepta ca deficitul bugetar pe care l-am convenit să fie puţin mai mare pentru că în felul acesta vom susţine creşterea economică. Totuşi, situaţia s-a degradat mai mult decât am crezut. Prin urmare, am cerut noi măsuri. Guvernul României ne-a spus: Vom tăia 25% din salariile funcţionarilor. Noi am spus NU. Dacă vreţi să faceţi economii, măriţi impozitele şi mai ales impozitele pentru cei bogaţi. Guvernul a spus NU, noi suntem cei care decidem. Şi ăsta e adevărul: guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, guvernul român le-a ales”, a spus directorul FMI.

Tot joi, într-o conferinţă de presă, Caroline Atkinson, directorul pentru relaţii externe în cadrul FMI, a mărturisit că FMI nu a insistat asupra tăierii salariilor bugetarilor din România, aceasta fiind decizia Guvernului de la Bucureşti. De asemenea, Atkinson a mai precizat că este important ca cei vulnerabili să fie protejaţi.

La rândul său, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks declara pentru euronews că decizia de a tăia salariile şi pensiile a aparţinut guvernului român.

„A fost decizia Guvernului să se concentreze mai mult pe partea reducerii cheltuielilor. Cheltuielile au fost scăpate de sub control în ultimii ani după părerea lor şi au considerat că cea mai bună cale pentru a rezolva problema bugetului este să se concentreze pe reducerea cheltuielilor. A fost decizia lor” a declarat Franks.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 10 la 01:57 am UTC
Aceasta luna: 11 la 12-02-2020 03:47 am UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC