> News of the day <

Tulburările vasomotorii cutanate

Livedo reticularis Afecţiune rară, de tip funcţional vasospastic, cu cianoză simetrică, persistentă, cu dispoziţie neregulată, dând aspect „pătat”/ marmorat, se localizează de obicei la membre, dar se poate extinde şi la torace. Se cunosc puţine date despre cauze/etiologie. Modificările fiziopatologice constau în obstrucţie arteriolară organică sau funcţională cu dilataţie venulocapilară. Modificările de livedo se observă … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Tulburări vasomotorii – ce sunt şi cum ne protejăm

Organismul uman este procentual majoritar apă (peste 80%). Lichidele din interiorul nostru sunt distribuite fie intracelular, fie în afara celulelor.

Schimbul dintre mediul intra şi extra celular este guvernat de presiunea coloid osmotică de o parte şi de alta a membranelor celulare. Sângele circulă de la inimă spre ţesuturi şi invers aducând cu el tot ceeace este necesar pentru buna funcţionare a uzinelor vii miniaturale care sunt celulele noastre. Sistemul de „ţevi” prin care el se deplasează este alcătuit din artere (vase prin care sângele circulă de la inimă spre celule), capilare – vase cu calibru foarte mic (de zece ori mai subţiri decât firul de păr) unde au loc schimburile (este adus oxigenul şi nutrienţii şi preluate deşeurile, gunoaiele metabolice şi dioxidul de carbon), şi venele prin care sângele este readus la inimă.

Aceste vase de sânge (formate din trei straturi musculare) îşi schimbă diametrul în funcţie de modificările mediului exterior (la frig sau la cald) sau interior (sub acţiunea hormonilor de stres sau a sistemului nervos vegetativ de ex). Vasoconstricţia este urmată de o reducere a circulaţiei sângelui iar vasodilataţia, invers, se asociază cu o creştere a volumului circulator sanguin.

Spasmul vascular reprezintă o contracţie a muculaturii netede din pereţii vaselor de sânge şi se produce sub acţiunea sistemului nervos simpatic. Această contracţie micşorează diametrul şi îngustează vasul, reducând fluxul de sânge către extremităţi. Circulaţia nu este sistată complet iar o cantitate suficientă de sânge ajunge la ţesuturile din regiunea afectată evitând privarea totală de oxigen şi moartea celulară.

Acrocianoza (din fr. acrocyanose), este o afecţiune nedureroasă (încadrata în acrosindroamele vasculare distonice permanente) caracterizată de scăderea cantităţii de oxigen care ajunge la nivelul extremităţilor. Mâinile şi picioarele devin albastu-violacee, cianotice din lipsa unei cantităţi suficiente de oxigen, ca urmare a scăderii fluxului de sânge în aceste regiuni în urma constricţiei sau spasmului vaselor de calibru mic (capilare). Acestea devin cianotice, reci, transpirate şi uneori se pot umfla.

Emoţiile şi temperaturile scăzute pot înrăutaţi simptomele sau declanşa afecţiunea, în timp ce expunerea mâinilor la căldură ameliorează manifestările bolii. Afectarea se produce bilateral şi este simetrică. Boala apare îndeosebi la femei tinere cu deficite endocrine, etiologia fiind necunoscută. Acrocianoza trebuie diferenţiată de sindromul Raynaud care se manifestă prin trecerea succesivă a palmelor de la cianotice, la palide şi apoi roşii, datorită jocului vasoconstricţie – vasodilataţie. Uneori este prezentă şi la urechi, nas, coate şi fese. Intensitatea maximă este la degete, la nivelul unghiilor şi pulpei degetelor. Mai sunt întâlnite aceste colorări ale tegumentelor şi la arteriopatiile obstructive în special la ambele membre superioare, dar sunt însoţite de durere periferică şi de dispariţia pulsului la membrele afectate (în acrocianoză pulsul este palpabil şi normal). Se pot întâlni tulburări senzoriale: parestezii (amorţeli), furnicături, oboseala extremităţilor. Circulaţia arterială este normală (ceea ce explică absenţa leziunilor trofice). Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilografia, reografia, capilaroscopia, oximetria (dozarea O2) crescută în sângele venos aferent, arterioflebografia (opacifierea cu substanţă de contrast a sistemului arterial şi venos). Tratamentul constă în evitarea frigului, vasodilatatoare, hormonoterapie, sedative, hidratare,  kinetoterapie. Se vor putea folosi pentru a ameliora afecţiunea următoarele plante medicinale: alun, arnică, castan, ciuboţica cucului, coacăz negru, dud, păpădie, soc, sunătoare, talpa gâştei, vâsc.va urma

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 08:32 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC