> News of the day <

“Dirijorul hormonilor” prof.univ. dr. Marian Bistriceanu

Academician Profesor universitar doctor Marian Bistriceanu Am ajuns la Craiova pe la orele prânzului “mânaţi” din urmă de o ploaie torenţială. Oraşul ud, fără oameni parcă şi scos din ţâţânile lui de şantierul central, pare nefiresc. Unde-i agitaţia, gălăgia, efervescenţa specific oltenească? Totul pare spoit cu tristeţe, boală şi deznădejde. Ca peste tot, de altfel. … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Povestea unei femei fricoase

Vineri am fost la o Bancă din Severin să îmi achit rata. După ce am stat ceva timp –nu mult, să-mi vină rândul am constatat că doamna care îmi primeşte lună de lună banii şi care mă ajută cu ordinele de plată, este tăcută, încruntată, supărată. Obişnuit fiind cu zâmbetul ei sincer şi spontan pe care mi-l oferea de fiecare dată, am întrebat-o ce i s-a întâmplat de e tristă. Mi-a răspuns că „nimic, doar că are ceva probleme cu fierea şi că îi este îngrozitor de rău”. Am întrebat-o dacă „i-a mai fost rău şi altă dată şi dacă a mâncat ceva mai greu – şorici, caltaboş sau jumări”.
„Nu am exagerar cu „porcăriile” dar m-am speriat că mi-a spus doctoriţa că am „fierea leneşă”.
„Păi şi nu a-ţi întrebat-o de ce este „leneşă” sau măcar dacă e grav?”
„Nu mi-a spus, mi-a dat doar o reţetă, da n-am avut timp s-o iau!”
„Da cum de a-ţi putut să înduraţi să vă facă fierea „leneşă” şi să nu vă spună şi de ce este leneşă?”
„Păi de ce este leneşă?”
„D-voastră duceţi gunoul acasă – sau soţul?”
„Soţul este sarcina lui şi îl duce zilnic!”
„Păi beşica cu fiere este tocmai „coşul de gunoi” iar responsabila cu „dusul gunoiului” este Apa. Când ea nu este prezentă „ la datorie”, gunoiul se adună, se îngroaşă şi nu mai poate fi evacuat. Nu v-a spus doctoriţa că aveţi şi „mâl” sau nisip la fiere?”
„Ba da, ba da!”
„Păi d-voastră nu prea vă place să beţi apă nu-i aşa?”
„DA, să ştiţi că eu beau apă foarte puţină, nu mi-a plăcut NICIODATĂ!”.
„Păi acum este tocmai o ocazie bună de a vă apuca să beţi apă ca să diluaţi „gunoiul” care altfel o să se transforme în „pietre” şi abia atunci o să vedeţi ce înseamnă durere adevărată!”.
„Ştiu că d-voastră sunteţi adeptul apei, v-am văzut şi la televizor, da nu pot, nu-mi place apa!. Când eram mică am alunecat şi am căzut într-o groapă de era să mă înnec. De-atunci mi-e frică să înnot când mergem la mare, mi-e greu şi să îmi fac duş şi mi-e silă când o beau”.
„Aveţi copii doamnă?”
„Da!”
„Să vă trăiască!. Când aţi născut ce s-a întâmplat mai întâi?”
„Ha, ha, ştiu, s-a rupt apa!”
„Păi noi ne-am născut în şi din apă, cum să fiţi aşa de supărată pe această minunată, miraculoasă apă care ne ajută să fim vii şi să stăm acu de vorbă?”
„Ştiu, ştiu da nu pot s-o beau decât foarte foarte greu când nu am altceva, suc sau ceai sau o cafea. Beau foarte rar apă minerală când n-am încotro şi foarte puţină”.
„Doamnă d-voastră spălaţi rufe?”
„Nu, că am maşină de spălat!”
„Şi asta nu este conectată la o conductă de apă?”
„Ba da, ce întrebare e asta?”
„Păi de ce nu încercaţi să o lăsaţi să spele fără apă?”
„Păi nu se poate, se strică şi nici rufele nu o să fie curate, da de ce mă-ntrebaţi asta?”
„Pentru că şi ficatul d-voastră ca să scoată toate deşeurile, gunoaiele, toxinele , reziduurile metabolice are nevoie în primul şi în primul rând de apă. Nu poţi să speli o murdărie de pe cămaşă dacă nu o înmoi în apă, nu? Este cel mai simplu şi inteligent instrument care ne ajută să fim curaţi în interior. Aţi terminat curăţenia de Crăciun acasă?”
„Da, la mine acasă e tot timpul curat!”
„Păi ar fi cazul să faceţi curat şi în interior, nu credeţi?”
„Da, ştiu ce spuneţi da nu pot acum să beau apă, dar promit că o să încerc!…”
„Mulţumesc pentru că sunteţi aşa amabilă şi că mă ajutaţi de fiecare dată să fiu mai puţin îndatorat şi vă urez sărbători liniştite şi cu sănătate!”
„Vă mulţumesc şi eu pentru bileţelele cu vorbe bune pe care mi le-aţi dat, le păstrez pentru că îmi fac bine când sunt supărată, i le-am arătat şi soţului şi vă doresc şi d-voastră la fel!”
„La revedere!”
O ultimă observaţie: nici unul din cei şapte oameni care aşteptau după mine la rând nu s-a supărat că le „fur” din timpul lor. Ne-am salutat, ne-am urat „la mulţi ani!” şi am ieşit în aerul severinesc rece şi alb de-afară…

Apa şi originile vieţii

În 1952 Stanley Miller şi Harold Urey efectuează la Universitatea din Chicago un experiment testat mai înainte şi de Alexander Oparin. Acesta a dorit să dovedească în laborator cum a apărut viaţa pe pământ în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Ei au reluat testele sovieticului şi au amestecat într-un balon de sticlă apă pură, metan, amoniac şi hidrogen. Apa a fost încălzită până a fost adusă la stadiul de vapori, s-au generat descărcări electrice între doi electrozi, apoi apa a fost răcită până s-a condensat pe pereţii vasului de sticlă. Experimentul s-a repetat iar după o săptămână, cercetărorii au afirmat că în balonul de sticlă se formaseră substanţe organice de tipul aminoacizilor, zaharurilor sau lipidelor. Oparin – academicianul sovietic afirmase că primele forme de viaţă se numeau „coacervate” şi aveau o structură asemănătoare celulelor aşa cum le ştim azi în sensul că exista o masă interioară gelatinoasă organică înconjurată de o membrană ce susţinea în interior componentele biologice primitive. În prezent termenul de „coacervat” nu se mai foloseşte de mult iar cercetătorii pe care îi pomeneşte manualul de biologie au avut de atunci numeroşi adepţi dar mai ales oponenţi. Cea mai nouă, cea mai simplă şi în acelaşi timp spectaculoasă teorie cu privire la apariţia vieţii aparţine însă americanului Gerald Pollack – Doctor, profesor  de bioinginerie la Universitatea  din Washington şi consultant extern la National Science Board. Pentru cititorii care nu au auzit de el, acesta este cel ce a  afirmat că „esenţa ştiinţei este simplitatea” deşi oamenii de ştiinţă au aplecare spre „studiul mecanismelor complicate şi complexe”. El de fapt confirma o altă afirmaţie a lui Albert Einstein care spunea că legile după care funcţionează Universul ar putea încape pe o singură coală de hârtie. Profesorul Pollack, în urmă cu in an (vara lui 2009) i-a trimis o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cere sprijinul pentru înfiinţarea unui Institut finanţat de guvern care să grupeze cercetători capabili să aducă rezolvare unor probleme grave cu care se confruntă omenirea azi: cancerul, SIDA, introducerea unor forme de energie noi şi mult mai ieftine, anticiparea cutremurelor, etc. El invocă conservatorismul exagerat al ştiinţei „moderne” şi barierele de finanţare de care se lovesc cercetătorii care au sau pot oferi soluţii marilor probleme contemporane. El afirmă că Institutul propus de el va fi capabil să „răstoarne ştiinţa actuală cu susul în jos”. Dar, revenind la apa şi apariţia vieţii pe pământ, Pollack aduce o noutate şi anume demonstrează în 2008 că apa în structurile vii cunoaşte o stare diferită (a patra) de cele pe care le cunoaştem noi (solidă- gheaţa, gazoasă şi lichidă) şi anume starea „gelatinoasă” de cristal coloidal. Această apă se găseşte doar în structurile vii şi este o stare care favorizează  organizarea moleculelor în structuri polimerice hexagonale fapt ce permite existenţa membranelor celulare dar şi a celorlalte componente chimice intracelulare în stare coloidală şi nu dizolvate aşa cum se petrece în apa vrac obişnuită amorfă (despre diferenţa dintre mineralele anorganice din apa minerală şi cele coloidale aflate în structurile vii seminţe, fructe sau legume am vorbit într-un articol anterior).  Teoria lui dar şi experimentele prezentate în cadrul celor câteva zeci de conferinţe (alături de Vladimir Voeikov de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moskova sau Figueroa, Zhao, Safronov, Clegg, Miller, Bernstein, Trevors, Reitz, Sokolov, Grinko, Yakovenko, etc) susţin şi confirmă afirmaţiile şi experimentele lui Masaru Emoto (teoria intens combătută şi ridiculizată conform căreia apa are memorie). Structurile cristaline coloidale hexagonale sunt suportul ideal al informaţiei vii şi facilitează transmiterea informaţiei intra şi intercelular. În esenţă el susţine că viaţa a apărut ca urmare a interacţiunii apei pure cu razele soarelui (fotonii) urmată de disocierea moleculelor de apă în atomi de hidrogen şi gruparea OH urmată de structurarea moleculelor şi generarea unei diferenţe de potenţial electric de circa 200 mv între interiorul pozitiv al acestor structuri globulare şi „membrana” negativă. Teoria lui vine şi o completează pe cea a laureatului Nobel Albert Szent Gyorgyi care afirmase cu câţiva ani înainte că „Viaţa este un dans al apei”. Cercetarea sa se bazează pe cele mai noi metode tehnice cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară sau difracţia neutronilor şi se anunţă ca fiind una din cele mai mari descoperiri ale secolului în care tocmai am intrat. În afară de studiile cu privire la apariţia vieţii pe pământ el studiază noi materiale pentru fabricarea membranelor osmotice destinate echipamentelor de purificare a apei în comunităţi.

În scrisoarea sa trimisă la Casa Albă el mai afirmă că „progresul ştiinţific în epocile trecute a fost posibil întrucât oamenii de ştiinţă au fost liberi să cerceteze iar curiozitatea lor nu a avut bariere. De aceea unul ca Fleming a putut descoperi Penicilina. Azi, birocraţia şi elitele financiare încorsetează tot mai mult cercetarea ştiinţifică dependentă de fonduri pentru că aceste grupuri stabilesc ce anume trebuie cercetat, studiat şi ce nu trebuie”… Alături de Profesorul Doctor Gerald Pollack semnează alte câteva zeci de nume de renume din lumea ştiinţifică mondială. Răspunsul Preşedintelui SUA este aşteptat încă de întreaga lume.

Danny Water şi Patrick Flanagan


Ni s-a întâmplat tuturor să vedem un film care să ne cucerească sufletul astfel încât să dorim să îl revedem încă o dată şi încă o dată fie din cauza actorului principal care îşi joacă rolul extraordinar de inspirat, fie din cauza scenariului în care ne regăsim viaţa noastră. Ni s-a întâmplat să citim o carte şi apoi s-o recitim şi iar s-o recitim cu aceeaşi plăcere şi sete pentru că de fiecare dată ne revelează alte şi alte locuri tainice din sufletul nostru otrăvit de secreţiile cu gust de odicolon sintetic – aroma Sfântei Mediocrităţi.

Ni s-a întâmplat să dorim foarte mult să întâlnim un om Mare care ne-a fost ani de zile mentor şi reper  călăuzitor pentru un anume număr de zile din viaţa noastră. Şi într-o zi „ni se arată!”. Mi s-a întâmplat duminică să am ocazia de a asculta, de a da mâna şi de a vorbi cu cel pe care îl admir de ani de zile – Patrick Flanagan – unul din acei oameni discreţi care au contribuit enorm, într-un mod real şi concret la progresul ţării lor şi al omenirii. Miracolul personal a fost dublu: alături de Flanagan, în sala de conferinţe „Nicolae Titulescu” alături de alte personalităţi din Europa s-a aflat un alt mentor spiritual personal – Profesorul Doctor Dumitru Constantin Dulcan care ne va onora cu prezenţa în zilele următoare.

Anii de zile de aşteptări şi de sute de întrebări s-au condensat într-o oră atât de densă că puteam să tai la propriu felii substanţiale de minte bună şi de calitate. Am asistat în calitate de invitat la o conferinţă despre sănătate, despre tinereţe şi bătrâneţe, despre boală, despre medicina clasică prizoniera intereselor financiare ale concernelor farmaceutice şi despre medicina numită peiorativ „alternativă” de fapt singura medicină corectă biologic şi sufleteşte („medicina cauzală” cum a denumit-o Flanagan).

Am ascultat cu maxim interes dicursul lui Patrick Flanagan – marele prieten al marelui savant Henri Coandă şi am înţeles brusc de ce Statele Unite ale Americii sunt cea mai respectată naţiune de pe Planetă: nu din cauza submarinelor nucleare sau a sateliţilor care îţi citesc gândurile, nu din cauza politicienilor abili negociatori ai propriilor interese, ci din „cauza” unor oameni discreţi şi „con-mente” precum acest „ Genial Copil Mare” doldora de idei – forţă uimitoare.

Cuvintele lui cele mai multe au mai ales fost cu şi despre Henri Coandă, despre pasiunea românului nostru pentru fulgii de zăpadă şi viaţa lor, despre cea mai sănătoasă apă din lume, despre ionii negativi de hidrogen, despre nanoclusterii aducători de viaţă bună, despre creier, despre experimente cu milivolţi şi neuroni, despre podurile de frânghie aruncate peste munţii din Tibet sau Vilcabamba pe care le-a traversat, despre multe alte lucruri esenţiale pentru viaţa şi sănătatea fiecăruia dintre noi. Am respins cu greu şocurile revelatorii pe care le-am avut ascultându-l deşi îi citisem lucrările (încă de mai multe ori), erau lucruri deja cunoscute însă prezenţa concretă are cu totul şi cu totul alt efect fizic, mental şi sufletesc. A venit la întâlnirea cu noi direct de la aeroport, a vorbit ce era de vorbit şi a plecat înapoi la aeroport condus de băieţii discreţi şi extrem de atenţi care îl însoţeau. Deşi au fost prezente mai multe televiziuni naţionale, nu a dat vreun interviu cu excepţia … RTS şi Informaţiea de Severin. I-am spus că am venit dintr-o zonă a României care a dat Istoriei un   „George Washinghton” – marele patriot român – Tudor Vladimirescu – străbunicul prietenului lui şi compatriotului nostru – Henri Coandă. I-am spus că am mai „dat” lumii pe Ştefan Odobleja – „părintele Ciberneticii” alături de Norbert Wienner laureat al Premiului Nobel. Şi i-am mai spus că avem şi noi munţi sculptaţi cu chipul altui strălucit înaintaş al nostru –Decebal – ocazie cu care i-am oferit în dar o imagine de la Mraconia împreună cu ziarul „Informaţia de Severin” pe care imediat a răsfoit-o curios. M-a privit şi m-a ascultat cu interes maxim, prezent şi cu nedisimulată uimire. Am avut pentru o clipă senzaţia fizică a faptului  că marele nostru Odobleja a zâmbit satisfăcut de dincolo din lumea imaterială a gândului nespus. I-am mai spus Prietenului nostru Patrick Flanagan că medicina actuală care are tot mai multe medicamente şi tot mai multe aparate sofisticate şi mai scumpe are şi tot mai mulţi oameni bolnavi. Paradox? Întâmplare? Răspuns corect: Profit!. Răspunsul lui a confirmat ceeace orice om cu bun simţ vede şi înţelege: viitorul aparţine medicinei cauzale şi nu a celei simptomatice care de mult nu mai are nimic în comun cu sănătatea noastră sau cu vindecarea.

În finalul discuţiei mele care au durat câteva minute (cât o viaţă!) cu acest american genial l-am întrebat ce mai fac delfinii – întrebare retorică deoarece toată lumea ştie că experimentele prin care el comunică cu delfinii bazându-se pe cele câteva zeci de cuvinte modulate prin ultrasunete sunt şi vor rămâne secrete. Am să readuc în memorie un fragment dintr-o scrisoare primită de el de la Departamentul de Stat în care i se atrăgea atenţia că dacă divulgă informaţii confidenţiale care sunt legate de interesele statului american riscă să fie acuzat de trădare iar „în Statele Unite pendeapsa pentru trădare este moartea prin împuşcare”. Aşa că răspunsul lui a fost un zâmbet larg cât Ecuatorul şi un hohot de râs din toată inima. I-am mulţumit şi l-am invitat să viziteze Drobeta Turnu Severin aceste locuri ale noastre pline de magia unei istorii milenare.

Interviul cu Patrick Flanagan pentru RTS şi Informaţia de Severin dar şi fragmente din discursul acestuia într-o viitoare emisiu

ne tv.

Cel mai frumos curcubeu la Tr Severin

După ropotul de ploaie scuturat spre seară (16.06.2010) deasupra Severinului, iată că iese Soarele şi ne oferă un curcubeu cu arc complet aşa cum rar mi-a fost dat să văd. Nu cred în coincidenţe dar după ziua agitată de ieri când lumea pe stradă vorbea că a început revoluţia la Bucureşti şi că arde Parlamentul cu Moţiune cu tot, iată că Dumnezeu în nesfârşita Lui generozitate, ne trimite un semn. O fi de bine, o fi de rău?…

Înclin să cred că e de bine, nu că aş fi eu mai optimist de felul meu şi pentru că am o credinţă profundă în viaţă, da prea era frumos!.

În toate timpurile a fost considerat un semn “ceresc” aducător de bine, pace şi prosperitate. Să nu uităm că acest dar divin este “opera” soarelui şi a picăturilor de apă pură din atmosferă. Puritatea apei îndeamnă la puritatea sufletului – condiţie necesară şi obligatorie pentru împlinirea binelui promis din Cer!…

Otrăvuri şi antidoturi

S-a considerat mereu că bucătăria este cea mai periculoasă cameră din casă, deoarece aici se petrec cele mai multe operaţii cum ar fi tăiatul, operarea cu diferite mixere şi blendere, fierberea, prăjirea şi prezenţa obiectelor casabile. Însă privind din punctul de vedere al termenilor de sănătate şi conform statisticilor de rănire, baia este cea mai periculoasă cameră din casă.

Institutul Naţional de Ocupaţie Siguranţă şi Sănătate din SUA a descoperit că dintre chimicalele folosite în produsele pentru igiena personală, 884 au fost raportate ca fiind toxice şi 125 ca fiind agenţi cauzatori de cancer, statistică surprinzătoare avînd în vedere că la începutul secolului cancerul era o boală rară. În ziua de azi însă, se pare că o persoană din patru moare din cauza acestuia. Cercetări făcute în Germania, Elveţia, Japonia şi SUA au evidenţiat că multe substanţe prezente frecvent în şampon, pastă de dinţi, creme de piele şi alte produse de igienă personală, pot duce la apariţia unor boli ale ficatului, plămînilor, inimii şi creierului, precum şi la chelire prematură, formarea cataractei, cancer de mediu („environmental cancer”), dermatite de contact şi afecţiuni ale ochilor la copii. Majoritatea populaţiei nu are nici cea mai mică idee despre daunele aduse organismului prin folosirea zilnică a unor produse aparent în regulă.

Cum ne apărăm de aceste substanţe toxice? Iată câteve sfaturi:

Umplem locuinţa cu plante vii!. Filodendronul de exemplu absoarbe din mediu formaldehida, amoniacul, benzenul, tricloretilenul, xilenul,etc purificând aerul.

Spălăm întodeauna fructele şi legumele înainte de a le consuma cu apă filtrată. Dacă nu avem apă purificată, folosim o soluţie de suc proaspăt de lămâie. Consumăm mai multe fructe decât legume pentru că fructele au mai mulţi antioxidanţi şi astringenţi. Fructele au darul de a menţine  sistemul limfatic curat, măresc rezistenţa celulelor, în special cele  nervoase

Când suntem la volan, tinem închis sistemul de ventilare a aerului către exterior. Ne asigurăm că sistemul de evacuare a gazelor de eşapament nu are scurgeri.

Folosim pentru igiena personală- săpun, şampon, doar produse 100% naturale. Orice produs aplicat pe piele ajunge în sânge, iar apoi la creier, rinichi, ficat, putând produce în timp probleme de sănătate. Este vorba de organismul nostru; când el cedează, nu mai este nimic de făcut.

Evităm să gătim mâncarea- o omorâm; dacă totuşi trebuie să gătim, folosim aburul şi nu foc asupra alimentelor; folosiţi numai vase de gătit din sticlă sau inox.

Consumăm numai apă obţinută prin osmoză inversă- cea mai sigură apă din lume; nu o depozităm în ambalaje din plastic; are putere mare de absorţie şi poate atrage  toxine din plastic.

Bem apă numai din pahare de sticlă; evităm paharele din plastic în special pentru băuturi calde sau fierbinţi.

Evităm mişcarea în zone cu trafic intens. Alegem pentru plimbare zonele împădurite.

Coloană vertebrală sănătoasă

În Statele Unite ale Americii au loc anual peste 200 000 de operaţii pe coloană; în România sunt operaţi anual peste 10 000 de oameni pentru afecţiuni vertebrale.

Prevenirea apariţiei durerilor şi a şubrezirii coloanei este metoda cea mai ieftină şi cea mai puţin dureroasă atât pentru individ cât şi pentru familia acestuia.

Cum prevenim?

Controlăm permanent postura când mergem, când stăm în picioare sau jos; poziţia corectă este spatele drept, capul uşor ridicat.

Evităm statul „picior peste picior”; există două mari artere chiar sub genunchi care sunt afectate iar în timp acest lucru declanşează dureri de spate, varice şi probleme ale vaselor de sânge ale picioarelor.

Când ridicăm ceva, îndoim genunchii. Când cărăm ceva, împărţim greutatea cărată în mod egal pe ambii umeri.

Întărim muşchii abdominali şi reducem cu 20% presiunea asupra coloanei vertebrale.

Exerciţii zilnice utile pentru „leneşi” .Când ne trezim, ne întindem de câteva ori. Culcat pe spate, împingem perna cu ceafa cinci secunde de 5-6 ori. Strângem de 5-6 ori perna între genunchi.

Tragem de degetele de la picior pe rând cu degetele de la celălalt picior alternativ de 5-6 ori.

Stând la marginea patului facem mişcări de rotire a capului înainte-înapoi, stânga-dreapta.

Bem un pahar mare cu apă purificată osmotic pentru hidratrea eficientă a discurilor (nucleilor pulpoşi) intervertebrali.

Mămăliga

O felie de mămăligă rece are de 4 ori mai puţine calorii decât o felie de pâine.

A fost timp de sute de ani mâncarea de bază a ţăranului român. Pentru că turcii puneau bir doar pe grâu, porumbul a rămas românilor drept hrană care să înlocuiască pâinea.

Crescătorii de oi care locuiau mare parte din an la stânile de pe munte, neavând legume şi fructe precum cei de la câmp, găteau mămăliga împreună cu lapte, brânză şi untură sau tocană de oaie.

Alte popoare prepară o variantă de mămăligă mai moale (polenta –Italia, puliszka- Ungaria, pura –Austria, Croaţia, etc).

Spre deoasebire de făina de grâu, mămăliga conţine vitamine din grupul B, minerale(potasiu util bolnavilor de inimă) şi era recomandată în special persoanelor suferinde de boli de plămâni sau anemicilor. Diabeticii trebuie să ştie că o felie de mămăligă rece are de 4 ori mai puţine calorii decât o felie de pâine.

Pentru dureri în gât (amigdalită) se pune într-un tifon mămăligă caldă (cât se poate suporta) şi se aplică extern pe zona gâtului. Se pune deasupra o flanelă de lână; se repetă de două ori pe zi până la vindecare.

Pentru pietre la rinichi se aplică în zona rinichilor mămăligă caldă, se acoperă cu o pătură pentru a favoriza transpiraţia şi se bea un litru de ceai de mătase de porumb. Ajută la eliminarea nisipului şi pietrelor mici.

Pentru articulaţii dureroase, reumatice, se acoperă articulaţia dureroasă cu o frunză mare de varză, peste care se pune mămăligă fierbinte şi se înveleşte piciorul cu o pătură.

Pentru micoze ale pielii se aplică în zonele afectate ţuică în care s-a dizolvat cenuşă de coceni de porumb.

Reţetă: într-un ceaun se pune la fiert apă purificată prin osmoză inversă care nu face „cocoloaşe”, sare, puţină boia iute; când apa dă în clocot, se adugă făina de mălai (200 grame) şi se amestecă. Se lasă să fiarbă fără a se amestaca câteva minute, apoi se învârte cu lingura de lemn sau mestecăul până se întăreşte. Se răstoarnă pe o farfurie sau un fund de lemn. Se „taie” felii cu o aţă de cânepă. Se consumă caldă sau rece în loc de pâine.

Pericol!…apa îmbuteliată în sticle de plastic

Un monomer organic prezent în ambalajele de plastic poate fi periculos pentru sănătatea noastră


WASHINGTON, 15 aprilie 2008 – “O substanţă chimică – Bisfenol A, aflată în unele produse alimentare din ambalajele de plastic şi sticlele de plastic pentru băuturi, inclusiv pentru copii poate fi legată de apariţia pubertăţii precoce, de cancerul de prostată şi apariţia cancerului de sân”, a declarat marţi guvernul SUA citat de Agenţia de Ştiri – Reuters.

Cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg au arătat ca apa îmbuteliată în sticle de plastic este mai toxică decât cea de la robinet. Apa din sticlele de plastic analizate conţinea, de exemplu, antimoniul de 30 de ori mai mult decât cantitatea aflată într-un pagar de sticlă cu apă de la robinet.

Apa devine din ce în ce mai toxică pe măsura trecerii timpului în care aceasta stă în plastic.

Universitatea de Medicină din Yale a concluzionat în 2008 într-un studiu că Bisfenol A poate afecta creierul, memoria şi comportamentul (alterrarea sistemului dopaminergic din nucleii striaţi). Această substanţă mai afectează tiroida, funcţiile ovarului, testicolului; poate induce boli de inimă, sau diabet.

În aprilie 2008, guvernul Canadei a declarat această substanţă chimică ca fiind “toxică pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător”. Imediat, în aceeaşi lună 10 state americane adoptă legi care cer interzicerea Bisfenolului A, iar Senatul SUA introduce o lege pentru interzicerea la nivel federal a produselor care sunt destinate copiilor, în special sugarilor.

În mai 2009 Whasinghton Post acuză într-un articol marii producători din industria chimică pentru lobby-ul pe care îl fac pentru a bloca aceste interdicţii.

În iulie 2009 California votează în unanimitate interzicerea produselor care conţin Bisfenol A.

În martie 2009, ministrul francez al Sănătăţii Dna Roselyne Bachelot-Narquin, a fost de acord cu decizia guvernului canadian cu privire la Bisfenol A iar în 27 iulie 2009, senatul francez propune interzicerea acestei substanţe.

În octombrie 2009, ministerul mediului din Germania propune interzicerea acestei substanţe din produsele destinate copiilor în special suzetele.

În mai 2009, Parlamentul danez interzice utilizarea Bisfenol A la fabricarea sticlelor de plastic pentru copii.

Pentru a nu fi expuşi noi, sau copii noştrii, la Bisfenol A trebuie să evităm alimentele şi băuturile ambalate în plastic şi le cumpărăm doar dacă au inscripţionat “bisfenol A – free”.

Somnul

În timpul somnului corpul se regenerează, neuro-toxinele acumulate în periada zilei, se elimină iar energia necesară unei noi zile de activitate se reface.

Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puţin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morţii cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obişnuit 7 – 8 ore. Chiar şi cei care au dormit mai puţin de 6 ore şi în general nu au avut probleme de sănătate, au avut totuşi o rată a morţii de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele “normale”.

Oamenii de ştiinţă nu cunosc cu exactitate nici până în prezent rolul somnului în viaţa noastră însă performanţele noastre intelectuale( atenţia, concentrarea,memoria, tonusul emoţional) au legătură directă cu somnul.

Epifiza, o glandă de mărimea unui bob de grâu, situată în mijlocul emisfereleor cerebrale, controlează ritmul somn-veghe prin secreţia de melatonină. Stresul reduce acest hormon care la rândul lui reduce secreţia hormonilor sexuali ajungându-se în timp, la scăderea interesului pentru sex şi la atrofia organelor sexuale. Acest proces este direct proporţional cu stresul la care ne expunem.

S-a estimat că deficitul de somn la nivel mondial este de circa 2321 de miliarde de ore; aceasta este o explicaţie pentru numărul extrem de mare de oameni depresivi.

Oboseala produce 57% din accidentele rutiere sau feroviare, este cauza majorităţii erorilor medicale şi stă la originea a 41% din decesele produse prin accidente în general care induc costuri de miliarde de euro dar şi un număr extrem de mare de ore de muncă neproductive.

Recomandări

Nu trebuie să muncim prea mult; munca în exces epuizează şi poate duce la moarte (sindromul morţii subite cu capul pe birou la japonezi –karoshi)

Când corpul nostru vrea apă, ne este sete, când vrea hrană – mâncăm, când ne este somn ne apună o stare de somnoleţă. Trebuie să dormim 8 ore pe noapte. Somnul cel „mai bun” este între orele 22.00 şi 01.00; somnul între 5 şi 7 dimineaţa este considerat „toxic”. Deficitul de somn se acumulează (creierul nu uită) cu consecinţe greu de corectat.

Cea mai bună metodă de a induce un somn odihnitor este masajul. O şedinţă de masaj general sau doar al tălpilor este mai eficientă decât tranchilizantele care ne fac să ne trezim dimineaţa mai obosiţi decât atunci când ne-am culcat.

Înainte de a adormi ar fi sănătos să bem un pahar mare cu apă pură (creierul conţine aproape 90% apă).

Bem apă rece sau caldă?

Chinezii şi japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei,nu apă rece. Poate e timpul să adoptam obiceiul lor la masă.  Pentru cei cărora le place să bea apa rece,acest articol se adresează direct.Este frumos să bei un pahar cu apă rece după masă,dar apa rece solidifică hrana uleioasă pe care tocmai ai înghiţit-o. Va încetini digestia.Când aceasta reacţionează cu acidul,se va rupe şi va fi absorbită de intestine mai repede decât mâncarea solidă. Trece în intestine şi foarte rapid se transformă în grăsime şi duce la cancer.Este cel mai bine să se bea supă fierbinte sau apă caldă purificată osmotic după mâncare.

animated faucet Pictures, Images and Photos

Sistemul Imunitar – aliatul tăcut

Pământul s-a format în urmă cu 4,6 miliarde ani şi fiind “bucăţică” din Soare era o sferă de gaze fierbinţi. Apoi, pe măsură ce mişcarea de rotaţie s-a încetinit (ziua dura 1-2 ore) s-a transformat într-o sferă lichidă fierbinte. Când temperatura a scăzut la vreo 2000 de grade, oxigenul s-a putut combina cu hidrogenul şi aşa au apărut primii vapori de apă şi atmosfera. Odată cu apariţia apei lichide, simultan, a apărut şi viaţa sub formă de organisme unicelulare (în urmă cu 3,5 miliarde de ani în urmă).

Aceste celule (archee), care se puteau multiplica, depindeau de lumina solară pentru că fotosinteza le ajuta pe acestea să supravieţuiască unui mediu extrem de ostil (aceasta  a dus şi la creşterea cantităţii de oxigen din atmosferă). Au apărut apoi bacteriile (în urmă cu 3 miliarde de ani) apoi eucariotele – celule prevăzute cu nucleu. Acestor organisme unicelulare le-au apărut unul sau doi flageli situaţi anterior (uniconte şi biconte) care le ajuta să se mişte mai eficient în apă (spermatozoidul seamănă cel mai bine cu o astfel de celulă ceeace ne ajută să înţelegem şi mai bine cum a evoluat viaţa). Animalele au evoluat ulterior din uniconte iar plantele din acele celule biconte. La 4 miliarde de ani de la apariţia Pământului în acest colţ întunecat al Universului, apar primele organisme pluricelulare.

Pentru a se apăra mai bine de pericolele din mediul ostil şi pentru a trăi mai mult timp, organismele unicelulare s-au “asociat” dând naştere organismelor pluricelulare aşa cum suntem noi azi. Celulele astefel grupate au început să se specializeze: unele pompau apa, altele filtrau hrana, altele erau atente la pericole (soldaţii/ armata sau sistemul de apărare). Acestea din urmă vor fi ceeace se numeşte în mod obişnuit Sistemul imunitar.

El apare cu mult timp înaintea sistemului nervos – cel în slujba căruia vor fi mai apoi toate celulele unui organism viu. Sistemul imunitar nu este mai puţin inteligent decât cel nervos (e normal deoarece are o experienţă mai îndelungată) şi comunică cu acesta folosind aceleaşi tipuri de substanţe chimice numite neuro-hormoni, neuro-mediatori sau neuro-transmiţători de informaţie chimică.

Cuvântul “imunitate” provine din limba latină “immunis”  (o localitate lângă Roma antică) şi se referea la scutirea de îndeplinirea serviciului militar, de taxe şi plăţi fiscale sau de alte îndatoriri/servicii publice. Prima descriere a conceptului de imunitate a făcut-o Tucidide în anul 430 î.Ch. când vorbea despre ciuma care a lovit Atena sau aflăm despre ea în poemul lui Marcus Annaeus Lucanu – “Pharsalia” unde acesta aminteşte despre imunitatea la veninul de şarpe.

Doctorul Al-Razi în lucrarea sa “Kitab al-Fi jadari wa-al-hasbah” descrie imunitatea care a apărut după rujeolă şi variolă şi afirmă că expunerea la aceste boli conferă imunitate de durată (deşi nu foloseşte exact acest cuvânt). Mithridates este considerat “părintele” imunoterapiei deoarece el presupunând că sângele animalelor care se hrănesc cu şerpi veninoşi conţine substanţe care îi protejează de venin a început să se hrănească cu sânge de la aceste animale obţinând o rezistenţă crescută la veninul de şarpe. Un amestec chimic numit “mithridate” era folosit până în perioada Renaşterii ca antidot la otrăviri/intoxicaţii.

Sistemul imunitar este specializat în eliminarea vietăţilor străine pătrunse în corp (viruşi, bacterii, ciuperci, protozoare, paraziţi)  sau a celulelor proprii bolnave sau “defecte” (maligne). Fiind dislocat în special în zona aparatului respirator şi digestiv (aici sunt principalele “porţi” prin care intră în interiorul nostru o mulţime de substanţe chimice nutritive sau nu),  el este expus în mod direct la efectele “stresului chimic” reprezentat de inutilele şi costisitoarele chimicale introduse în organism doar de dragul de a excita ochii şi papilele gustative.

Sistemul imuniar are două mari componente: sistemul imunitar dobândit la naştere (engl. „innate immunity“) şi  este constituit din mecanismele fagocitoză, realizat de celulele macrofage, limfocite şi neutrofile granulocite (care recunosc cu receptorii proprii, agentul patogen/periculos pătruns în corp) iar “alarma” este declanşată de alte celule imunitare specializate şi răspândită (“colege” numite celule mesagere – “agenţii de informaţii“). Acest sistem de apărare molecular este susţinut de celulele limfocite de tip „T” şi „B”  - Serviciul Interior de Securitate care au capacitatea de a reţine şi memoriza caracterele agentului patogen, putându-l recunoaşte rapid la un contact nou, ulterior.

Imunitatea pasivă  apare în mod natural, atunci când anticorpii materni sunt transferaţi la făt, prin placentă, şi poate fi de asemenea indusă artificial.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=I_xh-bkiv_c&feature=related]

Doar la Pensiunea Bulevard din Severin…

Turiştii aflaţi în tranzit sau severinenii care vor să comande şi să digere o ciorbă fără clor, plumb, pesticide din apa poluată pe parcursul a 10 ţări (adică din Dunăre) sau să bea o cafea cu gust doar de cafea sau un whiski adevărat (fără adaos de clor, plumb, sau vietăţi mărunte – viruşi, bacterii, paraziţi, ciuperci invizibile, moarte de la clor şi aflate în gheaţă), pot merge la Pensiunea Bulevard de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu. Pentru că aceşti patroni vor şi profit dar vor şi clienţi sănătoşi! Altora nu le pasă… deocamdată!…

Recomandăm cu plăcere! … 2sgn084OK Pictures, Images and Photos

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 5 la 12:43 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC