> News of the day <

Despre Apa Pură

Toate mecanismele publicitare au ca scop crearea unei mentalităţi consumiste în rândul populaţiei. Trăim, de fapt, într-o societate bazată pe consum în care oamenii sunt stimulaţi să cumpere cât mai multe lucruri la preţuri cât mai mici. Pentru a înţelege însă aceste afirmaţii ar trebui să gândim pe TERMEN  LUNG. Publicitatea şi educaţia  consumatoristă ne-a … Read more

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

De la targ

Duminica ţăranii noştrii merg la târg. Ca să mai cumpere câte ceva pentru casă, ca să vândă sau ca să schimbe ceva pe altceva. Sau doar pentru a avea de unde veni înapoi. E ca o plecare sau o întoarcere din concediu…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto drpro.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La târg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De la târg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De la târg

 

Dr Pro – Banii cu “b” de la “bun-simţ”…

O veche vorbă evreiască spune că “găina bob cu bob se satură”.

Tot aşa şi cu banii pe care îi câştigăm. Ei trebuie să ne vină treptat, într-un ritm sănătos, natural, firesc ca rezultat al muncii şi priceperii noastre. Nu este nimic nesănătos să fii bogat  (Natura însăşi umple TOT spaţiul ca semn de generozitate, bogăţie şi creaţie nesfârşită) dar este nefiresc să îţi însuşeşti bani nemeritaţi şi mai ales prea mulţi. A câştiga prea mulţi bani dintr-o dată, necuvenit, aşa cum se întâmplă în Republica inginerească-fianaciar România este totuna cu hemoragia internă.

“Banii trebuie să circule”- spunea un mare bancher – şi avea dreptate însă VITEZA e TOTUL, mişcarea lor contează.

Ia tu o cană cu Apă de Rouă Dr Pro şi toarnă brusc într-un pahar şi vezi câtă rămâne, cu ce te alegi, apoi toarnă încet şi vezi dacă acum îţi potoleşti setea mai bine…

Excelenţa Dr Pro…

Chiar dacă ai venituri modeste, nu este deloc greu să înţelegi, să înveţi arta de a trăi a membrilor clubului Excelenţei Dr Pro. Ai putea de exemplu să economiseşti banii pe care îi dai zilnic pe apa “pură” minerală plată carbo sau ne-carbosifonată şi să investeşti în Apa de Rouă  – singura corectă cu trupul tău şi cu viitorul tău. Sau să cumperi o sticlă de vin bun în loc să cumperi zece de vin ieftin şi prost. Sau să mergi la teatru în loc să priveşti la televizor. Crezi că “privitul” la televizor e gratis? Răspuns: NU! Creierul investeşte energie multă (cam două treimi) pentru ca tu să poţi vedea lumea când deschizi ochii iar această energie tu o cumperi zilnic sub formă de alimente. Pe lângă banii pe care îi dai pe apa minerală din market, mai trebuie să cheltui şi pe energia pe care o consumă organele tale – altele decât limba pentru a o strecura şi a o transforma într-o “apă de bun simţ” – corectă celular. Sau în loc să tot dai bani pe lucruri inutile poţi economisi bani ca să mergi într-o excursie în străinătate sau să investeşti într-o lucrare de artă.

Chiar Viaţa ta poate deveni o operă de artă însă doar dacă ai STIL. Stilul Dr Pro nu se poate cumpăra cu bani pentru că este o stare specială sinonimă cu Excelenţa. Bunul gust ca şi bunul simţ – acelea care te ajută să simţi muzica bună, pictura de calitate, o piesă de teatru, dansul, opera, sculptura sau o carte bună nu se pot cumpăra cu bani. Rafinamentul, cultura nu se pot cumpăra cu bani.

A investi în Apa de Rouă Dr Pro e totuna cu a investi într-o operă de arta iar aceasta ne-întâmplător este chiar Viaţa ta.

Ce nu mai putem cumpăra cu banii? Chinezii în înţelepciunea lor ne răspund:

“Cu bani poţi cumpăra o locuinţă, dar nu poţi cumpăra un Camin”.
“Cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu poţi cumpăra Timp”.
“Cu bani poţi cumpăra un pat, dar nu poţi cumpăra Odihnă”.
“Cu bani poţi cumpăra o carte, dar nu poţi cumpăra Cultură”.
“Cu bani poţi cumpăra un medic, dar nu poţi cumpăra Sănătate”.
“Cu bani poţi cumpăra o poziţie socială, dar nu poţi cumpăra Respect”.
“Cu bani poţi cumpăra sânge, dar nu poţi cumpăra Viaţă”.
“Cu bani poţi cumpăra sex, dar nu poţi cumpăra Iubirea”.
“Cu bani poţi cumpăra o diplomă, dar nu poţi cumpăra Profesionalism”.
“Cu bani poţi cumpăra o bibliotecă, dar nu poţi cumpăra Înţelepciunea”.
“Cu bani poţi cumpăra haine frumoase, dar nu poţi cumpăra Frumuseţea”.
“Cu bani poţi cumpăra bijuterii, dar nu poţi cumpăra Fericirea”.
“Cu bani poţi cumpăra multe lucruri, dar nu poţi cumpăra Orice”.
“Banii nu sunt totul în viaţă – sunt multe ALTELE ce nu pot fi cumpărate cu bani”…

Dr Pro vă ajută să vă păstraţi  SĂNĂTATEA…

Dr Pro: câte ceva despre “apa” pe care o bem

Am mai spus şi cu altă ocazie că în ultimii 40-50 de ani, omenirea prin intermediul industriei chimice a inventat aproape 200 000 de substanţe chimice noi şi continuă să inventeze şi să arunce în mediul înconjurător altele noi în fiecare minut. Suntem prinşi într-un uriaş insectar invizibil fiind cobaii acestei industrii a Profitului şi noi şi copii noştrii şi părinţii noştrii.
Pentru a studia interacţiunile dintre TOATE ACESTEA (presupunând că industria chimică nu ar mai produce nimic nou), ar fi necesare spun specialiştii, peste 250 de milioane de experimente şi teste diferite care ar dura peste 1000 (o mie de ani) cu costuri uriaşe imposibil de evaluat în bani!.
Iată o listă cu parametrii agenţilor chimici agreaţi de legile americane identificaţi în apa de la reţea. Dacă în apa din Statele Unite – unde legile sunt cu mult mai drastice şi vorbim de un stat care îşi respectă cât-de-cât cetăţenii (EPA a câştigat un proces legat de poluarea mediului intentat în urmă cu câţiva ani împotriva celui mai puternic om la Planetei la timpul respectiv – George W.Bush) aşadar ce să mai spunem despre apa din Dunăre pe care noi severinenii o bem de ani de zile cu voioşie uitând că suntem în topurile naţionale la Cancer dar şi la alte „bube”. Poluarea ungurească s-a uitat în nici o săptămână!
Noi înghiţim zilnic, spun specialiştii, peste 3800 de substanţe chimice de sinteză odată cu apa pe care o bem sau cu alimentele tot mai sofisticate şi mai saturate cu chimicale „născute” de industria chimică. Aceştia nu ucid de pe o zi pe alta un număr mare de oameni ca să se „mişte” instituţiile abilitate ci în timp prin BIOACUMULARE.
- Există cineva sau ceva care să poată strecura sutele de „gunoaie chimice dizolvate” şi care pentru cei mai mulţi „nu există” pentru că nu se văd, nu au culoare, nu au gust, miros?

-Răspuns: Dr Pro o poate face şi are singurele echipamente adaptate la apa dură din România.
Iată o listă cu contaminanţii chimici din „apă” (o parte) identificaţi de americani

Despre Sănătate şi Apa de Rouă


Când şi-a pierdut Sănătatea pentru că nu a pus preţ pe ea când o avea, omul nechibzuit începe să se-mprietenească cu doctorii, cu laboratoarele de analize  şi cumpără medicamente ca s-o aducă înapoi.
Când o are, omul înţelept îşi aduce în casă Apă de Rouă Dr Proca să-l ajute s-o păstreze cât mai mult timp şi să n-o piardă.
Dr Pro te ajută nu doar să îţi păstrezi Sănătatea, Dr Pro te învaţă cum să nu fii bolnav.
Dr Pro te împiedică să-ţi pierzi preţioasa şi scumpa Sănătate şi să ajungi în ghearele celui mai ineficient, periculos şi corupt sistem medical din UE.
Întrebare pentru cei care acum ignoră Apa de Rouă Dr Pro: „Voi vă permiteţi să fiţi bolnavi în România?”

De ce nu este bună apa distilată pentru sănătate

 

Am întâlnit oameni care au aflat de la medicul personal că apa osmotică “distilată” nu este bună pentru sănătate şi ca urmare să nu cumva s-o bea!

Există persoane – iată!- unele cu înalte studii universitare medicale, care afirmă că apa purificată osmotic este totuna cu apa distilată şi că, urmare a acestui fapt, este periculoasă pentru sănătate.

Nu mai este nici un sectret că industria medicală este condusă de alte interese decât cele ale pacientului – există rafturi cu cărţi mărturisitoare în acest sens, dar asta este o altă poveste.

Pentru cei ce încă mai au dubii, trebuie spus că apa purificată – Apa de Rouă obţinută prin osmoză inversă este o apă purificată la temperatură obişnuită sau “la rece” sau molecular, NU chimică, NU termică –aşa cum se întâmplă în cazul apei distilate.

Osmoza este un proces natural existent în interiorul corpului uman – chiar şi în corpurile acelor doctori ironico-docţi – iubitori de apă plată minerală (apropo! am întrebat personal vreo 20 de doctori în decurs de o săptămână “ce este aia apă plată” şi NICI UNUL  nu a ştiut ce înseamnă  “apă plată”! cine a “turtit-o?!?!”). Sintagma “apă plată” o înlocuieşte discret pe cea de “apă minerală” generatoare de procese intentate în Occident de bolnavii operaţi de “pietre” şi care obţin bănuţi frumoşi din procesele câştigate contra firmelor ce îmbuteliază o astfel de apă “minerală” cu care au fost obişnuiţi românii încă de pe timpurile de dinainte de 89’ când nu auzise NIMENI de apă “plată” dar şi pentru a elimina cumva frustrarea oamenilor de a cumpăra … apă!!!!. Dar să revenim la temă.

Osmoza se întâlneşte la nivelul rinichiului, la nivel intestinal, la nivelul coloanei vertebrale, etc. Apa pură obţinută prin osmoză inversă este o apă corectă celular şi metabolic spre deosebire de apa distilată, ca să nu mai vorbim de apa de robinet din ce în ce mai contaminată şi mai infestată, cea de isvor provenită dintr-o pânză freatică poluată şi contaminată cu mii de substanţe chimice deversate.

Apropo! Ştie vreunul din acei doctori ironic-docţi unde ajung milioanele de litrii de detergenţi folosiţi zilnic de oameni pentru duş, să-şi spele mâinile sau de maşinile de spălat?

Se ştie de semeni, că majoritatea medicamentelor înghiţite de pacienţi în spitale sau la domiciliu sunt apoi eliminate prin urină şi fecale. Unde ajung ele ulterior?

Există vreo staţie de tratare a apei în România care să “filtreze” astfel de substanţe?

Răspuns: NU!.

Ele sunt re-înghiţite în doze mai mult decât homeopatice de organismele noastre şi ale copiilor noştrii – de la an la an tot mai bolnave şi care contractă astfel – fie alergii greu de tratat fie boli autoimune inexplicabile la fel de greu sau imposibil de tratat.

Dar ce este totuşi apa distilată nocivă?

În primul rând pentru că este o apă obţinută industrial – este o apă tehnologică. La temperaturi înalte apa aflată în stare de vapori (forţele electromagnetice intermoleculare Van der Waals au fost rupte) este adusă în stare lichidă prin condensare în instalaţii de răcire. Este o apă traumatizată din punctul de vedere al lui Masaru Emoto care a făcut celebrele experimente ce dovedesc proprietatea apei de a avea memorie. Este o apă destructurată termic, spre deosebire de apa pură Dr Pro obţinută prin osmoză inversă la temperatura camerei. Apa de Rouă este obţinută tot aşa cum se întâmplă la nivelul celulelor noastre respectiv la nivelul aquaporinelor membranare (cei patru alpha-aminoacizi care alcătuiesc o aquaporină şi care au sarcină electrică nu destructurează apa ce intră în celulă).

În industria cosmetică este folosită apa bi- sau tridistilată sau mai nou apa purificată osmotic. De ce oare?

Pentru că paradoxal, dar prin distilare nu se obţine apă pură ci o apă la fel de toxică, de contaminată!. Motivul? Plumbul sau pesticidele – dar nu numai, au punct de fierbere sub cel al apei şi se regăsesc în acea “apă” obţinută prin distilare.

În cazul Apei de Rouă purificate prin osmoză inversă lucrurile sunt complet diferite: membrana osmotică Dr Pro –similară membranelor celulare nu lasă să treacă prin ea decât molecula de apă reţinând şi plumbul, şi clorul şi pesticidele şi microorganismele în proporţie de 99,99%. Pentru a elimina şi obiecţiile aceloraşi confraţi medicinişti cu privire la lipsa mineralelor din apa purificată osmotic, echipamentele Dr Pro au prevăzute un mineralizator (carbonat de calciu şi magneziu similar celui din farmacie) care corectează pH-ul apei pure. În plus pentru a oferi celulelor celui care o bea o apă şi mai corectă biologic, echipamentele Dr Pro o trec de trei ori şi jumătate printr-un FILTRU FINAL MAGNETIC restructurând-o hexagonal aşa cum este apa celulară şi care aduce astfel cu ea uriaşe beneficii pentru sănătate (magnetizatorul Dr Pro completează funcţia electromagnetică a alpha-aminoacizolor din structura aquaporinelor).

Singurele impedimente al apei magnetice Dr Pro este că nu se păstrează acest câmp magnetic mai mult de câteva ore în apă aşa că nu poate fi păstrată mult timp în această stare benefică (util de ştiut de cei care cară cu bidoanele apă de la prietenii care au acasă un echipament Dr Pro!) şi că produce… dependenţă. Când ai băut Apă de Rouă nu mai poţi bea altă …”apă”!

Apa Preventivă Premium Dr Pro este principalul motiv pentru care oamenii inteligenţi au intrat în clubul Excelenţei Dr Pro şi s-a dovedit că aceştia nu prea mai ajung aşa des pe la doctori, pe la laboratoarele de analize, pe la farmacii, etc.

Şi aşa se explică vehemenţa unor confraţi din lumea medicală care îşi văd iată!, ameninţate afacerea, conturile, vacanţele, etc

 

 

Două vorbe despre „şeful” ideal


România este „fruntaşă” la toate relele posibile.

Zilele trecute am citit un studiu din care reieşea că România are cea mai stresată populaţie din UE şi (paradoxal) deşi suntem cei mai săraci din UE, tot în România se munceşte cel mai mult peste program.

Am vorbit altă dată despre situaţia dezastruoasă în ceeace priveşte depresia sau sinuciderile sau cum cancerul sau bolile de inimă, mortalitatea maternă sau cea a copiilor intoxicaţi cu apă cu nitriţi din fântânile poluate de agricultura socialistă.

Iată însă că „stăm bine” şi la capitolul „muncă” deşi rezultatele sunt … inexistente! (cooperativa „munca în zadar” sau „bicicleta fără lanţ” – cum ar spune amicul levicusas atlantin).

Care sunt cauzele acestei situaţii?

Răspuns: Multe sunt cauzele dar una singură se individualizează clar: Incompetenţa.

Conducerile firmelor, managerii nu ştiu cum să îşi motiveze lucrătorii să muncească eficient, nu ştiu să-i determine să colaboreze, să coopereze, săfie creativi, creatori. Principiile conducerii sunt tot cele vechi „de dinante” cele de pe vremea activiştilor de partid – adică „hei-rupiste” – când dacă nu munceai peste program „nu erai bine văzut” sau promovat, nu primeai „primă” sau recunoaştere, nu primeai butelie sau tichet pentru tvcolor sau înscriere pe „lista cu frigiderele” ci doar frustrari.

Iar dacă aveai curajul să comentezi sau să vii alte păreri decât cele emise de „toarăşu -Şef” erai marginalizat, izolat, eliminat. Dacă cumva „şefu” te vedea că stai şi nu ai treabă/de lucru adică nu faci nimic, era jale mare în ziua aceea!.

Aşa s-a născut sportul preferat al românilor – „ a te face că faci” sau plimbatul hârtiilor dintr-un birou în altul – asta pentru a se creea şefilor iluzia că se munceşte mult în firmă/unitate/întreprindere.

Acest tip de conducători, de „şefi” sau mai nou de manageri au creat indirect tipologia românului încruntat, frustrat, neputincios, laş, egoist, mincinos, „descurcăreţ”, trădător, şmecher, agresiv etc…

Dar cum ar trebui să fie totuşi un „şef”?

A fi un bun manager înseamnă de fapt doar câteva lucruri simple – cunoscute în Occidentul spre care mergem în pas voinicesc …de melc.

Adicătelea să ştii să-ţi apreciezi/premiezi oamenii atunci când au succes sau realizează un proiect (aceşti occidentali „nenorociţi” au abandonat de mult mentalitatea comunistoidă de tip – „de-aia îi plătesc/primesc leafă/salariu!”) şi să ştii în acelaşi timp să corectezi un eşec al angajatului– adică a ştii să corectezi comportamentul –NU persoana şi asta făcută de preferat individual („între patru ochi”), nu în văzul lumii sau “la şedinţa” unde „toarăşu” este „pus în discuţie” şi “dat” ca „element negativ pentru colectiv”.

Înseamnă a cunoaşte oamenii cu care lucrezi, a-ţi face timp pentru ei, a cunoaşte familiile acestora, trecutul acestora, problemele sau succesele copiilor lor, a fi punctual şi nu în ultimul rând, a –ţi respecta cuvântul dat.

Atunci românii vor urma toate indicaţiile şefului şi vor lucra împreună pentru îndeplinirea scopurilor/ţintelor/contractelor unităţii/firmei/întreprinderii fără să îl mai saboteze. Succesul Boss-ului va fi succesul firmei, adică al Lor al tuturor.

Abia atunci România va respira aerul topurilor succesului Real şi nu pe cele ale „recoltelor record la hectar” realizate cu creionul chimic muiat în gură!…

Părerea mea!

Dr Pro: – Purificarea apei – osmoza inversă

“Sunt convins că am putea evita o mulţime de boli cronice – în special pe cele degenerative dacă  am înlocui  băuturile alcoolice şi sucurile de fructe comerciale cu apă pură” – Dr Joseph Mercola

Celebrul Doctor american Joseph Mercola s-a remarcat nu numai ca un promotor al vieţii sănătoase, nepoluate cât mai ales prin criticile aduse instituţiilor din Statele Unite ale Americii responsabile cu protecţia sănătăţii oamenilor (ex. celebra Food and Drug Administration FDA sau publicarea celebrului de acum best-seller – “Marea păcăleală  gripa aviară”).

La fel ca şi alţi doctori celebri care au fost soldaţi pe câmpul de Prevenire a îmbolnăvirii populaţiei – mai ieftină pentru oamenii obişnuiţi dar păguboasă pentru consiliile de administraţie ale industriei medicale sau agro-alimentare, şi el (cum altfel?!?) a fost ţinta atacurilor presei sau instituţiilor care ocrotesc interesele Sfântului Profit.

Dr Joseph Mercola este autorul a zeci de cărţi care explică oamenilor cum să se ferească de anumite afecţiuni şi autor al site-ului mercola.com unul din cele mai populare şi mai vizualizate site-uri de sănătate de pe Internet. Recomandă o alimentaţie echilibrată bazată în special pe alimente naturale nepreparate termic sau excesiv de prelucrate, evitarea laptelui pasteurizat, a consumului excesiv de peşte datorită acumulării în carnea acestuia a poluanţilor din apă în special a mercurului, recomandă evitarea îndulcitorilor artificiali, a sucurilor acidulate de fructe, a conservelor. Dr Mercola este extrem de critic cu privire la folosirea în exces a medicamentelor, a imunizărilor artificiale cu vaccinuri inutile şi periculoase.

El este adeptul şi promotorul filtrelor de apă care folosesc metoda Osmozei Inverse – cea mai performantă metodă de purificare a apei din lume – la această oră.

Iată un fragment din recomandările Dr Joseph Mercola:

Trei tipuri de filtre de apă, care poate elimina DBPs

Există trei tipuri de filtre de apă instalate la punctul de utilizare (lângă robinet), care pot elimina în mod eficient DBPs – trihalometanii (derivaţi organici ai clorului intens cancerigeni) din apa ta. Două din cele trei sisteme elimină, de asemenea arsenicul prezent în apa de robinet.

Sistemul de filtru de carbon activat – De înaltă calitate, bine conceput sistemul de filtru de carbon activ este cel mai simplu, cel mai convenabil, şi opţiunea cea mai uşor de utilizat.

Un sistem cu adevărat bun constă în mai multe cartuşe de filtrare, unul pentru a proteja carbonul de contaminanţii “mari” din apă, un alt filtru de carbon conceput pentru a elimina trihalometanii şi un filtru de carbon de rezervă pentru a se asigura că toţi contaminanţii au fost filtraţi.

Sistemul de osmoza inversa – A doua categorie, din punct de vedere user-friendly, este sistemul de osmoză inversă (RO).

Acest sistem poate elimina atât DBPs cât şi arsenicul din apa ta. De fapt, un sistem RO elimină probabil cel mai larg spectru de contaminanţi faţă de orice sistem de filtrare a apei şi este sistemul meu personal pe care îl folosesc şi pe care îl recomand pentru a optimiza siguranţa şi puritatea apei dumneavoastră.

Acesta este instalat de obicei sub chiuveta dumneavoastră, cu un robinet separat de robinetul dumneavoastră.

În acest sistem, DBPs nu sunt eliminate prin membrana RO în sine, ci mai degrabă prin pre- filtrele de carbon folosite în combinaţie cu membrana RO care le filtrează.

Unii oameni sunt îngrijoraţi de lipsa de minerale în apă purificată osmotic, dar convingerea mea este că apa nu este sursa primară de minerale. Cu toate acestea, poate fi un pic acidă (Danny Water a măsurat pH-ul apei filtrate osmotic în Drobeta Turnu Severin şi a obţinut o valoare de 6,5-6,8). Aceasta este de obicei un rezultat al absorbţiei dioxidului de carbon din aer (aciditate temporară- n.t. D Water), care se transformă în acid carbonic în apă (şi care este mult mai puţin acidă decât majoritatea apelor “minerale” îmbuteliate de pe piaţă – pH 5-5,4).

Acest lucru poate fi remediată cu uşurinţă prin adăugarea de aproximativ o jumătate de linguriţă de sare de înaltă calitate cum ar fi preferata mea,  Sare de Himalaya în aproximativ un galon de apă (echipamentele Dr Pro din România sunt prevăzute cu un cartuş mineralizator final care echilibrează pH-ul cu ajutorul sărurilor cum ar fi carbonatul de calciu, magneziu sau potasiu).

Distilare – A treia categorie, care poate elimina atât DBPs şi arsenic, este distilarea.

Cu toate acestea, vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că prin distilare NU se pot elimina DBPs – trihalometanii, plumbul sau pesticidele care au punct de fierbere sub cel al apei.”

Dr Joseph Mercola

Obiceiuri de Crăciun

Peste tot la ţară, în ajun de Crăciun, femeile pregătesc turte şi colaci sau colindeţi. Turtele se mai numesc „scutece” şi semnifică scutecele care l-au învelit pe pruncul Iisus. Prima turtă se numeşte „turta vacii” pentru că acestea l-au protejat în iesle după ce s-a născut, şi se dă vacilor s-o mănânce în ziua de Bobotează împreună cu tărâţele ca să dea lapte bun peste an.

Colacii sau „colindeţii” se pregătesc pentru masă, pentru pomenirea morţilor sau pentru colindători. Plămada este făcută din drojdie de vin şi se lasă la „crescut” lângă cuptorul cald. După ce a crescut se frământă cu mâinile, se rup bucăţi-bucăţi şi cu mâinile se modelează viţe groase cât degetul care se împletesc în colaci sau în „viţe” unice sau duble. Din acest aluat nu se dă cu împrumut cu nici un chip; dacă o femeie a reuşit să fure (să ciupă) din aluatele din trei case şi face o pâine pe care o mănâncă toţi ai casei fără să risipească nici o fărâmă, femeia respectivă va avea cloşti cu mulţi pui. Aluatul mai poate fi amestecat cu muguri de prun roşu, măr dulce, alun, viţă, cireş şi se păstrează pentru a fi folosit contra durerilor de stomac sau pentru descântece. Pentru dospire cea mai bună apă este „apa de flori”. Ţăranii adună apă de ploaie (la fel ca dacii) care este mai puţin dură şi nu face cocoloaşe cu făina de grâu.

Ritualul.

În „casa mare” sau „odaia de dincolo”, gospodina aşează pe masa de sub icoană cea mai frumoasă faţă de masă, o sticlă de vin roşu, o farfurie cu turte iar în dreapta sticlei, o farfurie cu bob „făcălit” sau sleit cu ceapă distuită deasupra, colaci şi alte bucate.

Între colaci se pune un fuior de lână („barba lui Crăciun” sau „fuiorul popii”) pe care îl primeşte plocon părintele care binecuvântează masa. Masa nu se descoperă decât în prezenţa preotului (cel care face asta va face bube) care blagosloveşte apoi gustă din fiecare fel de mâncare şi împarte şi la ceilalţi săteni prezenţi pentru ca „Dumnezeu să primească”. În acest timp afară arde o căţuie cu tămâie şi smirnă. Ca plată, preotul ia banii puşi sub colţul din  dreapte mesei, doi colaci pe care îi dă dascălului şi o parte din vin. Fetele pun un ac de păr sau agrafă sub prag „să treacă popa peste el” apoi îl pun în păr să-şi viseze ursitul. După plecarea preotului, gospodinele mătură imediat camera ca „să fie ferită casa de purici” apoi pleacă prin vecini să dea de pomană pentru sufletul morţilor şi sănătatea casei.

Adevărul despre viaţă


Vezi mai multe din Stiri, evenimente pe 220.ro

Mediocritatea – un fleac „mediocru”

Încercam deunăzi împreună cu prietenul Sorin, stând pe malul Dunării la Drobeta şi străluminaţi de un apus de soare mirific, să ne explicăm de ce un individ care a avut de-a face în viaţa lui cu Excelenţa, alege brusc, fără nici un motiv infidelitatea, mediocritatea,  denigrarea.

De ce trădăm, de ce alegem mereu să acceptăm, să promovăm facilul, fleacul, discreditarea, bârfa, compromisul?

Semnalam într-un articol anterior că românii pleacă pe meleaguri străine pentru o simbrie lunară de cele mai multe ori modestă şi cu mult sub preţul la care îşi vând munca şi priceperea locuitorii din ţările respective (fenomenul este întâlnit chiar la noi „acasă” unde, firme puternice, transnaţionale îşi plătesc angajaţii români mult sub salariul pe care îl oferă pentru aceeaşi muncă altor angajaţi de pe alte meleaguri).

De ce se întâmplă aşa este o întrebare care transcede principiile sindicalismului iar răspunsul se află chiar în cultura şi educaţia noastră mediocră, obscură de multe ori, insuficientă, limitată, incompletă, specific românească.

Potrivit dicţionarului, ”mediocru” este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, “medio” însemnând mijlociu şi “ocris” – munţi, pietre cu aceeaşi înălţime (de aceeaşi mărime).

Din cele mai vechi timpuri teama oamenilor de a nu deveni mediocrii, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii. Românii sunt nevrozaţi sau depresivi şi pentru că au fost obişnuiţi ca altcineva să le ducă de grijă, altcineva să hotărască ce le este bine şi ce nu, altcineva firoscos să le facă, să le dreagă, să le spună…

În realitate, aşa cum se întâmplă pe alte meleaguri mai îmbelşugate, oamenii sănătoşi la minte nu îşi doresc să fie modeşti, ordinari, imperfecţi, banali, “invizibili”. Ei caută să fie în pas cu noutatea, se autoperfecţionează, se autodepăşesc, aleg ori de câte ori au prilejul existenţa de tip “premium”. (…)

“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, îi povestesc lui Sorin, unde avea maşina firmei străină nouă  la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea,  dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”. (…)

În Sfânta Scriptură ni se spune că faptele „căldicele” nu sunt folositoare. „Am să te vârs din gura mea!” scrie în Apocalipsă, „pentru că eşti căldicel, adică nici rece nici în clocot”.  Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).  În prezent personajul nostru lucrează/moneşte pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!.  (…)

Îi mai spuneam prietenului Sorin, că „mediocritatea incoloră este o altă cauză a situaţiei precare în care ne aflăm dar şi motivul lipsei „cu desăvârşire” a  anticorpilor supravieţuirii”.

Ne tăiem singuri aripile, la fel ca nefericitul instalator despre care povesteam mai înainte, castrăm entuziasmul, pasiunea şi alegem flecăreala confortabilă, inertă, sterilă, ne-rodnică. Pentru că Sorin îmi spune că personajul nostru ar merita un premiu Nobel pentru prostie, îi aduc aminte de epigramistul George Zarafu care într-o pledoarie celebră scria hâtru că „Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

„Deşi mediocritatea este noua doctrină a societăţii democratice în care vieţuim, nu te speria prea tare Sorine! Mediocritatea nu este atât de periculoasă pentru creştere şi inteligenţă pentru că în răul, în păcatul pe care îl face ea este totuşi ceeace este: mediocră!”.  …

Zece dezvăluiri şocante

de Mihai Vasilescu

Oricât de absurdă ar fi ideea de a face publicitate unui medicament, publicul este tot mai des asaltat de astfel de reclame. Acestea speculează mai ales frica de durere şi perpetuarea unor obiceiuri nesănătoase, cum ar fi consumul excesiv de alimente. Dacă în România publicitatea la medicamente este abia la început, în SUA ea a atins apogeul. Cea mai mare parte dintre reclamele americane la medicamente înfăţişează personaje fericite şi radiind de sănătate. Mesajul este de regulă următorul: „da, medicamentele sunt scumpe, dar merită să daţi aceşti bani. Preţul ridicat este o garanţie a calităţii şi ar trebui să vă bucure, întrucât el reflectă uriaşele investiţii pe care companiile farmaceutice le fac în cercetare.” Singura parte reală din aceste mesaje publicitare este că medicamentele sunt într-adevăr foarte scumpe. De aceea ele şi aduc profituri uriaşe companiilor producătoare, obţinute însă cu preţul sănătăţii şi uneori al vieţii „consumatorilor”.
Preţul medicamentelor creşte în ritmuri năucitoare
Cum se vorbeşte mai tot timpul de progresele medicinii, ar fi fost de aşteptat ca sănătatea oamenilor să fie tot mai bună şi serviciile medicale tot mai ieftine. Lucrurile stau exact invers. Oamenii sunt tot mai bolnavi, uneori ajungând în această situaţie tocmai din cauza consumului exagerat de medicamente şi mai ales a efectelor secundare pe care majoritatea dintre acestea le au. În plus, fiind nişte produse care se vând foarte bine, medicamentele sunt tot mai scumpe.
În cartea „Adevărul despre companiile farmaceutice”, medicul Marcia Angell dezvăluie faptul că preţul medicamentelor este primul element care creşte pe facturile de servicii medicale, mai mult decât orice altceva. Dr. Angell arată că pacienţii cheltuiesc din ce în ce mai mulţi bani pe medicamente pentru simplul motiv că medicii, la presiunea reprezentanţilor companiilor farmaceutice, tind să le prescrie acestora din ce în ce mai multe medicamente. Preţurile, mai ales cele ale medicamentelor care se vând cel mai bine, sunt mărite cu regularitate, în unele cazuri chiar de câteva ori pe an.
Dr. Angell arată că americanii au cheltuit în anul 2002, 200 de miliarde de dolari pentru medicamentele prescrise. Această sumă este echivalentă cu cea pe care China o alocă reînnoirii platformei energetice şi cu suma estimată de experţi a fi necesară pentru a reconstrui oraşul New Orleans după trecerea uraganului Katrina.
„Noile” medicamente nu sunt tocmai noi
Atât medicilor, cât şi pacienţilor li se spune că preţurile mari se datorează faptului că medicamentele sunt unele noi. Noutatea ca garanţie a eficienţei sau a calităţii nu este însă decât o stratagemă publicitară şi încă una intens folosită în societatea de consum. Pentru a evita plictiseala „consumatorilor” şi a rămâne în atenţia acestora, într-o lume în care schimbarea este cuvântul de ordine, multe companii recurg la acest truc. Astfel că ele modifică uneori doar ambalajul, scot periodic pe piaţă câte un produs uşor modificat faţă de cele existente sau aplică pur şi simplu eticheta „nou“ pe vechile produse.
În plus, mai ales în domeniul medical, noutatea nu are cum să reprezinte o garanţie a eficienţei curative. Din contră, sănătatea este un domeniu în care valoarea unui remediu sau a unui medicament se măsoară prin stabilitatea în timp a efectelor sale şi prin numărul mare de cazuri vindecate de-a lungul vremii. Ar trebui deci să se pună preţ mai ales pe acele remedii a căror eficienţă este dovedită de sute sau chiar mii de ani, cum sunt cele ale aşa zisei medicini alternative.

Companiile farmaceutice însă îşi înşeală clienţii atunci când justifică preţurile exorbitante prin noutatea produselor. Site-ul euractiv.com dezvăluie faptul că „două treimi din medicamentele aprobate de Food&Drug Administration (FDA) din SUA între 1989 şi 2000 erau de fapt identice cu medicamente deja existente sau reprezentau versiuni uşor modificate ale acestora.”
Companiile farmaceutice cheltuiesc mai mulţi bani pentru publicitate decât pentru cercetare
Un alt aspect care explică uriaşele preţuri ale medicamentelor este dezvăluit de un studiu realizat de doi cercetători de la Universitatea din York, SUA şi citat de Science Daily. Acesta arată că industria farmaceutică din SUA cheltuie aproape dublu pe promovare, în comparaţie cu sumele alocate cercetării şi dezvoltării. Cu toate acestea companiile farmaceutice continuă să susţină cu neruşinare că preţurile mari ale medicamentelor se datorează costurilor ridicate cu cercetarea necesară dezvoltării unor medicamente de ultimă generaţie. Astfel, din cei 234,4 miliarde de dolari care au reprezentat profitul anual realizat de companiile farmaceutice din SUA în 2004, acestea au cheltuit 24,4 % pentru publicitate şi doar 13,4% pentru cercetare. „Corporaţiile farmaceutice americane sunt orientate numai spre vânzare, concluzionează studiul, dar pozează într-o industrie orientată spre cercetare şi salvarea de vieţi omeneşti”.
Aceste sume investite în reclamele pentru medicamente nu sunt doar mai mari decât cele alocate cercetării, ci depăşesc uneori chiar bugetele din domenii recunoscute ca apelând masiv la publicitate. AARP Bulletin arată că „gigantul farmaceutic Merck a cheltuit mai mulţi bani pentru reclama la medicamentul Vioxx decât Pepsi Cola şi Budweiser, firme care au o tradiţie în ceea ce priveşte stilul publicitar agresiv. Suma se apropie de cele 169 milioane de dolari cheltuiţi de General Motors pentru promovarea automobilului Saturn, cea mai promovată maşină în SUA.”
Medicamentele de firmă au adeseori adaosuri de 1 000%
Societatea de consum şi sistemul de publicitate pe care ea se bazează au creat o adevărată goană a clienţilor după produse „de firmă”, aşa numitele branduri. Acestea aparţin de regulă unor companii cu o mare puterea financiară care investesc masiv în publicitate şi de aceea au şi vânzări uriaşe. În mintea marii majorităţi a cumpărătorilor brandul este asociat cu ideea de calitate, deşi de cele mai multe ori pot fi cumpărate produse de aceeaşi calitate la preţuri sensibil mai mici, doar pentru că nu aparţin unor firme renumite.
Moda de a cumpăra numele firmei, mai degrabă decât produsul ar putea avea un oarecare sens în ceea ce priveşte achiziţionarea de aparate electrice, automobile sau pantofi. În domeniul sănătăţii ea este însă la fel de absurdă ca şi ideea de a face publicitate la medicamente.
Studiile realizate în domeniul farmaceutic arată că preţurile medicamentelor de firmă sunt mult umflate de companiile farmaceutice, fără ca acest lucru să fie justificat de utilizarea unor ingrediente mai noi, mai scumpe, mai eficiente în combaterea bolii respective sau mai puţin generatoare de efecte secundare. Se ajunge chiar ca unele medicamente să aibă adaosuri de 1000% doar pentru că sunt produse de o firmă de renume. De exemplu, pacienţii plătesc 215 dolari pentru 100 tablete de Claritin pentru că sunt produse de Pfizer, în timp ce costul ingredientului activ necesar pentru a fabrica cele 100 de tablete este de doar 71 de cenţi.
Ziarul New York Times scria despre procesul pe care statul California l-a intentat mai multor companii farmaceutice, acuzându-le că i-au adus un prejudiciu de sute de milioane de dolari prin practicarea de costuri exagerate. Una dintre companiile care a pierdut procesul este Abbott, despre care s-a dovedit că a comercializat un ser fiziologic la preţul de 9,73 de dolari, în timp ce preţul real al acestuia, practicat şi de alte companii de profil, era de doar 95 de cenţi.
Medicamentele uzuale sunt considerate produse care sparg piaţa
În jargonul de marketing produsele care realizează vânzări în valoare de un miliard de dolari într-un an se numesc blockbuster (produse care sparg piaţa). Pe lista de blockbuster ajung relativ puţine produse, şi în principal cele al căror preţ este oricum mare (cum este cazul automobilelor sau al unor aparate). Cine s-ar fi aşteptat ca pe această listă să apară şi anumite medicamente? Şi totuşi în 2001, 29 de medicamente au devenit produse blockbuster în SUA, de două ori mai multe decât în 1999. Însumate, ele au făcut vânzări în valoare de 52 de miliarde de dolari, reprezentând 34% din totalul de vânzări de pe piaţa farmaceutică americană.
Priosec este printre primele în top: el a făcut vânzări de 5 miliarde de dolari în 2000, iar un an mai târziu a ajuns la 6 miliarde. Priosec nu este nici măcar un medicament stringent necesar, nu vindecă vreo boală mortală, ci a fost prezentat publicului drept o „pilulă-minune care le permite oamenilor să mănânce burrito-urile şi curry-urile pe care în mod obişnuit sistemul lor digestiv nu le-ar tolera”. Secretul acestor profituri uriaşe este faptul că Priosec, poreclit nu se ştie din ce motive „Purple Jesus”, creează dependenţă. Lăcomia, ignoranţa şi publicitatea intensă care încurajează astfel de comportamente absurde au făcut din Priosec un blockbuster, care aduce profituri comparabile cu cele obţinute din vânzarea sistemului de operare Windows al Microsoft.
Cei mai mulţi reprezentanţi ai companiilor farmaceutice nu au pregătire medicală şi nici măcar ştiinţifică
Atunci când se întâlnesc cu un reprezentant al unei companii farmaceutice mulţi medici presupun că au de-a face cu un specialist, care îi poate consilia cu privire la cât de bun este acel medicament pentru pacienţii lor, care este structura lui chimică, ce acţiuni terapeutice şi efecte secundare are el. ABC News arată că medicii se înşeală amarnic. Reprezentanţii companiilor farmaceutice sunt în cea mai mare parte dintre cazuri doar nişte buni comercianţi, selectaţi în funcţie de puterea lor de convingere şi formaţi pentru a vinde cât mai mult. Pentru astfel de persoane puţin contează dacă vând automobile, terenuri, asigurări, ţigări, băuturi sau medicamente, important este să îşi atingă „targetul comercial” (cantitatea de produse pe care compania a stabilit că trebuie să o vândă într-o anumită perioadă de timp şi în funcţie de care este plătit). Sănătatea celor care ajung să consume produsul este ultimul lucru care îi preocupă pe oamenii de vânzări.
Pentru a-şi atinge „targetul” reprezentanţii de vânzări folosesc orice mijloace. Un fost reprezentant al companiei farmaceutice Eli Lilly, Shahram Ahari, a depus mărturie în faţa Congresului american dezvăluind faptul că „firmele farmaceutice angajează chiar foste majorete şi top-modele ca să cineze împreună cu medicii, pentru a-i determina să închidă ochii faţă de efectele secundare ale unor medicamente”. El a mai explicat cum a fost învăţat „să forţeze posibilităţile de cumpărare ale celor mai importanţi clienţi, intrând pe sub pielea acestora, stabilind relaţii de „prietenie”, oferindu-le cadouri personale şi profitând de tensiunea sexuală.”
Medicul poate avea alt interes decât sănătatea pacientului atunci când prescrie o reţetă
În vechime un medic era considerat cu atât mai bun cu cât fiinţele de sănătatea cărora se ocupa se îmbolnăveau mai rar sau chiar deloc. Astăzi, medicii sunt cu atât mai apreciaţi cu cât au mai mulţi bolnavi şi cu cât prescriu mai multe medicamente. Iar companiile farmaceutice au grijă să îşi manifeste aprecierea faţă de medici prin mijloace chiar foarte palpabile. Ele recurg deseori la „stimulente” de diferite tipuri pentru a-i convinge pe medici să prescrie medicamentele pe care le comercializează ele şi nu pe cele ale concurenţei. Astfel că medicii ajung să se transforme treptat în adevăraţi agenţi de vânzări ai companiilor în cauză.
În 2007, ziarul St. Petersburg Times a vorbit despre cadourile pe care reprezentanţii companiilor farmaceutice le fac medicilor pentru a-i stimula să prescrie medicamentele pe care ei le vând. Aceste cadouri ajung de la bonusuri în bani până la forme mai voalate de şpagă cum ar fi: invitaţii la restaurant, plata cheltuielilor de transport şi cazare pentru diferite manifestări medicale, cărţi de specialitate, postere, stilouri, mostre gratuite de medicamente, etc.
Compania AstraZeneca Inc. a fost nevoită să plătească suma de 280 de milioane de dolari în amenzi civile şi 63 de milioane în amenzi penale guvernului federal, după ce s-a descoperit că „i-a mituit pe medicii de la Medicare şi i-a instruit cum să-şi determine pacienţii să cumpere un medicament împotriva cancerului de prostată.”
În alte cazuri, medicii care nu se lasă angrenaţi în aceste jocuri murdare şi au curajul să expună sistemul, sunt pur şi simplu excluşi sau marginalizaţi. Când compania farmaceutică Merck a aflat că unul dintre produsele lor, Vioxx (pentru care se cheltuiseră sume uriaşe pe publicitate) măreşte riscul de atac de cord, a căutat să minimalizeze dovezile în loc să retragă produsul de pe piaţă. Cardiologul clinicii din Cleveland, dr. Eric Topol i-a acuzat în mod public pe cei de la Merck de conduită ştiinţifică necorespunzătoare. Consecinţa acestui fapt a fost că două zile mai târziu dr. Topol a fost eliminat din conducerea clinicii.
Medicii pot alege să facă publice sau să păstreze secrete înregistrările prescripţiilor medicale făcute de-a lungul timpului
Reprezentanţii companiilor farmaceutice au acces la bazele de date care conţin prescripţiile făcute de un medic de-a lungul timpului. Pot stabili astfel un profil al preferinţelor medicului în cauză şi apoi utiliza aceste informaţii pentru a-şi construi strategia de abordare a acestuia. Înţelegând obiceiurile unui medic în ceea ce priveşte recomandările medicamentoase, reprezentantul companiei farmaceutice îl va putea mult mai uşor convinge să prescrie un anumit medicament. Totuşi, New York Times afirmă că nu toţi medicii cad în această capcană. În 2006, Asociaţia Medicală Americană a hotărât să ofere acestora posibilitatea de a-şi păstra înregistrările în afara privirilor reprezentanţilor companiilor farmaceutice, pentru a putea prescrie reţetele în mod imparţial.
Industria farmaceutică, printre cele mai profitabile din lume
Când sunt nevoiţi să accepte preţuri majorate la benzină, americanii pun imediat la îndoială profiturile record şi salariile înfloritoare ale celor aflaţi la conducerea companiilor petroliere. La fel ar trebui să procedeze şi în cazul industriei farmaceutice, care are un impact mult mai mare şi mai direct asupra sănătăţii lor. Ar putea afla spre exemplu că Ernesto Bertarelli, directorul executiv al gigantului farmaceutic Serono se află pe un loc fruntaş în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 8,4 miliarde de dolari.
Revista Fortune a desemnat compania farmaceutică Pfizer pe locul cinci în rândul celor mai profitabile firme din SUA. Corporaţia Watch a arătat publicului larg cât de mare este de fapt averea principalelor companii farmaceutice. Raportul său publicat în săptămânalul The Guardian dezvăluie faptul că „valoarea combinată a profiturilor celor mai mari cinci companii farmaceutice din lume este de două ori mai mare decât venitul naţional brut cumulat al tuturor ţărilor subdezvoltate din Africa”.
Unele companii farmaceutice profită de situaţia ţărilor subdezvoltate pentru a realiza experimente medicale
Wired.com semnalează că ţările sărace din Asia şi Africa devin un loc din ce în ce mai căutat de companiile farmaceutice pentru realizarea de experimente şi testarea unor noi medicamente. „Din ce în ce mai multe companii farmaceutice”, arată expertul Sean Philpott, redactor şef la Jurnalul american de bio-etică (The American Journal of Bioethics), „fac experimente în ţările în curs de dezvoltare. Aici supravegherea guvernamentală este mult mai puţin severă, iar cercetările pot fi realizate cu costuri minime. Asemenea practici ridică o mare problemă etică, continuă el. Cei care sunt pe post de cobai pentru aceste experimente sunt de regulă persoane fără educaţie, care împinse de sărăcie ajung să-şi pună sănătatea sau chiar viaţa în pericol pentru sume de câte o sută dolari.”

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=0

Cei care au rolul de veghea ca publicul să fie corect informat despre medicamente lucrează de fapt spre profitul corporaţiilor farmaceutice

de Mihai Vasilescu

Medicamentele au ajuns astăzi să fie cumpărate ca orice alte produse de larg consum. Companiile farmaceutice orientate în exclusivitate spre profit investesc sume uriaşe în publicitate. În loc ca această practică absurdă să fie stopată, au fost create organisme guvernamentale pentru a monitoriza reclamele la medicamente şi a le elimina pe cele care induc în eroare „consumatorii”. Acestea însă nu îşi fac deloc datoria, ci lucrează mână în mână cu corporaţiile farmaceutice.

În SUA, acest rol ar trebui să fie îndeplinit de Administraţia pentru Medicamente şi Alimente (Food&Drug Administration – FDA). Companiile farmaceutice au obligaţia să trimită la FDA orice mesaj publicitar referitor la medicamente, înainte ca el să fie difuzat publicului. Aşa cum arată un raport guvernamental întocmit în noiembrie 2006, FDA preferă să închidă ochii şi nu analizează decât o mică parte din mesajele publicitare, utilizând criterii lipsite de rigoare. În plus, face aceasta doar după ce mesajele respective au fost date publicităţii.

Raportul demască şi faptul că FDA lucrează mână în mână cu marile corporaţii farmaceutice şi lasă să treacă mesaje care induc în eroare publicul, exagerând efectele pozitive ale medicamentelor şi ocultând total efectele lor secundare.

Mai mult, în urma protestelor unor asociaţii de protecţie a consumatorilor, FDA a motivat că nu îşi poate face datoria din lipsă de fonduri şi resurse. În consecinţă a cerut Congresului să aprobe o prevedere legislativă prin care companiile farmaceutice să plătească o taxă pentru a-i finanţa activitatea. Aceasta nu va face însă decât să legalizeze dependenţa financiară a FDA de companiile farmaceutice şi îi va afecta şi mai mult imparţialitatea.

În anul 2005, companiile farmaceutice americane au cheltuit de două ori mai mult decât în anul 2000 pe reclame: aproximativ 4,2 miliarde de dolari pe publicitate publică (direct către consumator) şi 7,2 miliarde de dolari pe publicitate pentru medici. Investiţia însă a fost profitabilă: publicul a cheltuit de 3 ori mai mult pe medicamente decât în 1997, suma depăşind 140 de miliarde de dolari.

Organizaţiile Commercial Alert şi Consumers Union duc în prezent o campanie de interzicere totală a reclamelor la medicamente.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=0

Sănătate şi Bun Simţ

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat recent într-un studiu că „80% din bolile contemporane au legătură cu apa pe care o bem”.

Medicina contemporană prin excelenţă mecanicistă, este extrem de compartimentată, de ultraspecializată şi tocmai asta face să fie trecute cu vederea cauzele simple ale marilor probleme. „Operaţia a reuşit, pacientul a murit din alte cauze”- este o butadă care ascunde o realitate îngrozitoare.

Ce poate face un om obişnuit care este confruntat cu un sistem medical ermetic, ocult din care informaţiile ies foarte greu sau deloc şi care se confundă permanent cu Dumnezeu?

Răspuns: Mai nimic!.

O mulţime de oameni obişnuiţi caută soluţii la probleme de sănătate, lămuriri, informaţii în reviste, la prieteni sau pe Internet. Toată media însă este subordonată atotputernicei Industrii Chimice.

Cine şi ce este această industrie ai cărei prizonieri am devenit cu toţii? Iată pe scurt câteva informaţii edificatoare.

Este o organizaţie a cărui nucleu este format din 10 membrii toţi oameni de finanţe fără scrupule, şi care au ca obiectiv cucerirea puterii economice şi politice la scară planetară.

Fiecare tentacul al acestei caracatiţe mondiale cuprinde un factor cheie:

- Energia: petrolul, energia nucleară, transporturile – maritime, aeriene, terestre (mii de miliarde de euro anual)

- Industriile de fabricare a produselor chimice: îngrăşăminte, pesticide, fungicide, erbicide, insecticide, aditivi, coloranţi, etc (doar aditivii aduc un profit anual de circa 20 de miliarde de euro)

- Industria produselor farmaceutice: medicamente, vaccinuri, cosmetice – Industria de fabricare a aparaturii medicale: ecografe, scannere RMN, radiografie, computere tomograf, aparate cu material radioactiv- scintigrafe, aparatură chirurgicală, etc

- Industria agro-alimentară: seminţe, îngrăşăminte, material agricol, toată industria care transformă produsele ce provin din agricultură, etc (cea mai profitabilă este de departe industria apelor „minerale”- „apa este noul petrol”)

- în România profitul firmelor care îmbuteliază apă a fost de aproape un miliard de euro.

- Media scrisă: ziare, reviste de specialitate, periodice ilustrate, lumea filmului şi a televiziunii, lumea artelor şi a literaturii. Vedem zilnic nume de vedete cunoscute care profită de notorietatea lor pentru a prezenta la televiziune de ex o publicitate mincinoasă la vaccinuri, uleiuri, paste de dinţi, etc.

Există o politică nefastă, perfect orchestrată, care printr-o presiune mediatică ne determină să credem că albul este negru şi invers.

De exemplu în Elveţia, ţara considerată cea mai „curată” din lume, principalii piloni ai industriei chimice şi farmaceutice (Sandoz, Ciba Geigy, Hoffmann- La Roche) sunt susţinuţi de guvern şi de băncile elveţiene care fac parte din consiliile de administraţie. Iată o satistică din anii 1972-1974: Uniunea Băncilor Elveţiene deţinea 600 de locuri în consiliile de administraţie, Societatea Băncilor Elveţiene 520, Creditul Elveţian 510. Cu alte cuvinte băncile controlează laboratoarele şi cercetarea medicală, adică instituţii care nu au legătură cu sănătatea, farmacia sau medicamentele ci doar cu PROFITUL. Situaţia este aceeaşi la nivel global….

În fiecare naţiune, (franceză, britanică, germană, olandeză, etc), caracatiţa industriei chimice, deţine sectoare cheie prin care controlează economia şi politica ţării respective. Piaţa mondială a cerealelor este împărţită de şase companii multinaţionale (90% din piaţa mondială a cerealelor), comerţul cu cacao este în mâinile a două firme, piaţa zahărului este deţinută de patru firme, piaţa agroalimentară este împărţită între zece companii multinaţionale, şi la fel este împărţită piaţa sănătăţii.

Oamenii politici, în general incompetenţi, se înconjoară de experţi care în cele mai multe cazuri aparţin multinaţionalelor ale căror interese le promovează. Dacă vreun politician se opune, organizaţia se pune în mişcare şi intervine cu mită, finanţarea campaniei electorale, şantaj, etc. …

Întrebare: – Este moral ca după ce această industrie nenorocită ne-a poluat aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, după ce ne oferă o mâncare din ce în ce mai artificială, sintetică, lipsită de valoare nutritivă, moartă, să vină tot ea – această Industrie a Morţii să ne dea „leacuri” la bolile produse deliberat tot de ea?

Răspuns:Nu! Nu este Moral!

Întrebare: Ne poate cineva apăra de această malefică şi periculoasă caracatiţă?

Răspuns: Da, doar noi înşine, dacă nu uităm ce ne-a spus Hipocrate, Seneca şi alţi mari oameni: „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu sănătate şi BUN SIMŢ” BUN SIMŢ...

Am decis să mă informez despre aceste probleme pentru că în familia mea apa a adus importante pagube financiare şi de asemeni multă suferinţă.

Mama a pierdut un rinichi, tata are rinichii amândoi în insuficienţă renală, soacra este pensionată pentru probleme de rinichi, soţia are probleme renale, etc. Am fost victima unei firme care pe bani mulţi (am făcut două CAR-uri la servici) m-a convins să achiziţionez un sistem de purificare a apei (“medalii internaţionale”, reclamă convingătoare, gargară,etc). După circa 3-4 luni s-a colmatat şi nu am avut ce să-i mai fac să curgă. Firma mi-a dat cu flit încercând să mă convingă să achiziţionez altul, deoarece sistemele se schimbaseră la repere, etc.

Am înjurat, am stuchit în palme şi am decis să mă informez cu atenţie înainte de a mai scoate alţi bani din buzunar.

Există pe piaţa din România o mulţime de firme care oferă sisteme care mai de care mai „performante”, mai „sănătoase”. Mai ales pe Internet găseşti o mulţime de oferte.

Site-urile respective sunt făcute de cele mai multe ori la comandă, („croşetezi informaţii” apoi le pui într-o formă care să „agaţe” fraierul şi –gata!);

Există oameni specializaţi în tehnici de vânzare, persuasiune şi manipulare, şi care au ca unic scop obţinerea banilor fraierilor. Binenţeles că niciodată nu vor spune TOT ADEVĂRUL!

Există de asemeni o „armată” de agenţi „instruiţi”, grăbiţi să vă ia banii. Aceştia vă sună cu telefonul sau „dau năvală” în casa voastră liniştiţi (aparent), dar neliniştiţi să vă ia banii cât mai repede. Am participat ca invitat la un seminar de pregătire a acestor agenţi de vânzare de filtre de apă şi am fost realmente siderat auzind următorul îndemn repetat obsesiv ca să priceapă “bobocii”: „ Nu uitaţi nici o secundă- banii noştrii sunt în buzunarul clientului!”.

Bani, Bani, Bani…

Dar despre agenţi, tehnici de manipulare a clienţilor naivi, alte informaţii despre apă, boli, într-un material următor.

Medicamente şi… bun simţ

Raportat la creşterea populaţiei, cancerul loveşte de opt ori mai mult decât în trecut iar progresia este înfricoşătoare. Decesele datorate bolilor cardiovasculare şi cerebrovasculare s-au dublat, la fel celor datorate diabetului, bolilor mentale, bolii Parkinson, celor reumatismale sau osteomusculare iar cele datorate astmului s-au triplat.

Piaţa medicamentelor în Elveţia atingea în 1992 10,4 miliarde franci elveţieni exportul, iar importul 3 miliarde. Cifra de afaceri a trei companii multinaţionale- Ciba, Roche şi Sandoz se ridica la peste 21 de miliarde de franci elveţieni pentru un singur sector farmaceutic. Acestea sunt miliarde care îmbogăţesc industria farmaceutică dar care nu garantează securitatea sanitară.

În 1930, 4142 persoane au decedat din cauze accidentale- accidente, omoruri, sinucideri, cauze neprecizate. În 1991 numărul morţilor din aceleaşi cauze a fost de 5338. Dacă ţinem seama de creşterea populaţiei, numărul deceselor accidentale s-a diminuat cu 85% deşi a crescut extraordinar de mult numărul autoturismelor.

Sistemul sanitar este bazat pe fraudă, abuz de încredere, escrocherie. Medicina actuală este condusă de o oligarhie restrânsă dar puternică, provenită din rândul marilor grupuri chimico-farmaceutice, care condiţionează decizii ale guvernelor, oamenilor politici, instituţiilor sanitare prin mijloace financiare ieşite din comun.

Orice om trebuie să ştie că:

- Fiecare medicament trebuie considerat un potenţial pericol

- Industria farmaceutică este condusă doar de PROFIT

- Medicina alopată actuală este total dependentă de firmele farmaceutice – Acestea două sunt protejate de stat pentru că au interese comune

- Orice metodă terapeutică nouă care contravine acestui sistem tripartit, chiar dacă este eficace, este sortită eşecului

- Pentru a menţine acest sistem, cei trei parteneri, se folosesc de lipsa informării, de dezinformarea publicului şi de o manipulare fără precedent în istoria umanităţii graţie unor grupuri de presiune din interiorul ministerelor, al presei scrise, televiziunii, universităţilor, cercetării.

Toată lumea are PROFIT cu excepţia bolnavului.

Bolnav care aşteaptă totul de la medicament, considerat o poţiune magică, aptă să-l vindece pe loc. Omul nu mai face nici un efort pentru a înţelege cauzele afecţiunii sale necum să apeleze la mijloace naturale de vindecare care necesită timp şi perseverenţă.

Statul nu va face nimic pentru pentru a schimba această formă dezastruoasă de poluare, pentru că sunt prea multe interese în joc. Agricultorii vor continua producţia agricolă cu ajutorul îngrăşămintelor, pesticidelor, fungicidelor; industria agroalimentară va folosi în continuare aditivi chimici de sinteză de toate felurile; medicii vor continua să prescrie cu voioşie medicamente de sinteză. Fiecare îşi va urmări PROFITUL.

În prezent un european din trei are o afecţiune cronică, numărul copiilor handicapaţi este tot mai mare de la an la an, iar rata cancerelor a atins un nivel record.

Dragă cititorule, nici un oficial instalat confortabil într-o funcţie nu va face nimic pentru tine. Doar tu te poţi opune acestui sistem refuzând să mai cumperi produsele lor sintetice, refuzând medicamentele de sinteză şi revenind la o alimentaţie naturală şi la o medicină naturală, neagresivă. Altfel mâine vei fi şi tu bolnav, debil, victimă aservită, din raţiuni de profit industriilor chimice şi farmaceutice.

În ziua de azi sunt numeroşi aceia care nu se preocupă de organismul lor şi de capitalul preţios care este sănătatea. Sau dimpotrivă alţii se preocupă prea mult şi au o încredere oarbă în medicamentele şi produsele de sinteză cele mai multe toxice.

Direct responsabile de degradarea sănătăţii populaţiei sunt substanţele chimice şi cei care le fabrică. Medicina actuală alopată joacă rolul de „distribuitoare” a substanţelor chimice fabricate de industria chimico farmaceutică. Această medicină este exclusiv în slujba acestei industrii. Excepţie fac acupunctura, homeopatia şi chirurgia.

Ceeace este mai grav este că, lipsind preocuparea pentru PREVENIRE prin sfaturi acordate celor sănătoşi, medicii îi lasă pe aceştia să absoarbă chimicale conţinute în alimente şi prescriu alte substanţe chimice sub formă de medicamente. Oamenii ajung astfel pur şi simplu îndopaţi cu astfel de chimicale. Şi culmea, deoarece acestea provoacă afecţiuni, aceiaşi medici prescriu alte chimicale destinate a vindeca bolile provocate de medicamente. Nici un chimist din lume nu ar putea să prevadă cum va reacţiona un individ care absoarbe, de exemplu, cinci medicamente diferite, plus reziduuri de nitraţi, pesticide, fungicide, insecticide, ierbicide, hidrocarburi, clor, detergenţi, rugină, plumb din apă, plus coloranţi, conservanţi, arome artificiale, reziduuri de antibiotice din carne, lapte, etc, etc… cocteilul este fără îndoială imprevizibil şi exploziv.

Mediocritatea – un fleac „mediocru”

Încercam deunăzi împreună cu prietenul Sorin, stând pe malul Dunării la Drobeta şi străluminaţi de un apus de soare mirific, să ne explicăm de ce un individ care a avut de-a face în viaţa lui cu Excelenţa, alege brusc, fără nici un motiv infidelitatea, mediocritatea,  denigrarea.

De ce trădăm, de ce alegem mereu să acceptăm, să promovăm facilul, fleacul, discreditarea, bârfa, compromisul?

Semnalam într-un articol anterior că românii pleacă pe meleaguri străine pentru o simbrie lunară de cele mai multe ori modestă şi cu mult sub preţul la care îşi vând munca şi priceperea locuitorii din ţările respective (fenomenul este întâlnit chiar la noi „acasă” unde, firme puternice, transnaţionale îşi plătesc angajaţii români mult sub salariul pe care îl oferă pentru aceeaşi muncă altor angajaţi de pe alte meleaguri).

De ce se întâmplă aşa este o întrebare care transcede principiile sindicalismului iar răspunsul se află chiar în cultura şi educaţia noastră mediocră, obscură de multe ori, insuficientă, limitată, incompletă, specific românească.

Potrivit dicţionarului, ”mediocru” este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, “medio” însemnând mijlociu şi “ocris” – munţi, pietre cu aceeaşi înălţime (de aceeaşi mărime).

Din cele mai vechi timpuri teama oamenilor de a nu deveni mediocrii, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii. Românii sunt nevrozaţi sau depresivi şi pentru că au fost obişnuiţi ca altcineva să le ducă de grijă, altcineva să hotărască ce le este bine şi ce nu, altcineva firoscos să le facă, să le dreagă, să le spună…

În realitate, aşa cum se întâmplă pe alte meleaguri mai îmbelşugate, oamenii sănătoşi la minte nu îşi doresc să fie modeşti, ordinari, imperfecţi, banali, “invizibili”. Ei caută să fie în pas cu noutatea, se autoperfecţionează, se autodepăşesc, aleg ori de câte ori au prilejul existenţa de tip “premium”. (…)

“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, îi povestesc lui Sorin, unde avea maşina firmei străină nouă  la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea,  dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”. (…)

În Sfânta Scriptură ni se spune că faptele „căldicele” nu sunt folositoare. „Am să te vârs din gura mea!” scrie în Apocalipsă, „pentru că eşti căldicel, adică nici rece nici în clocot”.  Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).  În prezent personajul nostru lucrează/moneşte pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!.  (…)

Îi mai spuneam prietenului Sorin, că „mediocritatea incoloră este o altă cauză a situaţiei precare în care ne aflăm dar şi motivul lipsei „cu desăvârşire” a  anticorpilor supravieţuirii”.

Ne tăiem singuri aripile, la fel ca nefericitul instalator despre care povesteam mai înainte, castrăm entuziasmul, pasiunea şi alegem flecăreala confortabilă, inertă, sterilă, ne-rodnică. Pentru că Sorin îmi spune că personajul nostru ar merita un premiu Nobel pentru prostie, îi aduc aminte de epigramistul George Zarafu care într-o pledoarie celebră scria hâtru că „Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

„Deşi mediocritatea este noua doctrină a societăţii democratice în care vieţuim, nu te speria prea tare Sorine! Mediocritatea nu este atât de periculoasă pentru creştere şi inteligenţă pentru că în răul, în păcatul pe care îl face ea este totuşi ceeace este: mediocră!”.  …

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 04:39 am UTC
Aceasta luna: 12 la 05-08-2019 07:05 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC