> News of the day <

La atelierul lui Andar de la Drub

L-am găsit pe Andrei Coptil, azi într-o zi însorită de sâmbătă, în-fiinţat în ultimul lui atelier, aproape de Dunăre – un fost cabinet medical des-fiinţat. Înainte de a-şi aduce zecile de unelte, dălţi, pensule, sculpturile, tablourile şi a le expune, a luat numaidecât mai întâi un sac cu lut şi s-a apucat cu bucurie şi … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Cum scăpăm de depresie?

Revoluţia industrială de la începutul sec XIX –lea a oferit unui procent important de oameni accederea la un nivel de bunăstare materială incomparabil cu cel atins în alte perioade istorice. Aproape oricine putea visa şi putea să îndeplinească visul de a avea o casă, o maşină, să vadă lumea sau să aibă propria afacere. În plan secund însă a crescut sensibilitatea acestora la ideea că şi-ar putea pierde confortul obţinut, iar inadapatabilitatea socială a devenit evidentă odată cu creşterea numărului de depresivi. S-a estimat (înainte de criză) că la nivel global un bărbat din 10 suferea de depresie şi o femeie din 5. Dar odată cu apariţia acestei crize economice globale numărul depresivilor nu a mai putut fi estimat. La nivel european instituţiile politice au fost sensibilizate însă de numărul mare de sinucideri şi specialiştii au întocmit imediat programe de prevenire a acestui fenomen care riscă să aibă proporţiile unei epidemii. În Suedia – ţară „etalon” pentru nivelul de protecţie socială, a fost iniţiată în urmă cu câteva luni campania „suicid-zero” care informează populaţia despre riscurile legate de datoriile la bănci şi sănătatea mintală. Imediat alte 12 state europene au adoptat programe naţionale de prevenire a sinuciderilor similare Suediei şi aprobate de parlamentele respective. În Marea Britanie, sunt programe de educare a angajatorilor cu privire la modul în care să gestioneze relaţia cu angajaţii şi stresul, şi pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei, mult mai vulnerabilă în aceste vremuri grele din punct de vedere financiar. Până şi în Bulgaria, guvernul şi-a asumat un program naţional de prevenţie a depresiei, boală a cărei frecvenţă a crescut mult în timpul crizei.  În România („fruntaşă” europeană cu cele mai multe persoane internate pentru depresie şi cei mai mulţi oameni luaţi în evidenţă pentru această afecţiune) specialiştii afirmă că în prezent o persoană din două suferă de depresie. Stresul, lipsurile induse de criza economică au îndemnat pe 2000 de persoane doar într-un singur judeţ -Iaşi în anul 2009 să se sinucidă din care 50 nu au mai putut fi salvaţi. Metodele cele mai folosite au fost ingestia de substanţe chimice, automutilările (tăierile) şi spânzurarea.

Pentru o mai bună informare şi pentru a elimina unele confuzii legate de acest subiect trebuie spus că depresia nu trebuie identificată/confundată cu tristeţea. Tristeţea este o reacţie normală la înfrângeri, dezamăgiri, nereuşite dar foarte mulţi oameni folosesc termenul de “depresie” pentru a-şi caracteriza aceste trăiri.

Cum recunoaştem depresia? Tristeţea din depresie este mai severă decât cea obişnuită/normală. Depresia clinică este o stare mentală de amărăciune care persistă perioade ÎNDELUNGATE de timp. Persoanele depresive sunt  lipsite de viaţă, “goale” pe dinăuntru, fără un scop anume şi apatice. Bărbaţii se simt obosiţi, nervoşi, cu o stare de iritabilitate crescută, au probleme cu somnul, îşi pierd interesul pentru muncă iar viaţa sexuală şi familială este catastrofală. Unii devin agresivi, violenţi şi încep să abuzeze de alcool şi de alte substanţe psihotrope. Dar, deşi depresia la femei este de două ori mai frecventă decât la bărbaţi, riscul de suicid al bărbaţilor este mult mai crescut mai ales la cei trecuţi de vârsta a doua. De asemenea apare sentimentul pierderii interesului faţă de viaţă în general şi de lucrurile care altădată le făceau plăcere. Chiar şi cea mai mică sarcină poate părea deosebit de dificilă. Pur si simplu persoana nu mai are chef de nimic.

Depresia se manifestă complet diferit de la o persoană la alta. În timp ce unii se simt “dărâmaţi” pentru o perioadă lungă de timp, pentru alţii trăirile depresive pur şi simplu vin şi pleacă.

Ce facem când ne suspectăm de depresie ?

Ne amintim că înainte de această această criză am avut vise, idealuri pe care le doream împlinite. Trecem la acţiune ignorând letargia, apatia, plictiseala, indiferenţa, deriva, aşteptarea. Perseverăm în ceeace ne-am propus, facem planuri, acţionăm. Ne fixăm atenţia asupra acelor prieteni ai noştrii care au reuşit. Ei pot fi o sursă bună de încurajare, inspiraţie, speranţă, motivare.  Evităm să analizăm prea mult situaţia dificilă chiar dacă detaliile sunt importante pentru succes. Gândirea detaliilor dusă la extrem e patologică şi ne blochează/paralizează acţiunile.  Ne apucăm de ceva nou care să ne trezească pofta de viaţă, entuziasmul. Ne felicităm, ne răsplătim  pentru fiecare pas reuşit. Vizităm locuri noi, discutăm cu oameni noi. Apa a fost  dintodeauna cea mai importantă sursă de nergie psihică (creierul este 90% apă!) şi aşa se explică de ce oamenii „se bulucesc” vara la mare. Ne facem planuri, ne organizăm (dezordinea este o sursă de depresie). Facem mişcare – mergem mai mult pe jos (creierul se va oxigena mai bine  iar gândurile se vor clarifica). Mâncăm regulat (nu „când apucăm”), alimente de calitate şi evităm „ghiftuirea” care ne taie pofta de muncă (ne „îngreunează” la propriu şi la figurat). Dormim mai mult (somnul este cel mai eficient antidepresiv) într-o încăpere întunecată şi ferită de gălăgie/zgomote. Evităm băuturile excitante pentru sistemul nervos (cola, cafea, ceai negru, alcool) şi ne amintim ce spunea Sfântul Ian Gură de Aur, „Apa este singura băutură pentru omul înţelept”. Ne reamintim mereu că stările negative pot fi depăşite, că nu noi suntem cauza lor şi că optimismul, gândirea afirmativă este mai importantă pentru viaţa noastră dar şi a celor pe care îi iubim.

Petite fleur şi …mai multe interpretări!

O melodie minunată, un cântec excepţional cântat de autori diferiţi!

şi în fine interpretarea cea mai reuşită după părerea mea – Harry Deuter:


Asculta mai multe audio Muzica

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: “Puşca şi cureaua latăăăăăă… “.Apoi recunoaşte că e impotent: “Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia “dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: “Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

Carte postala video …Severin 21.06.2010

Cui îi este dor de traficul din Bucureşti să vină la noi!… Poate îi vine inspiraţie să scrie şi ceva versuri pentru posteritate sau aduceri aminte. Poate nu aşa mediocre ca acestea…

plouă bălos faruri şi ochi de peşte

ţopăie fantomele ciobanilor din Crihala

semaforul întâmplărilor viclene dogoreşte

cufărul cernit al zapisului cu răscoala


claxonează jalnic mieii orfani

plouă abundent cu goarne lugubre

morţii cu morţi sunt încă duşmani

tunete lungi ne trimit doar veşti sumbre


infirmiera aia cumsecade din morgă

vine şi fruntea vrea să mi-o şteargă

cu cârpa de diftină sfâşiată

din izmenele hoitului rigid de pe targă


parbrizul şiroieşte, ca un nebun furnicar

alerg încremenit la-ntâlnirea fixată

sperând s-O văd – o privire măcar

iertata-ngenuncheata desfrânată


ciobanii acvatici surghiuniţi din Crihala

şuieră norii înnegriţi de catran

flutură diftină ordonând răscoala

trezitul în viaţă, bătrânul şaman


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 21.06.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală …video din Turnu Severin

01.07.2010

Mergem pe drumuri ostenite şi mergem ce mergem apoi stăm căteodată la semafor (unii rămân definitiv) şi stând aşa şi uitându-ne la nori încep să ne treacă tot felul de gânduri. Bine că nu ne trece altceva… altcineva… altundeva…

Pe aici cândva, îşi păşteau oile netulburaţi, ciobanii de la marginea Severinului… Mintea o ia razna. o fi bine? o fi rău?

…azi întâi iulie, se anunţă că a început criza şi la noi. …

.

freamătă greu talăngile sub bitum

uitară de furci şi flinte ciobanii răsculaţi

mieii zbiară jalnic un roşu ultimatum

sar la roţile încinse câinii însetaţi


mă privesc hipnotic ciobanii din Crihala

cu ochi întorşi în pleoapa coclită cerebrală

vin norii albi, hirurgi să spintece cabala

oului roşu din par bolnava moleşeală


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 01.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală video …Severin 02.07.2010

Se spune că blestemul nostru ca popor ar ţine de transformarea lupilor dacici în câini. Există însă câini şi … câini…

Generic vorbind, chiar şi aşa, câinele e mai puţin predispus la lătrătoare trădare decât este predispus românul.

Iată, o imagine sugestivă a ceeace suntem!…

Imagini şi gânduri secundare – o altă carte poştală video…


se retrag dinspre ziuă ciobanii crihalici

cu mieii în braţe şi sare sub pleoape

opinci luminate, calcaneii asfaltici

copite crăpate, căţele mioape


pleacă irevocabil din orbita formală

nu mai vor, nu-nţeleg, i-am uitat prea curând

i-am trădat, muzgurit, cu impura cerneală

vlăstare nedemne, stupide potăi, numai lupi nicicând


dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 02.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Carte poştală…video Severin 05.07.2010


O ieşire “la ţară” din deprimantul Severin, prilej de meditaţie, re-creere şi aduceri aminte…

uscat e azi drumeagul vechi alchimic
privesc încrâncenaţi ciobanii albi crihalici
din stropul de cleştar păianjen Sfetnic
ignobilii urmaşi, flecarii jalnici

doar strajnicul dulău al Marelui Sigiliu
zadarnic vrea să spună că Timpul nu-i trecut
misterul vieţii noastre se-ascunde în detaliu
patimă spurcată orgoliu prefăcut

şi totuşi e acelaşi şi norul dar şi casa
mirosul de tămâie şi floarea din prichici
icoana deşirată adună încă seara
la masa tainelor letale nevrednici osândiţi

dan alexoae – răscoala ciobanilor din Crihala 05.07.2010,

din volumul „iubiri laterale”

Ce atitudine avem în faţa problemelor?

A  recomanda cuiva să nu mai fie preocupat de probleme e ca şi cum i-ai spune să nu mai facă baie sau să nu se mai spele pe dinţi.

Majoritatea oamenilor cred că rezolvarea problemelor înseamnă lupta cu ele, efortul, implicarea asiduă.

A fi concentraţi mereu asupra problemelor – oricare ar fi acestea, înseamnă a le ţine vii în mintea noastră, adică o reţetă sigură de a ne împiedica să trecem de ele.

Atunci când ne-am tăiat într-un ciob am alergat la spital unde am fost curăţaţi, cusuţi, pansaţi. Am lăsat rana să se vindece fără să o zgândărim, fără să o analizăm zilnic de o sută de ori. Rana se vindecă de la sine dacă suntem liniştiţi şi o tratăm cu blândeţe.

Problemele noaste trebuie tratate, „vindecate” asemănător. Gândurile pe care ni le facem în legătură cu problemele generează emoţii, reacţii mari consumatoare de energie. Frica, furia, nerăbdarea, negativismul ne ţin pe loc sau ne opresc din drum.

Un prieten imparţial ne va spune că la oricare problemă există o soluţie; dar noi nu suntem în stare să o vedem deoarece suntem prizonierii propriilor noastre reacţii emoţionale.

În loc să ne agităm, să ne lamentăm, în loc să ne ocupăm mintea cu amănunte penibile, să ne liniştim, să ascultăm, să reflectăm detaşaţi. Înţelepciunea noastră profundă, tăcută, va ieşi la suprafaţă odată cu soluţia. Prietena nostră liniştită – intuiţia ne va oferi soluţia la problemă. Cu cât mai liniştiţi vom fi în faţa problemelor, cu atât mai uşor vom reuşi să le rezolvăm.

Să râdem mai mult de noi înşine

Oamenii care se iau prea mult în serios, care îşi contabilizează greşelile, sunt cei care le repetă cel mai des.

Atenţia este instrumentul cu care operează creierul; dacă atenţia noastră este „prinsă” de amănunte confuze, neinteresante, contradictorii, comportamentul nostru va fi la fel, deoarece el urmează „indicaţiile” creierului la fel cum face un câine credincios.

Energia mentală este cel mai puternic instrument de care dispunem. Putem s-o risipim cu detalii, griji, amănunte  sau s-o investim în soluţii, în ocazii favorabile.

Mintea pozitivă va înţelege sugestiile şi va mobiliza organismul pentru a împlini lucrurile care contează cu adevărat.

A fi de partea pozitivă a situaţiilor înseamnă a economisi energie psihică sau mentală, înseamnă a „cheltui” această resursă eficient. A rămâne bine dispuşi în orice situaţie nu înseamnă a fi insensibili sau „nesimţiţi”, ci înseamnă a refuza să creezi o problemă suplimentară. Umorul ne ajută „să rupem lanţul ghinionului” şi să vedem pădurea (ansamblul problemei) şi nu doar copacii (amănuntele).

Fiecare problemă conţine soluţia în ea însăşi. Când suntem prea serioşi nu mai putem vedea soluţiile, răspunsurile.

A râde în faţa greutăţilor (chiar şi în gând) este o atitudine sănătoasă şi o modalitate eficientă de ieşire din impas.

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: “Puşca şi cureaua latăăăăăă… “.Apoi recunoaşte că e impotent: “Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia “dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: “Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 01:28 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC