> News of the day <

Aquaporinele – un miracol care schimbă lumea

Nu ne trebuie diplome universitare pentru a înţelege modul simplu în care banala şi inteligenta apă ne poate proteja sănătatea sau ne poate ajuta să ne vindecăm. Joseph Hilaire Pierre Belloc René – unul din cei mai prolifici scriitori britanici sfătuia uşor ironic, tinerii scriitori să se concentreze asupra unui singur subiect, dându-le exemplul râmelor. … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Cum să fim mai eficienţi cu ajutorul apei…

Dimineaţa când ne trezim vom bea imediat cele două pahare cu apă purificată osmotic pregătite încă din seara precedentă împreună cu microclusterii Coandă Flanagan. Imediat vor fi activate toate organele interne.

Cu 30 de minute înainte de masă vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Vom avea o digestie corectă pentru că vom dispune de sucuri digestive de calitate.

Înainte de a face un duş sau o baie fierbinte vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Prevenim astfel creşterea tensiunii arteriale şi probabilitatea unui accident cardio-vascular. În timpul unui duş fierbinte ne dezhidratăm datorită căldurii şi a soluţiei apoase de la reţea care extrage apa din corpul nostru, acesta trebuind să ridice tensiunea arterială (presiunea în vasele de sânge) pentru a iriga organele interne, în special creierul.

Nu ne culcăm înainte de a bea un pahar mare cu apă purificată osmotic. Reducem foarte mult riscul de a face un accident vascular cerebral sau cardiac în timpul somnului.

Boli ale articulaţiei temporo-mandibulare

Articulaţia temporo-mandibulară conectează maxilarul inferior/mandibula la craniu. Problemele care apar la acest nivel generează durere de cap, în tâmplă, de ochi (orbită), de ureche, de gât, umeri, zgomote în urechi (tinitus sau chiar surzenie)  sau alte forme de algii faciale.

Mandibula care este controlată de muşchi execută două feluri de mişcări: una de rotaţie (ca o balama) şi alta de alunecare ca atunci când deschidem larg gura. Aceste  mişcări ne permit nouă să mestecăm, să vorbim sau să căscăm când ne este somn sau când suntem plictisiţi. Dacă aşezăm degetele chiar în faţa urechii şi deschidem gura vom simţi cele două tipuri de mişcare. Aceasta este asigurată de prezenţa unui cartilaj moale care permite mişcarea lină şi care absoarbe şocurile generate de mestecatul alimentelor tari. Întrucât vorbim de forţe mari generate în timpul mestecatului, acest cartilaj asemănător unui disc are şi rolul de a dispersa forţele care apar întocmai cum se întâmplă în cazul discurilor intervertebrale unde vorbim de asemeni de forţe foarte mari mai ales când sărim sau ridicăm greutăţi mari.

Acest disc articular se uzează când este dezhidratat (apa împreună cu proteinele hidrofile proteoglicanice asigură rolul de amortizor hidraulic), când se scurtează dinţii (mai ales la persoanele care „scrâşnesc” din dinţi – boală numită „bruxism”) sau la persoanele stresate care au obiceiul de a sta cu „fălcile încleştate”, de a mesteca permanent gumă, de a muşca creioane sau unghiile.

Micro sau macrotraumele cum ar fi un pumn primit în maxilar sau un accident pot de asemeni deteriora articulaţia cea mai importantă a feţei. Cea mai des întâlnită afecţiune este însă degenerarea articulară ca urmare a deshidratării cronice, a îmbătrânirii sau a disfuncţiilor imunitare (anticorpi antiimunoglobulină G) care conduc la dispariţia cartilajului şi apariţia fenomenului frecării între oase şi a inflamaţiei cronice.

Cracmentele sunt zgomotele sau pocniturile intraarticulare (semne de dezhidratare cronică la fel ca în cazul celorlalte articulaţii sau vertebre) sunt rareori percepute numai de bolnavi; de obicei se simt la palpare, în timpul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii, degetele examinatorului fiind introduse în conductele auditive externe sau aplicate înaintea tragusului. Uneori aceste cracmente sunt aşa de puternice, încât sunt auzite de persoanele din jur. Cracmentul se percepe ca o pocnitură aspră; apare cel mai frecvent la mişcările de deschidere a gurii, foarte rar putându-se percepe şi la închiderea gurii. In momentul producerii cracmentului, bolnavul are o uşoară durere şi senzaţia de deplasare a condilului mandibular. Cracmentul se produce datorită izbirii condilului mandibular de condilul temporal, în momentul deschiderii accentuate a gurii; cele două elemente osoase nemaifiind separate prin menisc, vin în contact direct, producând zgomotul caracteristic.

Ce facem? Este preferabil ca afecţiunea să fie prevenită deoarece sechelele şi tratamentul curativ sunt destul de neplăcute. Primul gest de prevenire este obişnuinţa hidratării corecte a corpului încă de la vârste fragede pentru a păstra structurile articulare cartilaginoase cât mai mult timp funcţionale iar lichidul cel mai potrivit şi corect în acest scop este apa purificată osmotic.

Tratamentul afecţiunii instalate se adreseaza în primul rând durerii care îl supără pe bolnav. Aplicarea de gutiere ocluzale sau mai bine de plăci palatinale cu platou retro-incizal pun pentru un timp, articulaţia în repaus şi durerile se remit. Durerile pot fi calmate şi prin infiltraţii periarticulare  însă reapar după câteva ore dacă articulaţia nu a fost pusă în repaus. Repausul articular poate fi realizat şi prin aplicarea unei fronde mentoniere (un aparat pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă).

Bătăturile – ce sunt cum ne ajutăm?

Bătăturile sau clavusul sau calozităţile sunt de mai multe feluri. Sunt bătături care nu au margini clare, nu sunt dureroase, apar la nivelul mâinilor (palmelor) şi picioarelor (tălpilor) şi sunt simple îngroşări ale pielii (durioame sau hiperkeratoză). Apar ca urmare a presiunilor intermitente exercitate între planuri dure (de regulă oasele vecine) şi a forţelor de frecare (ex persoanele care muncesc mult în picioare sau cu mâinile în construcţii, agricultură, etc). Cel mai des sunt întâlnite la persoanele care au degetul mare îndoit (curbat) spre interior (halux valgus în termeni academici).

Clavusurile sunt o altă formă de „bătături”. Acestea au margini clare, par că au un dop de piele moartă în mijloc (cheratină) şi sunt dureroase la mers.

Când ne luăm pantofi noi care ne strâng, în acele locuri dureroase apar „băşici” sau vezicule (bule) traumatice pline cu lichid. Mai putem întâlni în această clasă de afecţiuni ale pielii mâinilor şi picioarelor, aşa numitele „cuie” care de fapt sunt veruci (negi), sunt cauzate de un virus şi sunt dureroase mai ales la mers (la călcat)  sau când avem ceva de făcut cu mâinile.

Exemple de „bătături”:  calozităţile bijutierilor care folosesc instrumente fine de gravură şi apar la nivelul degetelor de la mână, bătăturile halterofililor, boxerilor sau gimnaştilor de la nivelul palmelor, cele formate la nivelul genunchilor la persoanele care se roagă intensiv, hiperkeratoza degetului mare al fumătorului care se produce de la manevrarea excesivă a brichetei, bătătura electricianului sau mecanicului de la şurubelniţă, bătătura coloanei vertebrale formată la dansatorii balerini sau de la circ, sau bătăturile cel mai des întâlnite- cele de la purtatul pantofilor noi.

BĂTĂTURĂ DE LA ŞURUBELNIŢĂ

Peste aceste leziuni se pot suprapune infecţii bacteriene sau fungice (candidoze, infecţii stafilococice, streptococice,etc). La diabetici – cei mai afectaţi de formarea acestor clavusuri poate fi un semn de instalare a neuropatiei diabetice, ceeace implică un consult de specialitate. Alte cauze care conduc la apariţia acestor probleme sunt vârsta (persoanele vârstice sunt mai des predispuse la formarea „bătăturilor” datorită circulaţiei deficitare şi a proceselor de catabolism mai accentuate), obezitatea, artrita reumatoidă, imunitatea scăzută (care permite formarea verucilor virale vulgare).

Cum ne protejăm?

Pentru că încălţămintea este cea mai des întâlnită cauză, vom verifica dacă aceasta este suficient de confortabilă pentru a elimina riscul formării acelei zone de „piele moartă” atât de neplăcută.

Paris Hilton are bătături

Avem grijă să ne tăiem unghiile înainte ca acestea să crească prea mult. Când depăşesc degetele de la picioare, unghiile mari vor creea o zonă de presiune la polul opus piciorului (la călcâi) favorizând apariţia bătăturilor în această zonă. Unghia va fi tăiată după forma degetului, mai întâi marginile apoi zona mijlocie, dar nu „din carne”. Nu ne apucăm singuri să tăiem această piele îngroşată sau bătăturile. Putem ţine picioarele sau mâinile în apă caldă pentru a se înmuia şi apoi să frecăm zona cu piatră ponce. O infuzie de ceai de muşeţel preparat din flori uscate şi apă purificată osmotic poate ajuta la reglarea pH-ului pielii (calmează, este antiseptic şi usucă, iar dacă pătează piciorul acesta se va spăla apoi cu apă şi săpun).

Mai putem prepara o soluţie de bicarbonat de sodiu (3 linguri într-un lighean cu apă purificată osmotic fierbinte care are o putere mai mare de dizolvare decât apa obişnuită de la robinet) care va ajuta la desprinderea pielii „moarte”.

Se mai poate prepara o pastă formată din trei părţi bicarbonat şi una de apă cu care se masează aceste zone. Sau preparăm o pastă formată dintr-o lingură de zeamă de lămâie şi 5 tablete de aspirină simplă pisate. O aplicăm pe bătătură apoi acoperim cu o pungă de palstic. Înmuiem în apă călduţă şi frecăm zona uşor cu piatră ponce până la îndepărtarea excesului de piele. Pentru bătăturile profunde este indicată aplicarea laserului cu dioxid de carbon într-un cabinet specializat. Nu există un regim alimentar special în acest gen de afecţiuni dar nu trebuie uitat că o corecţie a obezităţii poate reduce numărul şi dimensiunea bătăturilor formate iar apa purificată osmotic ajută/protejează sistemul imunitar.  Alte remedii de la bunica: după ce am făcut o baie fierbinte la picioare şi le-am uscat bine, aplicăm miez de lămâie pe bătături, învelim cu o faşă de tifon până dimineaţa iar după 5-7 zile vom constata că acestea se vor desprinde uşor. Tot la fel, se scot pieliţele subţiri de la ceapă, iar partea cărnoasă se coace în foc, se înmoaie în oţet şi se aplică peste bătături. Sau luăm o bucată de propolis (nu mai vechi de un an) cât un bob de fasole, îl încălzim la foc până se moaie şi se lipeşte peste bătătură. Acoperim cu leucoplast şi schimbăm la 3 zile. După 3-4 aplicări, de ceapă sau propolis, bătătura ar trebui să cadă singură.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 03:42 pm UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC